Cristian Buica – Ochii ei

Piese ce merita acultate (ep. 8)

Mihai Boicu – Metafora

DragoBertzi la Cinema Patria

S-a intamplat din nou: la cinema Patria din Bucuresti a rulat un spectacol de muzica buna, sub impresiariatul lui Aurel Mitran. Dupa Alexandru Andries, Nicu Alifantis, Florin Chilian si Ioan Gyuri Pascu, a fost randul lui Ducu Bertzi sa se afle in fata spectatorilor (numerosi, ce-i drept). Spectacolul a fost intitulat cum nu se poate mai sugestiv: “DragoBertzi”, fiind dedicat sarbatorii de Dragobete (24 februarie).

Dupa intrarea pe scena a celor care aveau sa ne cante timp de aproape doua ore – alaturi de Ducu aflandu-se Victor Solomon (chitara) si Mihai Nenita (vioara) – din spatele salii s-au auzit acordurile unei piese populare. Maramureseanul Bertzi ne pregatise o surpriza: un grup de cantareti populari din zona pe care o indrageste atat de tare si pe care o aduce in cantecele sale, ce au traversat cantand sala, pana au ajuns pe scena.

Acum, ca deja ne rupsesem de centrul Bucurestiului si intrasem intr-o lume autentica, cu sunete ancestrale, a fost randul lui Ducu Bertzi sa ne poarte Pe Iza pe langa apa. Piesele lui Ducu sunt piese care au in centru ideea de dragoste, fie ca sunt povesti ale unei asteptari (Pe cine si pe cate carari, In ziua cand va fi sa vii, Si de-ar fi), , fie ca sunt momente de fercire sau contamplare (Iertarile, Daca tu, De mii de ori) , fie ca sunt radaci adanci ale spiritului de morosan al artistului (Balada firului de iarba, Fata batrana).

Un alt moment special a fost cel al micro-recitalului sustinut de Mihai Nenita. Dupa cateva probleme tehnice in prima parte a spectacolului (vioara uneori auzindu-se prea tare, alteori aproape deloc, si diverse cabluri care refuzau sa functioneze cum trebuie), acesta si-a inceput momentul cu ceea ce parea a fi o joaca cu sunetele viorii. A urmat insa ceva mai mult, o demonstratie de improvizatie muzicala care te tinea cu urechile perfect intinse spre scena, pentru a prinde urmatoarea miscare a artistului.

Bineinteles, nu au lipsit din recital piesele cele mai  cunoscute, precum Focul vantat, Suflet fara chei, M-am indragostit numai de ea, sau Omul padurii. Acestea de altfel au fost si cele care au animat publicul, in special spre finalul spectacolului (exprimandu-mi parerea personala ca mi-ar fi placut un public mai putin static, si care sa fie un pic mai prezent in comunicarea cu cel de pe scena).

Finalul de spectacol i-a adus din nou pe cei de la Grupul Marmatia pe scena, intr-un joc muzical extrem de placut. Consider ca, in special cand e vorba de muzica folclorica, autenticul se deosebeste de fals extreme de usor. Iar prietenii maramureseni ai lui Ducu Berti ne-au adus o mostra cat se poate de autentica de muzica straveche, si care sa ne umple sufletul inainte de plecare.

“DragoBertzi” a insemnat un prilej de intalnire cu muzica intr-un spatiu inedit, a insemnat un public variat (mai ales daca ne gandim ca erau prezente cam trei generatii de ascultatori in sala), a insemnat uneori si mici probleme tehnice sau de sunet (dar niciodata atat de puternice incat perturbe ceea ce se intampla pe scena), a insemnat o trecere prin stari muzicale diferite, toate interpretate cu suflet si toate avand in spate o poveste. Ducu Bertzi, alaturi de Mihai Nenita si de  Solo, si cu invitatii din Grupul Marmatia, au rulat filmul mai multor povesti muzicale de dragoste la Cinema Patria. Si asteptam cu nerabdare urmatoarea proiectie.

Pentru Forever Folk,

Oana Duma/foto: Andrei Soanca

Eugen Avram – Fata pe role

Ce se mai intampla la Pariu Pe Prietenie – locul de intalnire a artelor

Despre serile Pariu Pe Prietenie (PPP) noi am mai vorbit pe www.ForeverFolk.com (click aici pentru a afla despre inceputurile PPP). Sunt seri in care isi dau mana muzica (in general folk, dar nu de putine ori avem de a face cu rock-ul, muzica clasica sau chiar blues si jazz), literatura (poezie, proza, epigrama etc.) si teatrul.

Pe 21 februarie, PPP a avut o componenta puternica de muzica folk si, un fapt foarte important, a adus pe scena de la Club Mojo o serie de artisti mai greu de vazut cantand in Bucuresti: Paul Arva, Lucian Darie, Adrian Bezna si Viorel Gheorghiu.

Despre Adi Bezna poate nu ati auzit foarte multe. Dar ce va pot spune despre el e ca e in primul rand un folkist ce canta cu inima, dincolo de vocea sa puternica si piesele sale cu lipici la public.

