Concert Puiu Cretu in Expirat

Am avut ocazia, de-a lungul timpului si prin intermediul destulelor concerte la care am participat, sa il ascult pe Puiu Cretu. Cu toate acestea, pana luni, 15.03.2010, nu participasem la niciun concert in care Puiu sa fie cap de afis, asa ca m-am indreptat spre Expirat. Recunosc, am ajuns acolo cu cateva temeri, intrucat stiam din experienta ca amplasarea scenei la fata locului nu e tocmai cea mai buna (din cauza unui stalp de sustinere care obtureaza privirea) si ca uneori, sonorizarea lasa de dorit.

Inceputa putin dupa ora 21.30, seara lui Puiu Cretu (si a invitatilor sai) s-a dovedit a fi una frumoasa, cu piese noi si piese vechi, cu divese coveruri, cu noi descoperiri, si cu o atmosfera calda din partea unui public nu foarte galagios si receptiv.

Concertul a fost deschis de Puiu si Andreea (membra a grupului Lemn Dulce, invitat special al concertului), povestind despre Dragoste in fan, bineinteles totul Pana nu se intuneca. Pentru a destinde atmosfera am avut parte de un cover binecunoscut Blowin’ in the wind, primind apoi indicatii despre Puterea sa alegi.

A urmat la apel grupul Lemn Dulce (Andreea Uta – voce si chitara, Cristina Lupu si Catalina Mihai), din Curtea-de-Arges. Fetele au facut fata cu brio primei lor repezentatii mai mari pe o scena bucuresteana, castingand publicul printr-o serie de coveruri (Wonderwall, Ochii tai, Have you ever seen the rain), dar aducand si piese proprii, precum Un alt nu si Ploua. Faptul ca piesele lor au alternat cu piesele deja cunoscute, a mentinut publicul atent, si e de apreciat faptul ca acesta le-a sustinut prin aplauze si referene cantate la unison.

Alt invitat al serii a fost Proiectul Tivodar (Stefan Tivodar – voce, chitara si Alex Nichita  – vioara, chitara). Intr-un alt tip de registru decat cel al folkului clasic, tinzand fie spre zona rock, fie spre blues, cei doi au creat o bresa in desfasurarea serii, fie prin piese proprii (Oameni de lut, Frica, Discurs), fie prin coveruri (Seductie, Hit the road Jack). Chiar daca stilul a diferit radical fata de prezentele anterioare pe scena, nu se poate spune ca momentul a fost nelalocul lui, cei doi fiind si ei receptati in mod pozitiv de public (din care o parte cu siguranta avusese ocazia sa ii asculte si la propriul lor concert in Expirat).

Era timpul ca cel in jurul caruia se unisera toti pentru aceea seara sa revina pe scena. Puiu a revenit, de data aceasta singur, plin de verva si aducand in tolba de cantece piese care fie se facusera cunoscute in perioada grupului Voua (Balada pentru Daniela), fie piese de-ale prietenilor (Tanar si liber), dar si piese in prima auditie (Vrajeli de toamna, care, conform declaratiei lui Puiu fusese scrisa cu “vreo doua-trei saptamani in urma”).

Am parasit atmofera de voie buna instaurata pe scena Expiratului (intre timp, pe scena mai aparusera Andreea, cu vocea si tamburina, sau Stefan cu muzicuta), fredonand Se duc iubirile. Sursele prezente pana la final au confirmat ca totul s-a incheiat undeva in jurul ore 1, si e de inteles. Pentru ca nici eu nu am simtit cand trecusera cele doua ore si mai bine de la inceputul concertului pana in momentul plecarii. Ceea ce e semn bun, al unui eveniment care a strans laolalta prieteni, muzica buna si un program care nu lasa loc plictiselii.

Prin urmare, concluzia reprezentantului ForeverFolk la fata locului este ca asteapta cu nerabdare urmatorul concert marca Puiu Cretu.

Spectacolul ”IEDERA” si in Bacau – Ceva MAGIC!

Cantautorul Victor Socaciu a susţinut, pe 12 martie, la sala „Ateneu” din Bacau, un concert de lansare a albumului Iedera. Alaturi de el pe scena au fost actrita Maria Ploae,  interpretul George Nicolescu si unul din membrii Biroului Executiv – Michael Constantinescu.

