Nicu ALIFANTIS

Nascut pe 31 mai 1954, la Braila, avand radacini grecesti, machedonesti si romanesti. Primul instrument la care a invatat sa cante este acordeonul.

Rossetti Paunescu Alifantis
Cu Evandro Rossetti si Adrian Paunescu

Debutul scenic se petrece lin 1973 la TVR, in cadrul emisiunii TeleTop. In 1976 ii apare primul disc, intitulat Cantec de noapte, care includea 4 piese: Decembre, Luna in camp, Sa recunoastem totusi si piesa care da titlul albumului Cantec in noapte.

Intrarea in Cenaclul Flacara nu a fost chiar lina, cativa dintre artistii deja prezenti in cenaclu obiectand asupra stilului sau care nu ar fi folk. Sustinut de oameni ca Gelu Colceag, Tudor Gheorghe si de liderul cenaclului, Adrian Paunescu, isi castiga locul in grup, dar si respectul si prietenia celor care initial il contestasera.

La sugestia actorului si prietenului Dinu Manolache, care ii sugereaza sa puna pe muzica poezia “Dupa melci” de Ion Barbu, si sub influenta operelor rock Zamolxe (Sfinx) si Cantafabule (Phoenix), Nicu Alifantis compune prima opera folk (intitulata chiar Dupa melci), integral pe versurile acestui poet (de fapt, pseudonimul literar al matematicianului Dan Barbilian), fapt neobisnuit in acele vremuri. Colaboreaza pentru acest LP ce include 9 piese cu fostul tobar al trupei Phoenix, Costin Petrescu (tobe, instrumente de percutie), Evandro Rossetti (cobza, chitari – foto stânga) Sorin Minghiat (flaut, glockenspiel) si Niky Oagan (chitara solo, bass).

In 1980 este solicitat de Electrecord pentru un single cu tenta patriotica, pentru care colaboreaza cu Florian Pittis, dar si cu grupul coral “Song”, condus de Ioan Luchian Mihalea.

In 1984 apare albumul intitulat chiar Nicu Alifantis, pe care apar unele din cel mai cunoscute cantece ale sale Umbra, Cantec de toamna (ulterior numit Emotie de toamna pe albumul Nichita) pe versuri de Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Shakespeare sau Adrian Paunescu.

Mitica Popescu (1984) este coloana sonora a primei piese de teatru (pentru care Nicu Alifantis a compus integral coloana sonora dramatizare dupa Camil Petrescu). Dupa cum spunea Dinu Sararu, directorul Teatrului Mic (cel care a fost primul angajator al lui Nicu Alifantis, pe postul de … tamplar) “In cateva saptamani, toate posturile noastre de radio difuzau doar Mitica Popescu. Iti era frica sa deschizi si frigiderul, pentru ca sigur ai fi dat peste o bucata din Mitica”.

Piata Romana nr. 9 este locul celor mai mari realizari pentru Nicu Alifantis (locul unde si-a cunoscut sotia, locul unde s-a nascut Maria, fiica sa, locul unde a compus multe din cantecele sale). Acest album poarta amprenta lui Doru Caplescu, acesta orchestrand toate piesele de pe album cu exceptia celei care da titlul albumului. Piesa Piata Romana nr. 9 a fost compusa chiar in studioul Electrecord, pentru ca mai era nevoie de o piesa pentru a completa un long-play, ce avea o durata de 45 minute. La rugamintea lui Nicu Alifantis, Alexandru Andries ii scrie un text despre locul in care acesta traia si compunea.

Albumul Risipitorul de iubire aparut in 1990 trece aproape neobservat – ce spune Nicu Alifantis: „Mi-ar fi placut sa mai cant, dar aveam senzatia ca nu mai intereseaza pe nimeni“.

In 1990 isi infiinteaza propria casa de productie – Toji Productions – unde in 1992 editeaza single-ul Decembre (continand piesele Rar si Decembre), la care lucreaza de asemenea cu Ioan Luchian Mihalea si Song. Aparut chiar inainte de sarbatori, albumul s-a vandut extrem de bine pentru o perioada in care folkul nu parea sa mai intereseze pe nimeni.

Ia Toji Baladist apare in 1993, toate cele 12 piese de pe album continand “balada” in titlu. Reeditarea din 1998 contine 5 piese bonus.

right alifantis patria 2011In 1995 fondeaza grupul Alifantis&ZAN, ca trupa de studio pentru albumul sau Voiaj. ZAN inseamna Virgil Popescu (bass), Relu Bitulescu (tobe), Sorin Voinea (clape), Razvan Mirica (chitara). Dupa ce inregistreaza alaturi de ei si albumul Nichita (1996), ZAN devine trupa de proiecte. Nichita este realizat integral pe versurile marelui poet, fiind presarat cu scurte fragmente avandu-l ca protagonist pe Nichita Stanescu, recitand din operele sale.

In 1999 apare Nicu Alifantis 25, un “Best of” ce incununeaza 25 de ani de cariera muzicala de exceptie.

