Mai mult decât atât, în aceeși zi, de la ora 18, în foaierul Casei de Cultură a Studenților va avea loc Festivitatea de premiere a membrilor de onoare ai Filarmonicii. Concomitent, are loc vernisajul unei  expoziții aparte sub titulatura Povestea Filarmonicii în imagini ce va prezenta în exclusivitate materiale unicat, strânse pentru a pune laolaltă istoria Filarmonicii.

Concertul aniversar va avea loc de la ora 19, la Casa de Cultură a Studenților, și va reuni Orchestra Simfonică și Corul Filarmonicii, Cvartetul Transilvan, alături de soliștii Adela Zaharia, János Szerekovan (Ungaria) şi Adrian Mărcan sub bagheta dirijoarei Cornelia Von Kerssenbrock (Germania) şi dirijorul corului – Cornel Groza.

Ca instituţie artistică dedicată exclusiv activităţii de concert, Filarmonica clujeană a fost înfiinţată printr-un decret oficial al Consiliului de Miniştri al României în toamna anului 1955, cu numele oficial de „Filarmonica de Stat Cluj”. La data înfiinţării, formaţiile muzicale au fost orchestra simfonică mare cu un număr de 75 muzicieni şi un ansamblu instrumental de muzică tradiţională (populară) cu un număr de 20 muzicieni. Sub direcţia iniţială a dirijorului Wilhelm Demian, s-a realizat o selecţie a membrilor proaspetei instituţii prin concurs, comisiile fiind prezidate de către marele dirijor Antonin Ciolan, cu participarea celor mai reputaţi specialişti clujeni ai epocii. Ciolan a fost numit dirijor principal al orchestrei simfonice, dirijând primul concert al acesteia pe data de 4 decembrie 1956. La începutul anului 1956, el a preluat şi funcţia de director al Filarmonicii.

Corul Filarmonicii de Stat ,,Transilvania” a fost înfiinţat în anul 1972, în timpul directoratului maestrului Sigismund Toduţă, renumit compozitor clujean şi, în acelaşi timp, şef de şcoală de compoziţie, a cărui iniţiativă şi perseverenţă au avut o mare pondere în reuşita acestui proiect. Formarea ansamblului a fost încredinţată profesorului Dorin Pop, personalitate proeminentă a artei corale româneşti, a cărui competenţă artistică s-a dovedit prin rezultatele spectaculoase ale acestui început de drum: după abia doi ani de la înfiinţare, Corul Filarmonicii clujene a fost recunoscut ca valoare naţională de prim rang, poziţie pe care o păstrează şi în momentul de faţă.

Cornel Groza (n. 1950) şi-a început pregătirea la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca. Apoi, a studiat pedagogia muzicală la Academia de Muzică din oraşul nostru. În 1970, a devenit membru al corului de cameră Cappella  Transylvanica din Cluj, care, sub conducerea maestrului Dorin Pop a devenit un „centru” coral de marcă. Această experienţă a fost decisivă în alegerea lui Cornel Groza, aceea de a urma cariera de dirijat. În 1972, devine membru fondator al Corului Filarmonicii de Stat „Transilvania”. Din 1978, Cornel Groza predă dirijat la Academia de Muzică „Gh. Dima”, iar în 1986, devine dirijorul permanent al Corului Filarmonicii clujene.

Cvartetul Transilvan a luat fiinţă în anul 1987, fiind alcătuit din patru tineri şi valoroşi instrumentişti ai Orchestrei Filarmonicii clujene. În 1989, ca recunoaştere a valorii artistice deosebite, acest ansamblu cameral a dobândit statutul de cvartet de stat, ca formaţie distinctă în cadrul Filarmonicii ,,Transilvania”. Nicuşor Silaghi, Marius Suărăşan şi Vasile Jucan sunt membrii fondatori ai cvartetului, acestora alăturându-li-se, în 1989, violonistulGeorge Dudea. Din anul 2000, cvartetul activează într-o nouă formulă, George Dudea fiind înlocuit la prima vioară de către renumitul solist Gabriel Croitoru, unul dintre cei mai apreciaţi violonişti români ai perioadei actuale, care îmbină cu un remarcabil succes cariera solistică şi rafinamentul muzicii de cameră.

