Tabara Nationala de Muzica Folk – Calafat 2009

“Poarta Dunarea” muzica folk pana in departare…

Tabara de folk de la Calafat este un eveniment despre care auzisem, citisem si povestisem de-a lungul timpului. De anul aceasta, a devenit un loc de suflet pentru echipa ForeverFolk, prezenta acolo in formula extinsa.

Cel de-al 12-lea an de tabara pe mal de Dunare s-a desfasurat sub sloganul “Asta-i muzica ce-mi place”, si s-a dorit a fi un prilej de a ne rupe de cotidianul in eterna alergare si de a deschide porti prin muzica. De altfel, Tabara de Folk este parte a proiectului “Europorti”, prin numele “Poarta Dunarea”, alaturi de Festivalul de folk de la Targu-Jiu, “Poarta Sarutului”.

Tabara s-a desfasurat in perioada 1-8 august, si a adunat nume cunoscute sau artisti la inceput de drum, romani, bulgari si un public numeros plin de viata si de tineri (si care, spre placuta noastra surpriza, a stat alaturi de noi in fiecare seara pana la orele 2-3 ale diminetii cand se terminau cantarile). Au trecut prin tabara peste 50 de artisti, toti cantand gratis, si uneori “certandu-se” (prieteneste, ce-i drept) pentru a canta cat mai mult. Iar pentru ca de anul acesta tabara a fost deschisa si tinerilor cu diverse premii la festivaluri, diversitatea de genuri, stiluri si interpretari a fost asigurata. Si pentru ca toata lumea voia sa cante si sa incante, cantarile tineau, vorba cantecului, “zi de vara, pana-n seara”, mai exact incepeau seara tarziu si se terminau “dimineata devreme” (si asta doar pentru a-l parafraza pe maestrul Andries, pentru ca au fost zile in care unii se trezeau cand altii abia terminau de cantat).

Legat de tineri, trebuie salutata cu mare caldura intrarea in lumea muzicii a unui tanar folkist din Suceava, Mihai Boicu. La doar 17 ani s-a dovedit a fi senzatia taberei, iar in una dintre seri, cu toate ca avea programata doar o piesa in program, a fost rechemat pe scena pentru inca doua piese. Tot printre momentele memorabile care ne vor urmari cu siguranta cel putin pana la urmatoarea editie, a fost repetarea (aproape la nesfarsit) a referenului “Nana-na-nana-nanana…” (Dragostea e o salata), ca raspuns la verva uimitoare a experimentatului, dar mereu inventivului Horia Stoicanu.

Am avut parte si de bucatile muzicale cheie care deschid cu adevarat portile sufletelor. A fost in primul rand, Doru Stanculescu si Fara petale. El pe scena, si noi (artisti, reprezentanti de presa, public) secondandu-l cu drag cu “Cearcan, cearcan, piaptana”. Unul din acele momente pe care nu le poti descrie prin cuvinte destule, pentru ca tot ce a adus a fost sentimentul de liniste plina in fiecare dintre noi. A durat ceva pana ne-am revenit. Si ar mai fi deja prietenii obisnuiti ai taberei de pe Dunare, Trupa Denvar (Stefan – chitara si voce, Rosen – percutii, Nelly – bass si cu sprijin de la Ioana Mardare – vioara, Sorin “Jimmy” Minghiat – flaut, Cristi Buica – solouri de chitara), care ne-au umplut fiecare seara cu refrenele Calafat, te salut! si Dragostea mea pentru tine/ Dragostea mea pentru voi. Este absolut fascinanta legatura care se stabileste intre Stefan si cei din public, noi punand asta pe seama sufletului sau mare si a muzicii sale fara egal.

Colaborarea dintre artisti s-a vazut nu numai in cazul trupei Denvar, pentru ca putini au fost cei care chiar au cantat singuri. Aproape in fiecare caz aparea cate un coleg de breasta, cu o “mana de ajutor” (adica fie un solo, fie ceva percutie, fie o voce, doua, trei sau…fara numar). Asa ca Ioana Mardare, Jimmy Minghiat, Sorin Zamfir sau Rosen Paskulov au urcat pe scena si in formule experimentale. Tot colaborare am putea numi si “gradinita folkului” – Cristina Mardare, Mara si Teo Lojewski – permanent alaturi de parintii lor pe scena (daca nu, macar din carucior), uneori secondandu-i cu brio in cantecele lor.

