Seara de folk la Palatul Ghika

Palatul Ghika nu este o locatie tipica pentru un concert folk datorita decorului impresionant care te fura si usor iti distrage atentia de la orice altceva. Palatul Ghika emana eleganta si rafinament inca de la intrare facand din o seara de folk, o experienta chiar diferita.

Dar pentru Ovidiu Scridon nu este primul concert sustinut acolo, astfel ca in seara de 25 august a repetat experienta si nu singur, ci alaturi de Silvan Stancel si Iulia Gusatu.

In scurt timp, pana la inceperea concertului, publicul a devenit numeros si nu puteam sa nu remarc faptul ca o buna parte din acesta apartinea sexului frumos. Seara a inceput cu o piesa noua a lui Ovidiu “Ori eu, ori tu, ori el, ori noi”, in permanenta asistat de chitara lui Silvan Stancel. Playlist-ul serii nu continea doar piese proprii, iar pe alocuri am putut asculta cover-uri precum Daca vrei – Celelalte cuvinte sau Amintire cu haiduci a lui Vali Sterian. Si daca tot am spus ca publicul a fost preponderent feminin, nu a putut lipsi nici piesa Femeia iar pentru o nota vesela a serii, s-a cantat despre anii de studentie.

Primul invitat al lui Ovidiu care a urcat pe scena pentru un scurt recital a fost Iulia Gusatu, intoarsa de curand in tara din India. Iulia a reusit sa antreneze publicul incantandu-l cu vocea ei prin piese precum Mocirita, Mai ramai putin – Conexiuni, Poaia nebuna a lui Dinu Olarasu dar si prin piese proprii. Buna dimineata, mama este poate cea mai cunoscuta piesa a Iuliei care reuseste de cele mai multe ori sa dea fiori. A urmat apoi Cina iar pentru a inlatura atmosfera trista a pieselor ne-a sugerat sa o cautam pe Ancuta, o piesa poate nepotrivita locului cum singura recunostea dar care cu siguranta a starnit aplauze. In incheierea mini-recitalului Iuliei, aceasta l-a invitat alaturi de ea pe Ovidiu pentru a canta impreuna Cea mai frumoasa zi a lui Alexandru Andries.

Duetul Ovidiu Scridon – Silvan Stancel a continuat prin o alta piesa a lui Dinu Olarasu (N-ai nevoie de foarte multe) si Acest timp, o alta piesa noua semnata Ovidiu Scridon. A fost randul lui Silvan sa impresioneze prin acordurile de chitara si ritmurile de flamenco dar si piesele despre Normalitate, Mecanicul sau Fumul de tigara si multe altele.

Concertul s-a continuat pana la ore tarzii insa poate recitalul lui Ovidiu s-a lasat asteptat prea mult, dar totusi rar se intampla ca artistul cap de afis al unui concert sa dea ocazia invitatilor sa sustina mini-recitaluri. A fost o seara interesanta cu toate ca peisajul mai distragea atentia de la scena ingreunand munca artistilor.

Calafat 2010 – ep. 2: Live pe www.ForeverFolk.com

Daca in primul episod al recenziei despre Tabara Nationala de Muzica Folk de la Calafat am vorbit despre experienta echipe noastre din cele 3 zile petrecute chiar la fata locului, cu ajutorul lui Mihai Lojewski (Cantos), am reusit sa va prezentam si imagini live de la fata locului.

Cei care au accesat www.ForeverFolk.com i-au putut vedea pe Bogdan Grosu, Cantos, Alexandru Zarnescu, Ovidiu Scridon, Silvan Stancel, Ioan Mateiciuc, Dan Vana. Dar pentru ca Tabara de la Calafat este total straina ideii de competitie, seara transmisiei live a fost si seara experimentelor de pe scena.

Cantos feat. Sorin Minghiat in duelul “flautelor fermecate”, Bogdan Grosu a venit insotit de band (bass si percutie), Titus Constantin acompaniindu-l la muzicuta pe Jimmy Zarnescu, Ovidiu Scridon acompaniat de Titus Constantin (percutie), Silvan Stancel (chitara) si Oxana Sametchin (vioara, componenta grupului sucevean Simbol).

