Lansarea albumului “Iedera” al lui Victor Socaciu (conferinta de presa)

Dupa cum am anuntat deja (click aici pentru detalii), Victor Socaciu va lansa pe 17 februarie 2010 albumul intitulat Iedera, printr-un spectacol ce va avea loc la Ploiesti, urmat de un turneu national, ale carui date au fost de asemenea publicate (click aici pentru detalii).

Luni, 15 februarie, a avut loc la Sala de Conferinte a Societatii Romane de Radiodifuziune conferinta de presa ce precede lansarea noului material discografic de catre unul din artistii consacrati ai muzicii folk din Romania.

In afara autorului, despre album, dar si despre artistul si omul Victor Socaciu au vorbit:

Mihai Cosmin Popescu, realizatorul emisiunii de muzica folk “Omul cu Chitara” de la Radio Romania Actualitati;

Maria Toghina, Presedinte Director General al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR), cel mai important partener media al acestui album;

Ruxandra Sararu, director de Comunicare şi Marketing al SRR;

Cornelia Andreescu, director Electrecord, producatorul albumului;

Oana Belu, din partea Domeniilor Ostrov, sponsor-partener al albumului.

Albumul contine 12 piese, din care o piesa (Impacare) este instrumentala, iar la el au contribuit Victor Solomon (chitara electrica), Michael Constantinescu (clape, backing-vocals), Viki Stephanovici (bass, backing-vocals), toti trei componenti ai trupei Bandidos. Piesa Imbratisare in cer este dedicata micutei Boggy (Boglarka Fekete, fetita de la care i-au fost transplantati artistului cei doi rinichi). De altfel, artistul multumeste pe album parintilor fetitei (Agnes si Barna Fekete) pentru “exceptionalul exemplu de generozitate si solidaritate umana”.

Artistul a evocat in discursul sau si momentul in care Paul Enigarescu (maestru de sunet in SRR, prezent la eveniment) l-a invitat sa inregistreze prima sa piesa in radio (intamplarea se petrecea in 1975).

Dintre colegii de breasla ai artistului, au fost prezenti Ducu Bertzi si Dan Manciulea (Fortele de Munca).

O galerie de la eveniment puteti viziona mai jos. Tot in galerie veti putea gasi un autograf pe care Victor Socaciu ni l-a acordat pentru cititorii www.ForeverFolk.com cu mesajul “I love, forever, folk!“

Cristi Corcioveanu a lansat albumul “Elegie”

Constat ca pe fondul numarului mare de albume de muzica folk aparute in ultima vreme, fie ca a fost vorba de artisti consacrati (Vasile Seicaru, Ducu Bertzi etc.) sau de artisti in plina ascensiune (Alina Manole, grupul UNDE, grupul Plus Noi etc.), exista unii cantautori apartinand genului care se intorc la radacinile muzicii folk chiar si in variantele de studio si ma refer aici la interpretarea eminamente acustica, voce si chitara.

Astfel, dupa grupul Plus Noi si ale lor Cantece crude, astazi va prezentam albumul Elegie, ce ii apartine lui Cristi Corcioveanu, “proful de fizica din Tecuci”, pe care l-ati putut asculta si viziona pe ForeverFolk cu cateva clipuri de la Tabara Nationala de Muzica Folk de la Calafat.

Albumul contine 6 piese, le-as spune eminamente lirice, ca mesaj, ca atmosfera pe care o creaza, ca legatura ce se realizeaza intre artist si cel care asculta acest album. De altfel, in ciuda formatiei tehnice (fizician, deh! Se pare ca sunt mai multi ingineri si “tehnici” printre folkisti decat absolventi de stiinte socio-umane), Cristi este un artist de o sensibilitate aparte, ce ataca direct sufletul celui ce asculta, prin mesajul cantecului. Este adeptul stilului clasic de muzica folk, cu texte alese cu grija, compuse fie de poeti precum Nicolae Turtureanu (Joc de primavara), Ana Blandiana (O jumatate de luna) sau Aurel Bruma (Crini), fie chiar de artist.