Aparitia lui Paul Arva in circuitul festivalurilor de muzica folk a coincis cu aparitia www.ForeverFolk.com pe segmentul online media, astfel ca numeroasele premii pe care el le-a castigat in 2008 au fost evidentiate in recenziile festivalurilor realizate de noi in anul respectiv. Lucian Darie este un artist care poate canta aproape orice gen de muzica – folk, rock, R&B, pop sau blues, de altfel el fiind prezent si in festivaluri de alt gen decat cele de muzica folk. Si asta a demonstrat-o (daca era cazul) si la PPP. Dupa ce au cantat impreuna piese proprii ca Iubeste-ma, Miss America, Minte-ma sau cateva de la Dinu Olarasu – Suna-ma noaptea (unde s-a primit o muzicuta de ajutor si de la Stefan Tivodar) sau Targa, Lucian a trecut la “greutati” precum Change the world (Eric Clapton) sau I’ll make love to you (Boyz II Men), dar a cantat si o prelucrare personala a cantecului popular Tudorito (pe care o puteti vedea intr-o versiune disponibila de la emisiunea “Taverna” de la TVR).

Dupa bis-uri si ropote de aplauze, au urcat pe scena si Fox Studis, pentru o Poveste, un Ceas greu si au incheiat cu piesa nascuta “La Suceava, In Cetate” si care pare sa devina imnul PPP – Laolalta.

Nu au lipsit din PPP nici momentul teatrului InDart sau lecturile de poezie, intermezzo-uri intre recitalurile unor oameni pe care sincer mi i-as dori mai des pe scenele din Bucuresti.

Mai jos puteti viziona o galerie foto de la eveniment.

Krasimir Parvanov – Prietene

Victor Socaciu – Cantec pentru mama lor

“Folk..pur si simplu” cu Ionut Mangu si Prietenii in Club Black Cat din Siret

Asociatia pentru Cultura si Solidaritate Peter Tomaschek va invita sambata, 20 februarie, incepand cu ora 19, in Club Black Cat din Siret (jud. Suceava) la un concert de muzica folk alaturi de Ionut Mangu si Prietenii.

Intrarea se face pe baza de invitatie. Pentru detalii suplimentare: mateiciucioan@yahoo.com sau 0746132218

Concert Zoia Alecu in 100 Crossroads

Exista oameni din care muzica vine doar ca o continuare fireasca a fiintei lor. Oameni carora le stralucesc ochii a lumina atunci cand sunt in fata publicului, si care se bucura in fiecare moment de harul pe care il au.

Oameni care stiu si sunt constienti de statutul lor de artist. Si care isi cer minimumul de respect in fata publicului. Si atunci cand nu il primesc, isi asuma misiunea de a educa, prin vorba, sau lasand chitara, si coborand de pe scena in fata lor, asezandu-se pe jos, cantand rar si apasat, de ti se face pielea gaina, si te duci cu gandul spre sate indepartate si voci ancestrale care stiu a blestema.

Apoi revin la tine, cu zambet cald, scot cablul din chitara, si in tacerea care se aseaza firesc in tot barul, iti canta parca numai tie o piesa care te rascoleste.

Am avut placerea de a vedea un astfel de om in seara de 16 februarie, de a ne intalni muzical cu un asemenea artist. Am plecat spre casa cu bucuria unui concert in care muzica ei a curs direct spre inimile noastre si cu respectul innoit fata de femeia al carei timbru vocal nu poate fi confundat nicicand si nici imitat. Aceasta artista este nimeni alta decat Zoia Alecu.

Ca un obisnuit al clubului 100 Crossroads si al serilor de folk de marti seara, Dragos Boeru a deschis seara ca un Nebun de tot cu un Gand frumos . Au fost si 1000 de drumuri sau De ziua ta si o piesa noua al carei nume inca se lasa asteptat.

Spre incantarea publicului, Zoia si-a luat locul de drept pe “tronul” scenei si deja pusa pe sotii si povesti am cantat cu totii Le chanson de Rita. Nu au lipsit piesele de pe albumul “Vino aici”,piese cu mesaje ce-ti impun sa asculti versurile Inca un tren , Oua de roua, Nimic , am strigat dupa Cristina prin Alo, Cristina insa ea tot n-auzit.

Au urmat si Paradoxuri desprinse din viata cotidiana, insa totusi am uitat Pe ce lume sunt caci Se intampla sa provoci un scandal, mesaj adresat cu subinteles catre o parte din public (destul de galagioasa). A fost Luna plina si ne-am amintit de unul din cele mai frumoase sentimente, de prietenie, prin Vino aici . Si daca tot vorbeam de prietenie n-au lipsit nici cei Trei galosi. Aceeasi Zoia ne-a purtat cu gandul spre Carari de maci cu izuri siberiene si povesti stravechi.

Asa cum am spus mai devreme, pentru a da o lectie si chiar pentru a veni in mijlocul nostrum, Zoia a lasat chiatara si doar cu microfonul, s-a asezat in mijlocul nostru pentru a canta. Si nu orice piesa, ci Frica de mormant. Rar am vazut vreun artist care, prin doar puterea vocii si a mesajului sa faca liniste deplina. N-a putut sta departe de chiatara prea mult si ne-a incantat de-a dreptul cu piesa Orbii.

Nu ne puteam satura de piesele ei si ne doream mai mult chiar daca bisul se cantase deja. Dar asa, ca pentru noi, intim, cu chitara pe genunchi a cantat incet, impreuna cu partea din public ce se stransese in jurul ei, Ploua.

A fost un concert inedit, cum poate nu-l vom vedea mereu, desi ne dorim sa retraim acele emotii cat mai des.

« Previous Page — Next Page »