Tapinarii – Sapte pacate rascumparate

Artist: Tapinarii Album: Sapte pacate rascumparate Anul aparitiei: 2008 Casa de discuri: Soft Records Piesele de pe album
For all the things 7 pacate – s Vreau sa te Hai 5 – s Procust Sotul amantei mele – s Inginera Jocul de-a rima Bucatele – s Dintii cu tesla Cu ochii-n patru – s Doar un actor sa ploua la nunta mea – s Iarta-ma My guitar Religie – s Dumnezeu trist Si zeii Traditii – s Promit Introvertit – s Clipe Astept primul vant

Biografia Tapinarilor o puteti citi aici.

Interviul cu artistul

1. Salut, noi suntem Forever Folk, voi sunteti Tapinarii. Introducerea fiind facuta, hai sa lamurim o chestie: ce gen de muzica fac Tapinarii?

Adrian Tanase (A.T.) şi Cosmin Covei (C.C.): Folk alternativ…fara influente

2. Momente cheie in evolutia formatiei Tapinarii: rampa de lansare, consacrarea, cel mai bun album.

A.T.: Cel mai bun album e intotdeauna ultimul, stii cum e. Momente cheie? Lansarea primului disc in 2001 Green hours, Stufstock-urile, deschiderile de sezon in Vama Veche, toate sunt importante. C.C.: Eu as adauga si primul videoclip, cel al piesei Sunt fericit.

3. Muzicieni care va plac, ii admirati, ii ascultati, va influenteaza.

A.T.: De curand am fost si am vazut Whitesnake, ar mai fi Ozzy, W.A.S.P, Cargo… C.C.: Vasco Rossi, Liga Bue, Jovanotti

4. La ultimul album, parca s-a schimbat ceva. Vorbiti-ne despre el.

A.T.: Este mult mai serios in primul rand, s-a lucrat un an jumate la el, e orchestrat integral cu ajutorul trupei SeMnE si al prietenilor, dn punct de vedere muzical l-as numi continuarea albumului conceptual despre viata mea, Un rege fara regat. C.C.: De asemenea, pe “Sapte pacate rascumparate” au aparut momentele de sit down comedy.

5. Publicul vostru e alcatuit in general din tineri. Ce ii aduce alaturi de voi? Muzica, versurile, atitudinea?

A.T. şi C.C.: Poate si pentru ca noi gandim mai tinereste asa, desi suntem doi “tineri” de 30 si 29 de ani. Probabil atitudinea face diferenta.

6. Ce proiecte, muzicale sau nu, mai aveti in momentul de fata?

A.T.: Un best off in 2010, o surpriza si pana atunci cat mai multe concerte si proiectul meu cu SeMne. C.C.: Imi doresc mult o emisiune de TV cu folk alternativ si stand up comedy. Si abia astept sa ajung la Albumul saptamanii cu Best of-ul nostru, iar voi sa aveti 50000 de vizitatori pe zi. Si, in premiera absoluta, va spunem si titlul Best of-ului Tapinarii “2010…ani de folk alternativ”.

7. Ce preferati si de ce, cantarea in club sau recitalurile de la festivaluri?

A.T. şi C.C.: Ambele, in club suntem doar noi, cantam 2 ore in continuu, suntem mai aproape de public. La festivaluri te intalnesti cu multe persoane pe care le respecti sau le apreciezi.

8. Cate o amintire haioasa din concerte.

A.T.: Nu-mi vine niciuna in minte acum, se intampla si lucruri haioase si enervante si sensibile. C.C.: Haioase sau mai putin haioase sunt momentele in care Tanase rupe o coarda si ma obliga pe mine sa fac umor pentru a nu avea momente moarte in concerte. In ultima vreme insa, m-a iertat, a rupt mai putine.

9. Ceva concerte pe litoral? Cand, unde?

A.T. şi C.C.: Ohooo, vine acum pe 19 iulie inca un concert in Vama, apoi iar pe 1 si 2 August in Costinesti si Vama Veche.

10. Randul vostru sa puneti intrebari! Sau sa criticati constructiv proiectul si echipa Forever Folk!

A.T.: Folk on!! C.C.: Folk must go on!!