Cu putina expunere, mai ales in mediul online, cantecele lui Cristi Corcioveanu pot castiga un public mult mai numeros, pentru ca pana la urma, artistul creeaza pentru public, iar masura valorii sale tot publicul o da, nu criticii sau chibitii fenomenului.

Probabil cea mai cunoscuta piesa de pe album este Crini, cunoscuta si sub numele de Meseria de copil, o piesa cu adevarat remarcabila, pe care ForeverFolk a si nominalizat-o la Premiile ForeverFolk 2009. Cristi a realizat si un videoclip acestei piese, pe care vi-l prezentam mai jos.

Plus Noi – Cantece Crude

In cei aproape doi ani de existenta, ForeverFolk a promovat toate “ramurile” muzicii folk, fie ca a fost vorba folkul clasic al Mariei Gheorghiu, de folk-ironiile lui Daniel Iancu sau ale lui Ovidiu Mihailescu, de jazz-folk-ul Alinei Manole, de folk-rock-ul lui Adrian Berinde sau cantecul de drumetie al baietilor de la Karma.

Si daca vorbim de cantec de drumetie, la inceput de an 2010 va prezentam un album ce apartine acestui sub-gen al muzicii folk. Cu ocazia celei de-a 5-a editii a Festivalului “Ziua de Maine” – Alba Iulia 2009, trupa Plus Noi a lansat primul lor material discografic, intitulat “Cantece crude” (click aici pentru a vedea coperta albumului).

Grupul Plus Noi este alcatuit din: Stelian Petrescu – Padre, Sebastian Kincses – Talisman, Victor Surugiu – Laureatul, Adrian Puiulet – Axante.

Albumul contine 14 piese, compuse in marea lor majoritate de Padre (exceptie fac piesele Prizonier – compusa de Victor Surugiu si Am iubit – o adaptare a unei melodii din repertoriul popular pe versuri de Nicolae Labis).

Piesele nu sunt orchestrate, ci sunt inregistrate in varianta chitara si voci, ceea ce poate explica in parte si titlul albumului – Cantece crude. Interesant de urmarit sunt armoniile vocale pe care cei 4 le realizeaza la unele piese (Am iubit, Evocare). Desi majoritatea pieselor sunt cantece de “ascultat la foc de tabara” din punctul de vedere al tematicii, nu lipsesc nici piesele de dragoste (de ex. Balada aiurea).

Pana veti intra in posesia albumului, va invitam sa ascultati prin intermediul YouTube cateva piese cu grupul Plus Noi.

Lansare “Cu drag” la Clubul Taranului Roman

A fost un an plin pe plan muzical pentru Alina Manole: lansarea albumului “Luna patrata” din luna martie, festivaluri, concerte atat in Bucuresti cat si in tara. Dar anul nu se putea incheia fara un nou eveniment si astfel am primit, la inceputul lunii sarbatorilor, un nou album “Cu drag”.

Asadar,  pe 4 decembrie, la Clubul Taranului Roman din Bucuresti, s-a  lansat maxi-single-ul Cu drag, cu ale sale 4 piese – colinde si piese de iarna, compozitii proprii, orchestrate in aceeasi maniera folk-jazz, calda, cu care artista ne-a obisnuit.

Lansarea a avut doua parti, deoarece nu puteau lipsi piesele albumului “Luna patrata” iar artista ne-a daruit piesele intr-o maniera mai complexa. Alaturi de Tudor Olaru (chitara- bas) si Adrian Cristescu (pian), au urcat pe scena si Dragos Serbanescu (contrabas) si Dan Nicolau (trompeta).

Cum publicul era nerabdator , lansarea a inceput cu “Amantele” din povestile Alinei, toate inchise in “Cutia Pandorei”. Un invitat al serii ce nu putea lipsi, a fost “Prietenul invizibil” si apoi, ca o razbunare pentru disparitia lui misterioasa am concluzionat spunand ca “daca prietenul invizibil…nu-i, atunci prietenul lui sigur este”.

