Olivia Mitchell – Hostage

Prin insula Corfu

Am neglijat in ultimul timp sectiunea “Nu e folk, dar ne place” in care povesteam despre locurile ce merita vazute atat din tara cat si din afara ei. De data aceasta am mers “peste mari si tari” pana in insula Corfu a Greciei. Grecia tinde sa devina din ce in ce mai mult o tara a contrastelor. De la diferentele culturale intre continent si insule sau chiar de la o insula la cealalta, pana la imaginile din Atena cu problemele financiare si politice pe care cu greu le-ai putea sesiza in zonele turistice.

Desi cu ceva ani in urma nu ma incantau vacantele la mare, parerea mi s-a schimbat cand am ajuns pe teritoriul Greciei, astfel ca anul acesta am ajuns la cea de-a 4-a vizita in tara elena. Dupa cum spuneam, diferentele dintre statiunile de pe continent si insule sunt foarte mari, insulele oferindu-ti peisaje impresionante, o vegetatie aparte pe care nu o vei intalni pe pamantul arid al continentului. Padurile de maslini, portocalii, lamaii sunt peste tot.

Corfu (sau Kerkira) este cea mai nordica dintre insulele ionice, fiind foarte aproape de Italia si Albania. Ea s-a numarat printre destinatiile de vacanta inca de pe vremea romanilor si a reusit sa adune cate putin din cultura tuturor, asa ca, plimbandu-te pe stradutele orasului Corfu, ajungi sa ai impresia ca esti in Italia sau intr-un oras de provincie din Franta.

Ce-ar fi de vazut in Corfu? Presupunand ca temperaturile nu ating valori extreme, cand va decideti sa va plimbati prin oras (fapt ce se intampla chiar si in a doua jumatate a lunii septembrie) puteti vizita 2 muzee importante ale orasului: muzeul de Arhitectura si muzeul de Arta Asiatica aflat in palatul Sfantului Mihai si Sfantului Gheorghe, de altfel un monument impresionant.

Coborand pe stradute, ajungem pe celebrul lor bulevardul Liston, unde lumea buna se retrage la umbra pentru a bea un frappe la cafenelele ce se intond pe tot bulevardul. Este o strada frumoasa, insa as putea spune ca orasul vechi din Bucuresti este cu mult mai frumos (zonele restaurate evident).

Dupa o scurta odihna, pornim spre cele doua cetati ale orasului. Pe de-o parte strajuieste cetatea veche, in capatul celalalt al orasului regasim cetatea noua. Ambele dau o frumusete aparte orasului si insulei cand sunt privite de pe feribot sau orice alta ambarcatiune.

Pentru fanii sportului, in orasul Corfu exista un teren de crichet, caci si englezii au lasat o amprenta puternica in aceasta insula. Din pacate, nu am ajuns sa-l vedem desi inca sunt curioasa cum e la un astfel de meci.

Ar mai fi de spus despre haosul din traficul auto si pietonal al orasului, in care nu stii pe unde sa mergi, unde prioritatea probabil e undeva in legi necunoscute strainilor.

Ideal este sa vedeti orasul Corfu seara. Daca stati in statiuni din alte zone ale insulei, puteti gasi croaziere de noapte, care iti ofera ocazia sa admiri orasul la apus, iar plimbarea noaptea cu vaporul si imaginea orasului noaptea de pe mare pot alcatui o experienta unica.

Nu departe de orasul Corfu, poate la 20 min cu autobuzul local, ajungem la palatul Achillion, casa de vacanta a imparatesei Sissi a Austriei, pasionata de legendele Greciei antice, de eroul Arhile, de aici si numele palatului si de filosofii greci. Pentru cei ce au vizitat palatul Schonbrunn, in acest palat grecesc veti regasi multe asemanari. Gradinile sunt impresionante, in special cea cu vedere spre oras, o priveliste panoramica demna de a fi vegheata de uriasa statuie a lui Arhile.