Mircea Baniciu – Best of Vol 1. “Esarfa in dar” (2008)

Artist: Mircea Baniciu Album: Best of Vol. 1 – Esarfa Anul aparitiei: 2008 Casa de discuri: Cat Music Piesele de pe album
Drum inapoi Cu tine in gand Cantecul ceasornicarului Merg mai departe Himera La inceput de drum Frunza Esarfa in dar Intelegere Spune-mi Amintire Daca ai ghici Scrisoare de bun ramas In loc de final

Biografia lui Mircea Baniciu o puteti citi aici.

Argumente pentru in interviu ratat

Cand mi-a zis Mache ca ar fi nevoie de un interviu cu Mircea Baniciu pentru portalul ForeveFolk, mi-am zis ca nu-i o treaba usoara mai ales ca orice “ziarist” doreste sa obtina raspuns la cat mai multe intrebari…(si fiind vorba de Baniciu, as fi vrut sa stiu tot ce-i mai important…).

Miercuri seara de la Radio3net l-am sunat in direct si interviul a decurs cat se poate de lin…ce-am aflat?  Ca toata lumea a intrebat de ce n-a facut lansarea la Sala Palatului, ca sigur va fi inghesuiala… Mircea radea cand i-am spus ca vor fi  vreo 2000 de oameni si ca va fi nevoie sa se intre cumva prin rotatie…era bine dispus si se bucura in avans de faptul ca isi va revedea o multime de prieteni!

Ne-a spus ca nu va avea nici un concert in Bucuresti dar ca va fi de gasit pe Litoral, in Vama Veche pe la Shony…si in rest asa cum il stim, mai o gluma mai o vorba spusa din suflet.

In esenta, desi am vorbit vreo 10 minute, fiind la radio interviul meu s-a scurs in eter si acolo va ramane!

Totusi m-am organizat si am compus un interviu “imaginar” facand o selectie din interviurile  date de Mircea in ultimele zile (daca se supara cineva ca nu am mentionat sursele promit sa recunosc provenienta fiecarei fraze la vremea potrivita).
Deci interviu…

1. De cand canta Mircea Baniciu la chitara?

Mircea Baniciu (M.B.): “Mie mi-a placut foarte tare chitara ca instrument. Cantasem inainte la pian, dar chitara mi s-a parut un instrument mult mai armonios si de care se poate lega foarte multa poezie. A fost instrumentul perioadei noastre. La ora asta sunt computerele, clapele. Alte vremuri… Eu cu asta am inceput. Si de ce folk? Pentru ca intr-un asemenea context am intrat in «Phoenix».

2. Ce-a visat Mircea Baniciu sa devina?

M.B.: Eu ma pregateam sa fiu arhitect. Cand Covaci a venit la mine si mi-a spus «Tu esti prea bun ca sa faci meseria asta», s-a produs declicul. Desi, ca sa fiu sincer, multa vreme nu am crezut in spsele lui Nicu. Eram si am ramas inca un tip timid si suficient de modest ca sa nu imi permit sa gandesc cu atatia pasi inainte cu cati a gandit el.

Ei, iata ca mergand pe ideea lui, lucrul acesta s-a confirmat.”Ma mana inainte «mancarimea» aia, i-as zice eu, care te ia din urma. Vezi tu, sufleteste, oamenii nu imbatranesc niciodata cu adevarat. Trecerea anilor se vede doar pe chip. Atunci cand iubesti ceva cu adevarat nu poti alege pur si simplu o zi in care sa spui gata! Eu am inca starea pe care o aveam la inceput, atunci cand abia asteptam sa urc pe scena si sa simt acel petic de scandura ca pe locul in care sunt eu insumi. Cred ca m-as plictisi ingrozitor intr-o ambianta plina de autosuficienta sau inconjurat de oameni care nu mai au nimic de facut pentru ca, spun ei, au facut suficient.

3. Ce-a mai facut in ultima vreme?

M.B.: Pai… cateva spectacole prin cluburi in Bucuresti, Craiova, Zalau, Arad… si impreuna cu Radio Romania am inceput din nou turneul “Folk fara varsta” prin licee. Recent am fost la liceul N. Tonitza, unde mi-au placut pustii cu aliura occidentala, liberi si deloc stresati, in comparatie cu liceeni de odinioara. Isi purtau pletele si hainele cele mai non-conformiste cu o lejeritate pe care noi n-am avut-o niciodata.