Spectacolul „Iedera” a fost unul special, fiind dedicat de Victor Socaciu parintilor micutei Bogy, fetita de 10 ani care i-a salvat viata, si echipei de medici care a facut posibila interventia chirurgicala, de transplant renal, si care l-a asistat pe  folkist pe toata perioada convalescentei. ”Pentru acest copil am scris in perioada de convalescenta.

Ceea ce a propus cantautorul publicului bacauan, a fost surprinzator de bine primit. Audienta a fost in lacrimi cand au fost evocati  scriitori, actori si interpreti, disparuti un pic mai devreme decat trebuie. Dar cei ce au platit biletul la concert au putut si rade nastrusnic, jucandu-se cu folkistul, la foarte multe melodii.

Cel de al-16-lea album, semnat Victor Socaciu, este de fapt o poveste de dragoste vesnica. Date tehnice: productia discografica este semnata „Electrecord”; a fost inregistrat în Virtual Art Studio, cu George Nemeznic, maestru de sunet; orchestraţiile au fost realizate de Victor Solomon (chitara electrica), Michael Constantinescu (claviaturi, backing vocals) si Viki Stephanovici – chitara bas, backing vocals.

Piese importante de pe acest material discografic sunt: Sens invers (un folk melodios); Nu te lasa (un imn al ciuruitilor, asa cum pomenea si Victor Socaciu), Verde blues (o istorioara petrecuta acum multi ani, intr-o localitate din judetul Brasov), Zizi (un cantec folk, unde putem audia si maiestria lui Victor Socaciu la chitara rece) si nu in ultimul rand  o melodie instrumentala – Impacare.

In conferinta de presa premergatoare spectacolului, autorul a anuntat: „desi turneul national se inchide in Bacau, se pare ca vom continua in aceeasi formula si in orasele Craiova si Constanta”.

Va doresc, dragilor, sa aveti parte de magia unui spectacol folk inedit, asa cum au avut si bacauanii!

Pentru ForeverFolk

Andra Lupancu

DragoBertzi la Cinema Patria

S-a intamplat din nou: la cinema Patria din Bucuresti a rulat un spectacol de muzica buna, sub impresiariatul lui Aurel Mitran. Dupa Alexandru Andries, Nicu Alifantis, Florin Chilian si Ioan Gyuri Pascu, a fost randul lui Ducu Bertzi sa se afle in fata spectatorilor (numerosi, ce-i drept). Spectacolul a fost intitulat cum nu se poate mai sugestiv: “DragoBertzi”, fiind dedicat sarbatorii de Dragobete (24 februarie).

Dupa intrarea pe scena a celor care aveau sa ne cante timp de aproape doua ore – alaturi de Ducu aflandu-se Victor Solomon (chitara) si Mihai Nenita (vioara) – din spatele salii s-au auzit acordurile unei piese populare. Maramureseanul Bertzi ne pregatise o surpriza: un grup de cantareti populari din zona pe care o indrageste atat de tare si pe care o aduce in cantecele sale, ce au traversat cantand sala, pana au ajuns pe scena.

Acum, ca deja ne rupsesem de centrul Bucurestiului si intrasem intr-o lume autentica, cu sunete ancestrale, a fost randul lui Ducu Bertzi sa ne poarte Pe Iza pe langa apa. Piesele lui Ducu sunt piese care au in centru ideea de dragoste, fie ca sunt povesti ale unei asteptari (Pe cine si pe cate carari, In ziua cand va fi sa vii, Si de-ar fi), , fie ca sunt momente de fercire sau contamplare (Iertarile, Daca tu, De mii de ori) , fie ca sunt radaci adanci ale spiritului de morosan al artistului (Balada firului de iarba, Fata batrana).

Un alt moment special a fost cel al micro-recitalului sustinut de Mihai Nenita. Dupa cateva probleme tehnice in prima parte a spectacolului (vioara uneori auzindu-se prea tare, alteori aproape deloc, si diverse cabluri care refuzau sa functioneze cum trebuie), acesta si-a inceput momentul cu ceea ce parea a fi o joaca cu sunetele viorii. A urmat insa ceva mai mult, o demonstratie de improvizatie muzicala care te tinea cu urechile perfect intinse spre scena, pentru a prinde urmatoarea miscare a artistului.

Bineinteles, nu au lipsit din recital piesele cele mai  cunoscute, precum Focul vantat, Suflet fara chei, M-am indragostit numai de ea, sau Omul padurii. Acestea de altfel au fost si cele care au animat publicul, in special spre finalul spectacolului (exprimandu-mi parerea personala ca mi-ar fi placut un public mai putin static, si care sa fie un pic mai prezent in comunicarea cu cel de pe scena).

