Dinu Olarasu

Nascut pe 18 februarie 1962 la Vulpăşeşti (Neamţ). Este casatorit si are un baiat, Vlady.

Primele cântece ( Haideti sa credem in flori, Cina cea de taina, Paznicul casei nebune) le compune prin anii 1978-1979. Apare la televiziunea publica.

Valoarea de poet îi este confirmata foarte devreme de castigarea premiului de debut al editurii Albatros cu manuscrisul “Daruit eternitatii pe fereastra”(1983). Activeaza in cenaclul literar Semenicul din Resita. Publica poeme in revistele Luceafarul, Romania literara, Transilvania, etc. Participa la concursuri de poezie; obtine premii, diplome si medalii. Leaga o prietenie faina cu Cristian Buica. Este membru Cenaclul Flacara (1984-1985), unde canta doar compozitiile proprii.

La inceputul anilor ’90 paraseste Romania. Alege Belgia Se intoarce dupa trei ani neprimind, după cum declara chiar el, “ azil poetic”. Publica, de atunci si pana astazi, cartile de versuri Trafic de transparenta, Frenetic, In, Caietele verii, Caietele toamnei, Caietele iernii, Caietele primaverii.

Colaboreaza ca textier cu Adi Ordean pentru grupul A.S.I.A, dar continua sa scrie si poezie cu un stil pe care si l-a rafinat cu fiecare volum. Figurează pe albumele Din darul magilor, volumele 2 (1995) si 3 (1997).

Pe 13 mai 1998 lanseaza albumul Pur si simplu la Tempo Music (casa de discuri condusa de Ioan Gyuri Pascu). Pe el apar piese ce se regasesc si astazi in playlisturile de concert ale lui “spiridusului folkului”, asa cum a fost el numit (Cu toate averile din lume, Daca toti am bea parfum, Pur si simplu, Nu vrei sa fii tu regele meu). La realizarea albumului colaboreaza cu Cristian Soleanu (saxofon), Adrian Ordean (chitara), Dorin Gliga (oboi), Aristides Panaitescu (percutie), Virgil Oprina (vioara) si Ioan Gyuri Pascu (aranjament orchestral).

Apare cu 3 piese pe compilatia “Muzica, nu zgomot” editata de RomanticFM si Tempo Music in noiembrie 2001. Tot in 2001 apare cel de-al doilea album al sau, intitulat Vizavi (unde-i are alături pe Raul Kusak, Marius Batu, Cezar Zavate, Marius Machedon), de data aceasta la Intercont Music.

Scrie texte pentru Phoenix (Ora hora, apoi 6 piese de pe albumul Baba Novak sunt scrise pe versurile lui, printre care Mila 2 de langa 3, Apocalipsa, Zori de zi), Pasarea Colibri (Canadiana, 2000 de ani, Dintr-o carte), dar si alti artisti cunoscuti compun pe versurile sale – Krypton, Schimbul 3, Mircea Baniciu, Maria Gheorghiu sau Ducu Bertzi.

In decembrie 2005 primeste diploma de excelenta in cadrul Festivalului National de Folk Om Bun, editia a 15-a.

In noiembrie 2006 apare, printr-o lansare in cadrul targului de carte Gaudeamus, albumul Altcumva (Cat Music), la care colaboreaza de asemenea cu o serie de muzicieni cunoscuti precum Mircea Baniciu (voce pe piesa Ochiu’ dracului), Sorin Minghiat (flaut), Narcisa Suciu (Zece ani si Leaga-mi inima) sau Cristi Cretu.

Piesa lui N-ai nevoie de foarte multe… castiga premiul Cel mai bun cîntec folk in cadrul Premiilor Muzicale Radio România, ediţia a 5-a (2007).

Sorin Minghiat declara despre el ca este un “poet cu chitara”, o marca unica si inconfundabila in peisajul muzical romanesc.

Dinu Olarasu este cel si de care se leaga Imnul Folk You. Pentru ca “Dincolo de orice Vama/Dincolo de da sau nu…” a ajuns sa fie un referen cantat de o mare de oameni, in fiecare inceput de august, se poate spune ca Olarasu este parte din marca a unui festival de folk.

In iunie 2009 este presedintele juriului celei de a 2-a editii a Festivalului National de Muzica Folk „La Suceava, In Cetate”, ce are loc la Vatra Dornei.

Pe 31 august 2009, este invitatul Jurnalului National in editia de colectie (Câmpia lucrurilor bune). Tot pentru Jurnalul National compune cantecul Miscarii de Rezistenta.

Scrie versuri pentru albumul Proconsul Sens interzis.

Colaborează cu un cântec la coloana sonoră a filmului Fuga din rai, realizat de Stelian Tănase.

Si se pare ca are o pasiune aparte pentru imnuri, Dinu Olarasu compunand si imnul echipei de fotbal Gaz Metan Medias, dar si al Festivalului ProEtnica 2006.

Tatiana Stepa

Tatiana Stepa s-a nascut pe 21 aprilie 1963, in Lupeni, judetul Hunedoara. Este unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Amandoi parintii erau pasionati de muzica si au transmis pasiunea mai departe copiilor, dorind sa le cultive dragostea pentru arta. A cantat prima data pe scena cand era la gradinita. In copilarie a urmat cursuri de balet, vioara si pian. A facut vioara 8 ani, ca instrument principal.

A terminat „Liceul de Arhitectura si Constructii” din Bucuresti. Se casatoreste la varsta de 18 ani, iar la putin timp, in 1981, se naste fiul ei, Catalin. Insa mariajul nu a rezistat, destramandu-se dupa putin timp.

In septembrie 1982, dupa ce se muta in Fagaras, Tatiana debuteaza in cadrul Cenaclului Flacara, pe stadion, in fata a peste douazeci de mii de oameni. Acompaniata de chitara, tanara folkista a cantat o melodie numita Doina, compusa de Gabi Filipoiu, sotul ei (pe versuri de Adrian Gavrila). In ciuda faptului ca era o mama tanara, ea a ales sa ramana in Cenaclu si sa porneasca in lungi turnee prin tara, care uneori durau si cateva luni.

Primele aparitii in public in Bucuresti le realizeaza alaturi de echipele de la Modern Club si Ateneul Tineretului (cluburile UTC din acea vreme).

Cenaclul Flacara si cele peste 1000 de concerte alaturi de acest fenomen a insemnat si consolidarea unor prietenii de durata cu folkisti precum Vasile Seicaru sau Stefan Hrusca.

Din 1985 si pana in 1990, Cenaclul nu a mai functionat, iar Tatianei Stepa i-au fost interzise aparitiile publice. In aceasta perioada, timp de aproape 11 ani, a lucrat in mina Lupeni, unde ajuta la incarcarea vagonetilor de carbuni, primind apoi o slujba in administratie, iar pe urma ca tehnoredactor de carte, in Bucuresti, sprijinita de Adrian Paunescu.