Si tot recent am participat la o lansare de carte, invitat fiind de Cotidianul, la care mi-am adus aminte alaturi de Ioan T. Morar si Mircea Dragan despre cum am trait noi anii de pana in ‘70 cu muzica Beatles. Cartea se numeste “Beatles”, dar nu e chiar despre Beatles, ci despre vietile unor pusti care au trait in acea perioada nebuna in care Beatles au schimbat fata muzicii in lume. Eu unul am crescut cu muzica lor, in perioada in care liceean fiind cantam la chitara, si au fost primii mei idoli…V-as intreba cat de mult sau cat de putin inseamna Beatles pentru fiecare dintre voi?

4. Crezi ca folk-ul revine in forta, avand in vedere numarul crescut de festivaluri precum si salile pline si reactiile publiclui mai ales la veteranii acestui gen?

M.B.: Eu am spus, acum cativa ani, ca in muzica romaneasca se danseaza foarte mult, adica, muzica romaneasca e cam plina de dansatori. Cred ca vremea asta a inceput sa se cam duca, oamenii au inceput sa inteleaga ca muzica inseamna altceva, dance-ul a ramas undeva in zona lui si nu numai folk-ul dar chiar si jazz-ul au inceput sa fie ascultate, la fel si muzica clasica. In zona mea, la Timisoara, jazz-ul e pus la mare pret. Deci, muzica de calitate a inceput sa fie cautata, nu ca acum ani de zile.

5. Si, noul material discografic?

M.B.: “Esarfa” vine dupa 17 ani de la anteriorul album solo marca Baniciu. Dar am scos 5 albume cu Colibriul, plus concertul pe DVD si inca patru albume cu Phoenix. Acum am hotarat sa fac o reeditare a celor mai frumoase balade ale mele.

L-am numit “Esarfa”, pentru ca “Esarfa in dar” e cel mai cautat si cel mai iubit dintre cantecele de dragoste pe care le-am compus. E cumva cel mai cunoscut. Am pus pe CD si cantece mai putin stiute, aparute pe diverse discuri mai vechi, dar care ba n-au fost orchestrate ca lumea, ba n-au fost editate ca lumea.

“Drum inapoi”, “Merg mai departe” nu sunt cantece noi, ci mai putin cunoscute, mai putin cantate chiar si de mine, scrise in diverse perioade si reorchestrate acum.

6. Te incumeti sa faci un concert de lansare, tu care “canti sub ton si uiti textele”?

M.B.: Cant chiar fals uneori, dar ragusit nu cant niciodata. Asta nu mi se poate reprosa. Mi-a dat Dumnezeu noroc. Plus ca sunt foarte simpatic, lumea ma iubeste si din acest motiv am curaj, din cauza ca nu ragusesc prea repede. Iar chestia asta “ma scoate”, chiar daca uneori cant sub ton.

7. De ce vin in continuare atat de multi tineri la concertele tale?

M.B.: Parintii lor au petrecut niste ani cu mine si le-au inoculat din start cate ceva din spiritul Phoenix, Baniciu…foarte multi ramanand, dintre cei care vin acum, foarte aproape de Colibri. A fost suficient ca acesti copii sa auda in casa un anume gen de muzica si sa se apropie de el vrand nevrand.

Iar atunci cand sunt pusi in situatia sa afle cine sunt cei care canta si chiar sa aiba posibilitatea sa-i cunoasca, e grozav. De aceea am si sunt convins ca o sa am in continuare public tanar la spectacole, mai ales dupa reclama care mi s-a facut in ultima vreme pentru lansarea albumului, de noul producator, Cat Music. Si mai e o treaba, am trecut prin magazine recent si am vazut ca discurile Pasarea Colibri sunt inca pe rafturi, sunt inca valabile, nu stiu cati artisti au pe raft discuri scoase acum 15 ani.

9. Corifeii Alifantis, Andries, Baniciu si Vintila au obosit si ei?

M.B.: Nu au obosit, chiar am vrut sa reabilitam ideea, numai ca Aurel Mitran, omul care a inventat ideea asta, e un tip destul de ocupat, iar la ultima intalnire cu totii, Andries a zis ca ar trebui sa mai aducem ceva nou si sa incercam o repunere in scena cu o chestie total noua si foarte serioasa. Ne-am hotarat ca de la inceputul anului viitor sa ne repunem pe treaba. Cu siguranta o sa iasa o treaba haioasa.