Parasind orasul, fie cu masina personala (pentru senzatii tari si stomac puternic, deoarece toate drumurile din isula Corfu sunt cat se poate de serpuite, fie cu autobuzele (Green Bus-uri) care parcurg insula de la nord la centru, in oras intr-o ora si 15 min, (acelasi timp cum ati parcurge distanta cu autocarul), ajungem in nordul insulei, unde sunt cele mai frumoase statiuni din Corfu.

Noi ne-am petrecut vacant in oraselul Acharavi, cea mai nordica statiune, o statiune destul de mare, impartita in vechiul oras si orasul turistic, cu un boulevard plin de magazine de suveniruri, delicatese locale, restaurante si baruri pentru toate gusturile. Daca tot vorbim de delicatese locale, nu plecati din Corfu pana nu ati incercat kumquat-ul. Nu crud, ci cu lichior sau confiat sub nenumaratele forme in care se mai gaseste. Peste tot veti gasi Limoncello, eu personal stiam ca este specific italienesc dar, fiind atat de aproape de Italia se justifica.

Grecia nu este doar o tara unde vii la plaja si la mare, este o experienta culinara. Mancarea greceasca este apreciata de toti turistii din diferitele colturi ale lumii, asa ca nu evitati mancarurile traditionale. Recunoastem ca dupa ce am citit despre vacanta in Corfu a lui Adi Hadean, am fost entuziasmate sa incercam mancarurile recomandate de el, caci daca el spune ca mancarea in Corfu este foarte buna, atunci trebuie incercata. Atentie insa, marimea portiilor la unele restaurante este…colosala.

Nici barurile nu sunt de neglijat, poti incerca nenumarate sortimente de cocktail-uri, poti urmari meciuri importante sau doar asculta muzica si in anumite zile ale saptamanii se organizeaza seri grecesti cu dansatori si muzica traditionala. Plaja este mare, insa acoperita de pietre, insa odata intrat in apa, nisipul devine lin, iar apa impecabila.

Statiunile de lux, ascunse, sunt impresionante, elegante si luxuriante. Nu este de evitat nici Sidari, daca preferati viata de noapte.

O atractie turistica este Paleokastritsa. O statiune cunoscuta pentru golfurile ei mici si frumoasa, plaja cu nisip, grote si pesteri unde poti ajunge cu vaporul. Poti urca pana la o manastire pentru privelistea asupra marii turcoaz.

Ar fi multe de povestit despre insula, multe de vizitat, multe de incercat in Corfu, dar nu am vrea ca articolul sa capete proportii uriase, asa ca, daca ati vizitat insula si aveti pont-uri sau impresii despre vacanta in Corfu, impartasiti-le in comentarii.

Pentru Foreverfolk,

Raluca si Oana

Vacanţa Muzicală în Mojo Bucureşti

Ce faci când nu poţi pleca în vacanţă? Aduci vacanţa la tine! Aşa au gândit şi cei care organizează serile de folk din Club Mojo atunci când i-au invitat pentru un concert pe cei de la Vacanţa Muzicală. Evenimentul va avea loc marţi, 4 octombrie 2011, începând cu ora 20:30.

Vacanţa Muzicală este o trupă ineditaă în peisajul muzicii folk. Cu vechi stagii în showbiz, cei doi componenţi ai grupului au o carieră serioasă în spate: Mihai Napu în zona rock alături de Andrei Păunescu, iar Radu Pietreanu la Vacanţa Mare, unde adesea realiza parodii muzicale. În noua formulă muzicală, ei vor prezenta atât cântece lirice, dar şi comice, care dau de gândit sau impresionează.

Preţul biletelor este de 15 lei, iar studenţii plătesc un bilet redus de 10 lei.

Club Mojo: Str. Gabroveni nr. 14.

Radu Pietreanu&Mihai Napu - Între Înger şi Drac

Castigatorul albumului “Dragoste in 3″

Vineri, 30 septembrie, Alina Manole isi va lansa noul album, “Dragoste in 3” la Teatrul Nottara (informatii depre lansare gasiti aici), iar pentru a-i rasplati pe cei care au cumparat biletele pentru concertul de lansare, vom oferi un album “Dragoste in 3″.