 Cornelia von Kerssenbrock a studiat muzica bisericească la Universitatea „Mozarteum” din Salzburg, dirijatul la Academia de Muzică din Freiburg, cu Peter Gülke şi la „Accademia Musicale Chigiana” din Siena, cu Gianluigi Gelmetti. În paralel, a participat la cursurile de măiestrie susţinute de Jorma Panula (Helsinki), Paul Goodwin (Londra), Mariusz Smolij (Houston), Kirk Trevor (Knoxville) şi alții

Printre orchestrele pe care le-a dirijat, se regăsesc nume ca Orchestra Radio din Hanovra, Orchestra Filarmonicii de Stat din Halle,Musikalische Komödie din Leipzig, Orchestra Teatrului de Stat din Kassel, Orchestra Teatrului de Stat din Mainz, Orchestra Simfonică din München, Orchestra de Tineret din Berlin sau Orchestra Barocă „La Beata Olanda” din Freiburg. De asemenea, lucrează regulat cu orchestre din Cehia, România, Ucraina şi Georgia.

Formată la şcoala clujeană de canto, sub îndrumarea lui Marius Budoiu şi a Ramonei Eremia, soprana Adela Zaharia a beneficiat de cursurile de măiestrie susţinute de Jean Louis Chastaing, Monika Mauch şi Mariana Nicolesco. În experienţa sa profesională, se regăsesc colaborări cu Filarmonicile din Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Târgu Mureş, Râmnicu Vâlcea şi Arad, dar şi cu Opera Naţională şi Opera Maghiară din Cluj. În palmaresul sopranei, se înscriu câteva premii importante la competiţiile de specialitate, dintre care amintim Premiul II obţinut la Concursul Internaţional Sabin Drăgoi (Timişoara, 2011), Premiul III la Concursul Hariclea Darclée (Brăila, 2010), Premiul de Excelenţă la Concursul de Lied Românesc (Braşov, 2008 şi 2009) şi Premiul Special la Concursul Ferdinand Weiss (Cluj-Napoca, 2009)

Născut în Târgu-Mureş, tenorul Szerekován János şi-a început studiile muzicale la Liceul de Artă din oraşul natal la secţia vioară, iar apoi canto cu prof. Papp Mária. În 1998, a devenit membru al Corului Filarmonicii din Târgu-Mureş, iar în 2001 membru al Corului Radiodifuziunii Maghiare. La Academia de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta, a beneficiat de îndrumarea profesorului Keönch Boldizsár, participând şi la cursurile de măiestrie susţinute de Ionel Pantea, Misura Zsuzsa şi Thomas Houser.

Adrian Mărcan a absolvit, în 1996, Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj‑Napoca, la clasa profesorului Gheorghe Roşu, fiind în prezent artist liric la Opera din Braşov şi profesor asociat la Facultatea de Muzică din acelaşi oraş. Baritonul a participat la cursurile de măiestrie oferite de Ionel Pantea, Cornel Stavru, Eugenia Moldoveanu şi Ion Buzea. A colaborat în spectacole de operă susţinute în ţară şi în străinătate (Austria, Germania, Italia, Spania, Grecia, Elveţia, Marea Britanie, Franţa) cu Opera Română şi Opera Maghiară din Cluj-Napoca, Opera Naţională Iaşi, Filarmonica de Stat „Moldova” din Iaşi, Opera din Constanţa, Teatrul Liric „Maria Teodoroni” din Craiova, dar şi cu Opera din Thessaloniki.

Programul concertului:

J. Haydn – Cvartetul de coarde op. 64, nr. 5 în Re ma)jor, Ciocârlia

P. Constantinescu – Cvartet de coarde, partea a III-a (Rondo)

P. I. Ceaikovski – Uvertura-fantezie Romeo şi Julieta

C. Orff – Carmina Burana

Biletele se pot cumpăra de la Agenţia de Bilete a Filarmonicii (Piaţa Lucian Blaga nr. 1-3, la parter în incinta Casei de Cultură a Studenţilor, Tel. 0264 43 00 60) de luni până vineri între orele 10-16 sau în ziua concertului între orele 10-14, precum şi cu o oră înainte de concert. Pretul biletelor este 40 de lei întreg și 20 de lei redus (elevi, studenți, pensionari).

Sursa

Citeste tot articolul - Sărbătoarea Filarmonicii la Cluj

Anca Oprescu este cadru didactic in Cernica si o poeta care pune accent pe creativitate si frumos, intr-o lume contemporanta complexa. Walter Dionisie este un interpret si compozitor cu o istorie muzicala de cativa ani buni, cu o cariera care a cuprins atat recitaluri de jazz (altaturi de nume precum Chick Corea și Airto Moreira sau Jack Bruce, Alvin Lee și Larry Coryell), cat si aparitii scenice cu nume cunoscute din muzica romaneasca (Monica Anghel, Gabriel Cotabita sau Mircea Rusu Band). Intalnirea dintre cei doi a venit undeva in anul 2010, si colaborarea inceputa atunci a dus catre lansarea de care vorbim astazi.

