Inregistrarile audio ale Mozart Rocks 2010 sunt acum online

In luna aprilie v-am prezentat un spectacol inedit, o imbinare armonioasa dintre muzica clasica si chitarile electrice, iar cronica suna cam asa:

Cei care au fost in sala la Mozart Rocks stiu ca e greu sa gasesti cuvintele potrivite pentru a descrie ce s-a intamplat acolo. Celor care au ratat acest eveniment, le recomand ca la urmatoarea reprezentatie sa nu mai lipseasca. Pentru ca Mozart Rocks, pentru ca Mozart suna tare bine alaturi de chitarile electrice ale unor artisti extrem de talentati.

Restul povestii il puteti citi aici.

Dar acum povestea este insotita de muzica prin intermediul sitelului www.mozartrocks.ro, pe care a fost adaugat o parte din repertoriul acelei seri si o galerie foto impresionanta ca pana la urmatoarea editie sa ne putem delecta cu un spectacol audio impresionant.

Spectacolul integral va fi difuzat in toamna de Televiziunea Romana si de asemenea, tot in toamna, vor urma o serie de concerte in zona Ardealului. Pentru detalii, urmariti www.mozartrocks.ro.

Aerosmith la Bucuresti

In ultimele luni, fanii AC/DC, Eric Clapton, Bob Dylan si respectiv Aerosmith si-au putut vedea visul cu ochii, de a-i vedea pe scena romaneasca, dupa multe zvonuri si ani de asteptare.  Iar showul legendarei trupe rock Aerosmith a indeplinit sau chiar depasit asteptarile celor prezenti.

Astfel, in data de 18 iunie am ajuns cu sufletul la gura in noua locatie Zone Arena pentru a-i vedea pe Steven Tyler, Joe Perry si restul trupei Aerosmith. Desi zona concertului nu parea sa anunte un concert de calibrul celor de la Aerosmith, totul in jur parand neterminat, atentia s-a mutat rapid pe scena cand trupa Reamonn, opening-act-ul evenimentului, si-a intrat in rol.

Spre deliciul publicului solistul a salutat multimea de oamenii in limba romana si au inceput in forta cu piesa “Faith”. Desi recitalul lor nu a durat mult, piesele precum “Set of Keys”, “Through the Eyes of a Child”, “Aeroplane”, “Star” , “Million Miles”, “Moments Like This”, “Serpentine” “Tonight” si “It’s Over Now” ne-au convins ca merita vazuti intr-un concert in care ei vor fi personajele principale. Intre piese ne-am convins de legatura aparte cu publicul roman prin mesajele transmise in limba romana si incantarea lor de a reveni in tara (The Reamonn au fost prezenti la una din editiile BestFest). Nu putea lipsi nici hit-ul “Supergirl”, moment chiar impresionant caci, uitandu-ne in jur, majoritatea oameniilor cantau. E greu pentru o trupa ca, evoluand in deschiderea unui show precum cel al Aerosmith-ului, sa reusesti sa incalzesti publicul, sa-i atragi atentia, ceea ce trupa Reamonn a reusit din plin.

Poate unii din spectatori ar fi dorit ca momentul lor sa se prelungeasca, insa nerabdarea pana cand legendararii Aerosmith aveau sa urce pe scena, crestea din ce in ce mai mult. Si tensiunea se simtea in aer caci asteptarea parea prea lunga, publicul aplauda si striga doar doar vor incepe mai devreme. Insa ca orice vedete, cand asteptarea atingea cote maxime, “cortina” cu insemnele trupei se “prabuseste”, luminile se aprind si showul incepe.

Si iata-i pe scena, Steven Tyler asa cum ne-am asteptat este el singur o aparitie prin vestimentatia lui stridenta insa nici Joe Perry nu era mai prejos. “Love In An Elevator” a dat startul  si Steven Tyler s-a dezlantuit, aruncandu-si in public haina plina de paiete lucioase.

Au urmat piesele “Back In The Saddle” si “Falling In Love (Is Hard On The Knees)”, iar atmosfera de pe scena parea un clip de-al trupei, deoarece totul parea varianta live a videoclipurilor. Aceeasi energie, aceeasi calitate, ca si cum ar fi fost un show pentru prietenii trupei.