In 1990, Cenaclul s-a reluat sub numele „Si totusi iubirea”. Au avut loc cateva spectacole, la care Tatiana a participat, pana in 1996. Astfel, ea a avut peste doua mii de spectacole, atingand un maxim de cincizeci de mii de spectatori la un concert aniversar la Galati. Infiinteaza, alaturi de Magda Puskas, duo-ul Partaj.

In 1994, pe drumul intre Rm. Valcea si Manastirea Cozia scrie, alaturi de Adrian Paunescu, melodia Copacii fara padure, ce va ramane in memoria iubitorilor de folk cel mai reprezentativ cantec al sau.

A colaborat cu Adrian Paunescu la publicatiile pe care acesta le scotea, „Totusi iubirea” si „Vremea”, ajungand chiar sa tehnoredacteze cartile poetului si a ajuns sa cunoasca tot ceea ce tine de facerea unei carti, a unei reviste. Impreuna cu Paunescu, a scos un album de autor, cu versurile poetului si muzica ei. In aceasta perioada, traieste o frumoasa poveste de dragoste alaturi de Andrei Paunescu, fiul poetului.

Tot in perioada colaborarii la publicatiile lui Paunescu, Tatiana ii cunoaste pe Romulus si Ileana Vulpescu. Astfel, artista a tehnoredactat romanul Ilenei Vulpescu, „Arta compromisului”. De altfe, Romulus si Ileana Vulpescu vor deveni „parintii mei din Bucuresti”, asa cum ii numea chiar Tatiana.

In 1999 apare primul ei material discografic oficial – caseta intitulata Singuratate.

Prima manifestare a unei tumori periculoase a fost in 1996. In 2001, Tatiana afla de revenirea bolii, iar in 2004, medicii ii mai dau cinci luni de trait. Insa ea s-a luptat cu cancerul de col uterin mai bine de cinci ani, mergand la sedinte de chimioterapie, internandu-se, operandu-se si urmand tratamente medicamentoase.

In 2003 apare primul ei disc de autor – Treisprezece clipe, continand evident 13 piese.

Pe 18 octombrie 2007, casa de discuri Electrecord editeaza un dublu-CD Tatiana Stepa, intitulat chiar Copacii fara padure. Pe el apare si un vechi cantec din Valea Jiului (cantat si in 1929), intitulat Imnul Minerilor.

De asemenea, Jurnalul National ii dedica Tatianei Albumul de Colectie din 25 august 2008, pe care apare melodia „Ruga la Marea Neagra”, una din piesele scrise pe versuri proprii.

Tatiana Stepa a fost invitata anual in cadrul festivalurilor de muzica folk din tara precum Om Bun, Folk You, Folkfest, Bistrita, Targu Jiu, Baia Mare, Galati, Sighisoara etc. A avut spectacole atat pe scenele romanesti, cat si pe scenele din Italia, Franta, Republica Moldova, Germania si Bulgaria. Si-a compus propriile versuri, dar a interpretat piese si pe versurile unor poeti din literatura universala si romana, precum Esenin, Federico Garcia Lorca, Lucian Blaga, Elena Farago, Adrian Paunescu sau Camelia Radulian.

Pe 31 iulie 2009, Tatiana Stepa a sustinut un recital pe scena festivalului „Folk you” din Vama Veche, concert pe care toti cei prezenti l-au aplaudat in picioare, rasplatind efortul urias al artistei de a fi pe scena, desi starea ei de sanatate era precara. A fost, practic, cantecul de lebada al artistei.

Pe data de 4 august 2009, artista a fost internata de urgenta, intr-o stare foarte grava. S-a impus o interventie chirurgicala de urgenta, insa gravitatea bolii combinata cu organismul ei slabit au dus la decesul Tatianei, vineri, 7 august. Trupul ei neinsufletit a fost inmormantat pe Aleea Artistilor, in cimintirul Bellu.

Ultimele doua discuri ce poartă numele Tatianei au aparut postum. Unul dintre ele a fost lansat de catre Jurnalul National – Album de Colectie (editia 100) – dublu CD, pe 14 septembrie 2009, iar al doilea, Cântec pentru prieteni, in data de 15 decembrie 2009, in cadrul Festivalului de Folk „Om Bun”.

Bibliografie

1. Jurnalul National, Editie de Colectie – Tatiana Stepa, 14 septembrie 2009
2. Jurnalul National, Editie de Colectie – Tatiana Stepa, 25 august 2008
3. http://tatianastepa.blogspot.com/
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Tatiana_Stepa

Alina Manole

Alina Manole s-a nascut in Roman, este sociolog, realizator de emisiune radio si cantautor.

Primul instrument la care a invatat sa cante a fost acordeonul. Chitara a devenit instrumentul preferat ceva mai tarziu. Primele piese interpretate faceau parte din repertoriul liric rusesc, iar apoi a inceput sa-si scrie singura versurile si muzica.

Prima participare la o competitie folk a fost in cadrul festivalului national “Om Bun” in 1998, cand a castigat premiul “Anda Calugareanu”. In anul urmator a castigat trofeul, cu piesa Colinda copacului.

Participarile la cele doua editii i-au adus prezenta pe albumele “Promisiuni” (vol. 1 si 2), albume colective de folk care insumau piesele castigatorilor de festival din anii respectivi.

In perioada 1999-2000 participa cu recitaluri in cadrul serilor din Folk Club Casa Eliad.

In 2000 a acceptat sa fie parte a trupei Contrapunct, alaturi de un alt folkist, Cristian Dumitrascu. In noua formula cu 2 voci, 2 chitari, vioara, pian si tobe, stilul muzical se dorea a fi mai apropiat de pop-rock. Formula a functionat vreme de 1 an, timp petrecut in studio si pe platourile televiziunilor comerciale.

Pana in 2003, renunta la muzica in favoarea profesiei. In 2003 revine in circuitul muzicii folk cu o participare la festivalul de folk Toamna Castanilor de la Ploiesti, unde castiga trofeul.

A urmat din nou o pauza in care muzica trece pe planul doi, prioritara devenind cariera

In 2006 insa, accepta provocarea de a participa la Festivalul de Muzica Tanara din Delta Dunarii – Sf. Gheorghe. Tabara de creatie i-a permis atat intalnirea cu Nicu Alifantis, care a incurajat-o sa revina in lumea folk, cat si cu alti folkisti alaturi de care s-a mai intersectat apoi pe scenele de concert (Leonard Constant, Iulia Gusatu, Stefan Tivodar, Jul Baldovin).

