Confesiuni din Joia Păcătoşilor (interviu cu Alina Manole)

Alina ManoleAlina Manole este unul dintre acei artiști căruia îi place să caute mereu noi moduri de a se exprima şi de a îşi aduce muzica în faţa publicului. În cei mai bine de cinci ani de când am ascultat-o prima oară, am văzut-o pe Alina Manole trecând de la a cânta doar ea cu chitara la formula de band (alături de care a creat ceea ce ne place să numim folk-jazz sub Lună Pătrată – numele vine de la mixul de stiluri ce ajung pe scenă, alături de cel al primului album ce poartă semnătura Alinei). Între toate acestea, spectacolul Joia Păcătoşilor vine ca o continuare. Una în care Alina Manole renunţă la chitară şi lasă fir liber unui confesiuni fictive. Bineînţeles, ca în orice ficţiune, există un dram de adevăr, unul în care spectatorul se regăseşte deseori. Pentru că după spectacolul ei am rămas cu o serie de întrebări am invitat-o pe Alina la poveşti. A rezultat un altfel de confesiune despre Joia Păcătoşilor, iubire în fel şi chip, confesiuni, public şi muzică,de care să invit să vă bucuraţi.

  • De ce Joia Păcătoşilor? Care e povestea din spatele numelui, pentru ca sunt sigură ca nicio alegere nu e întâmplătoare, cu atât mai puţin alegerea unui nume de spectacol?

Joia păcătoșilor este povestea unei femei care a iubit și a aflat că partenerul o înșeală. Ar putea să fie o poveste clasică numai că, la rândul ei, această femeie l-a înșelat pe cel de lângă. Diferența este că el nu a aflat. Personajul nostru feminin nu e inocent, nu e victimă „clasică”. Este doar victima unui adevăr care nu ar fi fost necesar în ecuația relației. Vindecarea este grea, există momente dramatice, există însă și umorul, greu și apăsat, al vindecării. Dacă vrei, mesajul este „Aveți grijă la urme pentru a nu provoca urmări”. Este o poveste disponibilă doar celor cu mintea deschisă. Nu toată lumea vrea să audă că exclusivitatea e un mit.

Date fiind conceptul de spectacol și tema, inițial mă gândisem la tot felul de denumiri: Muzica amanților, Povestea păcătoșilor, Mărturisiri etc. S-a întâmplat însă ca acest spectacol să poată fi prezentat pentru prima dată pe scenă în Joia Mare a Paștelui. Nu pot spune că întâmplător am legat povestea și de una dintre zilele în care confesiunile (spovedaniile) au o anumită conotație. Combinația de factori a dus inevitabil la Joia Păcătoșilor, spectacol-poveste cântat (că nu pot să spun jucat) și în zile de vineri, luni, sâmbătă sau marți, fără să-și schimbe numele.

  • Prima data te-am auzit cântând singura, acum vreo 5 ani. Apoi formulele s-au diversificat (cu diverși artiști alături de tine la bass, clape sau percuție), dar niciodată pana la acest spectacol nu ai renunțat la chitara. Ce te-a derminat sa faci asta si sa alegi doar o varianta de pian si voce? Cum ai ajuns la formula Alina Manole – Raul Kusak?

Când am reînceput să cânt, am făcut-o singură. Orice reîntoarcere presupune asumarea unui statut. Apoi am desenat ce auzeam în minte alături de alți artiști, dezvoltând conceptul muzical. În prezent, formula de cvartet este cea în care sunt prezentă cel mai des pe scenă. Înalina_m_2 ceea ce privește acest spectacol…ideea o aveam demult. Nu să renunț la chitară, ci să existe o joacă – altfel cu aceleași piese care se aud în concertele mele obișnuite, într-o altfel de haină instrumentală. După ce am permanentizat colaborarea muzicală cu Raul Kusak i-am spus de idee și brusc am avut ecou. Ceea ce nu a știut Raul la primul nostru concert (a trebuit să-i fac și lui o surpriză) era partea vorbită a concertului. Povestea păcătoșilor se derulează printre piese alese la rândul lor pentru a spune o poveste. În plus, pentru că nu doresc să-i plictisesc pe cei care vin în mod constant la concertele mele, textul poveștii se schimbă oarecum de la dată la dată. Îl scriu de obicei cu o seară sau două înainte, am un soi de ritual pe care-l fac înainte de a mă apuca de scris…

Acum, când îți spun ție lucrurile astea pare mai complicat decât este de fapt 🙂

  • Una din primele replici al spectacolului Joia Păcătoșilor este “Sunt Alina Manole si sunt o păcătoasă”. Ce a determinat artistul din tine sa aducă in fata publicului o confesiune extrem de personala?