Setlist-ul continea piese din cele mai cunoscute pana la cele noi, “Eat The Rich”, “Pink”, “Livin’ On The Edge”, “What It Takes”, “Rag Doll”. Cred ca emotiile au fost amplificate cand balade “Crazy” si “Cryin’” au fost cantate cu pasiune de toti cei prezenti, ceea ce mai rar vezi, chiar la concertele unor trupe celebre.

Dar nici trupa, nici publicul nu s-au oprit aici. Steve a alergat pe scena, a antrenat publicul, si-a aruncat ochelarii de soare si o bratara in mijlocul multimii si a continuat sirul hit-urilor cantate alaturi de toti cei prezenti prin “Jaded”, “Stop Messin’ Around”, “I Don’t Want To Miss A Thing”, “Sweet Emotion”, “Baby Please Don’t Go”.

Trupa a parasit scena imediat ce piesa “Draw the Line” a luat sfarsit, dar concertul nu se putea termina aici. Publicul a strigat, a batut din picioare, a aplaudat minute in sir pentru ca, si de data aceasta, trupa Aerosmith s-a lasat asteptata.

Au revenit pentru bis cu “Dream On”, “Walk This Way” si “Toys In The Attic”. Parasind arena, eram inca sub influenta spectacolului si toata noaptea un “mic Steve Tyler” a cantat piesele favorite in minte, facandu-ne sa fredonam piesele celor de la Aerosmith.

A fost un show fara efecte pirotehnice, fara detalii pe scena, doar muzica si si componentii trupei facand tot showul, iar dintr-o parere strict personala, pot spune ca mai bine de atat nici ca se putea si totusi un asemenea spectacol nu se poate descrie in suficiente cuvinte.

Foto: www.RockStage.ro

“Despre Sunete si Lumina” – O seara de Muzica si Fotografie la Opereta

Despre Sunete si Lumina O Seara de Muzica si Fotografie la Opereta

Pentru o seara, foaierul Teatrului de Opereta “Ion Dacian” va gazdui un altfel de manifestare artistica decat cele cu care am fost obisnuiti pana acum. Dana Tanase, Ioana Gheighis si Vlad Robu impreuna cu fotograful Radu Tudoroiu vor aduce in acelasi spatiu vocile si fotografia, imbinand seria de portrete “Ambasadorii” cu un recital de muzica clasica.

Prin seria “Ambasadorii” Radu Tudoroiu regaseste si clasifica, cel putin partial, persoanele care au contribuit la producerea celor mai importante schimbari din viata sa. Desi este un proiect cu valente intime, Tudoroiu descopera si evidentiaza ideea potrivit careia figurile maternale si paternale, atat de definitorii pentru un individ, devin “institutii de influenta” sau “ambasadori” ai sai, existand omologi ai persoanelor fotografiate in fiecare dintre noi – cei care ne-au invatat sa gandim, sa crestem, sa evoluam.

In partea muzicala a serii, elevi ai Liceului de Muzica “George Enescu”, indrumati de Claudia Deleanu, vor interpreta:

Dana Tanase

“O mio babbino caro” – G.Puccini, “Gianni Schicchi”
“Quando me’n vo” – G. Puccini, “Boema”
“Regina Noptii” – W.A.Mozart, ”Flautul Fermecat”
“Sposa son disprezzata” – A. Vivaldi
“Ebben ne andro lontana” – A. Catalani, “La Wally”

Ioana Gheighis

“Parto,Parto” – W.A.Mozart, “Clementa lui Tito”
“Una voce poco fa” – G.Rossini, “Barbierul din Sevilla”
“Se il ciel mi divide” – N.Piccinni
“Voce di donna” – A.Ponchielli, “Gioconda” ”Che faro senza Euridice” – C.W.Gluck, “Orfeu si Euridice”

Vlad Robu

“Ombra mai fu” – G.Fr.Handel, “Serse”
“Lascia ch’io pianga” – G.Fr.Handel, “Rinaldo”
“Vittoria,Vittoria” – G.Cariossimi
“Quella fiamma” – B.Marcello
“Dolente immagine di fille mia” – V.Bellini

Duet Dana Tanase si Ioana Gheighis

“Tutti Fior”- G.Puccini, “Madama Butterfly”

Duet Dana Tanase si Vlad Robu

“La cidarem la mano” – W.A.Mozart, “Don Giovanni”

Evenimentul va avea loc in data de 7 iunie, ora 19:00.