In anul 2007 se alatura gruparii Gashkademia de folk la invitatia lui Ovidiu Mihailescu. Alaturi de acesta si de Marius Matache, Daniel Iancu, Puiu Cretu, Dan Caramihai, Daniel Fat, Jul Baldovin, Alina sustine multe concerte de club sau in cadrul unor festivaluri de folk.

Anul 2008 a insemnat inceperea activitatii de pregatire a lansarii primului album, numit Luna Patrata, in studioul prietenului si pianistului Adrian Cristescu, alaturi de care concerteaza in prezent. Stilul de orchestrare este de “folk-jazz”, iar formula aceasta muzicala a insemnat atat pastrarea lirismului pieselor deja cunoscute publicului, cat si imbogatirea de stil si rafinarea acestuia.

Anul 2008 a insemnat si debutul in radio, ca realizator al singurei emisiuni de muzica folk 100% romanesc. Emisiunea a ajuns deja la al treilea sezon de difuzare la Radio Lynx, iar audienta emisiunii plaseaza formatul radio al “Lunii patrate” in varful de top al celor mai ascultate emisiuni de gen din Romania.

In 28 martie 2009 are loc lansarea albumului Luna Patrata la Teatrul Ion Creanga, eveniment prezentat de ForeverFolk in cadrul sectiunii Lansari .Materialul discografic si lansarea reprezinta o investitie care ii apartine integral Alinei : cu fonduri proprii si cu propria casa de productie, casa de productie ce include si alte nume remarcabile de pe scena de folk si rock romaneasca.

Bibliografie

1. www.alinamanole.ro

Ducu Bertzi

Pe numele din buletin Alexandru Bertzi, s-a nascut la Sighetu-Marmatiei, jud. Maramures, pe 21 septembrie 1955. Parintii sai au fost cadre didactice: Alexandru Bertzi – profesor de matematica-fizica – si Florica Bertzi – educatoare. Are o sora, Florica Maria, sau „Cica”, asa cum o alinta familia, cu 3 ani mai mica decat Ducu.

Primul instrument studiat este vioara. La 14 ani isi infiinteaza prima trupa de rock, intitulata Expres 69 (Expres-ul vine de la numele emisiunii lui Cornel Chiriac, iar 69 de la anul infiintarii). Ulterior, in timpul liceului, trupa isi schimba atat componenta, cat si numele, devenind Mi bemol rock. Timp de 3 ani, canta la toate seratele liceului.

In 1973 se apuca de folk, iar la Festivalul de poezie si muzica de la Sighetul Marmatiei castiga premiul I – o valiza. Da admiterea la Facultatea de Electronica, dar cum nu intra, este luat in armata, la Cluj.

Debutul pe o scena adevarata se produce in 1976, la Sala Sporturilor din Baia Mare, intr-un spectacol la Cenaclului Flacara, unde canta Tara de pripas, pe versuri de Tudor Arghezi. Tot atunci intra la Facultatea de Mecanica Fina Bucuresti – subingineri.

Din 1977, se alatura grupului coral Song, condus de Ioan Luchian Mihalea, alaturi de care va canta pana in 1981. In acelasi an, grupul Song este invitat la un spectacol al Cenaclului Flacara din Bucuresti. Dupa ce il asculta de cateva ori separat de Song, Adrian Paunescu il invita sa se alature Cenaclului. Consacrarea in echipa Flacara vine pe 20 octombrie 1979, pe scena Teatrului Ion Creanga. In acel spectacol, canta Cand s-o-mpartit norocu’, care la nici o luna este inregistrata la radio si devine una din cele mai cunoscute piese ale sale din toate timpurile.

Din 1985, dupa desfiintarea Cenaclului, Ducu inregistreaza piese noi care vor deveni slagare: Si de-ar fi, Trece dorul, Floare de colt, Focul vanat. Prima jumatate de album apare in 1987, la Electrecord.

Se casatoreste cu Theodora pe 21 ianuarie 1989. Au doi copii: Maura si Rares. Theodora este medic si om politic (a fost secretar de stat in givernul Tariceanu).

Dupa 1990 paraseste fabrica si se angajeaza la Curierul national ca director de PR. Apare pe diverse materiale discografice – compilatii de Craciun.

Incepe sa se implice in realizarea de emisiuni radiofonice, printre ele numarandu-se „Pe cine si cate carari”, „Spiritul Libertatii” (Radio Bucuresti). Din 1997, realizeza la Radio Romania Actualitati, alaturi de Mihai Cosmin Popescu, emisiunea „Omul cu chitara”, probabil cea mai longeviva emisiune radio de muzica folk.

Primul album de autor, in format caseta audio si CD, este lansat in 1997 - Dor de duca (Intercont Music), iar in 1998, Revista Actualitatea Muzicala il desemneaza drept „Cel mai popular si bine vindut album”. Deloc surprinzator, albumul continand cele mai cunoscute ale artistului, lansate in perioada Flacara si imediat dupa: Pe cine şi cîte cărări, Cand s-o-mpartit norocu, Si de-ar fi, Focul vanat, Suflet fara chei, Omu padurii, Saraca Irima mea, M-am indragostit numai de ea, Floare de colt, Iertarile, cantece pe care le puteti auzi si astazi in concertele lui Ducu Bertzi.

In 2000 lanseaza doua materiale discografice: Sufletul meu si albumul de colinde si cantece de iarna Poveste de iarna (ambele la Intercont Music) . Pe Sufletul meu apare si piesa Daca tu, care are parte si de  videoclip.

In 2003 lanseaza seria de spectacole „Ducu Bertzi si invitatii sai” la Teatrul Nottara, in care apar Mihai Nenita, Marius Batu, Florian Pittis, Vlady Cnejevici sau grupul clujean UNDE .

Maramuresul i-a ramas in suflet peste ani, asa ca in 2004 editeaza albumul Cantece din Maramures (Cat Music), unde se gasesc piese ca Asa beau oamenii buni, Cat-ii Maramuresu’, Izza sau Omu’ padurii.

Din 2005, la Radio Bucuresti, realizeaza „Clubul de joi seara”, impreuna cu Maria Gheorghiu.

Discografic, urmeaza un nou album de colinde si cantece de iarna, Seara de Craciun (Intercont Music, 2005).

In 2006, Intercont lanseaza Best of ‘06, o selectie a celor mai ascultate si solicitate cantece din toti acesti ani (exceptand piesele din Maramures), reorchestrate de Adi Ordean. Acestora li se adauga si piesa De mii de ori, care a fost inregistrata anterior in studioul lui Oliver Sterian. Piesa nr. 13 (dar nu cu ghinion) este un remix la Suflet fara chei facut la sugestia lui Adi. Cu Best Of ‘06, Ducu incheie inca un capitol (dupa cel cu Cantece din Maramures) din activitatea sa componistica.