Participantii nu au trebuit decat sa trimita prin mail seria si numarului biletului, asa ca, dintre toti participantii am ales castigatorul:

• Irina Barbu.

Alina Manole – Ea nu ma stie

Intamplari in Orasul cu Oameni – Editia de Bucuresti

Concertul de joi, 22 septembrie, din Clubul Joy (fostul A’live) a reprezentat deschiderea serilor de folk si nu in ultimul rand, o continuare a Facebook Family Folk Festival de la Rasnov ce a avut loc la inceputul lunii. Festivalul a fost gazduit de Adrian Bezna si a adunat numerosi folkisti intr-o incercare de a porni o noua traditie in randul evenimentelor folk. Daca a fost sau nu un succes, cel mai probabil vom vedea la o editie viitoare, insa concertul din Joy a avut rol dublu, reintalnirea folkistilor de prin fiecare colt de tara si din afara ei, dar si  recuperarea unor pagube.

Lista celor ce aveau sa cante era lunga asa ca pentru inceput fiecare urma sa stea pe scena pret de 2 piese, asa ca imediat ce problemele cu sunetul s-au rezovat Puiu Cretu alaturi de Alex Nichita au dat startul serii cu Om bun si Amintire cu haiduci. Primii din lista au fost Ioana Pinzariu si colegul “provizoriu”  Liviu Teodorescu, colegi de doar 2 zile au cantat Toate drumurile duc si All I ever wanted (piesa compusa de Liviu).

A urmat Doru Stanculescu alaturi de Sorin Minghiat intr-un scurt recital; au fost Ai, hai, Cum se naste un mit si desigur Fara petale, dar nu si fara “aportul” lui Dan Andrei Aldea. Din intreaga lista de artisti, poate cel pe care personal l-am asteptat cel mai mult a fost Nicu Zota si chiar daca a cantat doar 3 piese, nu a dezamagit. Pentru ultima piesa a chemat-o pe scena pe Tatiana Ojog, jumatatea feminina a grupului Fox Studis pentru a canta impreuna piesa 10 ani a lui Dinu Olarasu.

Alt moment mult asteptat a fost aparitia pe scena a proiectului Denvar, venit tocmai din Bulgaria pentru a canta adaptari ale unor piese romanesti sau piesele lui Vali Sterian, caci Stefan Geraksiev este poate unul din cei mai mari fani. Au fost momente in recitalul lor cand transpuneau intreaga sala intr-o scena de western, fascind publicul.

Revenind la Intamplarile din Orasul cu Oameni de la Rasnov, a urmat un moment de decernare de diplome si multumiri participantilor. Urmatorul invitat a fost Cezar Petrovici si Puterea sa alegi si O zi macar, cantata alaturi de Eugen Avram. Un alt premiat a fost Cristi Dumitrascu, care de asemenea a dorit sa-i aduca un omagiu lui Vali Sterian, povestind intamplari in care s-au regasit amandoi si cantand Vom fi ce-am fost.

Noaptea a continuat pana tarziu, urmand ca pe scena sa urce Eugen Avram, Fox Studis, Adrian Bezna, Ovidiu Mihailescu, Puiu Cretu si Alex Nichita si nu numai, dar orele fiind inaintate, recenzia se opreste aici. Daca ati fost partasi la concert poate veti continua in comentarii sirul evenimentelor.

Balkanik Festival prin ochii unui fan

In week-end-ul care a trecut, a avut loc la Bucureşti, Balkanik Festival. Iată cum a decurs festivalul, prin ochii unui cititor ForeverFolk – Sergiu Vasile, care a câştigat o invitaţie dublă la eveniment.