Neuitatele femei (2002) contine 11 piese din perioada adolescentei si amintirile copilariei. “Cred ca primul lucru pe care ni-l amintim cu placere din adolescenta este intalnirea cu femeia. De aceea, titlul Neuitatele femei exprima bine intentia noastra”, a spus Nicu Alifantis. Cantecul care deschide albumul, Luni e ziua, a fost compus in 1996, pentru Festivalul de arta medievala de la Sighisoara. Piesa Cintic di sirminita este in limba aromână, pentru ca Nicu Alifantis si invitatul sau Marius Batu au radacini macedonene (detalii despre album aici).

In 2004 apare albumul Sah-Mat. La aniversarea a 50 de ani de viata, pe 31 mai 2004, sustine un concert la Teatrul National din Bucuresti, a carui inregistrare apare in 2006 sub numele de Simphonicu. Acest album reprezinta cateva premiere: e cel dintai dublu album (doua cd-uri cu cate 16 piese), cel dintai album inregistrat live, are multe cantece in varianta de balada (doar voce si chitara), are cor si grup cameral.

Nicu Alifantis la ExcelsiorCifra concertelor sustinute este impresionanta, Nicu Alifantis insumand circa 5000 de aparitii, singur sau alaturi de ZAN. S-ar putea scrie carti doar despre aceasta latura a carierei sale, dar memorabil va ramane “Tandreturi pentru femei cu cei 4 corifei“, sustinut alaturi de Mircea Baniciu, Mircea Vintila si Alexandru Andries la Circul Globus din Bucuresti pe 31 martie 2003. TVR Media a si editat un DVD cu inregistrarea acestui spectacol, foarte bine primit de critici si mai ales de fani.

Pe 26 ianuarie 2010 lanseaza albumul Cantece de semineu, intr-o formula vocal-instrumentala noua, ce ii include pe Virgil Iantu, Mihai Nenita, Berti Barbera, Adrian Flautistu sau Marcel Moldovan. Concertul de lansare are loc la Cinema Patria, iar CD-ul ce contine 18 cantece apare in cadrul seriei “Opera Prima” de la Jurnalul National.

Pe 2 iunie 2010, canta in deschiderea concertului Bob Dylan de la Bucuresti. O gluma care a circulat în acea perioadă spunea că nu a cântat Nicu Alifantis în deschidere la Bob Dylan, ci Dylan în închidere la Nicu Alifantis.

Nicu Alifantis 40 de ani2013 se va dovedi un an foarte important pentru Nicu Alifantis. În martie realizează trei concerte la Teatrul Excelsior din București pentru a sărbători un mare prieten – Nichita Stănescu – la 80 de ani de la nașterea acestuia. Pe 7 mai, imediat după Paște, lansează Mozaic, un album la care a lucrat aproape 3 ani și care include o pleiadă impresionantă de muzicieni (nu mai puțin de 17), un album cât un doctorat în muzică (detalii aici).

Șotron duminica Unui prieten micContinuă să experimenteze și în mai 2015 lansează albumul pentru copii mai mari sau mai mici intitulat Șotron, însoțit de o carte de colorat. 17 piese mai noi sau mai vechi, reorchestrate, plus un spectacol de lansare în Parcul Alexandru Ioan Cuza din București.

În 2016 lansează compilația Madame Mon Amour, ce include 15 din cele mai cunoscute piese Nicu Alifantis.

2018 este un an foarte agitat pentru Nicu Alifantis. Mai întâi, lansează cartea Poeme la întâmplare (detalii aici). Cu ocazia Centenarului Marii Uniri, propune fanilor săi albumul Țara de unde vin, un disc ce reia 13 piese dedicate României, reorchestrate alături de Victor Panfilov și trupa ZAN. Iar sfârșitul anului este încununat cu colecția de muzică de teatru Memorabilia (detalii aici)

În 2019 aniversează 50 de ani de la lansarea piesei Decembre printr-o (mă autocitez) colecție de muzici, imagini (foto și video), amintiri și cuvinte, în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române (detalii aici).

Pe 29 noiembrie 2021, la 10 ani de la trecerea în neființă a lui Alexandru Tocilescu, cel care l-a atras spre muzica de teatru și care la primul proiect împreună îi propunere acestuia poeziile lui Leonid Dimov, lansează Leoneed is love, un album integral pe versuri de Dimov (recenzia albumului aici).

Nicu Alifantis este unul din cei mai prolifici compozitori de muzica de teatru din lume, compunand coloana sonora pentru peste 100 de piese si lucrand cu unii din cei mai mari regizori romani: Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Silviu Purcarete, Cristian Hadji Culea, Gelu Colceag, Catalina Buzoianu si multi altii. Iar dragostea de scena nu s-a limitat la a compune muzica de teatru, ci a si jucat mici roluri legate de muzica (acordeonistul din “Furtuna” lui Ostrovski, trubadurul din “Swanewit” de Strindberg etc.).

A realizat si coloanele sonore a 17 filme, a cantat tema filmului “Ringul” (Regia: Sergiu Nicolaescu) si a jucat rolul Radu Cantacuzino in “Bietul Ioanide” in regia lui Dan Pita.

Bibliografie

1. Jurnalul National – Editie de colectie, 8 decembrie 2008
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicu_Alifantis

Post Author: Marius Matache

4 thoughts on “Nicu ALIFANTIS

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.