Intamplari in orasul cu oameni: Ep. 3 Ioan Onisor si Ionut Mangu

Episodul 3 al seriei de concerte de muzica folk in orasele Bucovinei continua. Gazda serilor, Adrian Bezna, ii are ca invitati pe clujenii Ioan Onisor si Ionut Mangu. Concertele vor avea loc dupa urmatorul program:

• 22 iulie – Falticeni, Club W;
• 23 iulie – Suceava, La Fierarie – Pub Boem;
• 24 iulie – Gura Humorului, La Bomba;
• 25 iulie – Siret – Black Cat Pub.

Mini-turneul face parte dintr-un proiect mai amplu care doreste sa aduca in fata iubitorilor de muzica folk cate un artist in fiecare saptamana, urmand acelasi circuit. Dupa Puiu Cretu, Eugen Avram si Ioan Onisor si Ionut Mangu, vor mai urma, in calitate de invitati, Maria Gheorghiu, Vali Moldovan, Cristian Buica, Ovidiu Mihailescu sau Marius Matache.

Folk Fara Varsta la Navodari

Seria de concerte de promovare a muzicii folk “Folk Fara Varsta” in randul elevilor continua.

Astfel, pe 22 iulie 2010, incepand cu ora 19.00, la Teatrul de Vara din Navodari vor concerta Mircea Vintila, Alina Manole, Ovidiu Mihailescu si Walter Ghicolescu.

Intrarea este libera. Afisul evenimentului il puteti vedea mai jos.

Dragos Boeru – Olandezul zburator

Alina Manole – Tu ai vandut marea

Folk You 2010 – Ziua 1

Prima seara a Folk You 2010 s-a vrut a fi, in mare parte, seara artistilor neconsacrati sau mai putin consacrati, condimentata cu cateva recitaluri ale unor “nume mari”.

Primii au urcat pe scena Focul Viu, apoi, rand pe rand, Adi Bezna (fireste, cu lupii laolalta), Ovidiu Scridon (acompaniat la o piesa,  ca mai mereu in ultima vreme, de Ioan Onisor), Fox Studis, fiecare avand 15 minute pentru a convinge publicul ce se aduna incet-incet langa scena, direct pe nisip.

La rand au urmat castigatorii de la “Om Bun”, Daniel Silvian Petre si Emil Kindlein, care au incins atmosfera cu piesele lor protestatare, dar si o piesa a lui Nicu Vladimir, Colind. Noaptea isi intra in drepturi, iar pe scena continuau recitalurile. Autograf din Cluj (Ioan Onisor, Ionut Mangu, Neli Biris, Sorin Zamfir) cu Lentile de contact, Dana si Noi in anul 2000, Cantos fermecand publicul cu Om Bun de la Dan Andrei Aldea, dar si cu Nervi de toamna sau Of, Doamne, ceata e tarzie, Paul Arva si Lucian Darie au “mintit” publicul doar prin cantecul Minte-ma, alaturi de Miss America sau Iubeste-ma, Mihai Boicu (“botezat” Buica in Jurnalul National) – Metafora, Iubirea, Accident si De-as avea.

Ultimii “debutanti” au fost trupa Maya - Mishu Calian, Sorin Zamfir, Tudor Badescu si Roland Kiss) care au “mutat” un pic atmosfera in sfera soft-rock. Viteza sangelui meu (o piesa cunoscuta de multi dintre cei de fata), Scrum, Intre nicaieri si adio i-au facut pe spectatori sa tina ritmul pieselor cu palmele.

Apoi au urmat artistii consacrati. Alexandru Andries a fost extrem de bine dispus. A iesit pe scena cu un banner primit de la cativa fani, care doreau sa ii transmita sefei lor un mesaj. Din fericire pentru toata lumea, pe banner scria “La multi ani, Paula!”. Apoi a dialogat permanent cu cei din public, raspunzand cu mult umor unei “solicitari” de a canta o piesa “de ce va mai obositi sa imi spuneti? Nu stiti ca tot ce vreau eu cant?”. Dar n-au lipsit Cea mai frumoasa zi (chiar daca s-a incurcat un pic la versuri, a fost imediat ajutat de public), Poarta-te frumos cu ea, Ca nisipul femeile sunt, E razboi, Ioane, La Rovine.

Seara s-a incheiat cu Ada Milea si stilul ei inconfundabil, Pasarea Colibri – cu un posibil record de slagare, pentru ca toata lumea stia fiecare vers al pieselor lor si Iris.