“Sirenele” de uscat si-au facut si ele aparitia pentru a anunta un “Duel cu greiere” cu noi completari ale basului si trompetei care i-au dat un farmec aparte.

Intre piese s-au strecurat si mici povesti sau intamplari de-ale artistei, precum si dedicatia din timpul unui concert caritabil, a piesei “Niciodata inger” catre “un inger de fata”, caci asa cum spune Alina si ingerii au parte de “destine stranse cu usa”.

Cea de-a doua parte a lansarii a constat in piesele de pe albumul “Cu drag” si nu numai. Caci urmeaza perioada colindelor, am ascultat o adaptare a unui colind din zona Moldovei, ce insa nu se afla pe album, dar care cu siguranta ne-a dus cu gandul la Craciun.

Un alt colind incarcat de emotii, a fost de data aceasta o compozitie proprie, o colinda a mamei,  inchinata poate tuturor mamelor si bucuria acesteia daruita de copii.

O alta piesa de pe noul album este “Colinda copacului”, o inregistrare live ce a avut loc in cadrul lansarii albumului “Luna patrata”. Insa noi am ascultat-o si acum intr-o nota mai profunda data de interventiile contrabasului lui Dragos Serbanescu.

“De fiecare Craciun, avem emotiile adunate an de an, iar pe mine ma emotioneaza orice e legat de Craciun” (Alina Manole).

Iata ca exista si colinde altfel, in care noi suntem colindati atat de de Mos Niculae cat si de Mos Craciun, iar toate acestea ne-au fost explicate intr-o “Joaca in zapada”.

La aceasta lansare, Alina Manole a inclus “luna patrata” intr-o sfera mare cat sa include si piesele daruite “cu drag”.

Cum fiecare din noi avem cate un pitic cu o personalitate puternica, piticul Alinei si-a gasit partener de joaca. Un alt pitic de data aceasta cu caciulita rosie si cu bradul aferent de Craciun. Si deci, piticul este in sfarsit fericit caci odata cu publicul, au aplaudat si piticii nostri.

Iubirea monotona si plictisita sau  “Atat de…asa si-asa” a fost acompaniata de “coregrafia” publicului.

O lansare fara multumiri, nu e o lansare completa si deci Alina a multumit celor ce “l-au facut pe piticul ei fericit” si i-au fost alaturi.

A rasarit si in noaptea aceea luna patrata si am avut placuta surpriza sa vedem ca toti din sala cantau cu drag odata, inclusiv cei mici.

Seara s-a incheiat cu un bis cerut cu ardoare de public, cu emotiile Alinei in timp ce canta un colind al carui ritm era tinut de public si cu aplauzele unei sali ridicate in picioare pentru a-si arata recunostiinta pentru spectacolul oferit.

Ovidiu Mihailescu a lansat “Cipilica”

Intr-o zi aproape prea calduroasa de 15 mai, numai buna de petrecut ca doar se apropia weekend-ul, ne-am strans in clubul Silver Chuch, pentru lansarea noului album al lui Ovidiu Mihailescu – “Cipilica’. Intampinati cu o cipilica galbena la intrare, un mic cadou-surpriza pentru primii 100 de spectatori, ne-am gasit un loc prin clubul ce nu pare tocmai locul potrivit pentru o lansare folk. Cel putin nu la prima vedere, cand te lovesti de mult argintiu si tot soiul de accesori pe pereti care te pun un pic pe ganduri.

Din fericire, ni s-a demonstrat in acest caz ca locul nu conteaza atat de tare, mai ales daca luam in considerare faptul ca sunetul a fost la intaltime, scena spatioasa, iar invitatii alesi pe spranceana. Ovidiu ne-a primit cu zambetul pe buze si emotionat, si a adus impreuna cu el piese mai noi sau putin mai vechi, majoritatea re-ochestrate cu ajutorul celor care au fost alaturi de artist pe scena: Adrian Cristescu, Titus Constantin. Sorin Zamfir sau George Baicea.