10. Cu cine canti in seara asta?

M.B.: Cu baietii de la Pacifica, trupa din care face parte si Vlady Cnejevici, colegul meu de scena, de 20 de ani. Sunt foarte buni. Anul asta vreau sa inregistrez si volumul doi al Best Of-ului, tot cu ei. Si al naibii sa fiu daca nu o sa scot si toate vinilurile intr-o colectie speciala, ca sa umplu piata cu Baniciu!

Suplimentar, Forever Folk va ofera un interviu cu Mircea Baniciu realizat de doamna Teodora Ionescu in 2008 pentru emisiunea “Dublu 60 plus Tea” difuzata la Radio Antena Bucurestilor (astazi Radio Bucuresti).

Mircea Baniciu – Interviu (partea 1)

Mircea Baniciu – Interviu (2)

Maria Gheorghiu – Floare de vartej (2007)

Artist: Maria Gheorghiu Album: Floare de vartej Anul aparitiei: 2007 Casa de discuri: Intercont Piesele de pe album
Bocetul lui Ioan cel fara de mormant Mai aproape de tine Dezimplanzirea Strigat Descantec de dragoste Cantec fara rost Floare de vartej Inca o sansa iubirii Usa ce-o incui Ploaia Apa de foc Zapada mieilor Prea tarziu Departe de lume Maria de Mangop Fluieras de os

Biografia Mariei Gheorghiu o puteti citi aici.

Interviu cu artistul

1. Cum te-ai apucat de muzica si cine te-a indrumat spre muzica? Exista o traditie muzicala in familia ta?

Maria Gheorghiu (M.G.): Da, a existat o traditie in familia mea, bunicul a fost cantor la biserica, iar tata avea o voce de tenor exceptionala, in timp ce mama a visat totdeauna sa aiba in familie un artist care sa cante… Insarcinata fiind, ea petrecea multe ore in apropierea aparatului de radio, in speranta ca muzica se va transmite cumva fiintei care urma sa apara…in fapt, e meritul ei ca eu cant azi! De muzica m-am apucat in clasa a II-a la scoala de muzica, unde am urmat 2 ani de vioara si 4 ani de oboi.

2. Cand ai aparut prima oara pe scena? Mai tii minte prima piesa pe care ai compus-o?

M.G.: Prima aparitie a fost “folk”, la emisiunea “Antena va apartine”, unde am cantat pe versurile lui Stefan Augustin Doinas, melodia “Locuiesc intr-o inima”. Asta mi-a adus necazuri mai tarziu… comisia a zis :”Noi vrem un cantec patriotic!”, iar eu le-am spus:”Mai patriotic decat acesta eu nu stiu!”. Dupa multi ani… cand am cerut casa, Prim Secretarul (care cunostea dosarul meu) a zis: “La ce-ti trebuie tie casa, cand tu locuiesti intr-o inima?! Debutul real insa a fost la Cenaclul Flacara cu cantecele “Perechea Salbaticita” si “Dans Ritual”, din pacate primul cantec nu a fost inregistrat nici pana azi.

3. Care consideri ca a fost prima mare reusita in materie de muzica (un premiu, un album, un concert)?

M.G.: Cred ca in primul rind cistigarea Festivalului concurs de muzica folk “Om Bun” in 1993 dar si primul concert dat la Caen in Franta, concert de 2 ore cu o sala plina de francezi extrem de atenti in 1995. Acest concert a fost o “minune” intamplata in urma unui spectacol dat la Resita de trupa de jazz “Dominique Voquer Quartet”, in deschiderea careia am cantat intamplator. Dl. Voquer a fost impresionat si m-a intrebat daca n-as vrea sa cant in Franta? Eu am zis ca da dar am si uitat imediat ca apoi peste 3 saptamani sa primesc invitatia si sa nu-mi cred ochilor…

4. Se spune ca folkul “e depasit”, ca nu mai e de actualitate. Ce crezi, mai are folkul vreo sans pe piata muzicala  actuala?