Si daca tot am vorbit de Stefan si trupa sa, trebuie spus ca “poetii cu chitara”, asa cum sunt numiti in Bulgaria cei care canta folk, chiar daca mai putini ca in alti ani, au fost din nou la inaltime. Daca pe Stefan il stiam de anul trecut, anul acesta de suflet ni s-au lipit si Krasimir Parvanov, ce a facut minuni din Gibsonul sau, un artist de o sensibilitate aparte, care ti se lipeste de suflet inca de la primele acorduri. De asemenea, Rosen Paskulov si-a adus anul asta “ajutoare” (un vocal exceptional cu iz rock si un chitarist foarte indemanatic), pe care le vom numi simplu “Rosen Paskulov Band”, iar ei ne-au “electrizat” cantand o piesa adusa in Romania de Nicu Covaci – Iovano, Iovanke.

Din auzite vorbind, stiam ca in anii trecuti a fost cate un “nume” care sa sustina un recital mai mare. Daca anul trecut au fost prezenti Vintila si Baniciu, anul acesta, “sarcina” a cazut in mainile (si vocea) lui Emeric Imre, secondat de Sorin Zamfir (percutionistul cu care lucreaza si in proiectul Emeric Set). Tinand cont ca recitalul lui Imi a inceput dupa ora 12 te-ai fi asteptat ca publicul sa fie, daca nu mai putin numeros, macar static. Dar cum nebunul de alb folkului si al sau magician responsabil cu ritmul au un dar aparte de a transmite energie, am trecut prin stari diverse, de la momente de introspectie sau tacere (Oratie de nunta, Juramant sau Buna varianta rea sunt mici exemple) pana la momente de dans nebun (Scrisoare suparata, Povestea cavalerului cu brici sau Balada lui Ilie de la scularie sunt  e cele mai bun exemple).

Pentru posteritate, am vrea sa ii mentionam (si noi) pe cei care au participat la ed.a XII-a a Taberei Nationale de Muzica Folk – Calafat 2009. Intr-o ordine pur aleatorie, ii vom aminti pe Ionut Mangu, Silvan Stancel, Doru Stanculescu, Horia Stoicanu, Jimmy Minghiat, grupul Karma, Krasimir Parvanov, grupul Denvar, Florentin Budea, Florin Toloarga, Emeric Imre, Sorin Zamfir, Alexandru Stancu, grupul Cantos, Ioan Onisor, Magda Puskas, Viorel Gheorghiu, grupul Floare de colt, Vasile Mardare, Cristi Bordas, grupul Floare de iris, Puiu Cretu, Ovidiu Mihailescu, Dinu Olarasu, Adi Bezna, Madalina Amon, Teona Goreci, grupul Icarus, Ovidiu Scridon, Cristi Buica, Eugen Avram, Cristi Corcioveanu, Diana Rosca, Zory David, Ioana Mardare, Marius Matache. Presa a fost si ea prezenta – Teodora Ionescu (Radio Bucurest), Sorin Lupascu (TVRM), Edy Paicu (e-Folk), Emilia Danescu (Bocancul Literar) si, cu voia dvs., Oana Duma si Raluca Chirculescu (Forever Folk).

Dar daca acest eveniment unic in lumea folkului a avut loc, mai ales in acest an in care festivalurile folk se raresc sau se “micsoreaza” sub presiunea crizei, acest lucru se datoreaza in primul rand echipe de organizare, care a depus o munca fantastica pentru ca artistii si publicul sa stea alaturi pe malul Dunarii. Iar pentru asta Dan Vana, George Filip si Mariana Modolea merita toate laudele si tot respectul.

Chiar daca nu am fost prezenti pe toata durata taberei, cele patru zile petrecute acolo ne-au convis ca, uneori, vorba “La pomul laudat nu te duci cu sacul” nu este universal valabila. La Calafat trebuie sa iti iei multi saci si sa ii umpli bine cu toate momentele frumoase, muzica buna si oamenii de calitate, sa iti ajunga pana anul viitor.