Formula de concert pentru lansare mi s-a parut mai mult decat potrivita, avand invitatii intercalati printre momentele lirice sau satirice ale lui Ovidiu. Seara a fost deschisa in tonuri vesele de catre Ovidiu, cu piesa “Fericit-nefericit”, pentru a ne duce apoi cu gandul “acolo unde e soare”, la mare. Primii invitati ai serii – Tapinarii – au urmat si ei linia de cantece cu gust de mare, si ne-au adus cadou un “Pescarus”, si un cantec mai mult sau mai putin de dragoste: “Du-te naibii”.

“Minte-ma/Bate-ma/Alina-ma…Iubeste-ma hai”. Un duel de verbe intre Ovidiu si Alina Manole despre iubirile care seamana cu “Rana din pantof”. Urmata de piesa care da titlul albumului, de suflet, calda: “Cipilica”. Parca pentru a pastra tonul de liniste si idila asezat in public, urmatorul invitat al serii s-a dovedit a fi Marius Batzu, cu piese pline de poezie: “2000 de ani” si “Cantec soptit”. Dupa cum ne-a marturisit, Ovidiu a dorit crearea unui album orientat mai mult spre liric (in comparatie cu “Cowboyul Nelu”, primul album, unde mesajul social este pregnant). Si ca sa ne demonstreze acest lucru, ne-a interpretat piese precum “Primaveri de scrum”, “Ploaie albastra” (cantata impreuna cu fiul sau, care a si contribuit la armonia piesei) sau “Ioana”.

Am mers apoi spre tonuri mai jazz, o data cu aparitia lui George Baicea pe scena, care l-a acompaniat pe Ovidiu pe piesele “Rondul de noapte” si “Ilie”. Finalul serii a venit impreuna cu doi de Mircea, ce nu mai au nevoie de nici o introducere: Vintila (care ne-a bucurat cu poveste Lordului John, ne-a spus despre omul ce sta pe niste scari, ne-a scos la plimbare pe Popa Nan, incheind cu piesa “Alte clipe traite, alt epilog”) si Baniciu ( ce ne-a adus “Esarfa in dar” si ne-a purtat spre “Intorcerea la Orient”).

Seara s-a incheiat in tonuri vesele, cantandu-se despre domnisoara Lili si cu dorinta tuturor ce erau in sala de a ramane “tineri si liberi”.

O plimbare “In orasul cu floare de tei” alaturi de Vasile Seicaru

Dupa cum semnalam in sectiunea noastra de Stiri sau in newsletter-urile trimise catre abonatii nostri, Vasile Seicaru vine in fata fanilor sai si ai muzicii folk in general cu un nou album.

Cu aceasta ocazie, joi, 9 aprilie, Asociatia Culturala “Vasile Seicaru” a organizat la The Silver Chruch Club din Bucuresti (club aflat in incinta Casei de Cultura a Studentilor de Bucuresti) un spectacol de lansare pentru a marca acest eveniment.

Prezentarea albumului a fost facuta Mihai Cosmin Popescu (Radio Romania Actualitati), realizatorul emisiunii de folk “Omul cu Chitara”, care a mentionat ca “In orasul cu floare de tei” este cel de-al zecelea album al lui Vasile Seicaru, sunt 10 piese pe album, iar Vasile este nascut intr-o zi de 10. Iar publicului ii revine sarcina de a decide daca albumul ce se lansa este un album de nota 10. O scurta caracterizare a carierei lui Vasile a fost realizata de un alt om de radio, Liviu Zamora, tocmai ca un elogiu al contributiei sale la dezvoltarea muzicii folk romanesti.

In culise, Vasile Seicaru era coplesit de emotiile unui nou inceput, dar si inconjurat de o multime de prieteni si colegi din muzica folk – Victor Socaciu, Doru Stanculescu, Sorin Minghiat, Zoia Alecu, Alina Manole, Victor Solomon – si din presa – Dan Cojocaru (TVR), Dana Andronie (Jurnalul National), Teodora Ionescu (Radio Romania).