Iatã cã au trecut câteva zile de la prima ediţie Balkanik Festival, o surprizã plãcutã în calendarul evenimentelor de anul ãsta. Surprizã, serios: ori n-a fost suficient de bine mediatizatã toatã distracţia, ori pur şi simplu n-am fost eu pe fazã. Oricum, am aflat cu doar câteva zile înainte ce-are sã se întâmple la grãdina Uranus. De-aia le şi mulţumesc din suflet oamenilor frumoşi de la ForeverFolk pentru invitaţie.

Am ajuns acolo în prima zi, adicã vineri, cu aşteptãri modeste. Afişul promitea (cel puţin mie, ca fan al muzicii “balcanice” – s-o zicem pe-aia dreaptã, al muzicii ţigãneşti) dar nu ştiam nimic despre amplasamentul cu pricina şi, mai ales, nu ştiam cât de receptiv va fi publicul bucureştean, pe care eu îl ştiu cu prejudecãţi de tot felul.

Am constatat cã grãdina Uranus e fainã. Se preteazã. E mult spaţiu pentru zbânţuialã, cu tot cu mesele pentru comozi, bucãtãria lui Şoni (scumpuţã dar, din câte am înţeles, gustoasã) şi standurile cu zorzoane. Aici cârcotesc un pic: nu zic cã n-au farmecul lor bijuurile handmade dar mi-ar fi plãcut sã fie reprezentate şi nişte meşteşuguri tradiţionale. Mãcar simbolic, cã într-adevar nu-i vedeam pe oameni plecând de la concert cu linguri de lemn şi-un ceaun cu pirostrie.

Romano Boutique au deschis spectacolul de vineri cu un melanj simpatic de muzicã ţigãneascã “evergreen” (“Iag bari” a fost laitmotivul festivalului), bãtând uşor spre funk sau reggae. Mare pãcat cã n-au avut parte de cine ştie ce auditoriu – era cam devreme şi trupa nu fusese anunţatã pe afiş.

Abia când au urcat pe scenã Salijevic Orkestar grupuleţele de fani s-au coagulat într-un public adevãrat de concert. Cu chiote, dans şi tot tacâmul. Se înţelege de ce: între douã nunţi, prin ’95, orchestra lui Slobodan Salijevic a colaborat cu Goran Bregovic pentru “Underground”-ul lui Kusturica. Vineri, la Bucureşti, “Kalaşnikov” şi “Mesecina”, “Bubamara” şi “Jelem, jelem” au fãcut furori. (OK, sincer sã fiu, poate cã bãieţii noştri din fanfara Ciocârlia au chiar mai mult zvâc. Dar toboşarul sârbilor e un fenomen cosmic de-a dreptul!)

Vedetele serii au fost însã, fãrã îndoialã, veteranii din Clejani sau, cum îi cheamã-n buletin, Taraf de Haïdouks. N-am sã mai intru în detalii. Am sã zic doar atât: virtuozitate şi autenticitate. Un moment antologic a fost dialogul violonistic între Caliu senior şi Caliu junior, dar nici trilurile supranaturale ale lui Fluierici n-au sã fie uitate prea curând. Sau bisul, la care unii cu siguranţã au strâmbat din nas. Deh, nu toţi gustã folclorul urban (“Sunt frumos, ce faţã am de gigolo…”). Snobi, dacã mã întrebaţi pe mine. 

Înainte sã încheie spectacolul, clejãnenii au dedicat una dintre piesele lor de rezistenţã (“Pãdure, verde pãdure”) maestrului Johnny Rãducanu, “muzicant ca şi noi”, amintind şi de Culai şi Cacuricã, cei doi haiduci cãrora le-am simţit cu adevãrat lipsa vineri searã.

Sâmbãtã, bucureştenii prinseserã gustul berii şi-al gulaşului. E drept, era şi weekend. Oricum, când am intrat pe poarta grãdinii Uranus, ungurii de la Ternipe (cunoscuţi mai ales pentru varianta lor de “Muro shavo”) tocmai urcau pe scenã sub privirile unui public mai puţin timid decât cel de vineri. N-am sã insist asupra prestaţiei lor, deşi bãieţii şi-au meritat aplauzele. Urmeazã Mahala Rai Banda, nu de alta.