[O galerie cu poze, pe zile, gasiti AICI]

Eugen Avram – Mersul trenurilor

Ecoul – La o cana cu vin

Florian Pittis si Mircea Vintila – Lordul John

Dincolo de orice vama…Folk You 2009 (III)

Muzica folk a adunat la mal de Mare Neagra, pe parcursul a trei zile, 21 de artisti consacrati, 18 debutanti si un public numeros. Toate acestea cu ocazia celei de-a cincea editie a FolkYou, de anul acesta avand numele Festivalul de Folk “Florian Pittis”.

Ziua 1 – 30 IULIE

Ziua 2 – 31 IULIE

Ziua 3 – 1 AUGUST

Ar fi fost de asteptat ca publicul sa fie deja oboist si mai putin prezent (cel putin cu spiritul) la ultima seara de FolkYou. Din fericire, cu toate orele de somn nedormite, am ajuns pentru a treia seara consecutiv in fata scenei pentru a ne bucura de muzica din plin.

Am remarcat zambind ca ultima seara a fost singura in care soarele chiar ne-a urmarit cu interes, iar la ora 19, cand s-a inceput, inca se simtea caldura sa. Caldura pe care ne-au trasmis-o si cei din Proiectul Tivodar, prin doua chitari, voce si o vioara magica. In aceeasi stare de gratie am pasit in lumea “folkului de camera” (sau mai degraba “de cort” dupa cum spunea Mihai Lojewski) cu ajutorul celor de la Cantos. Printre tinerii artisti ce au evoluat in ultima seara la FolkYou se mai numara: Catalina Beta (o surpriza placuta si binevenita, daca luam in considerare faptul ca in ultima vreme nu a prea fost de vazut pe scena), Bogdan Grosu, Mircea Iordache, Ovidiu Scridon, Alina Zaharia (despre care nu se mai poate spune ca este o debuntanta la FolkYou, aceasta fiind a treia sa prezenta la mal de mare).

Florian Pittis a fost iar aproape de noi, prin “Vinovatii fara vina”, iar recitalurile numelor consacrate a inceput prin acelasi imn drag, care ne-a urmarit trei zile si care sigur a ramas imprimat in memoria tuturor. Dinu Olarasu ne-a ridicat incet spre o lume plina de poezie, iar de acolo am plecat usor sa ne plimbam pe “Carari cu maci” impreuna cu Zoia Alecu. Si chiar daca cerul era senin, Zoia ne-a bucurat cand la bis, la cererea publicului, ne-a spus ca “Ploua”. A urmat o alta doamna a folkului, cea care ne insotise in calitate de prezentatoare in toate serile, Maria Gheorghiu cu a sa “Floare de vertij”. O mentiune speciala in dreptul piesei “Acopera, mama, umbra cu lopata”, acompaniata de acordurile de flaut ale Codrutei Lojewski. Narcisa Suciu a venit pe scena cu simplitatea care o caracterizeaza si vocea unica, purtandu-ne pe drumuri maramuresene, oprindu-ne pe “Campuri Aurii”, si ajungand pana undeva departe, cu piesa “Love of my life”

Tocmai din Band a venit Mircea Rusu, cu a sa “iarba verde de acasa”. Personal, recitalul sau a fost unul din acele momente care m-a bucurat prin neasteptatul sau. Obisnuita fiind sa asociez Mircea Rusu Band cu o zona mai mult spre pop, i-am simtit aproape si in context cu tot ce a insemnat FolkYou. Victor Socaciu a urmat pe scena, deschizand drumul pentru Gheoghe Zamfir si naiul sau fermecat.

Florin Chilian ne-a adus aminte de inca un om disparut dintre noi, Vali Sterian si l-a invitat alaturi de el pe Marius Tuca pentru a ne spune o “Amintire cu haiduci”. Am primit indemnul sa fugim la mare cu “Iubi” si am savurat in liniste “Zece” intamplari ciudate.