Apoi Silvan Stancel a cantat acompaniat de Rosen Paskulov (percutie), Yavor (chitara) si Titus Constantin (percutii, backing vocals). Pentru ca Horia Stoicanu nu a dorit sa cante, Dan Vana a cantat alaturi de Aurora (voce), dar si Oxana Sametchin (vioara, backing vocals), Ionut Mangu (backing vocals) una din piesele lui Horia Stoicanu, intitulata Angelica.

Nutu Mateiciuc a cantat si el alaturi de chitara lui Silvan, vioara Oxanei si muzicuta lui Ovidiu, iar dupa cuvantul de incheiere rostit de unul din cei 3 co-directori ai Taberei, Sorin Minghiat (va reamintim ca Presedintele onorific al taberei a fost Doru Stanculescu, iar cei 3 co-directori Dan Vana, Sorin Minghiat si Cristian Buica), recitalul de incheiere i-a apartinut lui Stefan Geraksiev alaturi de trupa Denvar (Neli - bass, Rosen – percutie), si ea “imbunatatita” initial cu Cristian Buica (chitara), apoi Ioana Mardare (vioara) si Sorin Minghiat (flaut). Si nu cred ca era mai potrivita o alta incheiere decat “Dragostea ta pentru mine, dragostea mea pentru voi”.

Au fost acordate diplome de onoare unora din artistii participanti, toate cu o mare doza de umor incorporat. Pe acestea insa le vom prezenta in perioada urmatoare, intr-un articol separat, realizat impreuna cu doamna Teodora Ionescu.

Dar “lupii tineri” erau inca dornici sa cante. Florentin Budea, Raluca Marinescu, Titus Constantin si Iulia Mitrea, Icarus, Ionut Mangu si toti ceilalti au continuat sa cante. Muzica lor s-a ridicat deasupra vremurilor.

Istoria se scrie cu Oameni. Calafat 2010

Prima saptamana din august apartine, de ani buni, muzicii folk. Pentru ca in prima saptamana din august, la Calafat vin si pleaca majoritatea numelor ce navigheaza in muzica folk. Unii stau o zi doua, altii toata perioada, unii vin sa cante, altii doar sa se revada cu prieteni pe care poate ii vad doar o data pe an.

Anul acesta, Tabara Nationala de Muzica Folk ce are loc in fiecare an la Calafat a stat sub semnul intrebarii pana in ultimul moment. Criza, bat-o vina, voia sa arate ca e mai tare ca sufletul. Dar Calafatul a adus la cea de a 13-a editie pentru ca acolo exista Oameni. Nu e o greseala de typo, asa trebuia sa fie scris, cu majuscula. Pentru ca editia din acest an s-a facut din bucati de suflet, “asamblate” pentru ca o traditie sa ramana in picioare, avantaj pe care “Cerbul de Aur” de exemplu nu pare sa il aiba anul acesta.

Ca in fiecare an, multi artisti prezenti: Doru “Prezidente” Stanculescu, Sorin “Jimmy” Minghiat, Cristi Buica, Alexandru “Jimmy” Zarnescu, Puiu Cretu, Cantos, Adrian Bezna, Titus Constantin, Eugen Avram, Silvan Stancel, Horia Stoicanu, Mircea Bodolan, Marius Matache. La tabara de corturi de la Bascov, sectiunea “tineret” a taberei – Descantec din Iasi, Ionut Mangu si Mirona Pascu din Cluj, Proiect Tivodar, Icarus din Botosani. Erau asteptati in zilele urmatoare Dinu Olarasu, Bogdan Grosu, Magda Puskas, Florentin Budea, Ovidiu Scridon sau Prefix 032.

Am vrut sa salut si prezenta “legiunii bulgare”, dar mi-am dat seama ca as fi gresit. Pentru ca ascultandu-l pe Krasimir Parvanov cantand Usa ce-o-ncui, piesa Mariei Gheorghiu, sau pe Stefan Geraksiev “certandu-ma” ca l-am interpelat in engleza si nu in limba romana, am realizat ca la Calafat barierele nationale au fost inlaturate demult.