M.G.: Bineinteles, mereu vor fi oameni pentru care folkul va exista si va fi si important. Cat vor fi printre noi oameni sensibili la poezie, la muzica la frumos folkul va avea un cuvant greu de spus. Diamantele nu se vand in piata, totusi ele au o valoare a lor!

5. Ce compui mai intai: muzica sau versurile? Ce te inspira sa compui? Trebuie sa ai o anumita stare pentru a compune?

M.G.: Sa fie clar, cantecele se nasc numai in starea de gratie!Cand compun de regula vin si muzica si versurile, e adevarat ca atunci cand compun pe versurile altcuiva muzica vine mai greu. Pe versuri proprii muzica vine mai lesne. Dar e de precizat ca sunt textele mele iar nu versurile mele.Poate mai bine spus sunt starile mele! Melodiile semnate Maria Gheorghiu sunt de fapt niste stari.

6.Muzicieni care iti plac, care te-au influentat, pe care ii asculti.

M.G.: Valeriu Sterian trebuie pomenit mai intai, el e cel care mi-a dat incedere, m-a adus la spectacole, emisiuni… Imi mai plac mult Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, folkul nostru cel de toate zilele, dar si Sting, Peter Gabriel, Ritchie Blackmore..si multi altii!

7. Ce proiecte ai in desfasurare?

M.G.: Cel cu Stefan Orfescu si cu Jul Baldovin de club de folk; emisiunea la TVRM “In cautarea folkului pierdut”, in fiecare marti, la ora 20-21; la Radio Bucuresti, in fiecare Joi, de la ora 21 la 24; impreuna cu Radio Romania Actualitati concertele “Folk Fara Varsta”, o campanie de promovare a folkului la nivelul liceelor… Apoi spectacolele la mare alaturi de Mircea Baniciu si Mircea Vintila si… om mai vedea!

8. Care sunt poetii preferati?

M.G.: In primul rand Nichita Stanescu, apoi Octavian Paler, Traian Danciu, Gelu Dorian. Cu Nichita am o relatie speciala, il simt in umarul meu stang…sunt multe “intamplari” care ma leaga de el momente cand i-am simtit prezenta, intalnirea cu Adam Puslojic, apropierea de Grupul poetilor de la Pitesti…

9. Concerte care urmeaza?

M.G.: In primul rand “Folk you” 7, 8, 9 August, dar si 31 iulie la Costinesti, alaturi de studentii din tara, apoi in fiecare sambata la Neptun…

10. Ce parere ai de idea de a face un radio-portal folk?

M.G.: E foarte bine venit, mai pune o caramida la constructia podului(de piatra) pe care il tot construiesc folkistii de la noi de citeva zeci de ani…poate asta va ajuta la cimentarea caramizilor.

Daniel Iancu – Patria – Spitalul de nebuni (2007)

Artist: DANIEL IANCU Album: Patria – Spitalul de Nebuni Anul aparitiei: 2007 Casa de discuri: CAT MUSIC Piesele de pe album

Cuvant inainte (moment Toni Tecuceanu) Patria Gainat si muci Ion si Maria (E armonie-n casa noastra) Zdreanta aia (moment Toni Tecuceanu) Tavanul senatului E scamatorie Vacuta mea de acasa La ferma (moment Toni Tecuceanu) Balada lui Adrianu Aura stimabila, obicei nou la romani Pica MIGU` – s-a gasit cutia neagra Ganduri de la malul marii (moment Toni Tecuceanu) Marea Auto Streada Ultimul vals – bunicul meu si Teo Spitalul de nebuni Vine valu` imi ia calu` remix (bonus)

Biografia lui Daniel Iancu o puteti citi aici.

Interviu cu artistul

1. Cum te-ai apucat de muzica si cine te-a indrumat spre muzica? Exista o traditie muzicala in familia ta?

Daniel Iancu (D.I.): Am inceput la 5 ani sa cant la acordeon. Ai mei m-au dat la scoala la 6 ani si m-au inscris la cursurile de acordeon organizate de scoala. Nu si-au asumat insa si raspunderea cararii acordeonului la – si de la – scoala… deci din cauza asta arat atat de bine acum. Nu exista traditie, ci doar niste matusi care cantau muzica populara la petreceri… plus tata, care avea voce buna de romante… dar era foarte emotiv.