Finalul de spectacol i-a adus din nou pe cei de la Grupul Marmatia pe scena, intr-un joc muzical extrem de placut. Consider ca, in special cand e vorba de muzica folclorica, autenticul se deosebeste de fals extreme de usor. Iar prietenii maramureseni ai lui Ducu Berti ne-au adus o mostra cat se poate de autentica de muzica straveche, si care sa ne umple sufletul inainte de plecare.

“DragoBertzi” a insemnat un prilej de intalnire cu muzica intr-un spatiu inedit, a insemnat un public variat (mai ales daca ne gandim ca erau prezente cam trei generatii de ascultatori in sala), a insemnat uneori si mici probleme tehnice sau de sunet (dar niciodata atat de puternice incat perturbe ceea ce se intampla pe scena), a insemnat o trecere prin stari muzicale diferite, toate interpretate cu suflet si toate avand in spate o poveste. Ducu Bertzi, alaturi de Mihai Nenita si de  Solo, si cu invitatii din Grupul Marmatia, au rulat filmul mai multor povesti muzicale de dragoste la Cinema Patria. Si asteptam cu nerabdare urmatoarea proiectie.

Pentru Forever Folk,

Oana Duma/foto: Andrei Soanca

Ce se mai intampla la Pariu Pe Prietenie – locul de intalnire a artelor

Despre serile Pariu Pe Prietenie (PPP) noi am mai vorbit pe www.ForeverFolk.com (click aici pentru a afla despre inceputurile PPP). Sunt seri in care isi dau mana muzica (in general folk, dar nu de putine ori avem de a face cu rock-ul, muzica clasica sau chiar blues si jazz), literatura (poezie, proza, epigrama etc.) si teatrul.

Pe 21 februarie, PPP a avut o componenta puternica de muzica folk si, un fapt foarte important, a adus pe scena de la Club Mojo o serie de artisti mai greu de vazut cantand in Bucuresti: Paul Arva, Lucian Darie, Adrian Bezna si Viorel Gheorghiu.

Despre Adi Bezna poate nu ati auzit foarte multe. Dar ce va pot spune despre el e ca e in primul rand un folkist ce canta cu inima, dincolo de vocea sa puternica si piesele sale cu lipici la public.

Aparitia lui Paul Arva in circuitul festivalurilor de muzica folk a coincis cu aparitia www.ForeverFolk.com pe segmentul online media, astfel ca numeroasele premii pe care el le-a castigat in 2008 au fost evidentiate in recenziile festivalurilor realizate de noi in anul respectiv. Lucian Darie este un artist care poate canta aproape orice gen de muzica – folk, rock, R&B, pop sau blues, de altfel el fiind prezent si in festivaluri de alt gen decat cele de muzica folk. Si asta a demonstrat-o (daca era cazul) si la PPP. Dupa ce au cantat impreuna piese proprii ca Iubeste-ma, Miss America, Minte-ma sau cateva de la Dinu Olarasu – Suna-ma noaptea (unde s-a primit o muzicuta de ajutor si de la Stefan Tivodar) sau Targa, Lucian a trecut la “greutati” precum Change the world (Eric Clapton) sau I’ll make love to you (Boyz II Men), dar a cantat si o prelucrare personala a cantecului popular Tudorito (pe care o puteti vedea intr-o versiune disponibila de la emisiunea “Taverna” de la TVR).

Dupa bis-uri si ropote de aplauze, au urcat pe scena si Fox Studis, pentru o Poveste, un Ceas greu si au incheiat cu piesa nascuta “La Suceava, In Cetate” si care pare sa devina imnul PPP – Laolalta.

Nu au lipsit din PPP nici momentul teatrului InDart sau lecturile de poezie, intermezzo-uri intre recitalurile unor oameni pe care sincer mi i-as dori mai des pe scenele din Bucuresti.

Mai jos puteti viziona o galerie foto de la eveniment.

Concert Zoia Alecu in 100 Crossroads

Exista oameni din care muzica vine doar ca o continuare fireasca a fiintei lor. Oameni carora le stralucesc ochii a lumina atunci cand sunt in fata publicului, si care se bucura in fiecare moment de harul pe care il au.