Din punctul nostru de vedere, seara de joi nu a fost cu nimic mai prejos de ceea ce avea sa urmeze. Artistii tineri invitati pot oricand urca pe scena in recitaluri alaturi de numele “grele” ale muzicii folk. Imbucurator mi s-a parut si faptul ca am zarit in public multi folkisti tineri: Descantec (Iasi) – proaspetii castigatori ai Festivalului de la Suceava, Oxana Sametchin (Simbol – Suceava), Ioan Mateiciuc – directorul festivalului de la Siret, Pasiuni pe Corzi si Icarus (Botosani). De asemenea, extrem de emotionante momentele video proiectate pe ecrane, dedicate Madalinei Manole si celui care a fost, in urma cu cativa ani, initiatorul Folk You, Florian Motzu’ Pittis.

Mai jos aveti o galerie foto a primei zile de festival.

Ionut Mangu – Catre stele

Piese ce merita ascultate (ep. 27)

Florin Chilian nu are nevoie de prea multe prezentari. Dupa Iubi (2001) si 10 porunci (2005), in 2010 a lansat cel de-al 3-lea album, intitulat Autistul – Nu-l mai goniti pe Brancusi. Saptamana aceasta va propunem piesa care da numele primului album, Iubi.

Grupul Karma din Giurgiu este una din cele mai longevive trupe de muzica folk din Romania (a luat fiinta in 1992) si totodata cel mai reprezentativ nume al curentului folk intitulat cantec de drumetie. Formula grupului s-a modificat de mai multe ori de-a lungul vremii, de fiecare data in jurul liderului acestui grup, Tica Luminare. La Piese ce merita ascultate va invitam sa ascultati melodia Poate.

Cantos – Intoarcere si zicere

Bob Dylan (I)

Bob Dylan (nascut Robert Allen Zimmerman, in 24 mai 1941) a fost crescut in Hibbling, Minnesota si si-a petrecut o mare parte din adolescenta ascultand radio, la inceput posturile cele mai cunoscute de muzica blues si country, si mai apoi rock-and-roll. A format prima sa trupa, The Golden Chords, inca din timpul liceului. In 1959 isi incepe studiile universitare in Minneapolis, perioada in care se implica active in circuitul local Dinkytown de muzica folk. Tot din aceasta perioada dateaza si numele de scena “Bob Dylan”, insipirat de poetul Dylan Thomas.

La inceputul anului 1961, Dylan renunta la studii, plecand spre New York, pe de o parte pentru a canta acolo, dar si pentru a il vizita constant pe Woody Guthrie (o legenda a muzicii din perioada respectiva), internat in spital. Trainind in Greenwich Village si performand in cluburi micute, capata totusi recunoastere in urma unei recenzii din New York Times (29 septembrie 1961), facuta de criticul Robert Shelton. Aceeasi recenzie are un rol determinant, conducand la intalnirea cu John Hammond, un vanator de talente recunoscut, si la semnarea unui contract cu Columbia Records.

Mare parte din cea mai cunoscuta parte a muncii sale dateaza din perioada anilor 1960, in care zona muzicala se intrepatrunde cu sfera mesajelor politice si protestatare. Miscarea de afirmarea a drepturilor civile nu a avut alt imn in afara piesei Blowin’ in the Wind. Milioane de tineri au imbratisat si privit drept marca personala piesa The Times They Are A-Changin’, in timpul unei ere de extrema schimbare. Grupul politic radical The Weatheren s-a numit asa in urma unui vers din piesa Subterranean Homesick Blues (“You don’t need a weatherman to know which way the wind blows”)

La momentul respectiv, vocea lui Bob Dylan, stilul muzical si de compozitie a cantecelor erau inca intr-o forma bruta. Realizarile sale, cum ar fi primul album produs de Columbia (Bob Dylan – 1962), erau formate din cantece traditionale din zona folk, blues sau gospel, intersectate cu putine dintre cantecele proprii.

O data cu momentul lansarii urmatorului sau disc, The Freewheelin’ Bob Dylan (1963), incepe sa se afirme si ca artist muzical dar si compozitor, specializandu-se in cantece de protest, initial in stilul lui Guthrie, si mai apoi in stil propriu. Cantelecele din acea perioada sunt sub emblema Blowin’ In The Wind, o melodie simpla folk cuplata cu versuri care pun sub semnul intrebarii status quo-ul social si politic. Chiar daca, privite in profunzime, o parte din aceste versuri apar ca naive si nesofisticate, in comparatie cu o cultura majoritar amenica a perioadei anilor 1950 ele sunt precum o briza de aer proaspat, si se potrivesc atmosferei de renastere culturala si sociala a anilor 1960. Oarecum puse in umbra de cantecele protestatare de pe albumul Freewheelin’, Dylan prezinta publicului si un mix de catece de dragoste cu tenta dulce-amaruie (“Don’t Think Twice It’s Alright”, “Girl From The North Country”), dar si piese de blues intr-o maniera proprie (“Talking World War III Blues”, “I Shall Be Free“). Acest tip de eclectism va continua sa fie o marca a materialelor semnate de artist de-a lungul timpului.