In aprilie 2006 proiectul sustinut alaturi de Motzu’ Pittis, Mihai Nenita si Marius Batu este prezentat la TNB – Sala Atelier intr-un spectacol jucat cu casa inchisa. O parte din concert se regaseste pe CD-ul lansat de Roton, Ducu Bertzi si Florian Pittis in concert in aprilie 2009 (si prezentat de Forever Folk aici). Concertul integral va aparea in toamna lui 2009, in format DVD.

In peste 30 de ani de activitate a sustinut peste 4000 de spectacole si intimplari artistice – numai cu Cenaclu a sustinut peste 1300 de spectacole – atat in tara, cat si peste hotare.

Este cetatean de onoare al municipiului Sighetu Marmatiei. In decembrie 2007 a primit din partea PF Patriarh Daniel cea mai inalta distinctie a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei – „Crucea Moldava”.

Bibliografie

1. www.ducubertzi.ro

2. Jurnalul National – Editie de colectie, 27 iulie 2009

Mircea Baniciu

Mircea Baniciu s-a nascut pe 31 iulie 1949, in Timisoara. A inceput sa studieze pianul la 7 ani (la indemnul proprietarei casei unde locuia familia sa), insa la 14 ani s-a produs intalnirea cu chitara. Astfel ca, in timpul liceului, au avut loc si primele aparitii scenice: Teatrul German din Timisoara sau clubul PM6, unde de altfel a fost remarcat de Bela Kamosca (la vremea respectiva, basist la Phoenix).

In 1971, Mircea Banciu intra in trupa Phoenix, in anul urmator fiind cooptati si Ioji Kappl si Costin Petrescu. In aceasta formula, vor fi create melodiile ce acum deja se inscriu la evergreen-uri: Nunta, Negru Voda, Mugur de fluier sau Andrii Popa.

Pana la plecarea colegilor din Phoenix din tara, in 1977, sunt imprimate patru albume: Cei ce ne-au dat nume (1972), Mesterul Manole (1973), Mugur de fluier (1974) si Cantafabule (1975) – acest ultim album marcand venirea lui Ovidiu Lipan Tandarica pe postul de tobar, in locul lui Costin Petrescu.

In 1979, Mircea Baniciu imprima primul EP, dand startul astfel carierei sale solo, cu piese precum Hanul ulciorului nesecat, Calatorie sau Daca ai ghici. Tot in acelasi an, are loc primul sau recital la Televiziunea Romana.

Anul 1981 aduce lansarea albumului ce a ramas in amintirea publicului drept Albumul galben. Un album al carui nume ar fi trebuit sa fie Tristeti provinciale, dar care a ramas in cele din urma fara titlu. Albumul contine piese precum Vara la tara, Tristeti provinciale, Amintire, Randuri pentru pasarile calatoare. Albumul este inregistrat in colaborare cu trupa Post Scriptum.

Un nou album, Ploaia este lansat, inregistrat tot in colaborare cu trupa Post Scriptum. Pentru o parte din piese este prezent si Alexandru Andries, responsabil, de altfel, si pentru coperta albumului

Cel de-al patrulea album este lansat in1988. Secunda 1 se prezinta ca un mix cat se poate de reusit intre versurile lui Dan Verona si muzica lui Mircea Baniciu, traspus in piese precum Frunza, La-nceput de drum, Secunda cea fara de batranete si fara de moarte.

Albumul Secunda 2 (1990) aduce continuarea colaborarii cu Dan Verona (autorul versurilor), dar si inceputul colaborarii cu Vlady Cnejevici in ceea ce priveste orchestratiile. Intoarcerea la Orient, Dealul cu dor sau Pisca neagra se numara printre piesele de referinta de pe acest album.

Tot la inceputul anilor ‘90, trupa Phoenix se reuneste, avand primul concert la Festivalul Rock ‘91. Urmeaza si un nou album, in 1992 – Timisoara – in care sunt reluate o parte din piesele de success, dar apar si piese noi. Mircea Baniciu hotaraste in aceasta perioada parasirea grupului Phoenix.

Anul 1992 este cel care marcheaza aparitia grupului Pasarea Colibri. In cadrul unui spectacol la Ramnicu-Valcea, alaturi de Baniciu intra pe scena Florian Pittis si Mircea Vintila. In finalul recitalului, Motzu’ Pittis anunta ca tocmai s-a incheiat primul recital al formatiei Pasarea Colibri. Este cooptat si Vlady Cnejevici si astfel incepe o perioada de succes fulminant pentru cei patru.

Albumele In cautarea cuibului pierdut (1995) si Ciripituri (1997) se vand in mii de exemplare. Ambele albume strang de la fiecare dintre membrii trupei o parte din cele mai mari succese, nu sunt inregistrari de studio, ci de la concerte live.  Primul album de studio al trupei apare in 1999, cu titlul Cantece de bivuac.

Dupa plecarea lui Florian Pittis (care apare totusi ocazional la unele evenimente ale grupului), in anul 2001 este cooptat Marius Batu.

In 2002, apare albumul Inca 2000 de ani, pentru care grupul primeste Discul de Aur. Tot in acelasi an are loc spectacolul “Tandreturi mici pentru domnisoare si gagici”, impreuna cu Mircea Vintila, Alexandru Andries si Nicu Alifantis. Acesta este si anul care marcheaza 40 de ani de Phoenix, cu un concert la Arad ce a reunit muzicieni, compozitori, autori de texte si prieteni ai grupului, si aduce revenirea lui Mircea Baniciu in trupa.

Anul 2003 se dovedeste la fel de plin. Are loc un ultim concert Pasarea Colibri in formula completa: Mircea Baniciu, Mircea Vintila, Marius Batu, Vlady Cnejevici si Florian Pittis. Concertul este inregistrat si apare astfel un dublu album, dar si primul DVD al unei trupe romanesti, “Pasarea Colibri – 10 ani“. Are loc inca un spectacol impreuna cu Mircea Vintila, Alexandru Andries si Nicu Alifantis: “Tandreturi pentru femei cu cei patru corifei”. Cu trupa Phoenix intreprinde un turneu prin tara, avand ca invitati in deschidere legendara trupa britanica Humble Pie.

Phoenix lanseaza in 2005  albumul Baba Novak, in octombrie, la Sala Palatului si pare sa reia o panta ascendenta, participand pana in 2007 la toate marile festivalui din Romania: Stufstock, Peninsula, Motorrock. In acelasi an, are loc spectacolul “Tandreturi…”, in care sunt prezenti, pe langa “cei 4 corfei”, trupele Holograf si Timpuri Noi.

