3 ani de Green Tea si o seara de folk

foto pagina 1: www.simonastanescu.ro

Ceainaria Green Tea, unul din putinele locuri din Bucuresti unde ca nefumator te poti bucura de lipsa fumului, de un ceai cu arome deosebite, desi te pierzi in zecile de sortimente din meniu, unde pana si biscutii au arome exotice, a aniversat trei ani de existenta pe data de 14 aprilie. Si cum o aniversarea celor care au pus baza ceainariei Green Tea nu poate trece neobservata, am putut sarbatori alaturi de ei printr-un concert de muzica folk, ai carui protagonisti au fost Puiu Cretu si Marius Matache, carora li s-au alaturat Andreea de la Lemn Dulce, Alex Nichita si Radu Tudoroiu.

Desi ceainaria se afla intr-o fosta casa, iar dimensiunile nu permit un public prea numeros cum si rezervarile s-au dovedit a fi o provocare, atmosfera create a fost cea dorita. Un concert intim, cu public ales si receptiv la tot ce li se oferea.

Seara a fost deschisa de Puiu Cretu si Andreea, acompaniati la vioara de Alex Nichita prin piesele “Eu va astept”, “Puterea sa alegi”, “Lied” si nu numai. Pentru ca tot urmeaza concertul lui Bob Dylan in Romania, Puiu Cretu si Andreea ne-au cantat “Blowin’ in the wind”. Prima parte a recitalului acestora s-a incheiat prin piesele “Dragoste in fan” si “Pana nu se-ntuneca”.

Pentru ca F.B.I. sau Folk Band Imperfect este mereu intr-o alta formula, de data aceasta Marius Matache a fost insotit de Radu Tudoroiu si Alex Nichita. Dupa un inceput alert cu piesa “Poem cu cai” au urmat si suprizele. Unul din cover-urile serii, “Father and son” a lui Cat Stevens, l-a avut de asemenea pe Radu intr-un alt rol si acela de “vocea a doua” in Folk Band Imperfect.

Revenind la normalitate, sau poate un curs anormal al anotimpurilor, a continuat cu “Toamna”, “Marea”, “Carciuma” ( desi ne aflam intr-o ceainarie, sau o “carciuma cu ceaiuri”), “Ar fi”, nelipsitul “Colind pentru prieteni”, iar pentru momentul umoristic am avut-o invitat special pe “Olguta Gelofila” a lui Daniel Iancu.

Seara nu se putea termina aici, asadar am contiuat nu cea de-a doua parte a recitalului lui Puiu Cretu prin “Se duc iubirile”, piesa lui Dan Chebac “Caii liberi”, “Amintire cu haiduci” si cum nu se putea mai potrivit, ne-a cantat “La un ceai”.

Finalul l-a constituit piesa lui Ovidiu Mihailescu, “Tanar si liber”, ca un indemn pentru toti cei prezenti in Green Tea, si unul din hit-urile folkului romanesc, “Balada pentru Daniela”.

Seara din Green Tea a fost cu atat mai speciala in care “pretextul” nu l-a reprezentat doar concertul de folk cat si aniversarea celor 3 ani de activitate. Asa cum toti cei prezenti le-au urat un calduros “La multi ani”, asa si echipa ForeverFolk le doreste cati mai multi ani si cat mai multe sortimente de ceaiuri.

Piese ce merita ascultate (ep. 16)

Un opening-act pe masura pentru Bob Dylan: Nicu Alifantis si ZAN si trupa BUCIUM

Compania E-Magic – cea care il aduce pe Bob Dylan in Romania, a anuntat astazi artistii care vor deschide concertul legendarului folkist american ce va avea loc pe 2 iunie la Bucuresti, pe stadionul Iolanda Balas-Soter. Acestia sunt Nicu Alifantis si ZAN si trupa Bucium.

Nicu Alifantis nu mai necesita nici o prezentare, fiind unul din cei mai cunoscuti folkisti romani (biografie Nicu Alifantis). Cel mai recent album, Cantece de semineu, al sau a fost lansat in ianuarie 2010 (detalii aici) printr-un concert la Cinema Patria, repetat pe 19 aprilie 2010 la Cinema Scala. ZAN a fost fondata de Nicu Alifantis in 1995 ca trupa de studio pentru albumul Voiaj. ZAN inseamna Virgil Popescu (bass), Relu Bitulescu (tobe), Sorin Voinea (clape), Razvan Mirica (chitara). Dupa ce inregistreaza alaturi de ei si albumul Nichita (1996), ZAN devine trupa de proiecte.