Numai ca locul unde Vale se simte cel mai bine e pe scena, inconjurat de oamenii care il iubesc, asa ca nu a prelungit suspansul ci si-a luat chitara si a dat startul spectacolului asteptat.

Planuia sa nu cante tot albumul, dar a ratat doar vreo 2 piese din el. Se temea ca oamenii nu vor reactiona asa cum isi dorea la unele piese in prima auditie, dar s-a inselat. Piesa ce da titlul albumului “In orasul cu floare de tei”, pe care Vale a cantat-o in majoritatea spectacolelor din ultima vreme, a intrat deja in sufletul iubitorilor de folk, care au cantat alaturi de el refrenul de fiecare data cand le-a cerut-o. Apoi a ramas placut surprins de ecoul pe care piesa “Graffitti” l-a avut in randul celor din public.

A primit si ajutor de la colegi la unele piese. Zoia Alecu a cantat alaturi de Vale la piese precum Ia de aici si Lumea pentru toti, apoi Jimmy Minghiat si aceeasi Zoia Alecu la Un inger pereche. Nu a fost cu nimic mai prejos nici cand a ramas singur si a cantat Nici n-am stiut, nici n-am aflat si Din cuvintele concrete, din iubirile secrete.

Dar Vale stia foarte bine ca cei din sala ar fi vrut sa auda si cateva din piesele clasice ale sale. Asa ca a pus punct pieselor de pe “In orasul cu floare de tei” si a trecut la piese precum Iubita mea sa ne-aruncam in mare, Antiprimavara si Din prea mult sau prea putin, in uralele celor din club.

Si pentru ca iubeste mult piesa, alaturi de Zoia si Jimmy si evocandu-l pe parintele muzicii folk (Bob Dylan), Vale a cantat Vanare de vant, cantand refrenul in romana, engleza, rusa, italiana, tocmai pentru a accentua mesajul cantecului.

“Va multumesc ca ati venit si ati cantat cu mine” a spus Vale, pregatindu-se sa incheie acea seara cu Pana cand si pana unde. Numai ca publicul i-a dat un pic planurile peste cap, iar bisul a venit deodata, absolut si firesc si nu unul doar unul singur. Actorul si gluma muzicala Cocosul si gaina au asigurat finalul unei seri tonifiante de folk. Era momentul ca Artistul sa isi savureze succesul. Nu oricum, ci alaturi de imbratisarile prietenilor si semnand autografe fanilor.

Foto: Octavian C. Pica

Album-Document: Ducu Bertzi si Florian Pittis in concert

Festivalul National de Arte pentru Liceeni “Florian Pittis”, ce are loc intre 6 si 8 aprilie la Teatrul Bulandra a oferit cadrul festiv pentru lansarea unui album live de muzica folk, ce ii are ca autori pe Ducu Bertzi si Florian Pittis, intitulat chiar “Ducu Bertzi si Florian Pittis in concert”.

Pe scena au urcat pe rand Catalin Muraru A&R Manager Roton, Ducu Bertzi, dar si Anda Pittis care au vorbit despre album. Materialul discografic, ce contine 23 de cantece si poezii, este rezultatul unei prietenii sincere si a unei colaborari de exceptie intre doi artisti minunati. De asemenea, casa de discuri Roton va publica in curand si un DVD cu concertul filmat in Sala Amfiteatru a Teatrului National din Bucuresti.

Ca o avanpremiera, Ducu Bertzi, insotit ca de obicei in ultima vreme de Mihai Nenita si vioara lui fermecata, a cantat o piesa. Am spus ca o avanpremiera pentru ca in cea de a 3-a zi a festivalului (miercuri, 8 aprilie – cand are loc si Festivitatea de Premiere a Festivalului) iubitorii muzicii folk il pot vedea pe Ducu Bertzi intr-un recital in memoria lui Florian Pittis, alaturi de Florin Chilian, Nicu Alifantis si Mircea Baniciu.

