Mircea Vintila si Brambura in club Mojo

Exista concerte folk ale caror efecte aduc din cele mai variate stari, de calm, poate melancolie si cele care te incarca de energie pentru o saptamana intreaga sau suficient cat sa uiti de stresul acumulat in acea zi. Si daca tot vorbim de concerte revigorante, unul cu efect garantat este cel al vesnicului tanar Mircea Vintila.

Asa a fost si marti, 8 decembrie in club Mojo, cand Mircea Vintila, cu a sa trupa Brambura a venit cu chef de cantat si pus pe sotii special pentru a ne incanta si energiza cu zambetul si melodiile sale.

Dupa ce a impartit zambete si saluturi, seara a putut incepe in forta cu ”Dama de pica” si pentru un tonus mai bun am avut parte de ceva exercitii (muzicale, ce-i drept) „Cardio”.

Pentru ca organizatorii serilor de folk din Mojo au sustinut ca ei vor sa daruiasca seri de poveste, ne-am plimbat in lumi indepartate pe la „Hanul lui Manuc”, pe strada „Popa Nan”, apoi pe „Corso” pana la „Laptaria lui Enache”, cantand, zambind si aplaudand cu drag.

Trupa apoi a luat o scurta pauza, lasandu-l pe Vintila singur cu publicul, pentru a ne marturisi ca el este un simplu „om pe niste scari”.

Sunt piese de cand Pasarea Colibri exista in formula ce-l includea pe Florian Pittis, ale caror farmec nu mai este acelasi fara interventiile sale pline de umor. Asa ca, ascultand „Constantin si Veronica”, am inchis ochii si ne-am imaginat ca alaturi de Vintila se afla si Pittis,caci lipsa lui face ca aceasta piesa sa para mai trista. Apoi a urmat „Lordul John” si la fiecare vers, ni se derulau in minte imaginile amuzante cu interpretarea lui Motzu Pittis.

Dar, revenind in zilele curente, am ascultat o piesa ce parca se potriveste cu lumea in care traim, caci „Noi n-avem…”.

Evident nu putea fi un concert complet fara Miruna si aceasta n-a venit oricum, ci cu o demonstatie a talentului lui Robert Enache, chitaristul trupei Brambura. Si astfel simpla intamplare prin care camasa de noapte a Mirunei se rataceste asa usor, a devenit o adevarata aventura.

„Pamantul deocamdata” si ale sale neajunsuri, o asteptare „Peste rabdari” si „Barca” in care ne-am aflat cu totii, au incantat publicul si l-au facut sa se ridice de pe scaune pentru a dansa, canta, aplauda.

Mircea Vintila a dorit sa ne spuna un „Adio, deci pe curand” invitandu-ne sa apalaudam odata cu el, insa nu a putut parasi scena asa de usor.

In incheiere,”Mielul” si „Epilog” ne-au facut sa ne dam seama ca seara s-a incheiat si parca ne-a parut rau, caci daca ar fi fost dupa noi, Mircea Vintila ar trebui sa ne canta ore in sir.

„Cantecul bufonului” a dus la cadearea „cortinei” si astfel am plecat incantati si cu zambetul pe buze si fredonand cele auzite.

Nicu Alifantis – Decembre

Liviu Bocaniala – As fi vrut

Cristina Andries – Nadir

Adrian Ivanitchi – Cantec de iarna

Se lanseaza volumul colectiv de poezie “Iarna” la Iasi

Asociatia “Universul prieteniei” va invita sa participati vineri 11 decembrie 2009, incepand cu ora 19, la Ateneul Tatarasi din Iasi la un spectacol de muzica, dans si poezie organizat cu ocazia lansarii volumului colectiv de poezie “Iarna”. Autorii ce au contribuit la acest volum sunt Gabriela Beldie, Dorina Ciocan, Verona Corvin, Elena Paduraru, Violetta Petre si Gheorghe S. Voicu Rociu.

Acesta incheie Ciclul Anotimpurilor, care a inclus pe rand Primavara, Vara, Toamna si acum Iarna.

Spectacolul va include un recital de poezie al actritei Ramona Dorneanu, unul de muzica folk sustinut de Sandel Spinu, iar ansamblul de dansuri experimentale “Coconite” va dansa pe muzica lui El Eduardo.