La Calafat se canta. Se canta dimineata in centrul orasului, pentru cei ce strabat orasul si se opresc din alergarea zilnica pentru a-i asculta, pret de macar cateva minute, pe menestrelii ce au invadat orasul de la Dunare. Se canta dupa-amiaza la Tabara de Corturi de la Bascov, unde “tinerii” dau masura valorii lor, parca pregatind schimbul de maine al folkului, cei care vor canta si peste ani vara la Calafat. Se canta seara pe terasa Hotelului Panoramic, priviti de Dunare, cel mai constant element al identitatii Taberei.

De 13 ani Calafatul e invadat de muzica buna, e invadat de artisti din toate colturile Romaniei, dar si din Bulgaria sau alte tari. Toate in numele muzicii folk. Legenda continua.

Folk You 2010 – Ziua 1

Prima seara a Folk You 2010 s-a vrut a fi, in mare parte, seara artistilor neconsacrati sau mai putin consacrati, condimentata cu cateva recitaluri ale unor “nume mari”.

Primii au urcat pe scena Focul Viu, apoi, rand pe rand, Adi Bezna (fireste, cu lupii laolalta), Ovidiu Scridon (acompaniat la o piesa,  ca mai mereu in ultima vreme, de Ioan Onisor), Fox Studis, fiecare avand 15 minute pentru a convinge publicul ce se aduna incet-incet langa scena, direct pe nisip.

La rand au urmat castigatorii de la “Om Bun”, Daniel Silvian Petre si Emil Kindlein, care au incins atmosfera cu piesele lor protestatare, dar si o piesa a lui Nicu Vladimir, Colind. Noaptea isi intra in drepturi, iar pe scena continuau recitalurile. Autograf din Cluj (Ioan Onisor, Ionut Mangu, Neli Biris, Sorin Zamfir) cu Lentile de contact, Dana si Noi in anul 2000, Cantos fermecand publicul cu Om Bun de la Dan Andrei Aldea, dar si cu Nervi de toamna sau Of, Doamne, ceata e tarzie, Paul Arva si Lucian Darie au “mintit” publicul doar prin cantecul Minte-ma, alaturi de Miss America sau Iubeste-ma, Mihai Boicu (“botezat” Buica in Jurnalul National) – Metafora, Iubirea, Accident si De-as avea.

Ultimii “debutanti” au fost trupa Maya - Mishu Calian, Sorin Zamfir, Tudor Badescu si Roland Kiss) care au “mutat” un pic atmosfera in sfera soft-rock. Viteza sangelui meu (o piesa cunoscuta de multi dintre cei de fata), Scrum, Intre nicaieri si adio i-au facut pe spectatori sa tina ritmul pieselor cu palmele.

Apoi au urmat artistii consacrati. Alexandru Andries a fost extrem de bine dispus. A iesit pe scena cu un banner primit de la cativa fani, care doreau sa ii transmita sefei lor un mesaj. Din fericire pentru toata lumea, pe banner scria “La multi ani, Paula!”. Apoi a dialogat permanent cu cei din public, raspunzand cu mult umor unei “solicitari” de a canta o piesa “de ce va mai obositi sa imi spuneti? Nu stiti ca tot ce vreau eu cant?”. Dar n-au lipsit Cea mai frumoasa zi (chiar daca s-a incurcat un pic la versuri, a fost imediat ajutat de public), Poarta-te frumos cu ea, Ca nisipul femeile sunt, E razboi, Ioane, La Rovine.

Seara s-a incheiat cu Ada Milea si stilul ei inconfundabil, Pasarea Colibri – cu un posibil record de slagare, pentru ca toata lumea stia fiecare vers al pieselor lor si Iris.

Din punctul nostru de vedere, seara de joi nu a fost cu nimic mai prejos de ceea ce avea sa urmeze. Artistii tineri invitati pot oricand urca pe scena in recitaluri alaturi de numele “grele” ale muzicii folk. Imbucurator mi s-a parut si faptul ca am zarit in public multi folkisti tineri: Descantec (Iasi) – proaspetii castigatori ai Festivalului de la Suceava, Oxana Sametchin (Simbol – Suceava), Ioan Mateiciuc – directorul festivalului de la Siret, Pasiuni pe Corzi si Icarus (Botosani). De asemenea, extrem de emotionante momentele video proiectate pe ecrane, dedicate Madalinei Manole si celui care a fost, in urma cu cativa ani, initiatorul Folk You, Florian Motzu’ Pittis.