Albumul a beneficiat de sustinerea partenerilor media: Radio Romania Actualitati si Radio 3net. Iar Forever Folk considera ca este un album pe care merita sa il aveti in colectie si vi-l recomanda cu caldura.

Si, ca un supliment, va oferim un interviu cu Ducu Bertzi, realizat de Marcela Negura , Redactor-Sef Radio Still Online Iasi cu ocazia festivalului FestStudis, cand a si fost lansat la Iasi albumul “Ducu Bertzi si Florian Pittis in concert”.

Ducu Bertzi – Interviu

Luna Patrata la Bucuresti

Sunt seri pe care le astepti cu inima plina, parca stiind ca ceea ce te va astepta va fi un moment frumos. Una dintre aceste seri a fost sambata, 28 martie, data cand la Bucuresti, Luna a devenit patrata sub bagheta fermecata a Alinei Manole.

Sala teatrului Ion Creanga a fost o alegere potrivita pentru ceea ce s-a dovedit a fi o seara de folk-jazz de exceptie. Dincolo de a fi muzica, evenimentul a fost in mare parte senzatie. Nu numai auditiv, dar si vizual, prin jocuri de lumini, prin proiectii video, toate multandu-se pe produsul muzical de calitate pe care il savuram.

Alina declara: “Cant despre fiecare cuplu de amanti, despre fiecare relatie imposibilă, despre fiecare prietenie fara finalitate, despre fiecare meteor indragostit, despre fiecare încercare de casatorie, despre fiecare dintre Femei şi despre mult din Bărbaţi. Simt inceputul de dragoste, simt finalul, simt echilibrul, simt tradarea, simt limitele şi întotdeauna trec dincolo de ele.” Alaturi de Adrian Cristescu, Dragos Serbanescu (contrabas), Tudor “Teddy” Olar (bass), Dan Nicolau (trompeta), si de invitaţii speciali Mircea “Mysha” Ungureanu (chitară solo) si Adrian Nour (step si pantomima), Alina Manole ne-a prezentat prietenul invizibil, detaliile vietii, sirenele ce se plimba prin oras, amante si amanti, casatorii in stil italian, ne-a vorbit „Despre mine” (despre ea si toate femeile ce au iubit), sau despre ”Dragostea in 3”. Am avut parte de piesele cunoscute, bineinteles intr-o haina noua datorata interpretarii, si de cateva piese noi. Momente speciale ar fi multe. O sa ma opresc la doua dintre acestea. Intrucat Ora Pamantului ne-a prins in plina lansare, am avut momentul “eco”. Luminile date la minim, si Alina interpretandu-ne o piesa, singura. De mentionat ca aceeasi Alina ne-a adus aminte de cum a fost acum 10 ani, cand a castigat premiul Om Bun cu piesa “Colinda Copacului“.

Una dintre piesele cu gust ironic din discografia Alinei, “Te iubesc atat de…” a fost primita de public cu bratele deschise. Deschise la propriu, intrucat micul gest de deschidere a bratelor pe versurilor “te iubesc atat de…”, lansat intr-o seara de FolkFrate a cuprins, de la cei cativa cunoscatori publicul, si nu in cele din urma pe Alina, care a lasat chitara din brate pentru a ne arata cum e cu “asa si-asa”.

Am fredonat impreuna cu Alina majoritatea pieselor, incet, de parca un ton mai sus ar destrama vraja ce se asezase incet in sala teatrului.

Finalul concertului a adus insa un public plin de cantec si frumos, care a cantat impreuna cu Alina „vreau sa imi cumperi o luna patrata”, care a zambit la fiecare floare oferita si care a impartasit o parte din visul ei transformat in realitate.

Pentru ForeverFolk,

Oana si Raluca

Foto: Octavian C. Pica

“Sunt tanar, doamna…”

Se spune ca Timpul le vindeca si le rezolva pe toate. Probleme, tristeti, iubiri, poate chiar suferinte. Pentru artisti, uneori trecerea in nefiinta poate insemna o tardiva consacrare sau recunoastere a valorii.

