Mircea VINTILA

S-a nascut pe 23 martie 1949 si este un bucurestean get-beget, nu putine din cantecele sale evocand sau mentionand in treacat locuri din Bucuresti: Hanul lui Manuc, Strada Popa Nan, Calea Mosilor si Bucur Obor (in Miruna) si multe altele.

Pasionat de muzica inca din copilarie, urmeaza cursurile scolii de muzica nr. 3, indrumat catre vioara de nasul sau, Victor Balan, dirijor al Orchestrei Simfonice, cel care ulterior Ii va da primele lectii de chitara.

Absolvent al Liceului Lazar din Bucuresti, iar in 1974 al Institutului de Constructii.

Debuteaza in 1968 la Casa de Cultura a Studentilor, cantand piesele Lordul John, La fereastra spre livada, si Osebite anecdote, in cadrul cenaclului Atlantida de la Casa de Cultura a Studentilor, condus de Radu Anton Roman.

Participa alaturi de Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Nicu Vladimir, Doru Stanculescu la primul festival studentesc in 1971.

In martie 1974 castiga marele premiu al festivalului “Primavara baladelor” (festival ce debutase cu un an inainte, editie castigata de Doru Stanculescu), intr-un concurs in care mai apar si timisorenii de la Pro Musica sau Marcela Saftiuc. Dupa acest festival, George Stanca, la cererea lui Adrian Paunescu, il duce la o preselectie a Cenaclului Flacara, caruia i se alatura. De altfel, va colabora foarte bine cu Adrian Paunescu, muzica sa inspirandu-l pe poet, care compunea versuri pe nerasuflate pentru liniile melodice “oferite” de Mircea Vintila (Pamantul deocamdata, Proverbe, Fat-Frumos, Pielea ursului, Hanul lui Manuc, Comertul imposibil, Un om pe niste scari etc.).

In acelasi an apare primul sau disc single, ce includea doua piese pe care Mircea Vintila le canta si astazi: Pamantul deocamdata si Mielul.

Un an mai tarziu apare un al doilea single cu piesele Hanul lui Manuc si Bade Ioane. Primeste premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor pentru piesa Bade Ioane, “un adevarat elogiu mistic adus taranului roman de catre Tudor Arghezi” asa cum il numeste Ioana Bogdan, cea care l-a rugat pe Mircea Vintila sa puna acest text pe muzica pentru o emisiune de televiziune.

Primul LP, intitulat Crezul meu, apare in 1976, o parte din piese fiind orchestrate de Dan Andrei Aldea.

La sfarsitul anilor ’70 incepe sa colaboreze cu trupa Basorelief, grup de rock progresiv din care facea parte si Mugurel Vrabete (Holograf) ca trupa de acompaniament.

1982 este anul aparitiei LP-ului Peripetii noi, pentru ca in 1986 sa scoata albumul intitulat Mircea Vintila. (Titlul original era Se retrage la Vatra Luminoasa, dar nu a fost acceptat).

In 1986 realizeaza alaturi de Florian Pittis, la Teatrul Bulandra, spectacolul de poezie “Fata in fata cu lumea”. Regizat pana in cele mai mici detalii (nu putini au ramas muti de uimire vazandu-i pe cei doi artisti…rupand bilete la intrare sau “jucand table” pe scena asteptand ca oamenii sa isi ocupe locurile in sala), spectacolul se mentine timp de un an, bucurandu-se de un real succes.

Tot alaturi de Motzu’ scoate in 1992 albumul Nu trantiti usa!, orchestrat de Mircea Baniciu si Vlady Cnejevici. Ca o continuare fireasca, in 1993 apare Pasarea Colibri, una din cele mai de succes trupe a acelor ani, ce ii includea pe toti cei patru (Baniciu, Vintila, Pittis si Cnejevici).

Timp de 10, Pasarea Colibri editeaza mai multe albume, de fapt colectii de piese ale artistilor ce alcatuiesc grupul, intr-o noua prezentare. Astfel, apar In cautarea cuibului pierdut, Ciripituri, Cantece de bivuac, Inca 2000 de ani (2001) si 10 ani (2003).

