Nu știam prea multe despre Mizil când am plecat spre Festivalul-Concurs de Muzică Folk In Memoriam – Tatiana Stepa. Dar ca de obicei am plecat cu inima deschisă pentru a descoperi încă un oraș din România. Urma să fiu membru în juriu alături de Nicu Alifantis, Marius Bațu, Cătălin Stepa și dl. Emil Proșcan, primarul orașului, și de asemenea să susțin un recital alături de Folk Band Imperfect în prima seară de festival. Nu vă povestesc despre recital, că aș fi subiectiv, o să menționez doar că m-am jucat frumos cu oamenii din sală și sper că s-au simțit măcar la fel de bine ca mine. Am descoperit un oraș mic (domnul Proșcan spune că în jur de 20.000 de locuitori, Wikipedia, la nivel de 2011, de circa 14.000), ceea ce face meritele organizatorilor cu atât mai importante, dacă mă gândesc la câte orașe mari din România nu au festivaluri de folk.
Câștigătorii premiilor festivalului de la Mizil
Cristi Mihai a fost câștigatorul acestui festival, pe care îl cunosc de pe vremea când cânta alături de trupa tulceană Foișorul de Folk. Dacă am fost surprins de premiul obținut la Călărași, acum mi-am dat seama că a fost meritat. Îmi place stilul său, e un tip foarte talentat, anul II la Conservator, cu idei muzicale adaptate anului 2013. Pe locul II s-au situat cei din trupa Antic, câștigătorii Marelui Premiu la Brăila și adepții unui folk clasic, bine structurat instrumental și pe voci. Locul III i-a revenit lui Liviu Băițel, un foarte bun textier (de altfel, este și poet). Cristina Țițescu a primit o mențiune din partea juriului, semn că familia Țițescu a mai produs încă un talent și îmi pare rău că Adela nu și-a susținut recitalul.
Poveștile neștiute ale orașelului de câmpie
Ca de obicei, indiferent cât de mare este o localitate, are poveștile lui, iar Mizilul nu face excepție. Ion Luca Caragiale era ca acasă în orașul cu pricina, iar “Conu’ Leonida față cu reacțiunea” este scrisă despre primarul Mizilului, Leonida Condeescu (o poveste excepțională despre Mizil și nenea Iancu găsiți pe blogul Miziliada). Și dacă spun Mizil, îmi vine în minte cuvântul “mizilic”, născut aici, unde poștalionul Ploiești – Buzău își schimba caii, iar călătorii și conducătorii mâncau câteva gustări, în fugă, niște mizilicuri. Soția lui George Bacovia, Agata Grigorescu Bacovia, este născută aici, ea dând și numele cenaclului din localitate (detalii aici). Și Eminescu are câțiva nepoți născuți aici, deci nu e întâmplător că…
Poezia e acasă la Mizil
În 1907, mizileanul George Ranetti scria și publica satira politică „Romeo şi Julieta la Mizil”. Plecând de la această operă, s-a născut la Mizil Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă, ajuns în acest an la ediția a VII-a. Înscrierile sunt pe ultima sută de metri, la festival putând participa români de pretutindeni, de orice vârstă, indiferent dacă sunt debutanţi sau scriitori consacraţi. Pentru cele două secţiuni, Poezie şi Epigramă, organizatorii oferă premii de 4000 de lei. Înscrierea se face pe www.romeojulietalamizil.ro unde concurenţii trebuie să trimită 4 epigrame sau 4 poezii. Din cele 4 epigrame, una se va referi la Mizil.
Concluzia e un foarte simplă. Poate festivalul de la Mizil nu e unul mare, după chipul și asemănarea orașului. De aceea, eforturile oamenilor de a găzdui folkul pentru două zile la Centrul Cultural Adrian Păunescu trebuiesc recunoscute și apreciate. Le doresc succes, să își păstreze dorința de a face lucruri frumoase.