Cand vine vorba de Florian Pittis, poti spune doar ca Timpul n-a mai avut rabdare cu el. Pentru ca Motzu’ nu era omul sa iroseasca Timpul. Pentru ca Motzu’ avea atatea de facut. Spunea intr-un interviu ca „Mi-e frică de mine că n-o să reuşesc să fac aici, pe Pământ, tot pentru ce M-a trimis aici” (n. a. Dumnezeu).

Pe 4 octombrie 2008, Florian Motzu’ Pittis ar fi implinit 65 de ani. Prea multi pentru tineretea, vitalitatea, energia pe care o emana catre cei din jur. Pe 2 octombrie 2008, Casa de Discuri Roton, in colaborare cu Societatea Romana de Radiodifuziune, a lansat albumul „Florian Pittis – Sunt tanar, doamna…”.

Audienta a fost plina de prieteni. Din teatru (Irina Petrescu, Mihai Constantin, Stefan Banica Jr., Daniela Nane), din muzica (Mircea Vintila, Marius Batu, Ducu Bertzi, Margareta Paslaru), din radio (Teodora Ionescu, Stefan Naftanaila, Maria Toghina – director SRR, un contingent important al echipei Radio 3net Florian Pittis), din sport (Marcel Puscas), sau pur si simplu prieteni apropiati. Probabil si asta a facut lansarea mai frumoasa, multitudinea de oameni frumosi, de oameni pe fata carora se putea citi lumina de a-l fi cunoscut si dorul de artistul, prietenul si omul.

Albumul contine piesele pe care Florian Pittis le-a cantat alaturi de Pasarea Colibri, traducerile pieselor lui Bob Dylan, cantece de pe primul vinil alaturi de Mircea Vintila, „Vinovatii fara vina” a lui Dorin Liviu Zaharia sau „Cantecul bufonului” al lui Dan Andrei Aldea. De asemenea, poeziile pe care le recita in cadrul spectacolelor la care a participat alaturi de Colibri, Flacara, Poezia Muzicii Tinere si multe altele.

A fost prezentat un documentar ce l-a prezentat pe Florian Pittis in diverse ipostaze: actor, muzician, director de post de radio. Au luat cuvantul Anda Pittis, Catalin Muraru, Maria Toghina, Marcel Puscas si Andrei Dorobantu. Fiecare din ei a povestit clipe traite alaturi de Motzu’ sau au evocat momente de geniu ale acestuia. Fiecare din ei a mai consolidat cu o caramida soclul pe care l-au asezat pe Florian Pittis faptele sale, elementele materiale si spirituale pe care le-a lasat in urma. Toti fara exceptie pareau sa fie  convinsi ca, macar in spirit, Motzu’ era acolo… Anda Pittis ne-a intampinat cu „Florian ne-a mai adunat o data impreuna…”, Andrei Dorobantu ne-a salutat pe rand „Buna ziua, doamnelor si domnilor, sarut mana, Anda, salut, Motzu”.

Se spune ca Timpul le vindeca si le rezolva pe toate. Ce nu poate vindeca timpul e dorul nostru de Motzu’, etern precum Timpul insusi…

Cronica unei lansari asteptate

Inca de cand am ascultat prima oara celebrul LP galben care-i purta numele, am inteles ca, cel putin pentru lumea folk de la noi, Mircea Baniciu impunea un standard de calitate foarte inalt, mai aproape de John Denver sau James Taylor decat de Bob Dylan. Muzica lui impunea respect prin tehnica impecabila a chitarii, prin sensibilitatea muzicala, prin desavarsita alaturare a muzicii si versurilor de buna calitate si mai ales prin optimismul si tineretea pe care o transmit.