Cand sentimentele se linistesc, Mozart still Rocks!

Mozart Rocks e probabil un paradox. Si tocmai de aceea, nu am vrut sa scriu imediat dupa spectacol, ci am asteptat 1 saptamana, pentru a lasa gandurile, senzatiile si perceptiile asupra unei imbinari de clasicism si modernism cum rar s-a incercat in Romania sa se sedimenteze. In plus, am vrut sa astept ca multi din cei ce au asistat la show sa incarce filmari cu momente din acesta.

Mozart Rocks 2010 a fost dedicat Asociatiei Telefonul Copilului http://www.telefonulcopilului.ro si pentru acest fapt orchestra simfonica a Filarmonicii “George Enescu”, condusa de Maestrul Tiberiu Soare, a acceptat sa evolueze pro-bono in cadrul Mozart Rocks, generand astfel toate premisele unei reprezentatii de exceptie. Si pentru ca simfonicul era dominant in spectacol, orchestra a deschis balul, cu un prim pasaj, urmat de Child’s Anthem (Imnul copilului), piesa pentru care au urcat pe scena toti artistii ce urmau sa evolueze in spectacol.

Show-ul l-a deschis timisoreanul Horia Crisovan, interpretand Nunta lui Figaro – probabil una din cele mai cunoscute arii ale lui Mozart. Claudiu Ursache (The Marker) este meziniul proiectului, dar fara indoiala ca a fost unul din cei mai spectaculosi si mai pe gustul celor prezenti la Sala Palatului. Florin Demea, chitaristul trupei Riff si veteranul proiectului, a emanat forta, sound-ul lui, figura lui ducandu-ma cu gandul la Brian May (Queen).

Intrucat am participat si la repetitii, stiam de una din surprizele pregatite pentru public – High Hopes a celor de la Pink Floyd, cu Dan Helciug vocal (si imbracat ca un nobil de la curtea regala a Frantei) si Calin Grigoriu alternand chitara acustica (cu corzi de plastic) cu slide-ul Fenderului electric.

Cezar Popescu (Vita de Vie) a fost imperial pe Carmina Burana, Remus Carteleanu a cantat muzica clasica cu aceeasi daruire cu care a cantat alaturi de Metrock sau Laura Stoica, Adrian Stoenescu a avut propriul sau intermezzo de muzica electronica, nu a fost un simplu instrumentist. Andrei Ilie a fost singurul tobar prezent la Mozart Rocks, dar el i-a acomaniat magistral pe toti instrumentistii ce au urcat pe scena, indiferent de stilul pieselor abordate. Cosmin Lupu a canalizat in cel mai constructiv mod cu putinta emotiile pentru un recital de finete si eleganta.

Din punct de vedere personal, intotdeauna am avut o atractie aparte pentru chitara bass, desi am cantat mereu pe chitara armonie, probabil mitul “merele din curtea vecinului sunt mai dulci”. Dar ce poate face Adrian Ciuplea cu un bas cu 6 corzi pe o piesa clasica – Saint-Saens, Allegro Apassionato – este aproape imposibil de descris, asa ca va invit sa vizionati reprezentatia acestuia.

Si Mozart Rocks a fost si international, datorita lui Trond Holter, chitaristul celor de la Wigwam, care a cantat alaturi de Elena Vasile (v-o mai amintiti? pe vremuri a cantat etno alaturi de grupul Hora, apoi rock in grupul Raza, cu George Patranoiu) Sleeping sun a celor de la Nightwish (reprezentanti de vaza ai rockului simfonic).

Calin Grigoriu a fost responsabil pentru aranjamentele orchestrale pentru mai multe din piesele cantate la Mozart Rocks. Iar alaturi de Nadine a cantat o prelucrare dupa Led Zeppellin si Kashmir care a facut sa vibreze publicul din Sala Palatului, dar a cantat si o piesa a unuia din muzicienii care i-au determinat stilul – Yngwie Malmsteen. Remus Carteleanu si Horia Crisovan au facut un duet memorabil pe Brahms si al sau Dans ungar, pe care va si invitam sa il savurati in clipul de mai jos.