Dar cei 10 ani de spectacole si turnee in tara si in strainatate alaturi de Colibri nu i-au afectat pe compozitorul Mircea Vintila. In 2000, lanseaza albumul “Madama de Pica”, un album la care colaboreaza cu Horia Stoicanu – co-autor, Gheorghe Emanuel – programare si claviaturi, Relu Bitulescu (ZAN) – percutie, Eugen Caminschi (Brambura, Vama Veche) – chitara, Marius Batu – chitara acustica si backing vocal si Mugurel Vrabete (Holograf)- bass, dar si in calitate de producator executiv. Madama de pica primeste premiul de Cel mai bun album folk al anului 2000, iar primul extras pe single, Noros cecer, primeste premiul ce “Cel mai bun clip al anului”.

Dupa despartirea de Pasarea Colibri in 2003, Mircea Vintila avea nevoie de o noua provocare, asa ca formeaza Trupa Brambura, trupa de acompaniament alaturi de care apare in concerte. Grupul este compus din instrumentişti de valoare: Eugen Caminschi (chitară), Gelu Ionescu (claviaturi), Vadim Tichişan (tobe), Cătălin Creţeanu (bas), Elena Pavel şi Andrada Popa (backing vocal). Alaturi de acestia, continua colaborarea cu Horia Stoicanu si in acelasi an lanseaza albumul Toti intr-o barca.

La initiativa prietenului Relu Mitran, participa la Circul Globus la fabulosul concert Tandreturi pentru femei cu cei 4 corifei, alaturi de Mircea Baniciu, Nicu Alifantis si Alexandrau Andries.

In decembrie 2005 apare albumul Opere si operete, o colectie a celor mai bune piese ale lui Mircea Vintila (Pamantul deocamdata, Bade Ioane, Fat-Frumos, Miruna etc.) orchestrate la standardele anului 2005. Pe acelasi album, apare o noua inovatie a lui Mircea Vintila – o piesa alaturi de hip-hop-erul Barac (ex-Verdikt) intitulata Drama de cartier.

Bibliografie

1. Jurnalul National – Editie de colectie, 2 martie 2009

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Vintilă

Ducu Bertzi – Suflet fara chei

La Suceava, In Cetate – Ed.II – Vatra Dornei, 27-28 iunie, 2009

In luna iunie, folkul a parut sa se mute in Bucovina. Pe 13-14 iunie a avut loc la Siret festivalul „Folkever”. Apoi, pe 26 iunie, in cetatea Sucevei s-a cantat din nou folk, cu ocazia zilelor municipiului Suceva. Pentru ca pe 27 si 28, folkul sa se mute la Vatra Dornei, pentru cea de a doua editie a Festivalului „La Suceava, In Cetate”.

Si daca in aceasta perioada de criza acest festival s-a desfasurat, meritul apartine Consiliului Judetean Suceava, prin institutiile sale de cultura Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale si Complexul Muzeal al Bucovinei, dai si partenerilor sai Primaria si Consiliul Local Vatra Dornei si Casa de Cultura Platon Pardau din Vatra Dornei.

Prima zi a apartinut integral concurentilor. Cu o sincopa datorata vremii (concursul a inceput pe Aleea Scriitorilor din Parcul Central al municipiului Vatra Dornei si s-a incheiat in Casa de Cultura Platon Pardau), concursul a reunit 29 de trupe si artisti din toate colturile Romaniei – Cluj, Constanta, Craiova, Iasi, Calarasi sau Brasov, ceea ce a facut sa fie cel mai tare concurs de muzica folk din ultimii ani.

Duminica era ziua premiantilor si a recitalurilor. Dar Gala Laureatilor a inceput, practic, un pic mai devreme. Cu o „sedinta de lucru” in holul hotelului – Dinu Olarasu, Tatiana si Marius Ojog (Fox Studis), Daniel Iancu, Ovidiu Mihailescu, Paul Arva si subsemnatul. Acolo s-a nascut o noua piesa, ce imi aduce aminte de 2000 de ani (prin faptul ca e o creatie de grup) sau Folk You (prim mesaj) si care a fost cantata in finalul recitalui lui Dinu Olarasu, alaturi de Paul si Fox Studis.

Juriul i-a inclus pe: Dinu Olarasu (presedinte), Daniel Iancu, Ovidiu Mihailescu, Eugen Avram, Mihaela Popescu, Paul Arva si, „cu voia dumneavoastra”, Marius Matache. Iar juriul a deliberat indelung pentru a se asigura ca nu nedreptateste pe nimeni, iar toate deciziile au fost luate in unanimitate.

Scriptic, trebuie sa ii mentionam pe cei mai meritorii dintre concurenti.