Mai jos aveti o galerie foto a primei zile de festival.

“La Suceava, In Cetate” – Gala Laureatilor 2010

Gala Laureatilor de la Festivalul-Concurs de Muzica Folk “La Suceava, In Cetate” a inceput cu decernarea premiilor pentru cei mai merituosi dintre concurenti (detalii aici), care apoi au trebuit sa dovedeasca publicului de ce au castigat. Daca anul trecut au fost revelatia concursului, Pastel din Brasov acum au fost o certitudine. Adrian Bezna si Ionut Mangu nu au facut decat sa isi confirme clasa, putand . Sucevenii de la MOX sunt probabil unii din cei mai buni muzicieni din noua generatie. Descantec au onorat premiul special oferit de juriu anul trecut, castigand Marele Premiu intr-unul din cele mai tari concursuri din ultima vreme. Iar premiile speciale pentru creatii pe versurile unor poeti bucovineni si faptul ca toate premiile au primit numele unor oameni de cultura bucovineni nu fac decat sa legitimeze inca o data necesitatea continuitatii festivalului si pe viitor.

Iar Gala a fost la fel de bogata in recitaluri ca si celelalte seri ale festivalului. Ioan Onisor a cantat alaturi de colegii sai din grupul Autograf - Neli Biris si proaspatul laureat Ionut Mangu, dar si alaturi de muzicuta lui Ovidiu Scridon, pentru ca apoi rolurile sa se schimbe, recitalul lui Ovidiu Scridon fiind condimentat de solisticile lui Ioan Onisor.

Nu, n-a fost ultima interventie in acea seara a lui Ioan Onisor, recitalul Magdei Puskas fiind bazat, din punct de vedere instrumental pe chitara lui Onisor. Si dupa ce Magda Puskas a incantat publicul cu cateva melodii de baza ale folkului romanesc (La o cana cu vin, Doi atlanti, Taina), a fost randul lui Daniel Iancu sa ridice publicul de pe scaune cu piesele lui pline de umor, adeseori intrerupte de hohotele celor din sala (Piga MIGu’n batatura, Mi-a batut dealu’ la poarta, Vine valu’, imi ia calu’, Ofiterul Radu).

Ovidiu Mihailescu s-a simtit inspirat de concertul din Cetatea de Scaun din anul precedent, astfel ca anul acesta a venit cu o piesa intitulata chiar La Suceava, In Cetate. Plus nelipsitele Cipilica, Cowboyul Nelu, Lily, fara de care nu ar fi recitalul sau. Si ca si in cazul lui Daniel Iancu, Za Corridors a facut translatia usoara catre reprezentatia lui Marius Matache. Care a cuprins Toamna, Balada pentru Daniela a lui Teddy Tudoroiu pentru un iz de Gashkademie de folk si, evident, Colind pentru prieteni si o joaca cu sala pe aceasta melodie.

Iar Tapinarilor – cu Si zeii, Suturi, Poeti monotoni sau Ceasornicul lui Nicu Dracinschi - le-a revenit rolul de a incheia un festival-concurs evident in crestere fata de editiile precedente, ca numar, dar mai ales din punctul de vedere al calitatii concurentilor.

Iar acest articol incheie seria de articole si galerii foto consacrate celor 2 festivaluri desfasurate simultan la sfarsitul lui iunie la Suceava si Siret.

Festivalul-Concurs de Muzica Folk FOLKEVER, Siret 2010 – Ziua a 2-a

In week-end-ul 25-27 iunie, muzica folk s-a mutat in Bucovina, prin cele doua festivaluri ce au loc simultan la Suceava (“La Suceava, In Cetate”, ed. a III-a) si Siret (“FOLKEVER”, ed. a II-a). Dupa ce v-am povestit despre cum au decurs “ostilitatile” in prima seara de concurs la Suceava (click aici pentru detalii), a venit randul festivalului de la Siret sa fie prezentat.

