Daniel Iancu – Patria – Spitalul de nebuni (2007)

Biografie

Daniel Iancu s-a nascut in Ploiesti, in 1962. Are doua fete – Andreea (23 ani) si Mihaela (21 ani) – de care este foarte mandru. In 1986, a absolvit cursurile facultatii de Utilaj Petrolier din cadrul IPG – Ploiesti. In prezent locuieste in orasul Ovidiu, langa Constanta. Lucreaza in domeniul petrolier ca inginer de foraj dirijat. “Adica sunt un fel de ‘dirijor’ de sonde”, si-a caracterizat Daniel, in cateva cuvinte, job-ul actual.
In 1975 a absolvit Scoala Populara de Arta din Ploiesti. A participat la diverse festivaluri de muzica folk, unde a castigat diverse premii.

Printre acestea:
Premiul I la Festivalul de muzica folk “Armonii de primavara” (Ploiesti, 1985), Premiul II la Festivalul de muzica folk “Baladele Dunarii” – Galati, 1984 – cu grupul “Doi” (impreuna cu Constantin Rasnita), Premiul III la Festivalul “Pop/Rock/Folk” – Craiova, 1985 – cu grupul Ad Litteram (Marian Nicu – chitara si voce, Daniel Iancu – chitara si voce, Adi Nicorici – chitara si voce, Constantin Rasnita – chitara solo si voce), Premiul de popularitate la Festivalul de muzica folk “Primavara Baladelor” (Bucuresti, 1986).

Dupa revolutie, dispare din lumea artistica timp de 15 ani, pana in 2004, cand apare la Festivalul “Om Bun” Bucuresti. Unde, invingandu-si emotiile uriase, castiga Trofeul Festivalului, dar si premiul “Valeriu Sterian” cu piesele “Mii de smaralde” si “Ofiterul Radu”. La putin timp dupa aceea, semneaza un contract cu casa de discuri Cat Music, care se concretizeaza in primul album “Buletin de stiri”. Din acest album, melodia “Vine valu` imi ia calu`” primeste si un videoclip (disponibil in sectiunea multimedia/video), fiind difuzata de toate posturile majore de radio din Romania si de canalele de muzica.

Urmeaza concerte in toata tara, singur sau alaturi de proiectele Zona de Mijloc si Gashkademia Folk. Devine un invitat permanent in recital al
Festivalului “Om Bun” si al Galei Folk cu acelasi nume, dar si al unor festivaluri de folk din tara (Braila, Craiova etc.). Aparitii constante la
emisiuni de divertisment precum “Cronica carcotasilor” sau “Happy Hour”.

Colaboreaza cu Ovidiu Mihailescu la primul album al acestuia “Cowboyul Nelu” (la piese precum Cowboyul Nelu, Chinezoaica, Tantra Yoga).

In mai 2007, lanseaza al doilea album, “Patria – Spitalul de nebuni”, pe care colaboreaza cu actorul si umoristul Toni Tecuceanu (Cronica Carcotasilor), dar si cu Mariana Butnaru (Maria din piesa “E armonie-n casa noastra”) si Constantin Rasnita (zis Rama, chitara solo). Detalii despre lansarea acestui album puteti gasi in sectiunea “Lansari”.

Discografie

1. “Buletin de stiri” – 2005, Cat Music – Media Services
2. “Patria – Spitalul de Nebuni” – 2007, Cat Music – Media Services

Interviu cu artistul

1. Cum te-ai apucat de muzica si cine te-a indrumat spre muzica? Exista o traditie muzicala in familia ta?

Daniel Iancu (D.I.): Am inceput la 5 ani sa cant la acordeon. Ai mei m-au dat la scoala la 6 ani si m-au inscris la cursurile de acordeon organizate de scoala. Nu si-au asumat insa si raspunderea cararii acordeonului la – si de la – scoala… deci din cauza asta arat atat de bine acum. Nu exista traditie, ci doar niste matusi care cantau muzica populara la petreceri… plus tata, care avea voce buna de romante… dar era foarte emotiv.

2.    Cand ai aparut prima oara pe scena? Mai tii minte prima piesa pe care ai compus-o?

D.I.: Prima oara pe scena pe la 8 ani, cand eram pionier si rapsod popular al scolii generale 25 din Ploiesti. Prima piesa pe care am compus-o este Spitalul de nebuni… si asta s-a intamplat la inceputul anului 2 de facultate.

3.    Care consideri ca a fost prima mare reusita in materie de muzica (un premiu, un album, un concert)?

D.I.: Tin minte cu placere fiecare eveniment muzical… dar primul spectacol din studentie o sa imi ramana altfel in memorie. Si albumele sunt importante, dar parca nu la fel.

4.    La un moment dat, ai disparut 14 ani din peisajul muzical. Nu ti-a fost dor sa canti, de scena, de public?

D.I.: Mi-a fost dor, dar asa a fost sa fie. Nici acum cred ca nu e tarziu si am puterea necesara sa comunic cu publicul meu. Sper sa nu dezamagesc.

5.    Se spune ca folkul ‘e depasit’, ca nu mai e de actualitate. Ce crezi, mai are folkul vreo sansa pe piata muzicala actuala?

D.I.: Are… si din ce in ce mai mult. Sunt multi tineri care asculta folk cu placere. Ma bucur pentru asta. Folkul va rezista.

6.    Ce compui mai intai: muzica sau versurile? Ce te inspira sa compui? Trebuie sa ai o anumita stare pentru a compune?

D.I.: Nu exista o regula. Depinde de moment, de conjunctura, de ce se intampla in jurul meu… trebuie sa ai o anumita stare pentru a compune? Da. Sa nu am altceva de facut in clipa aia. Cand compun… ore in sir nu fac decat asta.

7.    Muzicieni care iti plac, care te-au influentat, pe care ii asculti.

D.I.: Ascult orice gadila placut urechea… si ma refer la combinatia melodie – versuri. Am cautat sa nu ma influenteze nimeni, dar ascult multi muzicieni cu mare placere. Lista e prea mare ca sa dau nume.

8.    Desi esti un artist cunoscut, apari frecvent alaturi de Gashkademia Folk. Cum de e posibil un proiect atat de amplu (la “Om Bun” 2007 ati fost 8), stiut fiind faptul ca folkistii sunt, in general, niste “cavaleri singuratici”?

D.I.: Cant si singur, dar sa canti cu Gashkademia este oricand o placere, pentru ca suntem prieteni. Sunt, din pacate, toti oameni cu familii, cu obligatii… deci nu reusim sa ne intalnim prea des, din pacate.

9.    Ce proiecte ai in desfasurare?

D.I.: Sa-mi termin casa si studioul de inregistrari. Dupa aceea, ma gandesc ce sa inregistrez. Sunt mai multe variante… dar intr-un final le voi pune in practica pe toate.

10.    Intreaba-ne si tu pe noi! Sau critica-ne constructiv!

D.I.: Nu va intreb pentru ca “sunt prea emotiv din fire…”. Dar imi place urarea aia blonda cu “sunteti cei mai tari… tineti-o tot asaaaaa!!!”