• Premiul I si Trofeul Bucovinei: Alexandra Andrei, ce a vrajit juriul cu doua piese pe versurile „clasicilor” Lucian Blaga si Ana Blandiana; nu trebuie sa uitam nici sensibilitatea pe care aceasta tanara artista o transmite sau vocea curata pe care si-o pune excelent in valoare;
• Premiul de interpretare – individual: Mishu Calian;
• Premiul de interpretare – grup: Pastel, surpriza placuta a acestui festival, doua voci care se completeaza armonios;
• Premiul de creatie: Ionut Mangu, pentru piesa Hasuri (piesa ce ati putut-o asculta pe 2 iulie in sectiunea „Clipul zilei”);
• Premiul Special al Juriului – individual: Mariana Butnaru;
• Premiul Special al Juriului – grup: Descantec;
• Premiul Forever Folk: Teona Goreci;
• Premiul Special de Creaţie pentru imnul festivalului: High Seas.

Dincolo de cei 8 laureati oficiali ai festivalului, a mai existat o categorie de „premianti”: categoria celor „9 magnifici”, artisti tineri, cu o bogata activitate competitionala si multiplii laureati in festivalurile de folk din ultimii ani, pe care cea de a doua editie a festivalului „La Suceava, In Cetate” i-a premiat pentru „intreaga cariera competitionala”. Altfel spus, pentru pasul facut in „linia I a muzicii folk”, unde si-au castigat un binemeritat loc. Cei 9 magnifici sunt: Alina Zaharia, Iulian Anghel, Bogdan Grosu, Fox Studis, Ovidiu Scridon, Nicu Zota, Ioan Onisor, grupul Nu Acum si Paul Arva, castigatorul primei editii a fetivalului si a majoritatii festivalurilor de folk din 2008.

Trebuie spus ca cei 9 magnifici au primit ca trofeu o lucrare a artistul plastic Cezar Popescu, cel care a realizat si alte lucrari de referinta in Bucovina.

Si toti cei mentionati au cantat, pentru ca asta e drumul pe care si l-au ales. Gand rebel, Hasuri, Scrum, Femeia, Lumina lina, Elegie sau Miss America sunt doar franturi din momentele de magie muzicala prezentate pe scena de la Vatra Dornei. Iar concluzia e una singura: folkul are un viitor frumos.

Mai era nevoie de ceva: de final. Iar acesta a fost facut de recitaluri. Pe rand, Madalina Amon, Mihaela Popescu, subsemnatul, Eugen Avram, Tapinarii, Ovidiu Mihailescu, Dinu Olarasu si Daniel Iancu au facut ce au stiut mai bine: sa cante. Fie ca a fost folkul optzecist al Cenaclului Flacara sau folkul alternativ al prezentului, fie ca au fost piese lirice sau vesele, toate au fost din inimi pentru inimi.

Iar recitalurile au mai aratat un lucru: ca folkistii nu sunt neaparat niste cavaleri singuratici. Madalina Amon a cantat alaturi de High Seas, Dinu Olarasu alaturi de Paul Arva, Eugen Avram a facut solouri si pentru Ovidiu Mihailescu si pentru mine, dar a si fost acompaniat de Daniel Iancu pe piesa Indiferent. Iar celebrul grup de acompaniament vocal Za CorriDoors si-a facut de cap si de aceasta data (pentru cei care nu stiu, Za CorriDoors este alcatuit pe rand de doi dintre Daniel Iancu, Ovidiu Mihailescu si Marius Matache, pe piesele celui de-al treilea). Iar la sfarsit am urcat pe scena toti cei care deja trecusem pe acolo si am cantat Tanar si liber, care pare un cantec mai actual ca niciodata (desi e scris in 1983) si care tinde sa devina incet-incet un cantec al noii generatii.

Au fost aproape 6 ore de muzica folk. In care au urcat pe scena si au cantat cu pasiune concurenti, premianti, cei 9 magnifici sau monstri sacri.

Concluzia festivalului? E foarte simplu…

Te-ntalnesti odata/Poate intr-o viata,

Poate intr-un cantec/Laolalta…

(noul cantec Dinu Olarasu)

Mircea Florian – La manastire

1 an de Forever Folk, 1 an de Folk in culori

1 an de Forever Folk…suna atat de frumos si aproape imposibil de crezut…parca mai ieri 6 nebuni puneau la cale “lovitura secolului”. Sincer, nu stiam in ce ne-am bagat…la fel de sincer, nu ne-am asteptat nici un moment ca www.ForeverFolk.com sa fie un copil-minune si sa creasca intr-un an cat altii in zece.