Oameni care stiu si sunt constienti de statutul lor de artist. Si care isi cer minimumul de respect in fata publicului. Si atunci cand nu il primesc, isi asuma misiunea de a educa, prin vorba, sau lasand chitara, si coborand de pe scena in fata lor, asezandu-se pe jos, cantand rar si apasat, de ti se face pielea gaina, si te duci cu gandul spre sate indepartate si voci ancestrale care stiu a blestema.

Apoi revin la tine, cu zambet cald, scot cablul din chitara, si in tacerea care se aseaza firesc in tot barul, iti canta parca numai tie o piesa care te rascoleste.

Am avut placerea de a vedea un astfel de om in seara de 16 februarie, de a ne intalni muzical cu un asemenea artist. Am plecat spre casa cu bucuria unui concert in care muzica ei a curs direct spre inimile noastre si cu respectul innoit fata de femeia al carei timbru vocal nu poate fi confundat nicicand si nici imitat. Aceasta artista este nimeni alta decat Zoia Alecu.

Ca un obisnuit al clubului 100 Crossroads si al serilor de folk de marti seara, Dragos Boeru a deschis seara ca un Nebun de tot cu un Gand frumos . Au fost si 1000 de drumuri sau De ziua ta si o piesa noua al carei nume inca se lasa asteptat.

Spre incantarea publicului, Zoia si-a luat locul de drept pe “tronul” scenei si deja pusa pe sotii si povesti am cantat cu totii Le chanson de Rita. Nu au lipsit piesele de pe albumul “Vino aici”,piese cu mesaje ce-ti impun sa asculti versurile Inca un tren , Oua de roua, Nimic , am strigat dupa Cristina prin Alo, Cristina insa ea tot n-auzit.

Au urmat si Paradoxuri desprinse din viata cotidiana, insa totusi am uitat Pe ce lume sunt caci Se intampla sa provoci un scandal, mesaj adresat cu subinteles catre o parte din public (destul de galagioasa). A fost Luna plina si ne-am amintit de unul din cele mai frumoase sentimente, de prietenie, prin Vino aici . Si daca tot vorbeam de prietenie n-au lipsit nici cei Trei galosi. Aceeasi Zoia ne-a purtat cu gandul spre Carari de maci cu izuri siberiene si povesti stravechi.

Asa cum am spus mai devreme, pentru a da o lectie si chiar pentru a veni in mijlocul nostrum, Zoia a lasat chiatara si doar cu microfonul, s-a asezat in mijlocul nostru pentru a canta. Si nu orice piesa, ci Frica de mormant. Rar am vazut vreun artist care, prin doar puterea vocii si a mesajului sa faca liniste deplina. N-a putut sta departe de chiatara prea mult si ne-a incantat de-a dreptul cu piesa Orbii.

Nu ne puteam satura de piesele ei si ne doream mai mult chiar daca bisul se cantase deja. Dar asa, ca pentru noi, intim, cu chitara pe genunchi a cantat incet, impreuna cu partea din public ce se stransese in jurul ei, Ploua.

A fost un concert inedit, cum poate nu-l vom vedea mereu, desi ne dorim sa retraim acele emotii cat mai des.

Valentine’s Day cu Marius Matache si FBI

Mijlocul de ianuarie a fost plin de concerte. Daca pe 13 februarie ne gaseam la AntiValentine’s Day, ziua de 14 februarie a insemnat concert in Big Mamou, alaturi de Marius Matache si Folk Band Imperfect (F.B.I. - titulatura sub care sunt reuniti cei care ii sunt alaturi pe scena la concerte, fara a avea o formula bine definita). Pentru ca, de cand s-a nascut conceptul de F.B.I, concertele sale aduc mereu ceva nou – fie ca sunt ele piese vechi, cu diverse orchestratii si forme noi, fie piese noi aranjate special – am asteptat cu nerabdare sa vedem cu ce se prezinta de data aceasta, in Big Mamou. Iar surprizele au fost destule si placute.

Deschiderea serii l-a adus alaturi de Marius Matache pe Daniel Radu la clape. O combinatie interesanta din punct de vedere al aparitiei scenice, caci pe cat de plin de verva este Make, cam pe atat de cuminte si la locul lui era Daniel. O combinatie foarte reusita din punct de vedere muzical, cu accente si efecte care sa umple spatiile, cu un joc al sunetelor potrivit atat pe piese de suflet precum Toamna, Dali, Carciuma sau Paradoxuri erotice, cat adaptat si pentru piesele cu accente ironice precum La piata, Ce de vaci, Tara momentana (Cantec de stat in gat) sau celor rapide si pline de energie precum Poem cu cai.

