“Neintelegerea” la TNB

Piesa “Neintelegerea” a lui Albert Camus are, in spatele cuvintelor, un mesaj  legat de absurditatea unor gesturi, dar si de faptul ca destinul, dincolo  de a fi profund aberant in unele situatii, nu poate fi modificat nici macar de “glasul sangelui”. Intr-un han dintr-o zona inchisa intre munti, doua femei – mama si fiica – omoara clienti pentru a strange destui bani ca sa plece undeva, langa mare. Fiul ratacitor, plecat de 20 de ani, se intorce din dorinta de a le face fericite, dar spera in acelasi timp sa fie recunoscut de catre ele. Ajunge in cele din urma sa fie omorat, iar adevarata sa identitate este dezvaluita abia ulterior.

Mama (interpretata de Mariana Mihut) este o femeie chinuita de dorinta de a sta, de o batranete pe care o simte tot mai apasatoare, de crime pe care acum nu le mai poate justifica. Martha (Irina Movila) este un om lipsit de iubire si lumina, crescut intr-un spatiu inchis atat din punct de vedere al mediului, cat si emotional. Obsesia ei este marea, si plaja, dar si lumina si caldura soarelui (memorabila replica “Se spune ca acolo e atat de cald, incar soarele topeste pana si sufletele”). Pentru acesta ucide. Pentru ceea ce ea crede ca o va face libera. Obsesia aceasta, chiar daca nu mereu in prim-plan, este in mod continuu pe scena, sub forma unei scoici uriase in care Martha asculta uneori glasul valurilor la care viseaza. Scoica luminata uneori, si care pare neverosimil de alba intr-un decor extreme de intunecat.

Jan (Mihai Calin) este fiul reintors. Se asteapta la un ospat biblic, asemenator celui din parabola “fiului ratacitor”. Dar sora sa nu se uita in pasaport atunci cand are ocazia. Asa ca este tratat ca orice alt client: este omorat. In ciuda insistentelor unei sotii (Lamia Beligan) care il iubeste si care il face fericit, simte ca este datoria sa isi ajute mama si sora. Dar nu reuseste un mod de a comunica cu ele, si aici se produce ruptura. Sau neintelegerea.

Pot afirma ca pe langa scenografia extrem de reusita a spectacolului si a muzicii care a sprijinit actul scenic, cel mai impozant personaj mi s-a parut a fi “batranul servitor” (Matei Alexandru). Inalt, greoi, cu o privire care nu exprima nici cel mai mic sentiment, in putinele momente in care a aparut pe scena, parca frigul si intunericul deveneau mai profunde. Remarcabil momentul in care, pe fondul unei linisti totale, strange mesele din han, tragandu-le una cate una. Pasi egali, nici un gest inutil.

Din pacate finalul piesei a fost stricat de cutremur, care a zdruncinat putin sala si a creat un moment in care unii oameni ieseau, altii ramaneau, iar firul care pana atunci era intins la maxim s-a rupt pe alocuri. Cu toate acestea, intalnirea dintre sora (cea care a ucis) si sotie (care a iubit) este una care loveste. Monologul de cate minute al Irinei Movila, in care recunoaste crimele, in care vorbeste de mare, in care rade si plange, a transpus actorul intr-un om disperat, insingurat si care simte tragismul existentei sale prin toate fibrele. L-as caracteriza simplu prin cuvantul: impresionant.

In aceeasi nota de tragic se incheie piesa, cu sotia lui Jan plangand si cerand disperata ajutorul, dar si cu raspunsul ce pica raspicat si implacabil: un “nu” rostit de batranul servitor.

“Neintelegerea” este, pana la urma, o piesa despre cautarea iluzorie. Martha cauta intinsul si marea, Jan isi cauta familia, sotia lui il cauta pe el, mama cauta linistea. In toate aceste cautari, fiecare tinta devine o obsesie, iar lipsa comunicarii, si incalcarea oricaror reguli duce in cele din urma la ruptura. Ruptura ce, din punctul meu de vedere, este fireasca in destinul fiecarui personaj conturat in piesa regizata de Felix Alexa.

Pentru ForeverFolk,

Oana

Richard Clayderman in Suceava – concert extraordinar pe Stadionul Areni

Miercuri, 23 aprilie, pe Stadionul Areni din Suceava a avut loc la ora 19:00 concertul  lui Richard Clayderman, care a incheiat programul “Paste in Bucovina”. Nascut Philippe Pages in decembrie 1953, a inceput sa studieze pianul la varsta de 6 ani. La cea de-a 12-a primavara a vietii lui a fost acceptat la un Conservator de Muzica din Paris iar in 1976 a debutat cu “Balada pentru Adeline”, single-ul avand succes in 38 de tari. In decursul a peste 30 de ani a sustinut mai mult 2000 de concerte in toata lumea.

In deschidere, cand “regele pianului” isi pregatea mainile in spatele scenei, am ascultat o inregistrare in engleza, in care era prezentata o parte din istoria lui in lumea muzicii. Apoi a urcat pe scena intr-un maldar de aplauze. Si-a prezentat echipa formata din trei iesence, doua fiind studente la Universitatea de Opera, a mentionat ca sunt “cele mai bune interprete de origine romana” in sustinerea pieselor sale.

Inainte de a canta “Memory” a animat publicul rugandu-l sa pocneasca din degete in ritmul muzicii, scuzandu-se totodata ca engleza lui nu e minunata. Dupa, insa, ne-a surprins cu un “multumesc”. In cele aproape doua ore de interpretare, compozitiile muzicale ca “Love Story”, “fur Elise”, “Nostalgy”, “Ballade pour Adeline” si coloanele sonore ale filmelor “Titanic” si “Lord of the Rings” au facut o ambianta magica. Se putea simti linistea interioara a celor prezenti, inclusiv copii care probabil nu stiau la ce iau parte.

Fusesem foarte curioasa de felul cum va fi, avand in vedere reactiile negative din Bucuresti, de la un concert trecut. Spre uimirea mea a creat o atmosfera extraordinara. Desi erau copii aproape de scena care se jucau cu mingea, in tribune existau cei care mancau seminte, el a avut o stapanire de sine extraordinara si aceeasi pasiune pentru pian, cu sunete pline de iubire precum sperasem.

Ar fi fost mult mai frumos daca locatia era intr-o sala inchisa unde sa rasune fiecare por al peretilor, fiecare bucata de metal, datorita acordurilor rafinate ale pianului. Dar a fost bine si pe stadion, cu toate ca merita o sonorizare mai de calitate.

Aproape de finalul interpretarii au urcat pe scena presedintele Consiliului Judetean, Gheorghe Flutur, si primarul Sucevei, Ion Lungu, care i-au multumit lui Richard Clayderman si i-au oferit o traistuta bucovineana. Din florile primite, interpretul a oferit care una fiecarei persoane care a cantat cu el pe scena, si unei fete din public.

In concluzie, pentru mine a fost o lectie despre stapanirea de sine, despre respectul pentru oameni, despre iubirea pentru pasiunea proprie, pentru arta, pentru muzica.

Din Suceava, pentru Forever Folk,

Gina Magdici

Alina Manole – Colinda Copacului

Victor Socaciu, Maria Gheorghiu, Vasile Seicaru – Prima ta colinda

Nica Zaharia – Colindul gutuii din geam

Vanghele Gogu – Ninsoarea de adio

Victor Socaciu – Oameni de zapada

Vasile Seicaru – Daca ninge, vei gasi

Ovidiu Mihailescu and Friends – Colind vesel

Marius Matache – Ultima ninsoare

Next Page »