In prima seara, recitalurile FOLKEVER au fost “asigurate” de Ovidiu Scridon, Emeric Imre, Adrian Bezna, Ioan Onisor si Ionut Mangu (acompaniati pe alocuri si de Neli Biris, ca sa fie completa formula de  Autograf).

Dupa o scurta prezentare a organizatorilor, sponsorului si recitalurilor ce urmeaza a avea loc dupa sectiunea concurs, cea de a doua seara a festivalului a fost deschisa de Alexandra Sidor, apoi pe rand Alexandra Andrei (care dupa recitalul de exceptie de la Suceava din seara precedenta,  a incantat publicul si la Siret), Claudia Crisan, Adriana Andreica, Adrian Stoeanof, Mircea Iordache, Raluca Marinescu, Marius Dascau si Mihai Boicu. Publicul a fost foarte receptiv la piesele concurentilor, aplauzele lor generoase rasplatind munca acestora si alungandu-le o parte din emotiile inerente.

Daca la concurenti publicul a fost cald si deschis, la recitaluri pot spune ca a devenit exploziv. Ioan Onisor, deja cunoscut publicului de la editia precedenta dar si din recitalul din seara precedenta, a deschis seria de recitaluri cu 3 piese, acompaniat si de Ovidiu Scridon, care a cantat si el piesa Mi-e dor. Apoi a urmat la microfon Marius Matache si piesele sale “de prin Piata Matache”. Dali, Hoinar prin Piata Matache, Suavul demodat sau Balada pentru Daniela (unde au urcat pentru prima oara pe scena grupul vocal de acompaniament Za Coridorrs – Daniel Iancu si Ovidiu Mihailescu) au facut publicul sa cante, sa aplaude, sa danseze. Si pentru ca era un moment bun de experimente, au urmat Toamna si Paradoxuri erotice alaturi de Eugen Tobos, chitaristul grupului sucevean Simbol, care s-a pliat imediat pe cele doua piese cu 2 solouri exceptionale. Iar ca incheiere nu exista o piesa mai potrivita decat Colind pentru prieteni, cu Daniel Iancu ca realizator al solisticii, dar nu din chitara ci…fluierand.

Asa cum bine spunea Ioan Onisor, cel care a acompaniat-o cu chitara in recitalul de la Siret, Magda Puskas a fost acolo cand s-a scris istoria muzicii folk. Iar piesele cantate la Siret nu au facut decat sa confirme acest fapt, Doi atlanti, Taina, La o cana cu vin, Hai sa mergem intr-o seara, Copacii fara padure fiind doar cateva exemple din cantecele cantate in cor alaturi de public.

Tapinarii au fost aceeasi formatie de folk alternativ ca de fiecare data, fapt ce face deliciul publicului (sau cel putin acea parte din public care le gusta piesele si stilul). Piese ironice, amuzante sau serioase ca In suturi, Unde esti, Du-te naibii, Si zeii, Poeti monotoni, “condimentate” cu momentele de “sit-down comedy” nu au fost nici o surpriza pentru cei obisnuiti cu recitalurile Tapinarii.

Ovidiu Mihailescu a fost cel mai legal purtator de Cipilica, apoi dezlantuindu-se alaturi de Za Coridorrs (Daniel Iancu si Marius Matache) pe Tanar si liber, Lily sau Cowboy-ul Nelu.

Recitalul lui Daniel Iancu s-a deschis cu In orasu-n care ploua, pe versurile Acuarelei lui Ion Minulescu, mai ales ca in Bucovina ploua de mai bine de o saptamana, si epilogul modern al povestii cu Alba ca zapada. Apoi Za Corridos si-a intrat in rol pentru ultima oara (de data aceasta format din Marius Matache si Ovidiu Mihailescu – ati ghicit, formula se schimba de fiecare data cand actorul principal se schimba, componentii ei jucand, prin rotatie, rolul de backing vocal). El e militian, Ofiterul Radu, Olguta gelofila, Vine valu’ imi ia calu’ si chiar E armonie-n casa noastra, cu Make in rolul Mariei purtand o splendida esarfa pe post de batic.

