Album-Document: Ducu Bertzi si Florian Pittis in concert

Festivalul National de Arte pentru Liceeni “Florian Pittis”, ce are loc intre 6 si 8 aprilie la Teatrul Bulandra a oferit cadrul festiv pentru lansarea unui album live de muzica folk, ce ii are ca autori pe Ducu Bertzi si Florian Pittis, intitulat chiar “Ducu Bertzi si Florian Pittis in concert”.

Pe scena au urcat pe rand Catalin Muraru A&R Manager Roton, Ducu Bertzi, dar si Anda Pittis care au vorbit despre album. Materialul discografic, ce contine 23 de cantece si poezii, este rezultatul unei prietenii sincere si a unei colaborari de exceptie intre doi artisti minunati. De asemenea, casa de discuri Roton va publica in curand si un DVD cu concertul filmat in Sala Amfiteatru a Teatrului National din Bucuresti.

Ca o avanpremiera, Ducu Bertzi, insotit ca de obicei in ultima vreme de Mihai Nenita si vioara lui fermecata, a cantat o piesa. Am spus ca o avanpremiera pentru ca in cea de a 3-a zi a festivalului (miercuri, 8 aprilie – cand are loc si Festivitatea de Premiere a Festivalului) iubitorii muzicii folk il pot vedea pe Ducu Bertzi intr-un recital in memoria lui Florian Pittis, alaturi de Florin Chilian, Nicu Alifantis si Mircea Baniciu.

Albumul a beneficiat de sustinerea partenerilor media: Radio Romania Actualitati si Radio 3net. Iar Forever Folk considera ca este un album pe care merita sa il aveti in colectie si vi-l recomanda cu caldura.

Si, ca un supliment, va oferim un interviu cu Ducu Bertzi, realizat de Marcela Negura , Redactor-Sef Radio Still Online Iasi cu ocazia festivalului FestStudis, cand a si fost lansat la Iasi albumul “Ducu Bertzi si Florian Pittis in concert”.

Ducu Bertzi – Interviu

Luna Patrata la Bucuresti

Sunt seri pe care le astepti cu inima plina, parca stiind ca ceea ce te va astepta va fi un moment frumos. Una dintre aceste seri a fost sambata, 28 martie, data cand la Bucuresti, Luna a devenit patrata sub bagheta fermecata a Alinei Manole.

Sala teatrului Ion Creanga a fost o alegere potrivita pentru ceea ce s-a dovedit a fi o seara de folk-jazz de exceptie. Dincolo de a fi muzica, evenimentul a fost in mare parte senzatie. Nu numai auditiv, dar si vizual, prin jocuri de lumini, prin proiectii video, toate multandu-se pe produsul muzical de calitate pe care il savuram.

Alina declara: “Cant despre fiecare cuplu de amanti, despre fiecare relatie imposibilă, despre fiecare prietenie fara finalitate, despre fiecare meteor indragostit, despre fiecare încercare de casatorie, despre fiecare dintre Femei şi despre mult din Bărbaţi. Simt inceputul de dragoste, simt finalul, simt echilibrul, simt tradarea, simt limitele şi întotdeauna trec dincolo de ele.” Alaturi de Adrian Cristescu, Dragos Serbanescu (contrabas), Tudor “Teddy” Olar (bass), Dan Nicolau (trompeta), si de invitaţii speciali Mircea “Mysha” Ungureanu (chitară solo) si Adrian Nour (step si pantomima), Alina Manole ne-a prezentat prietenul invizibil, detaliile vietii, sirenele ce se plimba prin oras, amante si amanti, casatorii in stil italian, ne-a vorbit „Despre mine” (despre ea si toate femeile ce au iubit), sau despre ”Dragostea in 3”. Am avut parte de piesele cunoscute, bineinteles intr-o haina noua datorata interpretarii, si de cateva piese noi. Momente speciale ar fi multe. O sa ma opresc la doua dintre acestea. Intrucat Ora Pamantului ne-a prins in plina lansare, am avut momentul “eco”. Luminile date la minim, si Alina interpretandu-ne o piesa, singura. De mentionat ca aceeasi Alina ne-a adus aminte de cum a fost acum 10 ani, cand a castigat premiul Om Bun cu piesa “Colinda Copacului“.