Mircea Baniciu paraseste, in urma divergentelor cu Nicu Covaci, trupa Phoenix in 2007, dupa recitalul de la Stufstock si decide sa continue cariera solo.

Astfel, in iulie 2008, are loc  o lansare asteptata si bine venita: Mircea Baniciu si Esarfa. Best of vol. 1

Anul 2009 aduce si el surprize placute:  Pasarea Colibri isi intinde iar aripile. In formula Mircea Baniciu, Mircea Vintila, Marius Batu si Vlady Cnejevici, are loc un turneu national cu ocazia serbarilor Timisoareana. Inchide cea de a doua seara a  Festivalului Folk You 2009 (cea de a 5-a editie, fiind de altfel prezent la toate – click aici pentru recenzie) si este singurul folkist invitat la Stuffstock 2009, ambele alaturi de Vlady Cnejevici si Ioji Kappl.

Bibliografie

1. www.mirceabaniciu.ro

Zoia ALECU

S-a nascut pe 10 ianuarie 1956 la Bucuresti, zona Lizeanu.

Primul instrument studiat este vioara (clasele 1-4) la Liceul de Muzica “George Enescu”, dar “spiritul dreptatii care a „bantuit-o” de mic copil” a facut-o sa intre in conflict cu colegi de clasa si profesori. Cum parintii se muta in zona Calea Victoriei, incepand cu cls a V-a se muta la Scoala Generala nr. 5, iar vioara este incuiata in cutia ei pentru multi ani.

In jurul varstei de 15 ani, pe fondul curentului folk ce se manifesta tot mai pregnant in Romania si marcata de Joan Baez si al ei Joe Hill, isi cumpara prima chitara (un double-six) si incepe sa studieze singura noul instrument.

Incepe sa cante folk in 1973, participand la un concurs interliceal unde am obtinut locul 2 cu o compozitie proprie intitulata Orbii. In acelasi an, prin intermediul fostului sau sot, il cunoaste pe Doru Stanculescu, care o ia sub aripa sa ocrotitoare si o duce sa cante in Club A. Dupa 3-4 luni, tot Doru Stanculescu o duce la Cenaclul Flacara, la un spectacol la Teatrul Ion Creanga din Bucuresti. In Cenaclu il cunoaste pe Aurel Gherghel, care o coopteaza intr-un grup de folkisti alaturi de Doru Stanculescu, Nicu Vladimir si altii, alaturi de care sustine numeroase concerte in tara, in spectacole alaturi de trupele de rock in voga in acel moment (F.F.N., Cristal – unde vocal era Vasile Seicaru). Un an mai tarziu, in 1974, este cooptata in cenaclul “Amfiteatrul Artelor – Viata Studenteasca”, condus la vremea respectiva de Mihai Tatulici. Este dubla laureata a festivalului “Primavara Baladelor”.

Intre 1976 si 1978 compune muzica pentru doua spectacole de muzica si poezie la Teatrul Nottara, muzica pe care o si interpreteaza.

In 1986, compune si interpreteaza muzica pentru Circul de Stat din Bucuresti, alaturi de care trebuia sa plece intr-un turneu de sase luni in strainatate. In acelasi an, Crina Mardare o suna si o invita sa se alature trupei Sfinx ce se afla intr-un turneu in Danemarca si din care tocmai plecase Elena Perianu. Accepta si plecat cu ei din ‘86 pana in ‘96 in turnee prin Scandinavia (Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda), Austria sau Germania, ca Sfinx sau, dupa 1990, ca Sfinx Experience, noul proiect lansat de bateristul Misu Cernea. A compus versuri nu doar pentru Sfinx, ci si pentru numerosi artisti romani, printre care Compact.

Din 2005, dupa dizolvarea trupei “Sfinx Experience” se intoarce la prima dragoste, muzica folk. Dupa mai multe incercari nereusite de colaborare cu diversi orchestratori, la sugestia Teodorei Ionescu (Radio Bucuresti), apeleaza la Fisa (Emanuel Gheorghe), incepand astfel si colaborarea cu Ovidiu Comornic si casa de discuri a acestuia “Ovo Music”, cea care in februarie 2007 editeaza primul album de autor al artistei, intitulat Vino aici. Albumul contine 10 piese, printre care si arhicunoscuta Oua de roua sau Trei galosi. In cadrul premiilor muzicale radio, oferite de Radio Romania Actualitati, piesa care da titlul albumului – Vino aici castiga premiul pentru cea mai buna piesa folk, iar Zoia Alecu castiga premiul pentru cel mai bun artist folk.

Incet-incet, devine o prezenta constanta in cadrul festivalurilor de profil – Folk You, Chira Chiralina Braila, Corona Folk Brasov etc.

Doi ani mai tarziu, tot in februarie si tot cu 10 piese, apare cel de-al doilea album, intitulat Carari de maci, un album care, pe langa piesele de dragoste, surprinde franturi de cotidian si social, intr-o usoara nota de umor. Colaboreaza cu Vasile Seicaru la albumul acestuia In orasul cu floare de tei (2009).

Bibliografie

1. www.zoiaalecu.ro
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoia_Alecu

Vasile SEICARU

S-a nascut pe 10 iulie, in comuna Oancea, Judetul Galati.

Este absolvent al Facultatii de Educatie Fizica din cadrul Universitatii Dunarea de Jos din Galati (specializarea inot). De altfel, timp de 7 ani lucreaza ca profesor de sport in scoli generale din Oancea sau Galati.

A fost casatorit cu Gabi (sotia lui moare in ianuarie 2006) si are un baiat, Mihnea, care locuieste in Germania.

Desi a urmat cateva cursuri de chitara la Casa Pionierilor din Galati, se considera un autodidact, invatand cantece de la radio, din filme si de pe discuri. Primeste prima chitara in clasa a VII-a, desi parintii ar fi dorit sa ii cumpere acordeon.

La varsta de 16 ani isi infiinteaza primele trupe de rock, alaturi de care canta piese Beatles si ale altor trupe in voga.

In 1968 se alatura formatiei Cristal, condusa de regretatul Puiu Cretu. Alaturi de Cristal castiga toate festivalurile artei studentesti, iar incepand cu 1970 si pana in 1980 canta la Costinesti. Tot in acelasi an compune primul cantec (“Padurea” – versuri si muzica proprii), apoi “O clipa de aur”, cu care castiga mai multe premii la Festivalurile Artei Studentesti, ca solist al formatiei “Cristal”.

In 1978, participa cu Cristal, la Havana (Cuba), la Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor, pentru ca in cursul aceluiasi an sa se alature cenaclului Flacara in 1978, unde ramane pana in 1984, aceasta fiind si perioada in care isi castiga notorietatea in lumea muzicala, ca si interpret si cantautor de muzica folk.