Daca piesa Marea o stiam cantata si cu chitara electric pe langa, si in varianta cu clape sau pur si simplu neorchestrata, am avut ocazia de data acesta sa o ascultam in acompaniament de vioara. Si ne-a placut. La fel cum ne-au incantat auzul si celelalte piese cantate impreuna cu Alex Nichita (vioara): Colind pierdut, Zmeul, Father and Son a lui Cat Stevens sau Ultima ninsoare (pe care o tot asteptam cu totii cei satui de iarna). Alex este membru al Proiectului Tivodar (alaturi de Stefan Tivodar), iar colaborarea sa a fost prezentata drept “lucrarea de control” alaturi de Make. O lucrare pe care publicul a apreciat-o, in care talentul de a prinde piesele din zbor si de a improviza au fost evidente, si pe care ne-o dorim repetata.

Printre oamenii cu care Folk Band Imperfect poate fi asociat foarte usor, se numara Radu Tudoroiu, fiind unul dintre veteranii in prezente scenice alaturi de Make. Asa ca Radu a fost lasat sa isi traga sufletul cat ne-a povestit Make despre Urate, dar destepte si “am dat un mop pe parchet” (piesa Colind pentru prieteni), iar apoi a fost chemat pentru vestita Balada pentru Daniela.

Una din marile surprize ale serii a fost Daniel Iancu, care desigur nu a scapat fara sa ne cante despre conferinta de presa a personajului de poveste, Alba ca zapada, despre Olguta Gelofila, despre calamitati naturale (Vina valu’). Poate ca majoritatea il stiu pe Daniel Iancu prin piesele sale pline de umor, insa piese precum Mii de smaralde sunt cu adevarat impresionante. Nici Ofiterul Radu nu a lipsit de la apel si nu a venit singur, ci cu un joc scenic asigurat de Make.

A urmat inca o data Radu Tudoroiu prin Amintire cu haiduci si pentru a avea parte de o noutate (10 mineri din Petrosani). Se pare ca nu s-a sarbatorit doar Valentine’s day ci si o aniversare pentru care am cantat La multi ani. Pentru pauza de tort si cum din intamplare se afla intreg proiectul Tivodar in sala, acestia au fost invitati pe scena pentru piesele Oameni de lut si Frica.

Momentul umoristic al concertului nu s-a lasat asteptat prea mult si astfel au urmat Broasca Testoasa, Brisca, chiar si un “cuplu mai….aparte” prin Daniel Iancu si Make si a lor Armonie in casa noastra.

La fel de dorita si asteptata a fost Padurea cu alune (nu vom explica ce e pentru ca trebuie vazut live), iar pentru a incheia in forta, ne-am amintit si de Lili a lui Ovidiu Mihailescu.

Asadar, in ciuda concertelor cu nume grele ale muzicii anuntate in seara de Valentine’s Day, concertul din Big Mamou a adus zambete pe buzele tuturor celor veniti atat prin piese in ton cu sarbatoarea cat si prin piese pline de umor. Mai jos puteti vedea o galerie foto de la concert, realizata de Stefan Denes.

Pentru ForeverFolk,

Oana si Raluca

2010 ani de folk alternativ – Tapinarii in Club A

Asa cum va anuntam intr-o stire anterioara,  ca in fiecare an in preajma zilei de 14 februarie, formatia vocal-instrumentala de doua voci si o chitara Tapinarii pleaca in turneul deja traditional Anti-Valentine’s Day. Dupa Brasov, Sibiu, Cluj-Napoca, Timisoara si Craiova, Tanase si Covei s-au oprit “acasa”. Pentru ca in Bucuresti a inceput povestea.

Si din nou la fel ca in ultimii ani, concertul din Bucuresti a avut loc intr-un Club A . Pentru a pastra strucutra repetitiva, clubul a fost la fel de aglomerat  ca in fiecare an de Anti-Valentine’s Day.