Una dintre piesele cu gust ironic din discografia Alinei, “Te iubesc atat de…” a fost primita de public cu bratele deschise. Deschise la propriu, intrucat micul gest de deschidere a bratelor pe versurilor “te iubesc atat de…”, lansat intr-o seara de FolkFrate a cuprins, de la cei cativa cunoscatori publicul, si nu in cele din urma pe Alina, care a lasat chitara din brate pentru a ne arata cum e cu “asa si-asa”.

Am fredonat impreuna cu Alina majoritatea pieselor, incet, de parca un ton mai sus ar destrama vraja ce se asezase incet in sala teatrului.

Finalul concertului a adus insa un public plin de cantec si frumos, care a cantat impreuna cu Alina „vreau sa imi cumperi o luna patrata”, care a zambit la fiecare floare oferita si care a impartasit o parte din visul ei transformat in realitate.

Pentru ForeverFolk,

Oana si Raluca

Foto: Octavian C. Pica

“Sunt tanar, doamna…”

Se spune ca Timpul le vindeca si le rezolva pe toate. Probleme, tristeti, iubiri, poate chiar suferinte. Pentru artisti, uneori trecerea in nefiinta poate insemna o tardiva consacrare sau recunoastere a valorii.

Cand vine vorba de Florian Pittis, poti spune doar ca Timpul n-a mai avut rabdare cu el. Pentru ca Motzu’ nu era omul sa iroseasca Timpul. Pentru ca Motzu’ avea atatea de facut. Spunea intr-un interviu ca „Mi-e frică de mine că n-o să reuşesc să fac aici, pe Pământ, tot pentru ce M-a trimis aici” (n. a. Dumnezeu).

Pe 4 octombrie 2008, Florian Motzu’ Pittis ar fi implinit 65 de ani. Prea multi pentru tineretea, vitalitatea, energia pe care o emana catre cei din jur. Pe 2 octombrie 2008, Casa de Discuri Roton, in colaborare cu Societatea Romana de Radiodifuziune, a lansat albumul „Florian Pittis – Sunt tanar, doamna…”.

Audienta a fost plina de prieteni. Din teatru (Irina Petrescu, Mihai Constantin, Stefan Banica Jr., Daniela Nane), din muzica (Mircea Vintila, Marius Batu, Ducu Bertzi, Margareta Paslaru), din radio (Teodora Ionescu, Stefan Naftanaila, Maria Toghina – director SRR, un contingent important al echipei Radio 3net Florian Pittis), din sport (Marcel Puscas), sau pur si simplu prieteni apropiati. Probabil si asta a facut lansarea mai frumoasa, multitudinea de oameni frumosi, de oameni pe fata carora se putea citi lumina de a-l fi cunoscut si dorul de artistul, prietenul si omul.

Albumul contine piesele pe care Florian Pittis le-a cantat alaturi de Pasarea Colibri, traducerile pieselor lui Bob Dylan, cantece de pe primul vinil alaturi de Mircea Vintila, „Vinovatii fara vina” a lui Dorin Liviu Zaharia sau „Cantecul bufonului” al lui Dan Andrei Aldea. De asemenea, poeziile pe care le recita in cadrul spectacolelor la care a participat alaturi de Colibri, Flacara, Poezia Muzicii Tinere si multe altele.

A fost prezentat un documentar ce l-a prezentat pe Florian Pittis in diverse ipostaze: actor, muzician, director de post de radio. Au luat cuvantul Anda Pittis, Catalin Muraru, Maria Toghina, Marcel Puscas si Andrei Dorobantu. Fiecare din ei a povestit clipe traite alaturi de Motzu’ sau au evocat momente de geniu ale acestuia. Fiecare din ei a mai consolidat cu o caramida soclul pe care l-au asezat pe Florian Pittis faptele sale, elementele materiale si spirituale pe care le-a lasat in urma. Toti fara exceptie pareau sa fie  convinsi ca, macar in spirit, Motzu’ era acolo… Anda Pittis ne-a intampinat cu „Florian ne-a mai adunat o data impreuna…”, Andrei Dorobantu ne-a salutat pe rand „Buna ziua, doamnelor si domnilor, sarut mana, Anda, salut, Motzu”.