Ultima surpriza a serii a fost Ioan Gyuri Pascu si “tambalagiul anonim” adus pe scena pentru a reproduce fidel piesa Tara arde, babele se piaptana, asa cum a fost ea orchestrata in original in 1993.

I-am lasat la sfarsit, desi ar fi trebuit sa ii mentionez la fiecare paragraf. Ma refer aici la Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, condusa imperial de Maestrul Tiberiu Soare. Eleganta, prestanta, sobrietate, performanta, daruire, arta sunt cuvinte prea sarace sa descrie ce au realizat membri orchestrei la Mozart Rocks, dincolo de unele afirmatii tendentioase ca nu ar trebui sa se afiseze alaturi de rockeri. Cat despre Maestrul Tiberiu Soare, inca de la repetitii m-a impresionat prin usurinta cu care pe de-o parte dirija orchestra, corectand o “patrime” la trombon sau intensitatea sunetului trianglului, iar pe de alta colabora cu chitaristii, adaptand partiturile sau indicand tempo-ul. De altfel, nu de putine ori am avut senzatia ca poate lasa in orice moment bagheta deoparte pentru a prelua un Ibanez sau un Fender si a continua sa cante alaturi de orchestra. Maestre, chapeau!

Iar daca Mozart Rocks exista si a fost posibil si in 2010, acest lucru i se datoreaza lui Constantin Teodorescu. Sau, glumind si parafrazandu-l un pic, “mustaciosului” ce a prezentat intregul spectacol, presarat cu glume si cu laude la adresa muzicienilor, fie ei chitaristi de rock sau instrumentisti ai orchestrei. In plus, scrie cu o savoare aparte, de aceea v-am indicat si blogul lui personal.

Cei care au fost in sala la Mozart Rocks stiu ca e greu sa gasesti cuvintele potrivite pentru a descrie ce s-a intamplat acolo. Celor care au ratat acest eveniment, le recomand ca la urmatoarea reprezentatie sa nu mai lipseasca. Pentru ca Mozart Rocks, pentru ca Mozart suna tare bine alaturi de chitarile electrice ale unor artisti extrem de talentati.

Detalii despre proiectul Mozart Rocks gasiti pe www.mozartrocks.ro/

Mozart Really Rocks

Va povesteam aici de un spectacol aparte, ce imbina rockul si muzica clasica, intitulat, extrem de inspirat, “Mozart rocks!”. Vineri, 9 aprilie, am avut placerea si onoarea sa assist, alaturi de alti reprezentanti ai presei, la repetitia “oficiala” pentru concertul “Mozart Rocks!”

Si ce mi-au auzit urechile e greu de redat in cuvinte. In primul rand, orchestra este incredibila. Probabil e visul oricarui artist, indiferent de genul abordat, sa cante cu o orchestra in spate (nu sunt putine exemplele in care trupe sau artisti rock, blues sau pop au prezentat concerte cu sprijinul unor orchestre simfonice). Apoi, cand spun “dirijor”, eu ma gandesc la un domn trecut de 50 de ani, cu par grizonat spre alb, usor scortos chiar. La repetitia de azi, Maestrul Tiberiu Soare parea mai degraba unul din chitaristii de rock decat cel care “corecta” patrimile trombonului sau care “dicta” corectarea partiturilor in anumite momente. Chitaristii? S-au integrat rapid in “disciplina” de orchestra, au discutat fiecare bucata cu Maestrul Tiberiu Soare si doar instrumentele si alura ii deosebeau de instrumentistii orchestrei.

Nu voi dezvalui ce se va canta maine si nici cine sunt “solistii” care vor urca pe scena. Dar va asigur ca “Mozart Rocks!” este un show pe care nu trebuie sa il ratati. Pana duminica, puteti cumpara bilete din reteaua Eventim. Pentru a va convinge, iata cateva poze de la repetitia de astazi de la Ateneul Roman.