Deschiderea spectacolului i-a revenit unui prieten al Tapinarilor, Marius Matache, prezent si pe albumul 2010 ani de folk alternativ, un album pe care se gasesc si Florin Chilian, Daniel Iancu, Ovidiu Mihailescu sau Mihnea Blidariu (Luna Amara). Marius Matache (cunoscut de o parte a publicului drept Make) ne-a obisnuit in ultimele aparitii scenice cu formule inedite, alaturi de F.B.I. (Folk Band Imperfect). De data aceasta a fost insa singur pe scena, si ne-a purtat pe urmele lui Dali, ale Zmeului, incheind cu un Colind pentru prieteni (sau Muraturile asa cum o stia publicul spectator).

Tapinarii sunt o trupa controversata. Au fost asa inca de la infiintare, ca mesaj, ca abordare, ca atitudine. Poate nu au lirismul pe care unii il asteapta de la muzica folk. Poate modul direct in care mesajele lor sunt transmise catre public pare brutal. Dar cu siguranta, Tapinarii sunt o trupa ce nu mai pot fi exlcusa din lumea folkului. Pentru ca altfel nu inseamna obligatoriu gresit.

S-au cantat majoritatea pieselor ce apar pe albumul proaspat aparut, un best-of al trupei, majoritatea alcatuind playlistul concertelor de club ale Tapinarilor – Pescarus, Sunt fericit, Speranta, Sfarsit si inceput de lume, Embargo pe creier, Si zeii, Cum ar fi fost viata mea, dar si una din piesele noi de pe album – Dulce inconstienta. Publicul, “documentat” in materie de versuri (asa cum le sta bine fanilor adevarati), a cantat alaturi de ei fiecare din refrene.

Pe album (pe care inca il mai gasiti la chioscurile de ziare, cel putin in Bucuresti) piesele  sunt intr-o varianta noua fata de forma lor originala de pe primele albume, fiind orchestrate intr-o maniera folk-rock. Dar probabil cei mai inraiti fani le vor prefera tot in varianta de “live”, dialogul voce groasa – voce subtire al celor doi tapinari, aproape la fel de traditionala coarda rupta a chitarii lui Tanase, monologurile lui Covei sau solisticile lui Tanase.

Galerie foto: Andrei Soanca

De asemenea, o galerie foto de la concertul din Cluj-Napoca gasiti aici

Cronica in timp real din Club Mojo – Cei 4 muschetari ai folkului

Astazi, 9 februarie, incercam sa va oferim o experienta noua – recenzia in timp real a concertului folk din Mojo Brit Room ce ii are ca invitati pe Ovidiu Mihailescu, Eugen Avram, Dan Caramihai si Puiu Cretu.

Ora 21. Probele de sunet sunt gata, se asteapta ultimele “reglaje fine” si sosirea lui Ovidiu Mihailescu, ce a fost invitat la emisiunea Happy Hour (studiourile MediaPro se afla la Buftea). In 5-10 minute incepem.

Ora 21.10. Inca se negociaza ceva – din pozitia in care ne aflam nu nu prindem ce – poate ordinea de intrare in spectacol. Confirmam si sosirea lui Ovidiu Mihailescu.

Ora 21.14. Ovidiu, Dan si Puiu pe scena. Vor incepe cu o piesa in 3. Balada pentru Daniela, a lui Teddy Tudoroiu. De remarcat la Puiu noul double-six Tanglewood.

Ora 21.17 Raman toti trei pe scena si ce putea sa urmeze mai bine decat Tanar si liber.

Ora 21.20. Am uitat sa precizam, suntem sus – subsolul s-a “inundat proaspat”.

Ora 21.21. Puiu si ale lui Se duc iubirile. Tot in 3 – se pare ca avem de a face cu un concert in stilul Voua de alta data.

Ora 21.25. Publicul e “cuminte si ascultator”. Ovidiu ne anunta ca cele 3 piese au reprezentat “introducerea”. Urmeaza Eugen Avram.

Ora 21.27. Dupa mici acordaje (e foarte cald, iar corzile se mai lasa), Eugen incepe cu Te-as intelege din priviri.

Ora 21.31 Pentru ca suntem in zona “Universitate” (pe strazi aglomerate, mai ales de zapada ), nu merge nimic mai bine ca “Indiferent ce spune lumea ne vom da mana si vom dansa”.

Ora 21.34. Eugen trece la “hituri” – Cantec pentru tine – stiti voi, Cand vad parul tau, mi-aduc aminte de liceu.

Ora 21.39. Mi-e dor de tine. Clubul e plin, buna dispozitie domneste – poate chiar un pic cam multa .