Se spune ca Timpul le vindeca si le rezolva pe toate. Ce nu poate vindeca timpul e dorul nostru de Motzu’, etern precum Timpul insusi…

Cronica unei lansari asteptate

Inca de cand am ascultat prima oara celebrul LP galben care-i purta numele, am inteles ca, cel putin pentru lumea folk de la noi, Mircea Baniciu impunea un standard de calitate foarte inalt, mai aproape de John Denver sau James Taylor decat de Bob Dylan. Muzica lui impunea respect prin tehnica impecabila a chitarii, prin sensibilitatea muzicala, prin desavarsita alaturare a muzicii si versurilor de buna calitate si mai ales prin optimismul si tineretea pe care o transmit.

Dupa Revolutie, Mircea a fost dedicat celor doua trupe pe care le-a servit cu tot sufletul, Phoenix si Pasarea Colibri, ambele bucurandu-se de mare succes, ambele lasand o urma frumoasa pe cerul muziici de la noi si mai ales in sufletele fanilor…

Dar cum Phoenixul trece de ceva vreme o perioada de turbulente, cum Pasarea Colibri pare sa-si fi incetat zborul de ceva vreme, Mircea Baniciu s-a gandit poate ca e vremea sa faca o mica recapitulare si sa-si rasfete publicul cu o antologie, un “Best of” dupa care oftam multi de ani buni…

In 3 iulie 2008, la “Hard FOLK Cafe” (nu e o gresala, dar pentru o noapte, numele celebrului bar s-a schimbat un pic), Mircea Baniciu a lansat “la suflete” un CD cu 14 piese denumit generic “Esarfa Best of vol.1″, menit sa readuca in atentia iubitorilor de muzica piese mai vechi de pe primele LP-uri dar si cateva noutati.

De valoarea CD-ului nu vom spune multe, marca Baniciu este deja cunoscuta si recunoscuta si in mod sigur cine va asculta piesele va primi in celofanul melancoliei mesajele dulci-amare pe care Mircea le-a pus acolo cu grija si delicatetea cunoscuta.

Vom povesti insa de showul lansarii, de atmosfera, de impresia ca te afli undeva la Londra sau New York, de bucuria de pe fetele celor din sala, de o noapte de magie pe care cei prezenti acolo n-o vor uita curand.

A fost o noapte de poveste, in primul rand pentru ca Mircea a cantat imperial, alternand bucuria cu melancolia, tristetea cu ironia, “sugubenia” lui de banatean cu spranceana de cuceritor si evident vocea aceea inimitabila cu fericirea de a darui si a se darui prin muzica celorlalti.

Ca au fost peste 600 de oameni de toate generatiile, care s-au intinerit si copilarit alaturi de Mircea e normal sa pomenim cum normal este sa laudam personalul si organizarea de la “Hard Rock Cafe” care a reusit, in ciuda aglomeratiei si a suprapunerii de persoane, sa ofere servicii de calitate si sa pastreze intreaga seara o atmosfera de tinuta.

Mircea a cantat alaturi de trupa Pacifica, cu nelipsitul Vlady Cnejevici, dar si cu primul tobosar din Phoenix, Costin Petrescu, intr-o forma de zile mari, cam toate cantecele de pe CD, dar si piese cunoscute din repertoriul Phoenix sau Colibri, nu le voi enumera aici, sunt melodii pe care le iubim cu totii si care toate au intrat in galeria de aur a folkului (ma intreba cineva ce cauta melodiile Phoenixului intr-un top folk realizat acum cativa ani…si acum realizez ca de multe ori versiunile lui Baniciu la anumite piese au fost mult mai populare decat cele ale trupei…).

I-am vazut la lansare, pe langa oamenii de presa si radio obisnuiti la astfel de lansari, si pe Mircea Florian, Mircea Vintila, Mircea Bodolan (exista un complex Mircea in folk!), Iulian Vrabete, Florin Chilian, Marius Batu, Ducu Bertzi, Maria Gheorghiu, dar si oameni mai putini faimosi, veniti din Arad, Timisoara, Tg. Mures, Cluj, Constanta, Iasi…cam de peste tot unde se asculta folk.

Ca am cantat toti alaturi de “Tetea” cum ii spun prietenii, e iarasi ceva normal, ca a curs multa bere, dar si lacrimi, ca ambianta clubului cu chitari si fotografii pe pereti ne-a amintit de Casa Eliad si de noptile cu parfum de folk si de Cristi Ghindaseanu, pe care Mircea il pomeneste si el pe manseta CD-ului pentru acelasi lucru, dar ca un flash mi-au venit in minte niste versuri celebre deja:

“Noi vom canta noaptea intreaga,

oaspetii veseli vor dantui,

si-n toiul petrecerii, pret de o clipa,

Om bun si la tine ne vom gandi…”

La multi ani, Om bun, si la multe CD-uri, noi echipa de la ForeverFolk vom fi fericiti sa-ti cantam “In loc de final”

“La inceput de drum, toti visam o stea….”