Seara s-a incheiat cu mini-recitalul grupului sucevean Simbol – Vlad (percutie), Eugen (chitara), Mihai (chitara, voce), Dinuta (flaut), Oxana (vioara) – 5 tineri muzicieni extrem de talentati carora toti cei de fata le-au prezis un viitor frumos. Ei au cantat Metafora, Iubirea, De-as avea, dar si Mica tiganiada a Phoenix-ului, Fata de crasma cu manele de la Emeric Imre sau Fara petale a lui Doru Stanculescu.

Foto: ForeverFolk, Emilia Nicolae – poza 2 (Marius Matache)

La Suceava in Cetate 2010 – Ziua 1

Intr-o perioada tulbure din punct de vedere economic, iata ca sunt cateva festivaluri care au reusit sa isi continue traditia. Dupa festivalul “Seri melancolice la Ipotesti”, in perioada 25-27 iunie 2010, muzica folk “a invadat” Bucovina, prin 2 festivaluri ajunse la cea de a 3-a (“La Suceava, In Cetate”, Suceava), respectiv cea de a 2-a editie (“FOLKEVER”, Siret).

Inca din perioada inscrierilor, sectiunea concurs a festivalului de la Suceava se anunta extrem de disputata. Datorita numarului mare de concurenti valorosi, organizatorii au fost nevoiti sa suplimenteze numarul de locuri pentru concurenti de la 20 la 28. Primii 11 din ei au evoluat in prima seara a festivalului, dupa cum urmeaza:

• Ioan Mateiciuc (Siret): Post-scriptum (Muzica si versuri: Ioan Mateiciuc), Mosteniri (M: Ioan Mateiciuc, V: Vasile Pinzaru);
• Andrei Stoeanof (Tulcea): Iubirea (M, V: Andrei Stoeanof), Flori de dimineata (M, V: Andrei Stoeanof) si, in afara concursului, Strofe carpatine (M: Andrei Stoeanof, V: T. Robeanu);
• Florin Gusul (Siret): Inima (M, V: Florin Gusul), Mai trist in oglinda (M: Florin Gusul, V: Florin Gusul si Ioan Mateiciuc);
• Mircea Iordache (Tulcea): Stil de viata (M, V: Mircea Iordache), Imnul functionarului public (M: Mircea Iordache, V: Ovidiu Mihailescu, Mircea Iordache);
• Mihai Boicu (Suceava): Alt om (M, V: Mihai Boicu), Iarna (M: Mihai Boicu, V: George Bacovia);
• Claudia Crisan (Bucuresti): Desi nu mai sunt copil (M, V: Claudia Crisan), Visul (M, V: Claudia Crisan) si, in afara concursului, Drum intors (M: Claudia Crisan, V: Neculai Rosca);
• Marius Dascau (Bucuresti): Minunat (M, V: Marius Dascau), Pielea ta ma va cere pe mine (M, V: Marius Dascau);
• MOX (Suceava): Metafora (M, V: Mihai Boicu), Iubirea (M, V: Mihai Boicu);
• Adriana Andreica (Cluj-Napoca): Primavara (M: Adriana Andreica, V: Lucian Blaga), Si iar mi-e sufletul la tine (M: Adriana Andreica, V: Elena Farago);
• Alexandra Sidor (Nasaud): Mai stai (M, V: Alexandra Sidor), Anotimpul ploilor (M, V: Alexandra Sidor);
• SIMBOL (Suceava): Accident (M, V: Mihai Boicu), De-as avea (M: Mihai Boicu, V: Mihai Eminescu).

Si cum se putea face mai bine tranzitia de la concurenti la recitaluri decat prin intermediul castigatoarei editiei precedente a festivalului “La Suceava, In Cetate”, Alexandra Andrei. Iar “lipiciul” ei la public a demonstrat juriului ca nu s-au inselat cu un an inainte cand i-au acordat Marele Premiu la Vatra Dornei. Tic-tac, Joc, piesele pe ritm de bossa-nova, una in portugheza, i-au adus aplauzele generoase ale publicului prezent.