Formula „Sunt Alina Manole și sunt o păcătoasă” are în ea multă metaforă. În definitiv, cineva trebuie să-și asume secretele și vorbitul în șoaptă, nu? Cred că relațiile fericite de la momentul întâlnirii până la dincolo de granițele lumești sunt excepții. Cred că relațiile monogame, mai ales ale celor oficializate, unde rupturile sunt mai greu de dus, sunt și ele excepții. Nu am întâlnit prea multe cazuri care să infirme ceea ce văd, aud sau trăiesc. Până și cele câteva înseamnă oameni fericiți după ce au trecut prin drame, angoase, incertitudini. Principala idee a poveștii pe care o spun, în diferite moduri, în mod public este că, pentru a trece cu bine prin viața de cuplu trebuie sa avem înțelepciunea de a nu-l răni pe celălalt. Vrei să ai momentul tău de libertate? Fă asta deștept, fără ca celălalt să afle. Nu ai dreptul să spui omului de lângă tine „te-am înșelat”.

  • Vorbind de confesiuni, spectacolul Joia Păcătoșilor este construit ca fiind o confesiune despre relații, triunghiuri conjugale si povesti de dragoste in toate formele posibile (cel putin eu asa l-am perceput). Nu i-a fost frica omului Alina Manole de a lăsa artistul Alina Manole sa se expună astfel pe scena?

alina_m_3Mă așez pe scaun pentru a cânta o poveste. Pot face asta fiind extrem de sinceră cu mine însămi. Asta presupune să-mi amintesc și de lucruri mai puțin plăcute. La un moment dat mi s-a spus ca spectacolul acesta e ca o ședință de terapie. Înclin să spun că așa este întrucât … mie mi-a folosit 🙂 Vezi tu, masca mea de artist este foarte subțire, aproape transparentă. „Femeia asta cântă despre povestea mea de viață” – a fost reacția multor oameni care au văzut „Joia”. Mi-e suficient încât să vreau să duc mai departe povestea aceasta, care are mult și din mine și din tine și din cel care citește acum…

  • In comparație cu celelalte concerte ale tale, acesta este unul in care interacțiunea cu publicul este oarecum limitata. Cum se împacă emoțiile tale (pe care le știu a fi foarte puternice înainte de un concert) cu acest lucru? Si legat de public, cum a reacționat publicul care știa piesele in alte variante de concert la acesta?

Emoțiile sunt mai mari, și nu credeam că se poate așa ceva. Transparența de care îți spuneam mai devreme mă copleșește uneori. Mă ajută Raul să-mi recuperez răsuflarea și dialogul nostru trece din registrul grav în cel ironic sau amuzat, datorită poveștii. E un consum de energie uriaș și pentru mine și pentru el. Reinterpretarea pieselor aduce surprize celor care le știu într-o anumită formă de ani de zile. Și da, îmi place să fac surprize.

  • Ești un artist căruia ii place sa își reinventeze muzica si sa o ducă mereu într-un alt registru (dovada stau chiar piesele de pe albumele tale ce capătă alta fata in Joia Păcătoșilor). Ce iti doresti sa mai faci in viitor? Fie el unul pe termen scurt sau extrem de lung.

În materie de experimente anul acesta stau cuminte. Albumul cel nou este în lucru. Muncim ca nebunii, aproape fără pauză. Am momente când încremenesc un minut, mă uit la oamenii cu care dau glas fiecărei piese și pur și simplu îi iubesc pentru cum sunt alături de mine, pentru entuziasmul lor, pentru prietenia lor. Vreau să le spun numele și aici: Raul Kusak (pian), Claudiu Purcărin (tobe), Dan Nicolau (trompetă), Adi Flautistu (contrabas), Victor Panfilov (studio). Mai am o listă, separată de înregistrări, de oameni care sunt cu gandul la mine, care mă ajută să fac acest proiect, care mă sună să vadă dacă mai pot sau mai respir. Se știu ei cine sunt. Le mulțumesc cu toată inima. Sunt un om norocos pentru că-i am alături.

(imaginile din articol sunt preluate de pe pagina oficiale de Facebook a Alinei Manole şi sunt realizate de Manuela Cepoi)

Post Author: Oana

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.