Acustic Live Music Camp

Cantautorul Silvan Stancel, in colaborare Asociatia Culturala Cultur’ART si Pensiunea RAMET continua traditia taberelor de chitara ACUSTIC LIVE MUSIC CAMP, organizand in perioada 04 – 10 iulie 2010 cea de a 3-a editie.

Cursurile sunt structurate pe nivel incepator – mediu – avansat si acopera majoritatea tipurilor de chitara: chitara electrica, chitara acustica corzi de metal, chitara acustica corzi de nailon, bas. Dintre stilurile de chitara care se vor aborda enumeram urmatoarele: flamenco, chitara clasica, folk, chitara electrica, pop, blues, country, rock, jazz clasic, fusion, hard rock, metal.

Cursurile se vor tine in fiecare zi dupa un program bine definit. Toti profesorii-artisti invitati la aceasta editie sunt cu experienta scenica si didactica. In functie de numarul celor inscrisi si preferintele acestora, vor fi prezenti urmatorii: Andras VARGA, Andrei ROSULESCU, Iarina COPUZARU, Johann HENTZ, Dragos TUDOR, Silvan STANCEL.

In cadrul acestei editii va avea loc lansarea oficiala a metodei de chitara acustica CHITARA PENTRU INCEPATORI semnata de Andrei ROSULESCU si Iarina COPUZARU, in curs de aparitie la Editura MUZICALA.

Pe langa cursurile de chitara, vor beneficia si de o serie de evenimente ca focuri de tabara, excursii in Cheile Ramet si la Manastirea Ramet. Totodata, in ultima seara a taberei, se va organiza un spectacol intitulat ACUSTIC LIVE SHOW unde toti participanti vor sustine mici recitaluri.

In functie de aparitia unor eventuali sponsori se vor organiza concursuri cu premii sau eventual reduceri la costurile de participare. Inscrierile se pot face prin email, la adresa stancelsilvan@yahoo.com iar detalii telefonice se pot obtine la numarul 0744 139 023. Informatii suplimentare despre eveniment gasiti pe www.tabarachitara.ro

Mozart Rocks – un eveniment dincolo de genuri si genii muzicale

“Mozart Rocks” este o alaturare de termeni care, indiscutabil, contrariaza. Si totusi, ceea ce rezulta din imbinarea fanteziei debordante a unor muzicieni nonconformisti dar geniali de rock, jazz, blues sau metal, cu rigoarea, eleganta si finetea unei orchestre simfonice, nu poate fi decat un produs cu adevarat original si de o calitate indiscutabila.

“Mozart Rocks” a aparut in 2006, din initiativa unui om, Constantin Teodorescu, care, prin intermediul Societatii Filarmonice LYRA din Braila, a vazut dincolo de aparente si bariere ale genurilor si geniilor si i-a urcat pe scena Casei Tineretului din Braila pe Marius Rosiu, George Patranoiu si Remus Marius Carteleanu, alaturi de orchestra simfonica a Teatrului “Nae Leonard” din Galati.

Dupa Beethoven Rocks 2007 si Bizet Rocks 2008, pe 11 octombrie 2008, are loc la Bucuresti Mozart Rocks 2008, intr-un moment aniversar, 125 de ani de existenta a Societatii Filarmonice LYRA.

Luni, 12 aprilie 2010, Sala Palatului, interval orar 20.00 – 23.00, va avea loc ce de-a VII-a ediţie a concertului „Mozart Rocks”, de aceasta data în beneficiul Asociatiei Telefonul Copilului (detalii aici). Din programul evenimentului nu vor lipsi abordari inedite ale unor piese celebre apartinand unor compozitori clasici ca J.S. Bach, Beethoven, Brahms, Haendel, Strauss, Bizet si, bineinteles, Mozart, dar si piese celebre ale rock-ului modern, intr-o orchestratie noua. Clasicul si modernul se vor intalni din nou, evenimentul urmand sa-l aiba la pupitrul Orchestrei Filarmonicii “George Enescu” pe maestrul Tiberiu Soare, dirijor al Operei Nationale Romane, alaturi de invitati speciali.

Biletele sunt deja disponibile in reteaua Eventim.ro (magazinele Germanos, Vodafone, librariile Humanitas, Carturesti, www.eventim.ro), la preturi între 40 – 100 RON.