Primul sau album, intitulat Aruncarea in valuri, apare in 1984 si contine 8 piese, 7 din acestea pe versurile lui Adrian Paunescu, printre care Imposibila nunta, La adio, Antiprimavara. De altfel, 1984 este si ultimul an in care apare in cadrul cenaclului.

In 1985 participa din nou la Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor, la Moscova.

Cel de-al doilea album apare in 1986 si se intituleaza Iubirea noastra. Pe el apar Dragostea destin stravechi, Tango retoric sau Romanta intre doua trenuri.

In 1986 si 1987, participa la Festivalul de muzica Folk si Rock “Rote Lider” (Berlin), iar in 1988 la Festivalul de muzica pop de la Soci (fosta URSS), impreuna cu Stefan Hrusca, unde am castigat Premiul Special al Presei, cu piesa “Lumina”. De altfel, dupa despartirea de Flacara, impreuna cu Stefan Hrusca formeaza un duo extrem de cunoscut in Romania, despre care artistul spune “eu si Stefan nu am facut repetitie niciodata. Pur si simplu cantam. Ni s-au potrivit vocile, cantecele”.

Pana la albumul Calatori, visatori al celor doi aparut in 1988 a fost doar un pas. Pe el se regasesc melodii precum Dragostea de 18 ani sau Zori de zi.

Dupa revolutia din 1989, se axeaza pe cariera solo, mai ales ca in 1991, Stefan Hrusca pleaca in Canada, an in care Vasile Seicaru scoate albumul Citeste-mi numai la final.

Viata tumultoasa ce domina societatea romaneasca de dupa 1990 determina o influenta a socialului in cantecele sale, astfel ca urmatoarele doua albume abordeaza aceasta tema. Acestea sunt Implicat in social (1995) si Viata-i viata, banu-i ban (1999). Intre ele, apare o colectie cu unele din cele mai cunoscute piese ale sale sunt titlul Romanta intre doua trenuri (1997). Un Best of apare in 2001, produs chiar de Vasile Seicaru.

Din 1996 reia sporadic colaborarea cu Stefan Hrusca, dar si cu Victor Socaciu, impreuna cu care concerteaza in tara si mai ales in afara: SUA, Canada, Irlanda, Germania, Austria, Franta, Belgia, Grecia, Italia etc.

Pana seara, voi veni…(2003) mentine tenta sociala din cantecele lui Vasile Seicaru, incluzand piese precum Da-ne, Doamne, zile bune, Copilul de pripas sau Generali de opereta.

Electrecord, casa de discuri ce a editat primele 5 albume ale lui Vasile Seicaru, editeaza si ea un best of in 2006, in cadrul seriei Colectia Folk, la care lucreaza doi dintre cei mai valorosi oameni de studio din Romania la acel moment, Adrian Ordean si Freddy Negrescu.

In 2009, apare In orasul cu floare de tei, printr-un concert la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti (detalii despre spectacol gasiti aici). Pentru acest album, Vale colaboreaza cu Raul Kusak, Nicu Patoi, Sorin “Pupe” Tanase (Vita de vie) si Zoia Alecu.

In cadrul editiei 1996 a Festivalului National de Muzica Folk Om Bun, primeşte Marele Premiu pentru întreaga activitate. Iar ca o recunoastere a carierei sale muzicale dincolo de genul folk, in anul 2006 este decorat cu: “Ordinul Cultural in Grad de Cavaler”, oferit de Presedintele Romaniei.

Mircea VINTILA

S-a nascut pe 23 martie 1949 si este un bucurestean get-beget, nu putine din cantecele sale evocand sau mentionand in treacat locuri din Bucuresti: Hanul lui Manuc, Strada Popa Nan, Calea Mosilor si Bucur Obor (in Miruna) si multe altele.

Pasionat de muzica inca din copilarie, urmeaza cursurile scolii de muzica nr. 3, indrumat catre vioara de nasul sau, Victor Balan, dirijor al Orchestrei Simfonice, cel care ulterior Ii va da primele lectii de chitara.

Absolvent al Liceului Lazar din Bucuresti, iar in 1974 al Institutului de Constructii.

Debuteaza in 1968 la Casa de Cultura a Studentilor, cantand piesele Lordul John, La fereastra spre livada, si Osebite anecdote, in cadrul cenaclului Atlantida de la Casa de Cultura a Studentilor, condus de Radu Anton Roman.

Participa alaturi de Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Nicu Vladimir, Doru Stanculescu la primul festival studentesc in 1971.

In martie 1974 castiga marele premiu al festivalului “Primavara baladelor” (festival ce debutase cu un an inainte, editie castigata de Doru Stanculescu), intr-un concurs in care mai apar si timisorenii de la Pro Musica sau Marcela Saftiuc. Dupa acest festival, George Stanca, la cererea lui Adrian Paunescu, il duce la o preselectie a Cenaclului Flacara, caruia i se alatura. De altfel, va colabora foarte bine cu Adrian Paunescu, muzica sa inspirandu-l pe poet, care compunea versuri pe nerasuflate pentru liniile melodice “oferite” de Mircea Vintila (Pamantul deocamdata, Proverbe, Fat-Frumos, Pielea ursului, Hanul lui Manuc, Comertul imposibil, Un om pe niste scari etc.).

In acelasi an apare primul sau disc single, ce includea doua piese pe care Mircea Vintila le canta si astazi: Pamantul deocamdata si Mielul.

Un an mai tarziu apare un al doilea single cu piesele Hanul lui Manuc si Bade Ioane. Primeste premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor pentru piesa Bade Ioane, “un adevarat elogiu mistic adus taranului roman de catre Tudor Arghezi” asa cum il numeste Ioana Bogdan, cea care l-a rugat pe Mircea Vintila sa puna acest text pe muzica pentru o emisiune de televiziune.

Primul LP, intitulat Crezul meu, apare in 1976, o parte din piese fiind orchestrate de Dan Andrei Aldea.

La sfarsitul anilor ‘70 incepe sa colaboreze cu trupa Basorelief, grup de rock progresiv din care facea parte si Mugurel Vrabete (Holograf) ca trupa de acompaniament.

1982 este anul aparitiei LP-ului Peripetii noi, pentru ca in 1986 sa scoata albumul intitulat Mircea Vintila. (Titlul original era Se retrage la Vatra Luminoasa, dar nu a fost acceptat).

In 1986 realizeaza alaturi de Florian Pittis, la Teatrul Bulandra, spectacolul de poezie “Fata in fata cu lumea”. Regizat pana in cele mai mici detalii (nu putini au ramas muti de uimire vazandu-i pe cei doi artisti…rupand bilete la intrare sau “jucand table” pe scena asteptand ca oamenii sa isi ocupe locurile in sala), spectacolul se mentine timp de un an, bucurandu-se de un real succes.