Muzica si poezia urmeaza o linie luminoasa, senzuala , spre esenta si simplitate . Iesind din din tiparele si bravada muzicii si literaturii actuale, „Apa de ploaie” este o poveste despre om , ce merita sa fie aflata si traita de catre oameni. (extras din comunicatul de presa)

Astfel, sunteti asteptati duminica, 29 ianuarie, de la ora 14, in Sala Coloanelor a Salii Palatului (la etajul II), intr-un cadru ce inspira la visare, la dubla lansare.

Lansarea este un eveniment marca Global Human Recovery, in partneriat cu Sala Palatului, Contempora si Agentia Blue Buffalo.

Citeste tot articolul - Momentul intalnirii dintre muzica si poezie – lansare Apa de ploaie

La intrare, două persoane vând biletele de acces. Adulții plătesc 20 de ron, elevii/studenți/tineri beneficiare de card Euro26 – 5 ron. Pentru că noi am ajuns într-o zi de vacanță, intrarea elevilor era gratuită. Tot la intrare ești direcționat către o sală cu dulapuri cu cheie, unde îți poți lăsa lucrurile. Mai ales iarna acest lucru se dovedește util, pentru că a vizita un muzeu mare poate deveni obositor atunci când cari o geacă sau un palton. După treburile administrative, o doamnă vă arată săgețile pe care trebuie să le urmați. Traseul este unul dintre demisol spre etajul 1, marcat destul de des pentru a nu îi pierde urma. Dacă doriți, înainte de a porni, puteți lua un audio-guide (prețul este 10 ron).

Primul nivel al muzeului este dedicat biodiversității României. Fiind o țară cu nu mai puțin de 5 regiuni biogeografice distincte (cea pontică, stepică, continentală, alpină și cea a rezervației Deltei Dunării), ne putem mândri cu una dintre cele mai diverse țări europene, în ceea ce privește fauna și flora. Înainte de fiecare porțiune cu diorame reprezentând aceste regiuni, un panou bilingv (român-englez) prezintă pe scurt caracteristicile acestora. La același nivel, pe lângă cele cinci bio-regiuni sunt prezente și vietățile din mediul acvatic marin sau dulcicol, speciile introduse în fauna sau cele dispărute de-a lungul timpului. O realizare impresionantă, din punctul personal de vedere, este reproducerea unei peșteri (mediul cavernicol), precum și traseul de parcurgere al acesteia. Cu îngustări, cu lumină difuză, cu imitații de picturi rupestre, senzația este incredibil de apropiată de vizitarea unei peșteri reale.

Încet, se ajunge spre nivelul doi al expoziției, dedicat biodiversității Terrei. De la lupi de mare și foci, până la delfini și vietăți ce locuiesc printre corali, de la ursul polar la tigru, de la elefanți la canguri, acestă parte a expoziției curpinde câte puțin din fiecare. În centru se află, așa cum era de așteptat, cel mai impozant și valoros exponat al muzeului: scheletul de Deinotherium gigantissimum, dezgropat la sfârșitul secolului trecut (1890-1894) și montant în 1906. Scheletul domină prin mărimea sa: 4,5 metri înălțime și 3,5 m lungime. Tot o parte istorică a muzeului și sunt dioramele de la începutul secolului (1907) realizate de chiar Grigore Antipa.

Cel de-al treilea nivel este unul dedicat istoriei naturale. Veți găsi aici o colecție de minerale și roci, o sală dedicată insectelor (cu un număr de fluturi impresionanți prin formele și culorile lor), dar și o reproducere a cabinetului lui Grigore Antipa, o parte dedicată evoluției umane și anatomiei omului, precum și o expoziție etnografică unde sunt expuse cele mai reprezentative triburi.

Dincolo de multitudinea de informații adunate în cele două ore de plimbare, am remarcat câteva lucruri. În fața fiecărei zone prezentate se află un ecran cu touch-screen, pe care sunt desenate exponatele. Un dublu click pe acestea vă oferă informații despre respectivul (specie, unde trăiește, dacă este specie periclitată), tot în varianta bilingvă. Panourile informative se găsesc la fiecare pas. Iar la multe dintre zone există o parte audio pe fundal care reproduce zgomotele din natură. Dacă vreți să vă odihniți, la parter o cafenea draguță este deschisă. Și muzeul oferă o serie de programe educative pentru copii.