In 1964, Dylan avea 200 de concerte anual, dar pe de alta parte simte nevoia de o detasare de eticheta care il identifica drept cantaretul-autorul de catece folk ale miscarii protestatare. Another Side of Bob Dylan, inregistrat in acest an, reprezinta o colectie de cantece mult mai personale si introspective, detasandu-se de albumele anterioare si de mesajul politic al acestora. Din punct de vedere muzical, de asemenea, abordarea artistului se schimba. Multe dintre piese sunt acompaniate de pian (interpretat tot de Dylan), iar beat-ul si bass-ul folosit par a anunta reintoarcerea catre rock, ce va surveni in anul urmator. La nivelul de pise, sunt doua in special care reprezinta schimbare adusa cu acest nou album: Chimes of Freedom – este o piesa mai lunga, impresionista, care retine elementul de comentariu social, dar schimba topica din piesele albumelor anterioare cu o zona metaforica mult mai deansa, si My Back Pages – o piesa si mai personala, un atac voit asupra simplitatii anterioare.

Anul urmator, Dylan scandalizeaza o mare parte din fanii sai folkisti, prin inregistrarea unui album jumatate acustic, jumatate electric – Bringing It All Back Home – secondat de un band cu 9 componenti.

Ignorand criticile negative ocazionale, cresterea constanta a lui Dylan a continuat inbatabil de-a lungul anilor 1965 si 1966. Single-ul  Like A Rolling Stone a fost un hit in SUA, cimentand reputatia sa de poet pentru publicul general si, avand peste sase minute lungime, ajuntand la extinderea limitei in care un hit putea fi prezentat la radio. Sound-ul care ii va deveni semnatura muzicala, va caracteriza urmatorul sau album lansat Highway 61 Revisited . Ca si single-ul lansat inainte, piesele sunt viziune supra-realiste asupra unei lumi uneori grotesti, umplute cu blues, o sectiune ritmica constanta si placerea evidenta a lui Dylan in inregistrarea pieselor.

In urma unui accident de motocicleta aproape fatal, din iulie 1966, Dylan petrece aproape un an pentru recuperare, departe de scena. Urmatoarele sale albume, John Wesley Harding (1968) (care contine piesa All Along the Watchtower – inregistrata ulterior de legendarul chitarist Jimi Hendrix, impreuna) si albumul preponderent country Nashville Skyline (1969), sau Self-Portrait (1970) sunt considerate mult mai slabe decat anterioarele si receptionate negativ atat de critica, cat si de public.

In 1973, apare in filmul Pat Garrett and Billy the Kid, un film regizat de Sam Peckinpah. Tot el a compus coloana sonora a filmului, care a devenit un hit si care include deja clasicul de acum Knockin’ on Heaven’s Door.

In urmatoarele trei decade Bob Dylan continua de se reinventeze. Pentru a vedea cum si in ce mod, va invit sa aflati saptamana viitoare, cand vom publica partea a II-a a biografiei sale.

Bibliografie

1. Bob Dylan – Wikipedia - http://en.wikipedia.org/wiki/Bob_Dylan
2. http://www.biography.com/articles/Bob-Dylan-9283052
3. http://www.bobdylanlyrics.net/bob-dylan-biography.htm

Ce mai aduce nou ForeverFolk

In perioada urmatoare, ForeverFolk vine in fata dumneavoastra, a cititorilor, cu doua noi idei.

Prima se numeste Acoustic music la Clipul zilei. Astfel, pe tot parcursul saptamanii 26 – 31 iulie, la sectiunea Clipul zilei va vom prezenta 6 piese ale unor artisti non-folk, dar cantate intr-o maniera acustica, apropiate de muzica folk. Astfel, veti putea vedea in aceasta sectiune artisti precum Styx, Scorpions si poate chiar Eric Clapton, Poison sau R.E.M.

Cea de a 2-a noutate pe care v-o supunem atentiei sunt stirile despre artisti folk straini. Aceasta sub-categorie va include stiri despre concerte si turnee, albume nou aparute, biografii, videoclipuri proaspat filmate, colaborari etc. ale unor artisti precum Bob Dylan, Leonard Cohen, Katie Melua etc. considerati ca apartinand genului folk sau unor genuri derivate (folk-rock, jazz-folk, acoustic blues etc.).

« Previous Page — Next Page »