Trupa BUCIUM a fost fondata in anul 2000, de atunci stilul muzical al grupului dezvoltandu-se in continuu catre un mix de rock progresiv, folk, symphonic metal cu bogate infuente tribale. Dupa albumul de debut lansat in 2008, intitulat ”Voievozii”, Bucium a participat la numeroase concerte atat in Romania, cat si in afara tarii, printre spectacolele din cariera trupei numarandu-se si cateva reprezentatii live sustinute in deschiderea unor nume reprezentante ale scenei rock internationale, precum Apocalyptica, Korpiklaani, Finntroll sau Eluveitie (sursa informatii: http://www.classics-fest.ro/).

Bob Dylan este considerat una din legendele muzicii folk, desi in piesele sale se regasesc si influente de blues, rock, country sau gospel. Intr-un clasament realizat in 2004, revista Rolling Stones l-a declarat cel mai important artist solo din toate timpurile. Muzica sa abordeaza adeseori tematici legate de drepturile omului, campanii anti-violenta, fiind frecvent utilizata ca leit-motiv in campanii civice.

Pentru mai multe informatii despre concertul Bob Dylan la Bucuresti, urmariti http://www.classics-fest.ro/

Gashkademia de folk in concert la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti

Iata ca odata cu primavara, un proiect cu ceva traditie in folkul romanesc si anume Gashkademia de folk renaste si el la viata. Si cum ar putea sa o faca mai bine decat printr-un concert mare intr-o sala cu traditii in ale muzicii folk, din vremurile in care in ea cantau artisti ca Dan Andrei Aldea sau Valeriu Sterian – sala de spectacole de la Casa de Cultura a Studentilor  Bucuresti (Calea Plevnei nr. 61).

Astfel, pe 7 mai, incepand cu ora 19.30, vor urca pe scena Daniel Iancu, Ovidiu Mihailescu, Marius Matache, Puiu Cretu, Dan Caramihai si Teddy Tudoroiu. Din spectacolul ce va dura circa 2 ore, nu vor lipsi hit-urile Gashkademiei precum Vine valu’, imi ia calu’, Ofiterul Radu, Lilly, Balada pentru Daniela, Colind pentru prieteni sau Cowboy-ul Nelu.

Pretul biletelor este de 20 lei. Acestea pot fi achizitionate in ziua spectacolului la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti sau prin e-mail la contact[la]foreverfolk.com

Gashkademia de folk este un proiect ce reuneste nu doar 6 artisti, ci in primul rand 6 prieteni, pe care ii leaga nu doar muzica, ci si o multitudine de intamplari de viata.

Cand sentimentele se linistesc, Mozart still Rocks!

Mozart Rocks e probabil un paradox. Si tocmai de aceea, nu am vrut sa scriu imediat dupa spectacol, ci am asteptat 1 saptamana, pentru a lasa gandurile, senzatiile si perceptiile asupra unei imbinari de clasicism si modernism cum rar s-a incercat in Romania sa se sedimenteze. In plus, am vrut sa astept ca multi din cei ce au asistat la show sa incarce filmari cu momente din acesta.

Mozart Rocks 2010 a fost dedicat Asociatiei Telefonul Copilului http://www.telefonulcopilului.ro si pentru acest fapt orchestra simfonica a Filarmonicii “George Enescu”, condusa de Maestrul Tiberiu Soare, a acceptat sa evolueze pro-bono in cadrul Mozart Rocks, generand astfel toate premisele unei reprezentatii de exceptie. Si pentru ca simfonicul era dominant in spectacol, orchestra a deschis balul, cu un prim pasaj, urmat de Child’s Anthem (Imnul copilului), piesa pentru care au urcat pe scena toti artistii ce urmau sa evolueze in spectacol.

Show-ul l-a deschis timisoreanul Horia Crisovan, interpretand Nunta lui Figaro – probabil una din cele mai cunoscute arii ale lui Mozart. Claudiu Ursache (The Marker) este meziniul proiectului, dar fara indoiala ca a fost unul din cei mai spectaculosi si mai pe gustul celor prezenti la Sala Palatului. Florin Demea, chitaristul trupei Riff si veteranul proiectului, a emanat forta, sound-ul lui, figura lui ducandu-ma cu gandul la Brian May (Queen).

Intrucat am participat si la repetitii, stiam de una din surprizele pregatite pentru public – High Hopes a celor de la Pink Floyd, cu Dan Helciug vocal (si imbracat ca un nobil de la curtea regala a Frantei) si Calin Grigoriu alternand chitara acustica (cu corzi de plastic) cu slide-ul Fenderului electric.