EUROPAfest 2010 – muzica buna invadeaza Bucurestiul

Asa cum v-am obisnuit, incercam pe cat posibil sa va facem cunoscute evenimente muzicale (chiar si cele ce nu tin de muzica folk), evenimente culturale si nu numai. EUROPAfest imbina cultura si muzica intr-o saptamana incarcata de concerte, competitii  de muzica clasica si jazz, totul pentru a oferi o gama cat mai variata de muzica de calitate. Si cum un eveniment de amploare poate fi descris cel mai bine de sursa, va oferim mai jos comunicatul de presa al festivalului. De asemenea, va vom tine la curent cu desfasurarea festivalului, respectiv datele concertelor si artstilor participanti.

La fiecare editie EUROPAfest, o stare de bine invadeaza orasul – muzica live, artisti recunoscuti si evolutii de exceptie. Intre 7 si 13 mai, pe scenele Capitalei concerteaza peste 200 muzicieni din intreaga lume, oferind muzica blues, jazz, pop si clasica.

De 17 ani, EUROPAfest celebreaza spiritul european prin muzica si reprezinta cu succes Romania pe scena marilor festivaluri internationale. Astazi, evenimentul este considerat brand de tara. Din 2005, festivalul se desfasoara sub Inaltul Patronaj al Altetelor Lor Regale Principesa Margareta si Principele Radu.

Directorul festivalului, dl. Luigi Gageos declara ca „in ciuda perioadei dificile pe care o traversam, nu ne putem permite sa renuntam la performanta si calitate, cele doua coordonate pe care e construit EUROPAfest. De aceea, si in acest an, festivalul va oferi muzica de calitate, un melanj de blues, jazz, pop si muzica clasica, care va raspunde unor preferinte dintre cele mai diversificate”.

Asa cum si-a obisnuit publicul, sub sloganul Festivalul ofera! Tu alegi!, EUROPAfest propune o agenda greu de refuzat:

-       concerte de blues, jazz si pop, cu nume cunoscute ale scenei mondiale;

-       Bucharest International Jazz Competition – va oferi 100% jazz & more prin proiectele muzicale de exceptie prezentate de „crème de la crème” a noii generatii de jazz a lumii;

-       Caffe Festival vine in intampinarea celor care dorec sa se relaxeze la finalul unei zile trepidante, alaturi de prieteni, prin concerte in spatii neconventionale;

-       Jeunesses International Music Competition e dedicat iubitorilor muzicii clasice, in acest an prezentand intalniri muzicale cu pianisti de exceptie;

-       Gala EUROPAfest, o atmosfera festiva de celebrare a celor mai buni muzicieni din festival;

Intre 7 si 13 mai, festivalul promite seri de neuitat alaturi de mari muzicieni din Europa si SUA. Cand zici EUROPAfest, te gandesti la muzica buna, la atmosfera! Te gandesti la primavara!

Mai multe detalii puteti gasi accesand :

• Facebook: http://www.facebook.com/pages/EUROPAfest/314433550723
• MySpace: http://www.myspace.com/EUROPAfest
• YouTube: http://www.youtube.com/user/EUROPAfest
• Twitter: http://twitter.com/EUROPAfest

Chris Rea – Still so far to go – Bucuresti 2010

In fiecare an, Bucurestiul mai bifeaza un mare muzician ce vine sa cante pentru prima oara in Romania. In 2010, primul dintre acestia este Chris Rea, un artist din “tagma” chitaristilor de geniu, un exceptional chitarist de slide si cu un timbru usor ragusit inconfundabil. Cu un album nou proaspat editat (avand numarul 24 din cariera), intitulat Still so far to go (poate ca un raspuns la cele 50% sanse de a supravietui pancreatitei cu care a fost diagnosticat in 2001), Chris Rea a concertat si la Sala Palatului din capitala, in cadrul turneului sau mondial.