Muzeul Antipa trebuie vizitat. Cu mențiunea că recomand să mergeți în timpul săptămânii sau în weekend dimineața (deja de la ora 12 jumătate e coadă destul de mare la intrare) și că fotografiile sunt interzise. În rest, numai de bine pentru un muzeu cu standarde înalte.

Citeste tot articolul - Nu e folk, dar ne place: În vizită la muzeul Antipa

Sorin Poclitaru

Poveste despre oameni şi femei este una dintre lecturile pe care le poţi reciti de nenumărate ori, la fel ca şi poveştile din copilărie. Diferenţa majoră este că povestea lui este una care va reuşi să vă facă să zâmbiţi, indiferent de gradul de oboseală. Între noi fie vorba, nu e bine totuşi să fiţi exagerat de obosiţi, pentru că sunt destul de multe regionalisme de sorginte bucovineană în carte.

Pornind de la motive şi premise clasice (un împărat, lipsa de copil, Făt Frumos – Costan pe numele lui din carte, personaje fantastice şi bineînţeles prinţesa ce trebuie salvată), bucovineanul se joacă cu situaţiile şi cuvintele, ia peste picior sintagmele clasice (oameni şi femei)  şi creează un univers aparte: unul în care basmul e amestecat cu situaţii sociale actuale, umorul de limbaj se întrepătrunde cu cel de moment şi de re-interpretare a unei lumi. Povestea lui Sorin nu se poate povesti.  Se recomandă a se citi în schimb în orice moment în care realitatea pare absurdă. Pentru că un cal ce e de fapt pitic (sau un pitic ce se crede cal, încă nu m-am lămurit asupra acestui personaj aparte) poate oricând să vă facă să zâmbiţi. Dar pentru a-l cunoaşte mai bine pe Sorin Poclitaru, vă invităm să urmăriţi un interviu realizat de TV Intermedia.

Schimbăm registrul de la poveşti la poezii prin albumul de versuri Inima cu un pol, deoarece Sorin Poclitaru este poet nonconformist, aşa cum este descris şi în prefaţa cărţii, poeziile lui nefiind un produs al unei tendinţe a literaturii actuale, a unui stil impus de-a lungul timpului, versurile lui curgând natural, fie că e vorba de poezii de dragoste sau despre evenimente cotidiene, în ambele regasind şi un dram de umor.

Poate că în ultimul timp aţi tot auzit tot mai multe piese folk în prezentarea cărora se menţiona mereu numele lui Sorin. Şi în această carte am regăsit versuri pe care le-am tot fredonat la diverse concerte precum Facebook (Puiu Creţu) sau Cântecul celor două Ioane (Adi Beznă).

Anul acesta la Alba Iulia, Sorin a lansat aceste două cărţi şi în cadrul festivalului Ziua de Mâine, lansare despre care puteţi citi aici. Şi pentru că actorul Adrian Păduraru a însufleţit doua poezii, cel mai simplu mod prin care pot descrie cartea este chiar prin fragmentele recitate atunci:

“Nici proştii şi nici cei cu şcoală/ Nu cată, Doamne feri!, vreun rost,/ Schimbarea traiului anost,/ Ei vor femeia ideală./ Supusă ca un sclav barbar/ Şi răbdătoare Penelopa,/ Mai credincioasă decât popa/ Şi mai dorită ca un star.[...] Să fie musai şi frumoasă,/ Să stea la cratiţă cu drag,/ Să amintească numai vag/ Că ar dori cumva să iasă./ Să-i pari un zeu când sforăi gros,/ Cu burta-n sus ca o redută,/ Ca o conservă desfăcută,/ Să-i pari, din toţi, cel mai frumos.”   (Femeia ideală).

Şi dacă nici în acest tip de carte nu vă regăsiţi, poate că a treia oară e cu noroc: Un (H)umor pentru mintea copiilor este o “plachetă de versuri hazlii” scrisă pe înţelesul celor mici, plină de personaje simpatice care trec prin tot felul de aventuri. Însă ce mi-a atras atenţia în mod special a fost un mesaj către Sorin de la unul din micii lui cititori:

Dragă autorule, Vreau să îţi spun că mi-a plăcut foarte mult poezia Căţeluşul meu, numai că trebuie să mai schimbi un pic ultimul vers. Trebuia să nu îl cerţi pe câine, că-i şi el om (suflet)! [...]

Aşadar, Sorin se pliază cu uşurinţă pe multe stiluri, adresându-se tuturor, de la mic la mare, versurile lui regăsindu-se în numeroase piese folk din cele mai diferite: melancolice sau vesele, de dragoste sau umoristice.