Tot alaturi de Motzu’ scoate in 1992 albumul Nu trantiti usa!, orchestrat de Mircea Baniciu si Vlady Cnejevici. Ca o continuare fireasca, in 1993 apare Pasarea Colibri, una din cele mai de succes trupe a acelor ani, ce ii includea pe toti cei patru (Baniciu, Vintila, Pittis si Cnejevici).

Timp de 10, Pasarea Colibri editeaza mai multe albume, de fapt colectii de piese ale artistilor ce alcatuiesc grupul, intr-o noua prezentare. Astfel, apar In cautarea cuibului pierdut, Ciripituri, Cantece de bivuac, Inca 2000 de ani (2001) si 10 ani (2003).

Dar cei 10 ani de spectacole si turnee in tara si in strainatate alaturi de Colibri nu i-au afectat pe compozitorul Mircea Vintila. In 2000, lanseaza albumul “Madama de Pica”, un album la care colaboreaza cu Horia Stoicanu – co-autor, Gheorghe Emanuel – programare si claviaturi, Relu Bitulescu (ZAN) – percutie, Eugen Caminschi (Brambura, Vama Veche) – chitara, Marius Batu – chitara acustica si backing vocal si Mugurel Vrabete (Holograf)- bass, dar si in calitate de producator executiv. Madama de pica primeste premiul de Cel mai bun album folk al anului 2000, iar primul extras pe single, Noros cecer, primeste premiul ce “Cel mai bun clip al anului”.

Dupa despartirea de Pasarea Colibri in 2003, Mircea Vintila avea nevoie de o noua provocare, asa ca formeaza Trupa Brambura, trupa de acompaniament alaturi de care apare in concerte. Grupul este compus din instrumentişti de valoare: Eugen Caminschi (chitară), Gelu Ionescu (claviaturi), Vadim Tichişan (tobe), Cătălin Creţeanu (bas), Elena Pavel şi Andrada Popa (backing vocal). Alaturi de acestia, continua colaborarea cu Horia Stoicanu si in acelasi an lanseaza albumul Toti intr-o barca.

La initiativa prietenului Relu Mitran, participa la Circul Globus la fabulosul concert Tandreturi pentru femei cu cei 4 corifei, alaturi de Mircea Baniciu, Nicu Alifantis si Alexandrau Andries.

In decembrie 2005 apare albumul Opere si operete, o colectie a celor mai bune piese ale lui Mircea Vintila (Pamantul deocamdata, Bade Ioane, Fat-Frumos, Miruna etc.) orchestrate la standardele anului 2005. Pe acelasi album, apare o noua inovatie a lui Mircea Vintila – o piesa alaturi de hip-hop-erul Barac (ex-Verdikt) intitulata Drama de cartier.

Bibliografie

1. Jurnalul National – Editie de colectie, 2 martie 2009

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Vintilă

Nicu ALIFANTIS

Nascut pe 31 mai 1954, la Braila, avand radacini grecesti, machedonesti si romanesti. Primul instrument la care a invatat sa cante este acordeonul.

Debutul scenic se petrece lin 1973 la TVR, in cadrul emisiunii TeleTop. In 1976 ii apare primul disc, intitulat Cantec de noapte, care includea 4 piese: Decembre, Luna in camp, Sa recunoastem totusi si piesa care da titlul albumului Cantec in noapte.

Intrarea in Cenaclul Flacara nu a fost chiar lina, cativa dintre artistii deja prezenti in cenaclu obiectand asupra stilului sau care nu ar fi folk. Sustinut de oameni ca Gelu Colceag, Tudor Gheorghe si de liderul cenaclului, Adrian Paunescu, isi castiga locul in grup, dar si respectul si prietenia celor care initial il constatasera.

La sugestia actorului si prietenului Dinu Manolache, care ii sugereaza sa puna pe muzica poezia “Dupa melci” de Ion Barbu, si sub influenta operelor rock Zamolxe (Sfinx) si Cantafabule (Phoenix), Nicu Alifantis compune prima opera folk (intitulata chiar Dupa melci), integral pe versurile acestui poet (de fapt, pseudonimul literar al matematicianului Dan Barbilian), fapt neobisnuit in acele vremuri. Colaboreaza pentru acest LP ce include 9 piese cu fostul tobar al trupei Phoenix, Costin Petrescu (tobe, instrumente de percutie), Evandro Rossetti (cobza, chitari) Sorin Minghiat (flaut, glockenspiel) si Niky Oagan (chitara solo, bass).

In 1980 este solicitat de Electrecord pentru un single cu tenta patriotica, pentru care colaboreaza cu Florian Pittis, dar si cu grupul coral “Song”, condus de Ioan Luchian Mihalea.

In 1984 apare albumul intitulat chiar Nicu Alifantis, pe care apar unele din cel mai cunoscute cantece ale sale Umbra, Cantec de toamna (ulterior numit Emotie de toamna pe albumul Nichita) pe versuri de Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Shakespeare sau Adrian Paunescu.

Mitica Popescu (1984) este coloana sonora a primei piese de teatru (pentru care Nicu Alifantis a compus integral coloana sonora dramatizare dupa Camil Petrescu). Dupa cum spunea Dinu Sararu, directorul Teatrului Mic (cel care a fost primul angajator al lui Nicu Alifantis, pe postul de … tamplar) “In cateva saptamani, toate posturile noastre de radio difuzau doar Mitica Popescu. Iti era frica sa deschizi si frigiderul, pentru ca sigur ai fi dat peste o bucata din Mitica”.

Piata Romana nr. 9 este locul celor mai mari realizari pentru Nicu Alifantis (locul unde si-a cunoscut sotia, locul unde s-a nascut Maria, fiica sa, locul unde a compus multe din cantecele sale). Acest album poarta amprenta lui Doru Caplescu, acesta orchestrand toate piesele de pe album cu exceptia celei care da titlul albumului. Piesa Piata Romana nr. 9 a fost compusa chiar in studioul Electrecord, pentru ca mai era nevoie de o piesa pentru a completa un long-play, ce avea o durata de 45 minute. La rugamintea lui Nicu Alifantis, Alexandru Andries ii scrie un text despre locul in care acesta traia si compunea.

Albumul Risipitorul de iubire aparut in 1990 trece aproape neobservat – ce spune Nicu Alifantis: „Mi-ar fi placut sa mai cant, dar aveam senzatia ca nu mai intereseaza pe nimeni“.