Ora 21.43. Ce bun e vinul demisec… Si noi bem doar cola si apa plata Deh, la www.ForeverFolk.com nu se bea in timpul programului

Ora 21.46. Eugen viseaza la “fete pe role”. Din pacate, se anunta din nou cod galben de lapovita si ninsoare, deci mai are de asteptat.

Ora 21.49. “Cand imi zambesti ma topesc” – noi ne intrebam daca se refera la fata pe role sau la zapada de afara Dar Eugen ramane unul din cei mai buni instrumentisti din lumea folkului.

Ora 21.53. Recitalul lui Eugen se incheie cu doua “coveruri” – Daniel Iancu – Mii de smaralde si Valeriu Sterian – Cantec de oameni.

Ora. 22.00 Urca pe scena Puiu Cretu. Prima piesa Cantec nebun.

Ora 22.03 Despartire in flori. Puiu e unul din artistii ce vor ramane adeptii folkului clasic.

Ora 22.06 Am avut si un featuring in seara asta. Puiu a cantat Pana ora-ntuneca alaturi de Andreea de la Lemn dulce

Ora 22.12 Si dupa Puterea sa alegi, Puiu va incheia cu Dragoste in fan, ambele piese alaturi de Andreea.

Ora 22.16. Surpriza – primim bonus – Blowing in the wind – Puiu, Andreea si Dan Caramihai la muzicuta.

Ora 22.20 Urmeaza “la aparat” Dan Caramihai. Si o piesa noua (sau cel putin noi nu o stim) – Unde sunt cei care nu mai sunt

Ora 22.26 Foarte simpatica piesa noua. Iar acum urmeaza Cand am pornit, de asemenea Teddy Tudoroiu autor. Macar asa sa fie si Teddy alaturi de noi.

Ora 22.29. Din nou o piesa mai putin cantata a lui Dan. Sa ascultam cu atentie. Pacat ca nu anunta si cum se numesc piesele, noua ne-ar fi utile.

Ora 22.31 Mircea Baniciu si Intelegere - cu Dan si Ovidiu – live la Mojo Brit Room.

Ora 22.35 Desi piesa s-a terminat, Dan ii spune lui Ovidiu…sa mai stea un pic pe scena Urmeaza cantecele aromane.

Ora 22.37 La refren publicul tine ritmul cu palmele, La hoara armineasca. Urale Si bineinteles ca urmeaza La musata-armina si in acelasi ton, cu toata lumea aplaudand si Ovidiu si Puiu alaturi de Dan pe  scena.

Ora 22.42 Ovidiu pregatise niste piese noi, dar lumea deja scandeaza Lily, Lily. Sa speram ca mai tine bateria, ca e cam pe sfarsite.

22.43 Cu ce putea sa inceapa Ovidiu decat cu Fericit-nefericit.

22.45 Dan muzicuta, Puiu voci, publicul ritmul. Ce mai, dezmat

22.47 Si Ovidiu are o piesa noua – Nu cred

22.48 Dap, e piesa lui Ovidiu – a uitat si versurile si are si manelisti si manechine in text

22.51 Piesa de dragoste, iarasi noua – Padurea de foc

22.51. Latopul ma informeaza ca low-battery…deci ultimele randuri.

22.55 Cu Dan la muzicuta, Ovidiu trece la Imperfect. Ca un om picioare, ca o plaja fara mare, ca un fluviu fara pesti…

22.58 Cu Ovidiu cantand Cipilica (piesa care da titlul albumului sau cel mai recent), va multumesc pentru atentia cu care ati urmarit una din cele mai neobisnuite cronici de concert.

Din Mojo, pentru ForeverFolk

Marius Matache

Corespondenta din Delta Lunara

Serile de folk din Club 100 Crossroads (programul lor detaliat il gasiti aici) i-au avut ca invitati pe Raul Carstea si Constantin Neculae. Doi folkisti cu state vechi in breasla, dar prea putin cunoscuti in afara fanilor genului.

Cei doi canta impreuna de (atentie!) 22 de ani, iar acest lucru se vede cu varf si indesat in concert. Ei formeaza un duo foarte bine sudat, completandu-se foarte bine atat vocal, cat si instrumental. Raul Carstea este vocea principala si chitara armonie, dar si “creierul” pieselor (cel care a compus majoritatea covarsitoare a pieselor, el realizand si textele unora din piese), in timp ce lui Constantin Neculae in revin vocile aditionale si solisticile de chitara ce dau contur liniei muzicale alese de Raul.