Citeste tot articolul - Sorin Poclitaru de 3 ori

Au pornit in muzica in 1981 cautand o modalitate de a exprima emotii si stari. Au continuat sa faca acest lucru si in cei 30 de ani de muzica, pe parcursul celor 8 albume, iar muzica lor astazi cuprinde de la romantismul pieselor Iarba prin par, Un sfarsit e un inceput sau Daca vrei, la protestul din Se lasa rau, Armaghedeon, Boala de ganduri. Ultimul lor album – Stem – este o imbinare a tematicilor mai vechi cu ideea reintoarceri la radacini, pastrand in acelasi timp marca unei trupe care din 13 decembrie 1981 (momentul de nastere oficiala) pana astazi si-a pastrat fanii aproape.

Concertul din 8 decembrie va fi sustinut de Călin Pop, Marcel Breazu, Leontin Iovan si Ovidiu Rosu, iar cei patru vor veni pregatiti pentru a spune, in stilul propriu, o poveste ce se deruleaza de 30 de ani. O poveste formata din muzica de atunci si cea de azi (una dintre surprizele asteptate de fani fiind o lucrare rock noua, in 6 acte), din imagini stranse de-a lungul timpului si oameni: cei de pe scena si cei din fata scenei – fani stransi in tot atatia ani de cantat.

Biletele pentru concert sunt disponibile in Reteaua Eventim: magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Humanitas, Carturesti si on-line pe www.eventim.ro.

Celelalte Cuvinte – Dacă vrei

Citeste tot articolul - Celelalte Cuvinte – concert aniversar 30 de ani

Dincolo de un spațiu traversat zilnic de sute de oameni, metroul a fost ales de către cei de la Teatrul Masca ca un spațiu alternativ cultural, o dată cu lansarea proiectului Orașul de sub Oraș. Totul a început cu provocarea de a aduce diverse manifestări culturale la metrou: actori, fotografii și pictori, dansatori, și a devenit în timp o constantă în weekendrurile bucureștene, aduncând  piese de teatru, demonstrații de dans, concerte sau proiecții de film pentru o întâlnire deloc întâmplătoare cu arta contemporană.

Am receptat cu încântare invitația de a merge la dubla sărbătoare underground, pentru că în ciuda numeroaselor evenimente prezentate la metrou de cei de la Masca, nu reușisem nicicum să îi văd. Evenimentul a început cu un recital folk susținut de Marius Dașcău (câștigător al premiului Radio România la Festivalul de Folk de la Alba Iulia). Nu am reușit să prind tot recitalul, dar schimbând câteva vorbe, a recunoscut că a fost emoționat și curios de reacția celor care se opreau în fața scenei situată în stația de metrou Unirii 1. Concluzia a fost una pozitivă, căci oamenii au ascultat cuminți (chiar dacă piesele nu erau cunoscute), au zâmbit și au aplaudat.

A urmat spectacolul Gardienii se întorc, prezentat de Teatru Masca, sub bagheta regizorală a lui Mihai Mălaimare. O combinație de muzică, dans și umor care a reușit ca timp de o oră și câteva minute să ne rupă de timp și de orice problemă.

Pornind de la premisa ca un corp de gardieni se angajeaza, ca urmare a unei dorinte intrinsece, să promoveze cultura, spectacolul este format din două părți distincte. Prima parte aduce la un loc melodii reprezentative pentru diferite popoare, fie ele din categoria hiturilor sau a melodiilor folclorice (precum Kalinca, Paloma Blanca, Lili Marlene, Ciobanas cu 300 de oi, Banana Joe). Fiecare melodie este interpretată live, cu o coregrafie specifică și cu actorii costumați tradițional și în conformitate cu piesa cântată.

Am fost încântată de modul în care, pe marginea scenei, se aflau câteva cuiere cu recuzita necesară și cum între momentele muzicale, chiar actul schimbării hainelor devenea o parte a spectacolului. Pe lângă actori, la reușita spectacolui au contribuit muzica rescrisă special de către Răzvan Diaconu, coregrafia realizată de Ioana Macarie, și costumele expresive, dar funcționale creeate de Sanda Mitrache.

Cea de-a doua parte a spectacolului, constă în momentul de balet Cotofana hoată, realizat cu ajutorului lui Ioan Tugeanu. Momentul de balet este unul special, fiind o combinație de dans, mimă și comic de situație.