Dar, “sa trecem la plebicist” cum spunea Conu’ Iancu…Iar “plebicistul” nostru a fost petrecerea aniversara “1 an de Forever Folk, 1 an de Folk in culori!”. Locatia a fost aceeasi cu a lansarii site-ului, clubul Big Mamou din Bucuresti. Poate tocmai pentru a ne intoarce acolo unde a inceput, in mod oficial totul.

Invitati alesi pe spranceana. Partea leului, folkisti: Daniel Iancu, Ovidiu Mihailescu, Tapinarii, Old Black’s si colegul nostru Marius Matache (Make), dar el doar pentru ca nu se putea sa nu ne manifestam si noi. Si pentru ca ne-am dorit mai mult decat muzica folk pentru cei ce ne-au fost alaturi pe 19 iunie 2009, l-am invitat la aniversarea Forever Folk si pe Toni Tecuceanu, actor, umorist si om de televiziune.

Dupa multe emotii si pregatiri intense – pliante, afise, tehnologie – seara a inceput cu un scurt cuvant de deschidere. O argumentare a serii, o cronica a primului an de existenta a ceea ce noi numim “Primul portal de muzica folk din Romania”.

Apoi a vorbit muzica pentru noi. Iar primii care au cantat au fost cei doi Old Black’s – Andreea Nedelcu si Dan Sandulescu – doi tineri talentati si in viitorul carora noi credem. Iar ei au cantat Time after time (versiunea Evei Cassidy), Marea lui Make, dar si Ain’t no sunshine. Vocea Andreei si acuratetea lui Dan pe chitara i-au cucerit pe cei din sala, care i-au rasplatit generos cu aplauze.

Dupa momentul de sensibilitate oferit de Old Black’s, clubul care in mod normal rasuna de acordurile muzicii folk, rock sau blues a fost cuprins de o liniste specifica mai curand salilor de teatru, ce a fost tulburata doar de hohotele de ras ale publicului. Si pe drept cuvant, pentru ca a fost randul lui Toni Tecuceanu sa cucereasca sala prin monologul intitulat “Groparul”. Replicile sale savuroase, interactiunea permanenta cu sala, realismul si actualitatea monologului, scenografia hazlie, toate au dus la un veritabil recital actoricesc, facandu-ne sa dam dreptate juriului (din care faceau parte regretatul Stefan Iordache si Emilia Popescu) care in 2006 i-a acordat Premiul pentru Cel mai bun tanar actor.

Cu inimile pline de voie buna, ne-am intors la muzica folk, pentru ca erau inca multi invitati ce isi asteptau nerabdatori randul. La rand urmau Tapinarii, fondatorii folkului alternativ, care au prestat alaturi de public Du-te naibii, Si zeii, Pescarus si Poeti monotoni, piese ce nu mai au nevoie de nici o prezentare.

Ne-am gandit ca ar fi corect fata de cei care ne citesc sa prezentam activitatile pe care echipa noastra le-a desfasurat din 19 iunie 2008, data de nastere oficiala a proiectului www.ForeverFolk.com. Asa ca am trecut la povestea “1 an de Forever Folk, 1 an de Folk in culori!”. Cu povesti despre evolutia site-ului, cu festivaluri si tot felul de evenimente pe care le-am sprijinit ca parteneri media, cu serile de folk din capitala, dar si cu planuri de viitor, pentru ca momentele de bilant sunt cele mai bune prilejuri de a face planuri. Si am lansat concursul de “urari pentru Forever Folk”.

Dar vorba lunga, cantare scurta, asa ca ne-am intors la muzica folk. Ovidiu Mihailescu, fost component al echipei Forever Folk a onorat si el invitatia de a sarbatori alaturi de noi primul an existenta al portalului nostru. Si nu a venit cu mana goala ci cu cateva din piesele sale cele mai cunoscute: Fericit-nefericit, Cipilica (piesa care da titlul celui mai nou album al sau), dar si Lily sau Cowboyul Nelu, alaturi de Daniel Iancu si Make (adica Za CorriDoors).

Si daca tot am vorbit  de Daniel Iancu, l-am invitat sa ramana pe scena si sa ii tina in priza pe cei din sala. Doua piese sensibile – Acuarela si Mii de smaralde - au fost doar un argument ca Daniel este un artist complet. Pentru ca apoi voia buna a luat cuvantul si au urmat Alba ca zapada, Olguta gelofila, Ofiterul Radu sau Vine valu’ imi ia calu’, completat pe alocuri de aceeasi formatie The CorriDoors (formata de cei 3 – Daniel, Ovidiu si Make, prin rotatie).