Clasicii poeziei romanesti se regasesc in multe din piesele cantate de Raul si Lae (asa cum il cunosc prietenii) in concerte, ceea ce am putut asculta si in concertul din geroasa seara de februarie 2010: Adrian Paunescu (Delta Lunara, Regasire, Salvarea, Vedere din Salzburg, Portret cetos), Constanta Buzea (Acolo unde cred ca esti, Cai in genunchi), Ion Minulescu (Triptic banal) sau Virgil Carianopol (Amintire). Dar la concertul din Crossroads am apreciat si piese ca Viziune (Corneliu Antoniu), In semne albe (Ion Tobosaru), sau Zi de logodna (pe versuri de Raul Carstea).

Modulatiile de game minora – majora si viceversa, vocea calda a lui Raul Carstea si solisticile rafinate ale lui Constantin Neculae, povestea “atasata” fiecarei piese, amintirile amuzante din anii de concerte impreuna, dialgoul continuu al celor doi, muzical sau verbal (intre piese) sunt argumente pentru cei care nu i-au descoperit pana acum pe cei doi sa merga sa ii vada “la lucru” la unul din concertele lor.

Si daca tinem cont de hibernalul decor ce acopera Bucurestiul si ca locatia de concert este centrul istoric al capitalei, folkul clasic al celor doi menestreli a venit ca o completare fireasca a tabloului unui oras in care continua sa se cante si sa se creeze muzica de calitate.

Raul Carstea si Constantin Neculae au fost invitati la rubrica clipul zilei – click aici pentru a vedea clipul

Mai jos puteti vedea o galerie foto de la eveniment

Simplitatea unei seri inghetate cu Dinu Olarasu

E adevarat ca atunci cand afara sunt -15 grade Celsius, nu prea iti vine sa te misti pana in centrul vechi al Bucurestiului. Cam la fel de adevarat e ca in astfel de seri un vin fiert usor dulceag si aromat din plin e un rasfat placut si binevenit. Insa nu la fel de putin adevarat este ca cei care si-au facut curajul sa infrunte frigul si sa vina in Mojo Club marti, 26 ianuarie 2010, au avut parte de dulceata versurilor, condimentata din plin de acordurile chitarii, si de caldura emanate de nimeni altul decat de sighisoreanul Dinu Olarasu.

Ne-am inceput seara aducandu-ne aminte ca N-ai nevoie de foarte multe, iar mana de oameni prezenti a fredonat in tonuri ironice cum e bine sa te Feresti de Bucuresti. Printre piese deja cunoscute precum Ploaia asta nebuna, Ea nu ma lasa, 10 ani, Suna-ma noaptea sau Camera cealalta s-au intercalat piese pe care mai rar ne e dat se la auzim in varianta lor live (mai ales ca spiridusul folkului nu ajunge in fiecare saptamana in capitala): Pur si simplu, o piesa de iarna al carei inceput se potrivea perfect cu atmosfera din ultimele zile (“iarna va veni ca alta data”), Daca toti am bea parfum sau Targa.  A fost present pe scena si Eugen Avram, invitat de catre Dinu sa interpreteze “2-3 piese…dintre cele mai faine”. Astfel am avut parte de Fata pe role, Te-as intelege din priviri si Indiferent.

Si pentru ca domnul Olarasu nu se considera atat un cantaret, cat un “poet cu chitara”, lucrul acesta devine evident atunci cand e vorba despre piese care seamana mai mult a declaratii de identitate. Declaratii sincere si simple, precum “Eu sunt omul care va trebuie” sau “poate sunt cam alandala…dar sunt cel mai fain baiat” au intregit seara muzicala din Mojo Club.

Privind retrospectiv, mi-ar fi placut ca publicul sa fie un pic mai aproape de cel de pe scena (nu fizic, cat sufleteste), intrucat la un moment dat e greu sa mai savurezi poezia printre rasete si povesti spuse un pic cam tare sau ca una dintre boxe sa nu scoata un zgomot constant pe aproape toata durata concertului. Cu toate acestea, daca aveai putina vointa puteai sa simti toata forta construita prin vers si chitara de pe scena. Pana la urma, chiar si Dinu ne-a reamintit inainte de a pleca: “N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit/E de-ajuns o mana de prieteni/ Si putin infinit”. Si eu zic ca a fost cate putin din fiecare in aceea seara.

Foto: Andrei Soanca

Next Page »