In 1990 isi infiinteaza propria casa de productie – Toji Productions – unde in 1992 editeaza singleul Decembre (continand piesele Rar si Decembre), la care lucreaza de asemenea cu Ioan Luchian Mihalea si Song. Aparut chiar inainte de sarbatori, albumul s-a vandut extrem de bine pentru o perioada in care folkul nu parea sa mai intereseze pe nimeni.

Ia Toji Baladist apare in 1993, toate cele 12 piese de pe album continand “balada” in titlu. Reeditarea din 1998 contine 5 piese bonus.

In 1995 fondeaza grupul Alifantis&ZAN, ca trupa de studio pentru albumul sau Voiaj. ZAN inseamna Virgil Popescu (bass), Relu Bitulescu (tobe), Sorin Voinea (clape), Razvan Mirica (chitara). Dupa ce inregistreaza alaturi de ei si albumul Nichita (1996), ZAN devine trupa de proiecte. Nichita este realizat integral pe versurile marelui poet, fiind presarat cu scurte fragmente avandu-l ca protagonist pe Nichita Stanescu, recitand din operele sale.

In 1999 apare Nicu Alifantis 25, un “Best of” ce incununeaza 25 de ani de cariera muzicala de exceptie.

Neuitatele femei (2002) contine 11 piese din perioada adolescentei si amintirile copilariei. “Cred ca primul lucru pe care ni-l amintim cu placere din adolescenta este intalnirea cu femeia. De aceea, titlul Neuitatele femei exprima bine intentia noastra”, a spus Nicu Alifantis. Cantecul care deschide albumul, Luni e ziua, a fost compus in 1996, pentru Festivalul de arta medievala de la Sighisoara. Piesa Cintic di sirminita este in limba machedona, pentru ca Nicu Alifantis si invitatul sau Marius Batu au radacini macedonene.

In 2004 apare albumul Sah-Mat. La aniversarea a 50 de ani de viata, pe 31 mai 2004, sustine un concert la Teatrul National din Bucuresti, a carui inregistrare apare in 2006 sub numele de Simphonicu. Acest album reprezinta cateva premiere: e cel dintai dublu album (doua cd-uri cu cate 16 piese), cel dintai album inregistrat live, are multe cantece in varianta de balada (doar voce si chitara), are cor si grup cameral.

Cifra concertelor sustinute este impresionanta, Nicu Alifantis insumand circa 5000 de aparitii, singur sau alaturi de ZAN. S-ar putea scrie carti doar despre aceasta latura a carierei sale, dar memorabil va ramane “Tandreturi pentru femei cu cei 4 corifei”, sustinut alaturi de Mircea Baniciu, Mircea Vintila si Alexandru Andries la Circul Globus din Bucuresti pe 31 martie 2003. TVR Media a si editat un DVD cu inregistrarea acestui spectacol, foarte bine primit de critici si mai ales de fani.

Pe 26 ianuarie 2010 lanseaza albumul Cantece de semineu, intr-o formula vocal-instrumentala noua, ce ii include pe Virgil Iantu, Mihai Nenita, Berti Barbera, Adrian Flautistu sau Marcel Moldovan. Concertul de lansare are loc la Cinema Patria, iar CD-ul ce contine 18 cantece apare in cadrul seriei “Opera Prima” de la Jurnalul National.

Nicu Alifantis este unul din cei mai prolifici compozitori de muzica de teatru din lume, compunand coloana sonora pentru peste 100 de piese si lucrand cu unii din cei mai mari regizori romani: Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Silviu Purcarete, Cristian Hadji Culea, Gelu Colceag, Catalina Buzoianu si multi altii. Iar dragostea de scena nu s-a limitat la a compune muzica de teatru, ci a si jucat mici roluri legate de muzica (acordeonistul din “Furtuna” lui Ostrovski, trubadurul din “Swanewit” de Strindberg etc.).

A realizat si coloanele sonore a 17 filme, a cantat tema filmului “Ringul” (Regia: Sergiu Nicolaescu) si a jucat rolul Radu Cantacuzino in “Bietul Ioanide” in regia lui Dan Pita.

Bibliografie

1. Jurnalul National – Editie de colectie, 8 decembrie 2008

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicu_Alifantis

UNDE

Trupa Unde a luat fiinta la Cluj in anul 2003 mai mult dintr-o joaca, dar in scurt timp a devenit o trupa de success in peisajul muzicii folk din Romania.

Astfel, Trupa Unde are  in componenta 3 membri:

IOAN ONISOR – voce, chitara;

SANDRA POP – voce, clapa, tamburina

CRISTINA PATRASCU – voce, chitara.

In acesta componenta participa la numeroase festivaluri printre care trebuiesc amintite: Folk You 2007; Festivalul National de Muzica Folk Targoviste 2008 – trofeul; Festivalul castanelor 12-12 oct 2007 – premiul de popularitate; Festivalul national POARTA SARUTULUI 10 august 2007 – trofeul; Festivalul pentru tineret PROMETHEUS – trofeul 2007, 11-22iulie, editia a III-a; Festivalul national de folk OMUL CU O CHITARA – locul 2, Braila, 3-5 noiembrie 2006; Festivalul National “OM BUN” Bucuresti – castiga  Trofeul OM BUN, 2003; Concursul National de Folk Calafat – castiga Locul 2, 2003; Concursul National de Folk  Bistrita – castiga Locul 2, Bistrita 2003 si Locul 1, 2004; Concursul studentesc de Folk – castiga Locul 2, Iasi 2003; Festivalul national“Iuliu Merca” – castiga Premiul Special, Cluj Napoca 2003.

Trupa unde a putut fi vazuta si pe micile ecrane la numeroase televiziuni din Romania.

Incepand din 2003 pana in prezent, trupa a sustinut numeroase spectacole atat in Romania cat si in Bulgaria. Astfel merita reamintit ca Trupa Unde a fost invitara in 2004 la Bard Festival in  Silistra Bulgaria,  Festivalul International al Scolilor de Arta – Targu Mures, 2004, Gala “Om Bun”,  Sala Palatului, Bucuresti, aprile 2004, Club Prometheus, Bucuresti, Gala de folk Baia Mare. Deasemenea trebuie reamintit ca in anul 2004 Grupul Unde a cantat pe scena Teatrului Notara alaturi de Ducu Bertzi in spectacolul Ducu Bertzi si Invitatii Sai.

Grupul Unde abordeaza un stil folk-pop (unplugged) cu piese melodioase si texte romantice. Repertoriul este format din compoziitii propri si prelucrari dupa muzicieni romani si straini (Smokie, Robbie Williams, Lionel Richie,Tracy Chapman, Semnal M, etc.)

In ianuarie 2009 lanseaza albumul de debut, intitulat METEOLANCOLIE,  album ce contine 12 piese abordeaza acelasi stil folk-pop cu care ne-au obisnuit deja.

Next Page »