Un vernisaj cu „cantec”

O sa incep prin a prezenta personajul principal al unei seri primavaratice de joi: Cristina Andries. O mana de om, cu parul lung si ondulat, pasionata de ceai, si care parca mereu are un zambet frumos imprimat pe fata si in ochi. Un copil, ati spune daca o vedeti pentru prima data. Mai apoi, veti vedea in spatele copilului un om indragostit de cuvinte. „Pheonix.Ego.” se numeste prima aparitie editoriala a Cristinei (subsemnata spera ca nu si ultima) si primita pe post de bilet la intrarea la vernisaj. O frantura de soare peste un ceainic, o mana devenita aripa, un val imbratisand cald urma unui picior. Imagini pe care le puteti gasi incepand de pe 6 aprilie, pentru doua saptamani, la „Hanul cu tei”, in expozitia de fotografie cu nume sugestiv „Franturi”, sub semnatura aceleiasi Cristina Andries.

Despre expozitie o sa va vorbesc in cuvintele Cristinei: „Franturi si-a ales singura numele, fiindca propune o incursiune in microcosmosurile pe care le ignoram zi de zi, un discurs binemeritat al detaliului in fata unor oameni prea grabiti sa priveasca in jur. Intr-o nota uneori jucausa, alteori grava, am incercat sa adaug un strop de creativitate unor obiecte pe langa care trecem zilnic nepasatori si care au mai multe semnificatii decat avem timp sa le atribuim”.

Despre vernisaj ar mai fi cate ceva de spus. Pe langa un om al cuvantului si culorii, Cristina este un om al cantecului. Ii plac sunetele, si pentru a serba seara speciala a adus langa ea o suma de oameni frumosi, sa ne bucure cu piese calde. Stransi in jurul scenei, avand in spate o parte din imaginile decupate de ochiul atent al Cristinei, oameni din public au savurat un moment de frumos. Singurul minor inconvenient au fost multele blitzuri ale aparatelor de fotografiat, dar pana la urma si ele s-au integrat in peisaj.

Alina Manole a trecut doar prin fuga pe la noi. Dar nu a plecat inainte de a ne vorbi despre „Detalii” si „Luna Patrata”. Si a luat-o pe Cristina langa ea pentru a ne canta o colinda trista, chiar daca e aprilie – „Colinda copacului”.

Din fuga Alinei Manole a ajuns pe scena cea de-a doua Alina (Zaharia). Cu vocea ei inconfundabila, ne-a facut sa desenam un drum spre fericire si sa ne jucam cu „litere mici”. Iar piesa „Incantatie”, cantata in duet cu Cristina, a fost o surpriza placuta pentru toti cei prezenti. Pe Alina o vedem destul de rar pe scena, dar sper sa o revedem in combinatia cu domnisoara Andries.

Boeru. Dragos Boeru. Un sufletist si un romantic, zic eu. Un „nebun de tot” zice cantecul lui. Sau poate un „Pastor de fulgi”, „Un gand” sau unul din cele „1000 de drumuri”. Cristina a reaparut pe scena, intr-o combinatie de folk-jazz-blues, cu Mysha si Nicoleta Palarie (cunoscuti publicului amator de folk si seri incinse de muzica in special de la serile FolkFrate!), pe piesa „Te-ai dus” (Vijelia). Ultimii doi au ramas pentru a ne canta „Poate eu, poate tu” si „Ploaia asta nebuna”. Un ultim invitat special al serii a venit in persoana lui Stefan Tivodar. Cu piese vechi in haine noi, Stefan si-a conturat in cantec „Autoportretul” si ne-a spus cum e „Pana maine”. „Eu cant cu Cristina” a spus Stefan cand s-a urcat pe scena, si cei doi ne-au aratat cum. Cu „Ploi mici” si „Nadir”, pentru un moment de suflet si apoi cu joaca de pe „Hit the road, Jack”. Pentru acesta ultima parte a serii trebuie sa mentionez si prezenta domnului Teddy Olaru, care a lasat butoanele de sunet si s-a jucat pe note de bas.

Finalul serii a insemnat note optimiste, cu scena plina (Stefan Tivodar, Cristina Andries, Teddy Olaru, Mysha Ungureanu), si cu un public umplandu-se de mesajul „Don’t worry, be happy”.Revin la final de cronica cu invitatia de a merge si admira fotografiile Cristinei. Merita, pentru ca au cuprins o lume in „franturi”. Si nu multi oameni pot face asta.

Pentru Foreverfolk,
Oana

Post Author: Marius Matache

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.