Pe parcursul orei petrecută alături de cei de la Masca, am putut observa și reacția publicului (am avut avantajul de a vedea spectacolul de mai sus, de pe culoarul de trecere între cele două stații de metrou de la Unirii). Fiecare metrou care ajungea în stație mai lăsa câtiva oameni printre spectatori. Am remarcat oameni care să grăbeau și încetineau pasul pentru ca mai apoi să zâmbească și să se destindă. Primul rând din fața scenei a fost compus din vreo 10 copii, care stăteau pe geci, pe jos, absolut aborbiți de ce se întâmpla pe scenă. Publicul a aplaudat, s-a bucurat, a râs. Și m-am bucurat să văd metroul altfel. Aștept acum cu nerăbdare să văd trupa și la teatru.

Și pentru că celor de la Masca le place să fie aproape de public, îi puteți găsi pe site-ul oficial  (http://masca.ro/site/), pe blog (http://teatrulmasca.wordpress.com/),  pe Facebook (http://www.facebook.com/pages/Teatrul-Masca/159331557448806), si pe Twitter (@mascateatru)

Citeste tot articolul - Teatrul din subteran

“SoNoRo si-a dorit cu fiecare editie sa  deschida publicului romanesc o lume noua si surprinzatoare; o lume a muzicii si a concertelor de calitate, care sa incante toate simturile, care sa atraga in salile de concert atat cunoscatorii, cat si un public nou. Anul acesta, aventura muzicala SoNoRo continuă cu o calatorie spre lumi noi. Va fi cea mai ampla si variată editie SoNoRo de pana acum, cu un program subtil, profund si in acelasi timp, captivant”, spune Razvan Popovici, directorul festivalului SoNoRo.

Daca Festivalul a inceput dedicat muzicii de camera in stilul clasic, anul acesta prima noutate vine cu introducerea jazz-ului in festival. Astfel, improvizatii dupa compozitori precum Bach, Georg Breinschmid, Cole Porter, Duke Elington sau George Gershwin vor fi aduse in fata publicului degustator de placeri muzicale de nume precum Luiza Zan, trio-ul vienez Schmid – Carstern – Breinschmid, pianistul Petra Geniusas sau saxofonistul si compozitorul newyork-ez Daniel Schniyder.

Asocierea dintre Lumea Noua si America este de departe una dintre cele mai intalnite de acest gen. Tocmai de aceea,  acesteia ii este dedicata seara New Worlds (vineri, 11/11/2011, Palatul Bragadiru). O seara in care compozitori americani precum Philipp Glass, Edward K. Ellington sau George Gerswhin vor fii prezenti, dar si piese clasice ale unor compozitori precum Vivaldi sau Sostakovici (sub aranjametul lui Daniel Schniyder) vor dezvalui esenta unei lumi deschise spre experiment si incursiuni muzicale.

Fiecare seara de festivalul a pregatit ceva special, iar cvartetul de coarde Casal din Zurich va celebra istoria muzicala cantand pe instrumente originale Jacobus Steiner la Catdrala Sf. Iosif (marti, 08/11/2011). O imbinare intre muzica si arta contemporana este seara Reflectii – Imagini in nisip ( luni, 14/11/2011, BNR – Sala de marmura), cand pictorul Raphaël Thierry va picta pe nisip pe compozitiile lui Sven Renemanis. Va place Liszt? Nici o problema : seratele Lisztomania (Bucuresti si Cluj) il celebreaza pe compozitor, aniversat in acest an in intreaga lume. In cadrul acestora, actrita Maria Dinulescu va citi fragmente din scrierile marelui interpret si compozitor.

Detalii complete despre program, salile de concert si bilete puteti gasi pe site-ul dedicat festivalului: http://www.sonoro.ro/

Citeste tot articolul - Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră SONORO 2011

Pentru acest an, festivalul pregateste spectatorilor atat selectii de teatru, cat si evenimente speciale. Evenimentele de teatru sunt impartite in cinci sectiuni. Unul dintre punctele centrale va fi sectiunea Focus construita in jurul regizorului Andrei Serban. Motivul este, dincolo de renumele international al acestuia, creatia si personalitatea lui, centrata in ultimii ani in spectacole insipirate din universul cehovian. In cadrul acestei sectiuni veti putea vedea spectacole precum Trei surori, Unchiul Vanea sau Ivanov.