Forever Folk Christmas Party inchide calendarul evenimentelor folk

Ca si in 2008, calendarul muzicii folk se incheie cu Forever Folk Christmas Party, o petrecere de Craciun, un eveniment cu care noi, echipa www.ForeverFolk.com, dorim sa incheiem acest an 2009, plin de intamplari mai mult sau mai putin legate de muzica folk.

Cu aceasta ocazie, se vor decerna Premiile Forever Folk 2009, pentru cele 5 categorii alese in acest an:

1. Artistul folk anului 2009;
2. Cel mai bun album folk aparut in 2009;
3. Cea mai buna piesa de pe un album aparut in 2009;
4. Cel mai bun tanar artist;
5. Evenimentul folk al anului 2009.

Petrecerea va avea loc pe 20 decembrie in Club 100 Crossroads din Bucuresti (Calea Mosilor nr. 100) si va incepe la ora 20.00.

Si pentru ca este o petrecere a unui portal de muzica folk, si pentru ca premiem cei mai merituosi performeri din lumea folkului romanesc (dupa parerea noastra si a celor care ne citesc), din seara pe care v-am pregatit-o pentru 20 decembrie nu va lipsi, fireste, muzica folk. Pe langa laureatii celor 5 sectiuni, care speram ca vor performa si in seara evenimentului (la fel de bine cum au facut-o tot anul), avem si alti invitati dintre artistii consacrati sau dintre tinerii in care www.ForeverFolk.com crede. Astfel, au confirmat participarea la eveniment: Daniel Iancu, Alina Manole, Mishu Calian, Cristi Corcioveanu, Marius Dascau, grupul Old Black’s.

Povestitorii de la Sosea – luna decembrie

Proiectul “Povestitorii de la Sosea” are ca scop aducea in acelasi spatiu a celor care scriu si a celor care citesc. Un spatiu nu foarte formalizat (Clubul Taranului, de la MTR), in care autorii romani cei mai apreciati ai momentului vin sa lectureze in public. Intr -un mediu in care cititorii simt nevoia sa iasa din spatiul clasic al inalnirii cu autorul, intalnirile de la MTR aduc posibilitatea unor dezbateri mult mai vii si mai constructive decat clasicele discutii critice. Astfel, iubitorii de literatura, au posibilitatea sa cunoasca autorii in relatie cu propriile lor texte, sa le puna intrebari, sa descopere sensuri noi.

Dupa cum afirma si organizatorii, “Povestitorii de la Sosea este un proiect care isi propune sa aduca in fata publicului MTR, luna de luna, pe unii dintre cei mai apreciati scriitori romani”.

In luna decembrie, intalnirea ii va avea ca invitati pe Matei Florian si pe Filip Florian, iar moderator va fi Marius Chivu, si va avea loc marti, 8 decembrie, incepand cu ora 19.00 (la Clubul Taranului).

Matei Florian a publicat, alaturi de fratele său Filip Florian, romanul Baiuteii (Ed. Polirom, 2006), roman apărut deja în traducere în Polonia (Czarne) şi aflat în curs de publicare în Spania (Acantilado) şi Bulgaria (Plural Plus). De asemenea, a fost prezent cu pagini de proza in antologiile Povestiri erotice romanesti (Ed. Trei, 2007), Cartea cu bunici (Ed. Humanitas, 2008) şi Kortars roman irodalmi antologia (Nemzeti Tankonzvkiado Budapest, 2009). Adevăratul sau debut literar il reprezinta romanul Si Hams Si Regretel (Ed. Polirom, 2009).

Filip Florian a publicat, in 2008, romanul Zilele regelui. Romanul a fost distins cu premiul Manuscriptum (al Muzeului Literaturii Romane), ales Cartea anului la Colocviile romanului romanesc contemporan si inclus, pe pozitia a treia, in topul celor mai bune carti de literatura straina din Ungaria, in 2009. A sustinut lecturi publice la Berlin, Bonn, Frankfurt, Hamburg, Leipzig, Viena, Krems, Istanbul, Bratislava, Budapesta, Pecs, Cracovia, Varsovia, Torino, Venetia, Bologna, Stockholm si New York.