Cezar Popescu (Vita de Vie) a fost imperial pe Carmina Burana, Remus Carteleanu a cantat muzica clasica cu aceeasi daruire cu care a cantat alaturi de Metrock sau Laura Stoica, Adrian Stoenescu a avut propriul sau intermezzo de muzica electronica, nu a fost un simplu instrumentist. Andrei Ilie a fost singurul tobar prezent la Mozart Rocks, dar el i-a acomaniat magistral pe toti instrumentistii ce au urcat pe scena, indiferent de stilul pieselor abordate. Cosmin Lupu a canalizat in cel mai constructiv mod cu putinta emotiile pentru un recital de finete si eleganta.

Din punct de vedere personal, intotdeauna am avut o atractie aparte pentru chitara bass, desi am cantat mereu pe chitara armonie, probabil mitul “merele din curtea vecinului sunt mai dulci”. Dar ce poate face Adrian Ciuplea cu un bas cu 6 corzi pe o piesa clasica – Saint-Saens, Allegro Apassionato – este aproape imposibil de descris, asa ca va invit sa vizionati reprezentatia acestuia.

Si Mozart Rocks a fost si international, datorita lui Trond Holter, chitaristul celor de la Wigwam, care a cantat alaturi de Elena Vasile (v-o mai amintiti? pe vremuri a cantat etno alaturi de grupul Hora, apoi rock in grupul Raza, cu George Patranoiu) Sleeping sun a celor de la Nightwish (reprezentanti de vaza ai rockului simfonic).

Calin Grigoriu a fost responsabil pentru aranjamentele orchestrale pentru mai multe din piesele cantate la Mozart Rocks. Iar alaturi de Nadine a cantat o prelucrare dupa Led Zeppellin si Kashmir care a facut sa vibreze publicul din Sala Palatului, dar a cantat si o piesa a unuia din muzicienii care i-au determinat stilul – Yngwie Malmsteen. Remus Carteleanu si Horia Crisovan au facut un duet memorabil pe Brahms si al sau Dans ungar, pe care va si invitam sa il savurati in clipul de mai jos.

Ultima surpriza a serii a fost Ioan Gyuri Pascu si “tambalagiul anonim” adus pe scena pentru a reproduce fidel piesa Tara arde, babele se piaptana, asa cum a fost ea orchestrata in original in 1993.

I-am lasat la sfarsit, desi ar fi trebuit sa ii mentionez la fiecare paragraf. Ma refer aici la Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, condusa imperial de Maestrul Tiberiu Soare. Eleganta, prestanta, sobrietate, performanta, daruire, arta sunt cuvinte prea sarace sa descrie ce au realizat membri orchestrei la Mozart Rocks, dincolo de unele afirmatii tendentioase ca nu ar trebui sa se afiseze alaturi de rockeri. Cat despre Maestrul Tiberiu Soare, inca de la repetitii m-a impresionat prin usurinta cu care pe de-o parte dirija orchestra, corectand o “patrime” la trombon sau intensitatea sunetului trianglului, iar pe de alta colabora cu chitaristii, adaptand partiturile sau indicand tempo-ul. De altfel, nu de putine ori am avut senzatia ca poate lasa in orice moment bagheta deoparte pentru a prelua un Ibanez sau un Fender si a continua sa cante alaturi de orchestra. Maestre, chapeau!

Iar daca Mozart Rocks exista si a fost posibil si in 2010, acest lucru i se datoreaza lui Constantin Teodorescu. Sau, glumind si parafrazandu-l un pic, “mustaciosului” ce a prezentat intregul spectacol, presarat cu glume si cu laude la adresa muzicienilor, fie ei chitaristi de rock sau instrumentisti ai orchestrei. In plus, scrie cu o savoare aparte, de aceea v-am indicat si blogul lui personal.

Cei care au fost in sala la Mozart Rocks stiu ca e greu sa gasesti cuvintele potrivite pentru a descrie ce s-a intamplat acolo. Celor care au ratat acest eveniment, le recomand ca la urmatoarea reprezentatie sa nu mai lipseasca. Pentru ca Mozart Rocks, pentru ca Mozart suna tare bine alaturi de chitarile electrice ale unor artisti extrem de talentati.

Detalii despre proiectul Mozart Rocks gasiti pe www.mozartrocks.ro/

Cenaclul de seara de la Siret – Ed. a 2-a

Serile de folk organizate la Siret de Asociatia pentru Cultura si Solidaritate Peter Tomaschek continua. Astfel, editia a 2-a va avea loc sambata 24 aprilie, incepand cu ora 20 la Hanul lui Nicusor din Siret si ii va avea ca invitati pe Dinu Olarasu, Ilie Luchianov si Ioan Mateiciuc (acesta din urma fiind “creierul” acestei serii de evenimente folk, dar si al Festivalului “FOLKEVER”).

Pretul unui bilet este de 10 lei. Pentru detalii suplimentare: mateiciucioan@yahoo.com sau0746132218. Mai jos aveti afisul evenimentului.