Gruparea spectacolelor pe sectiuni – pe langa cea deja mentionata mai sus, mai exista  o Selectie centrala, Dans in Teatru, Teatrul de maine si In prim plan, actorul – are rolul de a ajuta spectatorul sa-si orienteze cat mai rapid alegerea, in functie de interese si preferinta. Mai mult decat atat, se evidentiaza directiile de dezvoltare ale teatrului autohton, in cadrul unui eveniment ce aduce laolalta atat regizori consacrati si trupe de teatru recunoscute unanim valoric, cat si tineri regizori cu abordari diferite, dar care se concentreaza in jurul acelorasi tematici teatrale vechi inca din antichitate.

Pe langa teatru, Festivalul ne-a pregatit pentru acest an o serie de evenimente. Astfel, pe toata durata festivalului, Ceainaria Teatrului ACT asteapta amatorii de discutii libere sa stea pe Divanele FNT – La sfat cu artistii. Printre tematicile abordate se numara De ce am ales teatrul, Muzica de teatru – un gen original sau Scenografia – de la gand la obiect.

Pentru cei care nu reusesc sa ajunga in salile de spectacole, ca si pentru cei care sunt in afara urbei bucurestene, Radio Romania Cultural ne asteapta cu FNT on air. Un program al spectacolelor il gasiti aici. Daca va plac happening-urile artistice, Teatrul Masca va asteapta La portile Festivalului. Mai exact la statia de metrou Unirii I, in cele doua weekenduri curpinse de festival (28-30 oct si 4-6 noiembrie).

FNT este organizat de UNITER, Ministerul Culturii si Patrimoniului National, Primaria Muncipiului Bucuresti si Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Institutul Cultural Roman (in calitate de co-oranizator). Director artistic si selctioner unic al editiei 2011 este criticul de teatru Alice Georgescu, iar director executiv este Aura Corbeanu, vicepresedinte UNITER.

Biletele se găsesc la: Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Odeon, Teatrul Bulandra, Opera Naţională Bucureşti, Teatrul Naţional de Operetă, Teatrul de Comedie, Teatrul Nottara, Teatrul Mic, Teatrul Metropolis, Teatrul Act, Teatrul Ţăndărică, Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, Teatrul Arca – Club la Scena, precum şi în reţeaua Vreaubilet.ro

Mai multe informatii despre piesele din program si festival gasiti pe site-ul dedicat: http://fnt.ro

Citeste tot articolul - Festivalul Național de Teatru – București, 28 octombrie – 6 noiembrie 2011

Victor Bailey este recunoscut drept unul dintre cei mai mari bass-isti ai lumii, cu un sunet inimitabil de jazz-funk, si cu o istorie de artist care nu numai canta, dar care compune, se implica in viata diverselor trupe cu care colaboreaza si care inregistreaza in momentul de fata un succes de zile mari alaturi de grupul ce poarta numele sau (alaturi de care de altfel va concerta in Romania si care ii cuprinde pe Poogie Bell, Peter Horvath si Michael “Patches” Stewart).

Bailey s-a remarcat inca din tinerete ca un bassist de exceptie cand, la numai 19 ani, s-a alaturat trupei inovatoare de fusion jazz, Weather Report. Alaturi de acestia a intrat sub lumina reflectoarelor, iar de-a lungul timpului colaborarile sale au inclus artisti precum Joe Zawinul, Mary J. Blige sau Madonna. Poate tocmai trecere prin zeci de experimente muzicale si zone de influenta muzicala diversa au dus catre sunetul unicat promovat de artist, ce se incadreaza in zona de post-funk-jazz.

Poggie Bell (tobe) este un artist ale carui batai pot fi auzite in inregistrari cunoscute la nivel mondial de jazz, R&B, soul sau hip-hop. De altfel, cariera sa a debutat in copilarie, daca luam in considerare ca la doi ani si jumatate aparea alaturi de tatal sau (profesor de muzica si cantaret de jazz) la Pittsburgh’s Carnegie Hall. Printre colaborarile sale se numara Marcus Miller, Roberta Flack, David Bowie, Al Jarreau si  Vanessa Williams.

Michael “Patches” Stewart (trompeta). Dupa un debut facut la 16 ani si 8 ani in trupa lui Al Jarreu, intrarea lui Stewart in trupa lui Marcus Miller i-a adus acestuia o confirmare a valorii sale muzicale prin apropierea stilului sau de perioada tarzie a lui Miles Davis. Printre colaborarile sale se numara cele cu Quincy Jones, David Sanborn, George Duke and Whitney Houston.

Peter Horvath (clape): La fel ca si ceilalti componenti ai trupei, responsabilul de clape are la activ numeroase colaborari cu nume sonore precum Bobby Hutcherson, Joe Henderson, Aretha Franklin, Lalah Hathaway, Melba Moore, Keith Washington, Richie Cole, Ernie Watts, Oakland Symphony, Ray Obiedo.