O seara la Opera Nationala din Bucuresti. Giselle

A fost o data, in trecut, o perioada in care mersul la Opera era rezervat nobililor de rang inalt si oamenilor care decideau destinele unor tari. Poate tocmai de aceea, mai mult decat teatrul, Opera pastreaza in continuare izul unor povesti frumos scrise, imaginea rochiilor de epoca, si atmosfera unui loc distins.

In comparatie cu trecutul, insa, mersul la Opera astezi nu mai este o distractie costisitoare si rezervata numai grupurilor de privilegiati. Ba chiar din contra, o seara la Opera Nationala din Bucuresti este mult mai ieftina decat o altfel de iesire, si are avantajul de a va rupe din agitatia orasului.

Compania de Opera Romana, ca trupa artistic de teatru liric, s-a facut cunoscuta inca din 1885, iar infiintarea Operei Romane ca institutie finantata de buget s-a realizat in 1921. Actuala cladirea a Operei Nationale Bucuresti a fost ridicata in 1953 si are o capacitate de 2200 de locuri. Cladirea este inaltata pe doua nivele, iar sala de spectacole are forma de potcoava. La trei ani de la institutionalizare, in 1924, Anton Romanovski, de origine poloneza si fost prim-solist, se stabileste in Romania si pune bazele companiei de balet.

Un spectacol de balet a fost si alegerea noastra atunci cand ne-am hotarat ca e timpul sa re-descoperim opera. Pe muzica la Adolphe Adam, sub coregrafia lui Jean Corrali, Jules Perrot si Marius Petipa si adaptarea lui Mihai Babuska, “Giselle” este o productie a anului 2009 pentru ONB. Baletul se desfasoara in doua acte, fiecare act formand in sine o poveste, decorul trecand de la unul luminous si plin de viata la unul sumbru si intunecat.

Actul I se desfasoara la marginea unei paduri, intr-un decor idilic. Acolo locuieste Giselle, cea a carei inima ii este furata de un misterios strain aparut la usa ei. In acealasi timp insa, padurarul Hans, si el indragostit de Giselle, descopera ca hainele strainului sunt, de fapt, haine de print. In timp ce Giselle danseaza fericita ca pentru a isi expune fericirea in fata tuturor, un sunet de corn anunta trecerea regelui, si a logodnicei fiului sau prin zona. Acestia se opresc la casa fetei, iar viitoarea printesa este atat incantanta de exuberanta Gisellei, incat ii daruieste un colan de aur. Din pacate insa, Hans apare si, sunand din corn, il obliga pe print sa isi demaste identitatea. Giselle este socata si ranita, iar inima ei slabita ii mai da putere pentru un ultim dans inainte de a muri.

Actul II ne traspune intr-o lume onirica, in cadrul intunecat si sumbru al cimitirului. Acolo, o data cu lasarea noptii si aparitia lunii, apar si ielele. Spiritul Gisellei este si el adus printre ele. Dar, pe langa acestea, printul Albert apare, cu un buchet de flori pentru a il lasa la mormantul celei pe care a iubit-o. Prinsi intr-un joc al imaginatiei si fantezei, cei doi danseaza pana dimineata, inconjurati de iele si de dansul acestora.

Partea a doua a baletului este, de departe, cea mai impresionanta. Pe langa decorul specificat anterior, costumele balerinelor si sincronizarea acestora au adus murmure de admiratie pe buzele tuturor celor prezenti in sala Operei Nationale Bucuresti.
O seara la Opera nu este scumpa. O seara la Opera nu aduce dureri de cap, nu necesita taxi pentru intoarcerea acasa (pentru ca spectacolele se termina la ore la care trasportul in comun inca circula) si nu sufera niciun fel de contraindicatie. Iar o seara de balet o sa va aduca aminte ca exista si povesti pentru ca nu e nevoie de cuvinte. O sa faca sa redefiniti idea de gratie. Si o sa traspuna intr-o lume in care muzica si gesturile pot umple doua ore fara ca tu sa simti si in cel mai placut mod cu putinta.

Programul Operei Nationale Bucuresti, detalii despre spectacole si informatii, gasiti pe http://www.operanb.ro

Doru Stanculescu – Ecou de romanta

« Previous Page — Next Page »