Dupa Revolutie, Mircea a fost dedicat celor doua trupe pe care le-a servit cu tot sufletul, Phoenix si Pasarea Colibri, ambele bucurandu-se de mare succes, ambele lasand o urma frumoasa pe cerul muziici de la noi si mai ales in sufletele fanilor…

Dar cum Phoenixul trece de ceva vreme o perioada de turbulente, cum Pasarea Colibri pare sa-si fi incetat zborul de ceva vreme, Mircea Baniciu s-a gandit poate ca e vremea sa faca o mica recapitulare si sa-si rasfete publicul cu o antologie, un “Best of” dupa care oftam multi de ani buni…

In 3 iulie 2008, la “Hard FOLK Cafe” (nu e o gresala, dar pentru o noapte, numele celebrului bar s-a schimbat un pic), Mircea Baniciu a lansat “la suflete” un CD cu 14 piese denumit generic “Esarfa Best of vol.1″, menit sa readuca in atentia iubitorilor de muzica piese mai vechi de pe primele LP-uri dar si cateva noutati.

De valoarea CD-ului nu vom spune multe, marca Baniciu este deja cunoscuta si recunoscuta si in mod sigur cine va asculta piesele va primi in celofanul melancoliei mesajele dulci-amare pe care Mircea le-a pus acolo cu grija si delicatetea cunoscuta.

Vom povesti insa de showul lansarii, de atmosfera, de impresia ca te afli undeva la Londra sau New York, de bucuria de pe fetele celor din sala, de o noapte de magie pe care cei prezenti acolo n-o vor uita curand.

A fost o noapte de poveste, in primul rand pentru ca Mircea a cantat imperial, alternand bucuria cu melancolia, tristetea cu ironia, “sugubenia” lui de banatean cu spranceana de cuceritor si evident vocea aceea inimitabila cu fericirea de a darui si a se darui prin muzica celorlalti.

Ca au fost peste 600 de oameni de toate generatiile, care s-au intinerit si copilarit alaturi de Mircea e normal sa pomenim cum normal este sa laudam personalul si organizarea de la “Hard Rock Cafe” care a reusit, in ciuda aglomeratiei si a suprapunerii de persoane, sa ofere servicii de calitate si sa pastreze intreaga seara o atmosfera de tinuta.

Mircea a cantat alaturi de trupa Pacifica, cu nelipsitul Vlady Cnejevici, dar si cu primul tobosar din Phoenix, Costin Petrescu, intr-o forma de zile mari, cam toate cantecele de pe CD, dar si piese cunoscute din repertoriul Phoenix sau Colibri, nu le voi enumera aici, sunt melodii pe care le iubim cu totii si care toate au intrat in galeria de aur a folkului (ma intreba cineva ce cauta melodiile Phoenixului intr-un top folk realizat acum cativa ani…si acum realizez ca de multe ori versiunile lui Baniciu la anumite piese au fost mult mai populare decat cele ale trupei…).

I-am vazut la lansare, pe langa oamenii de presa si radio obisnuiti la astfel de lansari, si pe Mircea Florian, Mircea Vintila, Mircea Bodolan (exista un complex Mircea in folk!), Iulian Vrabete, Florin Chilian, Marius Batu, Ducu Bertzi, Maria Gheorghiu, dar si oameni mai putini faimosi, veniti din Arad, Timisoara, Tg. Mures, Cluj, Constanta, Iasi…cam de peste tot unde se asculta folk.

Ca am cantat toti alaturi de “Tetea” cum ii spun prietenii, e iarasi ceva normal, ca a curs multa bere, dar si lacrimi, ca ambianta clubului cu chitari si fotografii pe pereti ne-a amintit de Casa Eliad si de noptile cu parfum de folk si de Cristi Ghindaseanu, pe care Mircea il pomeneste si el pe manseta CD-ului pentru acelasi lucru, dar ca un flash mi-au venit in minte niste versuri celebre deja:

“Noi vom canta noaptea intreaga,

oaspetii veseli vor dantui,

si-n toiul petrecerii, pret de o clipa,

Om bun si la tine ne vom gandi…”

La multi ani, Om bun, si la multe CD-uri, noi echipa de la ForeverFolk vom fi fericiti sa-ti cantam “In loc de final”

“La inceput de drum, toti visam o stea….”

3.06.08, dupa o noapte de vis…

Next Page »