Finalul? Make si „muraturile” lui, plus „Padurea cu alune”, Multi ani traiasca, plus sampanie, plus premiul la concursul „de urari” (un tricou personalizat cu Forever Folk), plus poze, plus pupaturi. Inclusiv „Pupat Piata Independentei”.

Un anisor…am crescut…datorita voua. Pentru o muzica ce nu moare niciodata. www.ForeverFolk.com

O galerie foto de la acest eveniment, realizata de Stefan Denes o puteti gasi aici

Ionut Mangu – Hasuri

Folk in Cetatea Sucevei

Un drum de 9 ore. Asa a inceput deplasarea ForeverFolk in nord de tara pentru trei zile pline de muzica, atat in Suceava, cat si Vatra Dornei. Concertul de vineri, 26 iunie 2009, s-a desfasurat intr-un cadru aproape de poveste. Printre zidurile Cetatii construite de Stefan cel Mare, o scena mica care a creat un cadru intim si placut, cu un public rasfirat pe scaunele din fata, dar si pe ziduri.

Seara a fost deschisa de Marius Matache (Make), cu o piesa pe versurile prietenului Ovidiu Mihailescu, Dali, si a continuat in acordurile deja cunoscute publicului ale “piesei cu muraturi” (Colind pentru prieteni), urmand Poem cu cai, Primavara si Carciuma.

Paul Arva a devenit cunoscut publicului mai ales anul trecut, prin castigarea a numeroase festivaluri de folk, si se face usor remarcat prin vocea calda si poezia ce vine din spatele versurilor. Recitalul sau a cuprins piese precum Somnfobia, Nu conteaza si Miss America. Si parca pentru a continua momentul de poezie muzicala, pe scena a urcat nimeni altul decat Cel mai fain baiat, Dinu Olarasu. Asa ca am aflat ca atunci cand nu exista Nici o veste de la tine as face bine sa imi amitesc ca esti in Camera cealalta si apoi am insistat Suna-ma noaptea. Pana la urma, N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit. Mana de prieteni stransi la seara succeveana de folk, acorduri clare de chitara, si un moment pe care sa il pastrezi infinit.

Si pentru ca tot eram la Suceva, pe scena a urcat Mihaela Popescu – folkista de-a locului. Chiar vara fiind, piese precum Zurgalaul sau Colind de luna mare ne-au transpus intr-o atmosfera veche, poate si pentru ca doamna Popescu ne era cunoscuta mai ales prin prisma Cenaclului Flacara.

Eugen Avram a continuat seara cu un Cantec pentru tine, ne-am bucurat apoi de piesa cu vinul ghiurghiuliu Hai noroc, si ne-am am hotarat sa dansam mana in mana, Indiferent ce spune lumea.

A fost randul Tapinarilor sa urce pe scena, iar ei si-au deschis seara cu un alt fel de serenada Du-te naibii. Dupa 8 ani de zile, piesa Sunt fericit pare a prinde la fel de usor publicul si aduce zambete pe chipul ascultatorilor. Iar piesa promovata de pe ultimul album (Sapte pacate rascumparate), Si zeii s-a infiltrat si ea in memoria fanilor de folk alternativ.

Cu indemnul de a ne lua Cipilica, Ovidiu Mihailescu ne-a aratat ca dincolo de cantecele sale vesele si pline de mesaj social ale primului sau album, are in spate si o parte lirica frumoasa (parte ce se poate observa pe albumul proaspat lansat, Cipilica). Exista totusi momentul in care e cazul sa ne si jucam, sa zambim, sa ne bucuram. Iar responsabili cu creearea atmosferei pe langa Ovidiu au fost Make si Daniel, intr-un continuu duel verbal pe fundalul piesei Cowboyul Nelu.

Si ca  o continuare fireasca, pe scena a urcat Daniel Iancu. Si el prezentand  cu piesa lui cu cai – Vine valu’ imi ia calu’ (s-a parut ca intr-un fel sau altul, piesele cu cai au fost o tema centrala a serii), dar si Ofiterul Radu. Daniel a avut-o langa el pe Mariana Butnaru pentru a ne demonstra cum sta treaba cu Armonia conjugala.

Finalul serii a insemnat o aducere aminte. Tanar si liber – o dorinta frumoasa, si un mesaj cu care am plecat cu totii in drum spre casele noastre.

Emeric Imre – Buna varianta rea

« Previous Page