Daca eram obisnuiti ca dupa fiecare recital Maria Gheorghiu sa urce pe scena pentru a prezenta urmatorii artisti, se simtea nevoie de o schimbare pentru momentul desemnat in unaminitate drept “cireasa de pe tort” a festivalului. Marius Tuca i-a adus in scena pe nimeni altii decat pe cei de la Iris. S-a discutat indelung, pe bloguri, pe plaja, prin articole, daca a fost o initiativa buna, si consider ca fiecare poate gasi destule argumente atat pro cat si contra. Personal, sustin ca dincolo de bucuria de a ii vedea, asculta, canta cu ei, folkul cere altceva. Iar starea-de-rock e putin diferita de starea-de-folk.

De departe cea mai dificila sarcina a unui artist prezent acolo, a fost cea a lui Mircea Banicu (alaturi de Iosif Kappl & Vlady Cnejevici) de a inchide festivalul. Si s-a achitat cu brio de ea, pastrandu-ne in picioare cu “Mica Tiganiada”, “Vremuri” sau “Viata la tara”. Un omagiu special pentru cel care, din cand in cand, cobora cu vocea printre noi si tot timpul a stat ca o umbra – Florian Pittis – a fost piesa Canarul.

Concluzii personale

Pentru mine este cel de-al treilea FolkYou. In fiecare an, stiam ca dimineata ma va prinde pe plaja, fredonand piese dragi. Dar parca atati oameni frumosi, si mai tineri, si din cei cu care am crescut, nu am simtit niciodata aproape. Da, raman la parerea ca recitalul lui Tudor Gheorghe a fost un pic rupt din context, ca maiestria lui Gheorghe Zamfir e de toata lauda, dar a obosit un pic la FolkYou si ca cei de la Iris sunt geniali, dar parca un pic scosi din contexului unui astfel de festival. Dar dincolo de toate acestea, nu pot decat sa felicit organizatorii pentru demersul lor si pentru trei zile in care sufletele ni s-au umplut cu armonie muzicala.

Si chiar daca abia la final, nu vreau sa uit a mentiona o initiativa a catorva sustinatori de folk (adica FolkFrate, Folkblog si ForeverFolk) de a organiza o echipa de ecologizare a plajei din zona scenei. Pentru ca, la urma urmei, nu iti poti curati sufletul de praf, atata timp cat stai printre peturi, sticle si hartii.

Pana la re-vedere…Folk You!

Oana

Prefix 032 – Daca

Concursul Forever Folk si Roton are un castigator

Dupa lupte seculare, determinate de prezenta noastra fie la Folk You, fie la Tabara Nationala de Muzica Folk de la Calafat, ne-am reunit pentru a alege un castigator al concursului propus impreuna de ForeverFolk si ROTON

Intrebarea de concurs a fost: unde a avut loc concertul cu ocazia caruia a fost inregistrat albumul live “Ducu Bertzi si Florian Pittis in concert”?

Astfel, castigatoarea concursului este Flavia Maxim, care in cel mai scurt timp posibil va primi un exemplar al albumului. Albumul “Ducu Bertzi si Florian Pittis in concert” a fost prezentat de Forever Folk in sectiunea Lansari.

Cat de curand, vom lansa un nou concurs cu premii – bineinteles cu si despre folk.

Tabara Nationala de Muzica Folk – Calafat 2009

Luni, 3 august

Marti, 4 august

Miercuri, 5 august

Joi 6 august

Alexandru Andries – La telejurnal

Iti multumim, Tatiana!

Suntem la cea de-a VIII-a editie a Festivalului National de Folk POARTA SARUTULUI de la Tg Jiu. Aici, TATIANA a fost o permanenta. Nu a lipsit la niciuna dintre editiile anterioare. Publicul din Targu Jiu o astepta si anul acesta. Sigur ca prin cantecele ei, va fi
aici, alaturi de noi, colegii si prietenii ei Cristian Buica, Dan Vana, Emeric Imre, Ioan Onisor, Adrian Ivanitchi, Vasile Seicaru, Maria Gheorghiu si ceilalti participanti.

Si nu numai atat, duminica 09 august Tatiana ne-a insotit la ceremoniile dedicate lui Mihai Viteazul din Poiana lui Mihai de pe muntele Valcan, unde am aprins o lumanare si in memoria ei.

Promitem ca melodiile si versurile cantecelor Tatianei sa ne insoteasca pretutindeni. Iar lectia de optimism care a insemnat viata ei sa o putem preda si noi mai departe.

Iti multumim, Tatiana!

« Previous Page — Next Page »