Sala plina, oameni de o anumita factura (cand s-au deschis usile, nu s-a inghesuit nimeni, ci ne-am asteptat cuminti randul, in ciuda ninsorii de afara), oaresce neintelegere cu orele (la 19.30 inca se repeta in sala). Lume buna ca de obicei – i-am vazut in fuga pe Marian Ionescu (Directia 5), Ducu Bertzi, Stefan Banica Jr. (insotit de sotie, Andreea Marin), Nicu Patoi, Mircea Toma (Catavencu), Stefan Naftanaila (Radio Romania Actualitati), Cristian Topescu.

Deschidrea serii i-a revenit lui Paul Casey. Despre care recunosc ca nu stiam nimic inaintea concertului. Un irlandez simpatic, insotit de o chitara acustica, pe care daca nu l-as fi vazut in deschidere la Chris Rea as fi zis ca e “folkist de-al nostru” (asta pentru ca articolul de fata apare pe www.ForeverFolk.com). A cantat 4-5 melodii, unele de pe albumul sau el mai recent Scrapbook (detalii pe www.PaulCaseyMusic.com), deja la a doua era prieten cu sala, care a inceput sa tina ritmul piesei, o voce calda, facuta pentru o muzica acustica (la irlandezi muzica e religie si politica de stat), iar publicul l-a tratat pe masura prestatiei.

Dar lumea deja era nerabdatoare sa apara “invitatul principal” al serii. Si nu a mai durat mult pana cand pe scena a aparut Chris Rea, imbracat lejer, in jeans si tricou, si fara prea multe pregatiri si anunturi pompoase, alaturi de trupa sa, in care l-am regasit (la una din chitarile armonie) pe…Paul Casey.

Prima piesa a fost I can’t wait for love, de parca artistul abia astepta “ofranda de dragoste” a publicului din Romania. Care i s-a alaturat imediat, cu voci, cu palme, trup si mai ales suflete deschise pentru muzici. Apoi a urmat Where the blues come from, piesa prin care l-am descoperit pe claparul sau – Neil Drinkwater, al carui solo de pian a incantat audienta.

Prima piesa ce a fost recunoscuta dupa primele note a fost Josephine, compusa pentru prima fiica a lui Chris, iar apoi am trecut la “epoca blues” a creatiei acestui chitarist pentru care slide-ul a devenit o amprenta personala (de altfel, a renuntat la accesoriul de slide doar pentru 2 sau 3 piese pe durata intregului concert). Pe Easy rider (o porecla adresata asistentelor din turele de noapte ce administrau calmante pe baza de morfina dependentilor de droguri) piesa se dezvolta exponential de la slide-armoniile lente de inceput, pana la solo-ul de forta de electric-blues.

Complexitatea compozitionala a lui Chris Rea s-a observat in varietatea pieselor acestuia, de la rock la electric blues si de la balada la rock’n’roll. Una din baladele cantate a fost And you my love. Si parca in ton cu dorintele tuturor de a scapa de iarna grea de afara, a urmat Looking for the summer, una din cele mai cunoscute piese pentru publicul roman, ce a ridicat sala in picioare.

Si pentru ca are doua fete, s-a cantat si Julia, usor modificata, pe care Chris Rea a considerat ca e timpul sa se joace cu sala, ceea ce a dat tonul bunei dispozitii in randul membrilor bandului sau. Sectia ritm (Sylvin Marc – bass si Martin Ditcham – tobe), extrem de discreti si “la obiect” pana in acel moment, au intrat in jocul lui Chris, ba Sylvin (cu o alura de luptator de comando) chiar a inceput sa danseze alaturi de acesta.

Am continuat “the blues story” cu Stony road, iar pe piesa ce da numele turneului si best-of-ului recent aparut, Still so far to go, linistea ce s-a asternut la solouri dadea senzatia ca in mana lui Chris Rea se gasea un bisturiu si nu Gibson-ul Les Paul albastru (chitarile albastre sunt o marca a acestuia, imagini cu ele fiind proiectate pe fundalul scenei pe toata durata concertului). Stainsby girls a fost piesa pe care Chris a dansat cu pasi marunti in ritmul chitarii sale si a “mitraliat” sala cu Fender-ul sau.

Se apropia finalul. In liniste s-au stins luminile, iar o lampa rosie cobora incet din plafonul scenei spre locul unde Chris a inceput sa recite versurile la The Road to Hell (part I) pentru ca apoi sa inceapa piesa atat de cunoscuta cu acelasi nume The Road to Hell (part II). Si pentru a va da seama cum a “sunat” acest moment, iata mai jos imagini de la concertul de la Budapesta din februarie 2010.