2.    Cand ai aparut prima oara pe scena? Mai tii minte prima piesa pe care ai compus-o?

D.I.: Prima oara pe scena pe la 8 ani, cand eram pionier si rapsod popular al scolii generale 25 din Ploiesti. Prima piesa pe care am compus-o este Spitalul de nebuni… si asta s-a intamplat la inceputul anului 2 de facultate.

3.    Care consideri ca a fost prima mare reusita in materie de muzica (un premiu, un album, un concert)?

D.I.: Tin minte cu placere fiecare eveniment muzical… dar primul spectacol din studentie o sa imi ramana altfel in memorie. Si albumele sunt importante, dar parca nu la fel.

4.    La un moment dat, ai disparut 14 ani din peisajul muzical. Nu ti-a fost dor sa canti, de scena, de public?

D.I.: Mi-a fost dor, dar asa a fost sa fie. Nici acum cred ca nu e tarziu si am puterea necesara sa comunic cu publicul meu. Sper sa nu dezamagesc.

5.    Se spune ca folkul ‘e depasit’, ca nu mai e de actualitate. Ce crezi, mai are folkul vreo sansa pe piata muzicala actuala?

D.I.: Are… si din ce in ce mai mult. Sunt multi tineri care asculta folk cu placere. Ma bucur pentru asta. Folkul va rezista.

6.    Ce compui mai intai: muzica sau versurile? Ce te inspira sa compui? Trebuie sa ai o anumita stare pentru a compune?

D.I.: Nu exista o regula. Depinde de moment, de conjunctura, de ce se intampla in jurul meu… trebuie sa ai o anumita stare pentru a compune? Da. Sa nu am altceva de facut in clipa aia. Cand compun… ore in sir nu fac decat asta.

7.    Muzicieni care iti plac, care te-au influentat, pe care ii asculti.

D.I.: Ascult orice gadila placut urechea… si ma refer la combinatia melodie – versuri. Am cautat sa nu ma influenteze nimeni, dar ascult multi muzicieni cu mare placere. Lista e prea mare ca sa dau nume.

8.    Desi esti un artist cunoscut, apari frecvent alaturi de Gashkademia Folk. Cum de e posibil un proiect atat de amplu (la “Om Bun” 2007 ati fost 8), stiut fiind faptul ca folkistii sunt, in general, niste “cavaleri singuratici”?

D.I.: Cant si singur, dar sa canti cu Gashkademia este oricand o placere, pentru ca suntem prieteni. Sunt, din pacate, toti oameni cu familii, cu obligatii… deci nu reusim sa ne intalnim prea des, din pacate.

9.    Ce proiecte ai in desfasurare?

D.I.: Sa-mi termin casa si studioul de inregistrari. Dupa aceea, ma gandesc ce sa inregistrez. Sunt mai multe variante… dar intr-un final le voi pune in practica pe toate.

10.    Intreaba-ne si tu pe noi! Sau critica-ne constructiv!

D.I.: Nu va intreb pentru ca “sunt prea emotiv din fire…”. Dar imi place urarea aia blonda cu “sunteti cei mai tari… tineti-o tot asaaaaa!!!”

Adrian Berinde – AZIL (2011)

Artist: Adrian Berinde Album: Azil Anul aparitiei: 2010 Casa de discuri: Piesele de pe album
Azil Doar ceea ce se-aude In alb si negru Acel calator Cine poate sti Queimada Poveste cu aripi Invitatie la dans Testament Verde de gara

Biografia lui Adrian Berinde o puteti citi aici.

Interviu

1. Domnule Berinde, incepem prin a ne cere scuze ca va intervievam in primul rand ca muzician, mai mult, ca folkist, pentru ca, asa cum spunea Florian Pittis in momentul lansarii albumului „Captiv in inutil”, sunteti un adevarat artist renascentist: pictor, regizor, muzica de teatru, muzica folk şi rock. Mai este posibila aceasta pluridisciplinaritate artistica in zilele noastre?

Adrian Berinde (A.B.): Orice artist, pictor sau sculptor, aude o muzica in cap. Este racordul lui cu universalitatea Omniprezenta in toate fiintele. Cei care o aud mai tare simt o chemare spre munca pe care o fac. Pluridisciplinaritatea despre care vorbiti este posibila atunci cand toate acestea sunt in echilibru constant, obtinut prin multa truda. De altfel mi-am facut o dambla si am regizat un spectacol de teatru: Salonul 6 dupa Cehov, un video-clip pentru o piesa de-a mea „Mai departe” si un alt video clip pentru Claudiu Mirica „Lasa-mi toamna pomii verzi”.