Mahala Rai Banda sunt o formaţie senzaţionalã, de departe preferaţii publicului, şi asta pe bunã dreptate. Nu e uşor sã îmbini forţa unui ansamblu de alãmuri din Zece Prãjini cu virtuozitatea unor lãutari munteni “versaţi”, dar dacã nimereşti formula (cum a nimerit-o Aurel Ioniţã) şi-o presari cu un condiment nemaigustat care miroase şi a swing, şi a “Balkan beat”, succesul e garantat. Dacã vreţi, MRB sunt echivalentul urbanizat al Tarafului din Clejani: un produs contemporan, autentic dar şlefuit, bun pentru export; cum se zice? – un brand de ţarã.

Şi pentru cã ziceam de contemporaneitate, s-o spunem pe faţã: ne place, nu ne place, existã un folclor de oraş, e reprezentativ (mai ales pentru mahalaua bucureşteanã) şi n-are treabã cu frunze verzi şi ofuri şi doruri. “Eşti sexi”, piesa cu care s-a deschis recitalul de sâmbãtã, e un exemplu grãitor.

Ulterior, bãieţii au traversat înapoi cãtre rãdãcini, cântându-ne “Of, ce dor, ce chin, ce jale” şi “Dicta, mamo, chi bori” la un loc cu piese instrumentale tocmai bune de dans (“Spoitoreasa”, “Hora din mahala”). Publicul – de zile mari. Mi-am adus aminte de concertul lui Manu Chao (la B’estfest, nu la Sala Palatului) când în faţa unei scene micuţe se zbânţuiau oameni cu adevãrat pasionaţi. Bisul a fost şi el o surprizã, zãu, fiindcã mahalagiii au interpretat “Mesecina”. Şi, fie vorba între noi, sârbii lui Salijevic cred cã au înghiţit puţin în sec. Bravos!

Marele meu regret e cã, din motive strict obiective, nu i-am mai prins pe turcii de la Baba Zula. Cicã ar fi fost cireaşa de pe tort, cu îmbinarea lor super-funky între acorduri de saz şi darbuka, muzicã electronicã şi dansuri din buric. Aştept cu interes sã ne mai facã o vizitã, sã aflu şi eu cum stã treaba. De fapt, aştept cu interes sã se întoarcã toţi muzicanţii pomeniţi mai sus. Şi cred cã multã lume e de acord cu mine.

Bine ai venit în Bucureşti, Balkanik Festival.

Willie Nelson&Shania Twain – Blue eyes crying in the rain

Paul Arva si Lucian Darie – Miss America

Noaptea Bibliotecilor

Pentru mine, biblioteca are in sine ceva din aura unui loc in care linistea devine lege si litera stapana a locului. Anul acesta insa, pentru o noapte, bibliotecile revin la viata. In noaptea de 1-2 octombrie, intre orele  18 si 4 sunteti provocati sa pasiti in biblioteca pentru a re-decoperit placerea simpla a salii de lectura, intr-un eveniement national: Noapte bibliotecilor

Organizatorii (Asociatia Excedo in parteneriat cu ANBPR si Asociatia Marketer Club) isi propun sa readuca „la lumina” cititul de placere si mersul la biblioteca intr-un context din ce in ce mai orientat spre digital. Le vor veni in ajutor scriitori, critici literari, cercetatori si concerte de muzica unplugged care se vor desafasura in aceasta noapte.

Programul bibliotecilor deschise in Bucuresti si in tara il puteti gasi pe pagina de internet dedicata evenimentului: http://www.noapteabibliotecilor.ro/.

De asemenea, sunteti asteptati si pe pagina de Facebook a evenimentului, unde va vor astepta pe tot parcursul saptamanii concursuri diverse, dar si ultimele informatii privitoare la evenimentele din cadrul noptii: http://www.facebook.com/NoapteaBibliotecilor

Participarea la evenimente va fi gratuita.

Next Page »