Un basist de talia lui Victor Bailey nu putea strange in jurul lui decat o serie de artisti la fel de prolifici si potriviti pentru un sunet cu accente funk si groove. Prin urmare, sunteti asteptati sa va bucurati de muzica de calitate si atmosfera jazz.

Un eveniment MHO Music.

Citeste tot articolul - Jazz de înaltă clasă la Bucureşti şi Sibiu

Cluj Arena, construita pe locatia fostului “Ion Moina”, este un stadion impresionant prin capacitatea si arhitectura lui, fiind un motiv de mandrie pentru Transilvania. Inaugurarea acestui stadion a insemnat 2 zile de sarbatoare si concerte. Am asistat doar la prima zi, insa sunt convinsa ca a fost cea mai spectaculoasa. Frigul si erorile organizatorice au reprezentat micile dezavantaje ale serii. Cat despre organizare, vom pune pe seama faptului ca evenimente de asemenea anvergura nu sunt atat de frecvente in Cluj pe cat au devenit o obisnuinta in Bucuresti.

Cel care a dat tonul serii a fost Grigore Lese alaturi de Sensor intr-o combinatie neobisnuita. Inca de la primul vers, acesta a reusit sa atraga atentia a mii de oameni aflati pe stadion, printr-o “urare” neasteptata. La scurt timp dupa, a urmat un moment asteptat de multi, urcarea pe scena a celor de la Semnal M. Poate ca multi dintre cei tineri nu stiau piesele lor sau le stiau doar va,g insa cu siguranta au fost apreciate de cunoscatori.

O surpriza a serii a fost trupa Pacifica alaturi de Leo Iorga, reintors dupa o absenta pricinuita de sanatatea acestuia. Au cantat pentru public cele mai cunoscute piese Compact, dar si Povestiri din gara de la Cargo (unde Leo a fost vocal timp de 1 an), iar showul a fost unul desavarsit. Poate am fi preferat sa fie ei ultimii dintre cei ce aveau rolul de a deschide concertul, sa fi cantat mai mult, insa am inteles ca si acel moment a fost un efort. Efortul insa a fost rasplatit cu multe aplauze din partea celor prezenti.

O ultima trupa inaintea invitatilor principali au fost baietii de la Voltaj care au oferit un show de lumini si au animat publicul inghetat de frigul de afara. Au cantat piese vechi, de pe primele albume, piese mai noi, insa momentul lor a parut cam lung sau poate doar devenisem nerabdatori sa-i vedem pe cei de la Scorpions. Un moment impresionant al recitalului Voltaj a fost in timpul piesei Vara trecuta, cand toti cei de pe stadion au aprins luminile telefoanelor, facand concurenta stelelor.

Scorpions sunt deja obisnuiti ai Romaniei. Au cantat la Bucuresti de mai multe ori, la Sibiu, acum la Cluj. Au peste 40 de ani de muzica, dar o fac cu aceeasi placere ca la inceput. Sunt niste copii mari care se distreaza pe scena, spre incantarea publicului care, indiferent de varsta, vibreaza cu ei. Fie ca au cantat balade (Still lovin’ you sau Holiday), fie ca au “rupt” scena cu hard-rock pur (Tease me, please me sau Rock you like a hurricane), fie ca ne-am amintit de caderea Cortinei de Fier cu Wind of change, nu au lasat nici o secunda senzatia unor muzicieni la apusul carierei, care mai bifeaza un concert, o locatie din lume. Vocea lui Klaus are aceeasi acuratete chiar si pe piesele cu note acute, mana lui Rudi nu tremura, Kottak debordeaza de energie pe piese sau in partea dedicata lui. Matthias e filigranul de chitara al trupei, Pawel e un bass-ist de forta, asemeni masinilor germane.

Faptul ca showul a inclus multe piese noi (ultimul album Sting in the tail a aparut in 2010) si care nu au facut nota discordanta cu compozitiile consacrate, arata ca trupa inca are resurse compozitionale, netraind nicicum de pe urma hit-urilor de odinioara. Iar regretul fanilor ca trupa se afla in turneul de adio este absolut indreptatit.

Tot ce putem dori Clujului este ca seara magnifica a lansarii Cluj Arena sa fie doar inceputul unor seri de poveste, muzicale, sportive si nu numai. Cum ar spune cei de la Scorpions, The best is yet to come.

Citeste tot articolul - Scorpions la Cluj Arena