2. Muzica a aparut mai tarziu in viata dumneavoastra. Cum s-a intamplat?

A.B.: S-a intamplat pur si simplu fara a-mi propune cu inversunare ceva anume. De la pictura la masurarea spatiului ca regizor este un drum extrem de scurt, apoi la muzica, ca intr-o continuare fireasca a lucrurilor, mai ales ca mi-a placut sa imi amestec culorile cu vibratiile muzicale, sa fac experiente, se pare ca din ce in ce mai reusite.

3. E greu sa reusesti ca artist in strainatate? E mai greu decat in tara natala? Intreb asta pentru ca multi artisti tineri spera intr-o cariera mai infloritoare pe alte meleaguri.

A.B.: Da este foarte greu. Preocuparea statelor europene este departe de-a fi arta, se promoveaza non-valoarea, iar ca sa traiesti din propia ta pensula este extrem de greu. Eu am avut noroc.

4. De ce la intoarcerea in tara ati deschis un studio de inregistrari si nu un atelier de pictura?

A.B.: La aceea ora in Ardeal nu exista niciunul si toti muzicieniii (care sunt buni prin locurile acelea) veneau la singurul studio de stat, “Electrecord”, sa isi inregistreze lucrarile. Un Atelier de pictura nu e greu sa faci. E o incapere goala cu geamuri mari si luminoase, pe cand un studio este o scoala extrem de complicata deoarece se trece prin masinarii orice fel de zgomot auzit in suflet, ceeea ce este foarte greu.

5. Se spune despre muzica folk ca nu mai e de actualitate, ca “menestrelii” sunt depasiti de vremuri. Mai are muzica folk, protestatara prin definitie, vreo sansa in epoca comercialului?

A.B.: Eu cred ca orice muzica isi are locul pe pamantul asta, cu conditia sa fie facuta cu inima. Folkul nu face exceptie. Personal imi place folkul, cu conditia sa fie bine cantat si nu compus din aceleasi 3 acorduri obositoare cenacliste si flacariene.

6. Ca muzician, ati colaborat cu “Cirque du soleil”, un brand foarte apreciat la nivel mondial si din care au facut parte si cativa gimnasti romani (cel mai recent este Rares Orzata, membru in echipa Romaniei la Sydney). Cum a inceput colaborarea si cat a durat?

A.B.: Orice mare productie are un departament de casting. Oamenii care lucreaza acolo au  menirea de a gasi ceea ce are nevoie regizorul, oriunde in lume. Dupa o auditie pur intamplatoare la Montreal, m-au gasit la Cluj. Am plecat si am inceput repetitiile in rolul lui Dedalus, tatal lui Icar. Cantam si jucam in acelasi timp, fiind un personaj liant intre performantele sportive ale multor oameni adunati de prin China, America, Rusia si nu in ultimul rand din Canada. Oameni cu un mare potential, pacat ca erau tratati ca niste animale. Acesta a si fost motivul despartirii mele de Cirque, dar o pastrez in amintire ca pe una din cele mai fascinante experiente artistice din viata mea.

7. Ce proiecte aveti in desfasurare in momentul de fata? Muzicale si nu numai.

A.B.: Albumul “Azil” fiind gata, astept cu nerabdare momentul in care il voi lansa pe piata romaneasca si care sper sa faca deliciul celor care m-au urmat in experienta mea muzicala.

8. Muzicieni care va plac, care v-au influentat, pe care ii ascultati.

A.B.: Pink Floyd, Leonard Cohen, Dire Straits, Cat Stevens, John Denver, Rainbow, Deep Purple, Accept, Queen etc.

9. Cand e urmatorul concert in Romania si unde va pot vedea cei carora li s-a facut dor de muzica dumneavoastra?

A.B.: Atunci cand voi fi chema sa cant intr-un loc decent voi spune ca in totdeauna: Prezent!

10. Randul dvs. sa ne intrebati pe noi. Sau sa ne criticati constructiv.

A.B.: Mi-am sarit randul.

« Previous Page