3.06.08, dupa o noapte de vis…

Daniel Iancu a lansat albumul Patria – Spitalul de Nebuni

Miercuri, 16 mai 2007, in deja celebrul pentru Gashkademia Folk Club Spice, a avut loc lansarea albumului “Patria – Spitalul de Nebuni” al lui Daniel Iancu.

La asa “lansare” au fost invitati “ca la balamuc”: Ovidiu Mihailescu, Florin Chilian, Mircea Bodolan, Imperfect, Toni Tecuceanu, Eugen Avram, Daniel Fat, Alina Manole, Puiu Cretu, Mariana Butnaru, Dan Caramihai, Teddy Tudoroiu, Tapinarii, Catharsis, Cleshtar, Laurentiu Ghita, Bogdanel.

A fost un spectacol de circa 3 ore, cu Florin Chilian cantand “Mii de Smaralde” si cu Daniel Iancu, sarbatoritul zilei si ca album si ca zi de nastere (“La multi ani, nene!”), cantand “ZECE“. Cu Gashkademicienii daramand bariera sunetului cu “Tanar si Liber!”, cu coada la autografe, cu o sala cantand si vibrand odata cu cei de pe scena. Decorurile, costumele, totul a fost parte integranta dintr-un spectacol.

La mai mare, domnule DANIEL IANCU!
Va multumesc ca existati! Din toata inima!

Cand UNDEle incalzesc inimile indragostite de muzica folk

Serile de folk din Club 100 Crossroads au avut parte marti, 20 ianuarie, de un eveniment oarecum aparte fata de formatul clasic al serii “invitat mare plus invitat mic”. De aceasta data, am dat intalnire iubitorilor de muzica folk la o lansare de album, folk bineinteles, al grupului clujean UNDE, intitulat “Meteolancolie”.

Albumul a fost inregistrat in componenta Ioan Onisor – chitara si voce, Sandra Pop – voce si Cristina Patrascu – voce, chtiara. Pentru concertul din club 100 Crossroads, din motive foarte intemeiate (Cristina este insarcinata), lui Onisor si Sandrei li s-au adaugat Olivia Langa (chitara, voce) si Florin Dorca (clape).

Si daca a fost seara UNDE, in mod firesc nu puteau lipsi “Pietre”, “Unde” sau piesa ce da titlul albumului “Meteolancolie”. Intr-o atmosfera calda, linistita, Onisor a dovedit inca o data ca este un chitarist inspirat si talentat, iar Sandra a aratat ca face parte din categoria artistilor a caror voce suna la fel de bine live si in studio. Dupa ce a scapat de emotiile inerente nou-venitilor, Olivia ne-a aratat ca se mai nasc voci feminine in folk, iar Florin a completat in mod placut din punct de vedere armonic si melodic recitalul “Undelor”. Un recital folk-jazz ce i-a convins pe toti cei prezenti ca proaspatul album de debut al trupei (un album recomandat de Forever Folk) merita sa faca parte din colectia personala (aveti sansa sa il castigati si participand la concursul lansat de noi pe www.foreverfolk.com).

S-au cantat si coveruri, ale prietenilor (Emeric Imre si al sau “Nebun de alb” era la doi pasi, concertand in aceeasi seara tot in Bucuresti) sau “clasice” (“Give me one reason” de la Tracy Chapman citire fiind doar un exemplu).

Ca la orice lansare de bonton, cei de la UNDE au avut si cativa invitati – Marius Matache (care a si incalzit seara cu 3 cantece), Catalina Beta (care a cantat alaturi de Onisor doua piese, una fiind evident “Gandacul”) si Ovidiu Scridon, al carui microrecital s-a incheiat cu piesa “Mi-e dor de ochii tai”, cantata alaturi de Sandra si Onisor.

Per ansamblu, o seara agreabila de folk, ca in fiecare marti in Club 100 Crossroads, ce a consfintit intrarea grupului “UNDE” in “Liga Campionilor” folkului romanesc. Felicitari UNDE si deja va asteptam cu albumul urmator.

Pentru Forever Folk,

Make

« Previous Page