Bis-ul a fost o necessitate si a constat in On the beach si piesa pe care nimeni nu a putut sta pe scaun Let’s dance, pentru ca, asa cum a spus pe scena de mai multe ori, you’re never too old to dance. Parca parafrazandu-i si contrazicandu-i astfel pe cei de Jethro Tull si al lor Too old to rock’n’roll, too young to die.

Mi-as fi dorit si Blue cafe sau Auberge, dar e greu pentru un artist ce compune de  mai bine de 30 de ani sa cante toate melodiile. Concluzionand, daca ati ratat concertul de la Bucuresti, aveti de ce regreta. Si tot ce va putem dori este sa aveti o noua ocazie sa vedeti un artist genial cum este Chris Rea.

Pe scena cu Celelalte Cuvinte

Formatia oradeana Celelalte Cuvinte (care va implini, in luna decembrie, 28 de ani) a sustinut ieri seara, 22 octombrie 2009, un concert in Clubul Silver Church, dupa o absenta de cateva luni pe scenele bucurestene.

Concerte rare, dar faine. Cam asa s-ar putea caracteriza activitatea live a formatiei Celelalte Cuvinte. Poate ca, tocmai din aceasta cauza, aseara, clubul Silver Church a fost plin ochi de fanii trupei. Te-ai fi gandit ca, pe fond de criza, lumea ar dori mai degraba sa stea in casa decat sa cheltuiasca 30 sau 40 de lei pe un concert al unei trupe romanesti. Se pare ca nu e asa. Dar va spun ca a meritat!

Cuvintele s-au urcat pe scena in jurul orei 21.15 si au deschis seara cu piesa care da numele ultimului album de studio, „Stem“. Au continuat cu hiturile de pe albumele Armaghedon, Vinil si Ispita, ocolind cu grija piesele de pe „NOS“. O surpriza placuta a fost regasirea in playlistul de concert a piesei „Lumea de apoi“, dar si melodiile obisnuite, precum „O sa am“, „Neam blestemat“, „Asa e viata mea“ sau „Intre vise“, au fost apreciate.

Calin Pop, solistul si chitaristul trupei, a fost mai deschis cu publicul fata de alte concerte. Fanii au cantat impreuna cu ei melodiile, Calin „cedand“ locul celor din sala la refrene. Am savurat, de altfel, un solo de tobe, gratie lui Leontin Iovan si un mic solo de bass al lui Marcel Breazu. Claviatura lui Tiberiu Pop nu s-a dezmintit nici de data aceasta, fiind pe cat de rascolitoare, pe atat de induiosatoare in intro-ul melodiei „Randul tau“. Piesa „Iarba prin par“ a fost lasata printre ultimele care s-au cantat, iar, in timp ce Cuvintele ne spuneau „Daca vrei“, un cuplu dansa in fata scenei, un gest apreciat de Calin.

Multumind publicului, trupa iese de pe scena lasand in urma lor un nor de fum, datorat tehnicienilor clubului. In strigatele publicului care scandau numele formatiei, Cuvintele se intorc pe scena si incep sa cante „Un sfarsit e un inceput“. Dupa terminarea piesei, Calin prezinta membrii trupei, apoi ies din nou, doar pentru a se intoarce pentru un al doilea bis, cu melodia „Zmeie“ de pe ultimul album. Incet, dupa terminarea piesei, fiecare isi lasa intrumentele pe scena si se retrag in culise, declarand astfel incheierea concertului.

Pe cat de repede s-a umplut Silver Church cu o jumatate de ora inainte de concert, pe atat de repede s-a si golit. Insa publicul nu a fost dezamagit, din contra. Cuvintele au dat tot ce au avut mai bun, sunetul a fost impecabil, ca de obicei, datorita lui Ovidiu Rosu, sunetistul si prietenul trupei, playlistul variat, energiile pozitive, pletele zburatoare, dar placerea de a fi partas la un concert Celelalte Cuvinte a contat, poate, cel mai mult.

Sabina Lazar

Next Page »