Nicu Alifantis – Cantec pentru ea

Ducu Bertzi – Floare de colt

Seri de folk @Matasari17 – Ep. 2 Ovidiu Mihailescu

Joi, 22 aprilie, Casa cu Cantec din Matasari nr. 17, gazda primitoare a atator evenimente artistice (teatru, film, concerte, workshopuri) are un musafir nou si extrem de special, in cadrul Serilor de folk @Matasari 17.

Ovidiu Mihailescu, artistul folk ce a dat nastere unor personaje ca Lilly, Jeni sau Cowboy-ul Nelu, adunate pe cele doua albume ale sale Cowboyul Nelu (2007) si Cipilica (2009), vine in spatiul neconventional din Str. Matasari nr. 17.

Ora de incepere a spectacolului este 20:30.  Pretul biletului este de 10 lei. Parteneri media ai evenimentului: ForeverFolk, e-Folk, 4arte

Lansare “Overdose” – Petre&Kindlein

Dupa cum anuntam si aici, timisorenii Emil Kindlein si Daniel-Silvian Petre au venit in Bucuresti, pe 15 aprilie, pentru lansarea albumului Overdose. Daca ar fi sa definesc evenimentul printr-un singur cuvant, ar fi “inedit”. Incepand de la locul ales pentru lansare (club Deja Fu), un fel de casa transformata pentru o seara intr-un loc de strans prietenii dragi in jurul unei mese, al unui pahar de vin si a unui muzici de calitate, si incheind cu ineditul muzical al celor doi protagonisti. Voi recunoaste aici ca dincolo de faptul ca il stiam pe Emil Kindlein de la Festivalul Castanilor, iar despre cei doi stiam ca au castigat la Festivalul “Om Bun”, am ajuns la lansare fara teme facute si fara niciun fel de asteptare.

Petre&Kindlein au pornit in drumul muzical impreuna dupa o experienta destul de lunga in diverse trupe rock, si promoveza un nou tip de abordare a muzicii folk, intr-o combinative reusita cu ritmuri de blues si rock.  Piesele prezentate in cadrul lansarii (parte de pe albumul Overdose, parte de pe Napalm D’Or, albumul precedent), au adus cu ele dincolo de rigurozitate si joc muzical, o imbinare cat de poate de fericita cu versurile (fie ele ale lui Petre, fie ale Ilenei Malanciou, Lucian Blaga sau Tudor Arghezi). Mai mult, cei doi au trecut de formula clasica a unei chitari si a unui vocalist pentru a rotunji piesele prin interventii de block-flaute, muzicuta, jocuri de voci.

Albumul Overdose are in umbra cartea de versuri cu acelasi nume semnata de Daniel-Sivian Petre, iar calitatea muzicala a produsului final (fie le in forma prezentata pe album, fie in concert), e bazata de calitatea produsului scris. Am avut impresia inca de la concert, si mi-a fost confirmata la o ascultare ulterioara a albumului, ca Petre&Kindlein isi potrivesc sunetele muzicii in asa fel incat puterea poeziei de factura modernista sa ramana intacta. Astfel, nu ai cum sa asculti muzica celor doi fara a avea impresia ca, de fapt, asisti la un monolg al dezvaluirilor interioare, al revoltei in fata unei lumi nelalocul ei sau al unor povesti de dragoste personale si ale oricui in acelasi timp. Pana la urma, cei doi se definesc prin faptul de a fi “o piatra cantatoare, in tara in care tristetea nu moare”.

Si ceea ce e cel mai reusit la povestile muzicale puse in scena de cei doi este ca, dincolo de dezvaluirea unor tonuri nu tocmai vesele si a unor versuri cu cotloane ascunse, este ca totusi muzica nu se pierde intr-un derizoriu patetic, sau intr-o repetare infinita a unor teme redundante. De fapt, cei doi realizeaza un joc, mereu in tonuri alerte, incepand cu “Marea evadare”, oprindu-ne doar un pic cat sa trimita un mesaj “SOS”, mergand incet prin “Vis somnambul” sau trezindu-ne cu “Woodstock boogie”.

Concluzia serii de 15 aprilie este ca cei doi timisioreni, care au reusit in toamna sa plece acasa cu trofeul “Om bun” al festivalului cu acelasi nume, au toate ingredientele pregatite pentru un concert de calitate, si mai ales un concert “altfel”. Nu pot decat sa sper intr-un viitor concert in Bucuresti intr-un club mai mare si mai pregatit, cu ceva mai mult public (expresia de lansare “intre prieteni” nu a fost metaforica de loc), si intr-o viitoare promovare a celor doi cat mai buna. Pentru ca eu m-am duc la concert cu o vaga idée despre cei doi, si am plecat convinsa de ceea ce fac ei.

« Previous Page — Next Page »