Apoi au urmat recitalurile menestrelilor cetatii. Pe rand, au urcat pe scena folkistii suceveni Cornel Angelescu, Vasile Purice si Mihaela Popescu. Cei din sala Dom Polski (o gazda primitoare pe fondul vremii nefavorabile ce ne-a tinut departe de Cetatea Sucevei) au putut asculta Singur, Balada negustorului de brazi, Semn de intrebare, Ciclul raspunderii (versuri Nicolae Labis), Divertisment (v. Radu Stanca), Nu cred ca lumea (v. Ion Nicolescu), Cantec de duca (v. Mihaela Popescu) si Zurgalaul (v. Nicolae Labis) si alte cantece romantice sau usor ironice. De fapt, semnul ca folkul in cetatea Sucevei are o baza solida, cladita acum ani buni. Pe care tinerii folkisti bucovineni se pot ridica.

Mircea Rusu a incheiat seara de recitaluri de la Suceava intr-o formula noua, cel putin pentru mine. Alaturi de el, pe scena au urcat Stefan Orfescu (chitara, cunoscut si datorita aparitiilor alaturi de Maria Gheorghiu) si, poate surprinzator pentru multi, Alexandra Ungureanu. S-au cantat si piese consacrate ale lui Mircea Rusu – Omul bun si pomul copt, Iarba verde de acasa, o varianta acustica a melodiei Aprinde dragostea pe care Alexandra Ungureanu o canta, de obicei, alaturi de Crush, sau cover-uri ale unor piese recunoscute si aplaudate de toti cei care au rezistat in sala pana spre ora 01.00 – Imagine (John Lennon), Still the one (Shania Twain), Tears in heaven (Eric Clapton).

La Multi Ani, ForeverFolk! 2 ani de activitate

2 ani de ForeverFolk. 2 ani de cand promovam muzica sufletului tau. 2 ani de cand am creat primul portal de muzica folk din Romania. 2 ani de cand iti oferim tot ce vrei sa stii despre muzica folk.

Pe 19 iunie 2010, ne-am dat intalnire cu cei care ne citesc in Club 100 Crossroads sa ne sarbatorim impreuna cea de a 2-a aniversare. Iar moderatorii acestui eveniment au fost cei despre care scriem. Desi oficial seara avea 3 invitati, Alina Manole (castigatoarea a 2 premii ForeverFolk in 2009), Liviu Nechita (venit special din Italia pentru acest eveniment) si Marius Matache&Folk Band Imperfect, ne-am bucurat tare mult sa vedem ca si alti artisti au onorat cu prezenta aniversarea noastra: Eugen Avram, grupul Cantos, Adi Bezna, Proiectul Tivodar sau Jimmy Zarnescu.

Amfitrion al serii a fost chiar redactorul-sef al siteului – Marius Matache (sau Make, asa cum il mai cunoaste lumea). Tot el a deschis si partea muzicala a serii, cu o piesa a lui Ovidiu Mihailescu, Tanar si liber. De altfel, Make a prezentat in momentele dintre invitati cate doua piese: una compozitie proprie, si un cover (piese de-a lui Daniel Iancu, Teddy Tudoroiu, Ovidiu Mihailescu sau Valeriu Sterian aducand un plus de frumos serii).

Primii invitati prezenti pe scena au fost membrii Proiectului Tivodar (Stefan Tivodar si Alex Nichita), un proiect musical care se anunta din ce in ce mai conturat intr-o zona care trece dinspre folk spre blues.

Si cum tot eram in zona de folk in alte variante decat cele clasice, a venit timpul sa evadam spre mare sub vocea Alinei Manole. Si daca o parte din cei prezenti aveau tricouri marca ForeverFolk (in editia rosie, aniversara), s-a dovedit ca toti cei din sala “au un pitic”. Pentru a incheia intr-o nota vesela, am avut parte de un dialog muzicalo-parodic despre cupluri plictisite, in varianta Alina-Make.

Un invitat special al serii, anuntat din timp, a fost Liviu Nichita (ex Prefix 032). Venit special pentru a ne incanta aniversarea (si nu tocmai de aproape, ci din Milano), Liviu a adus serii o nota calda, de folk clasic, cu piese de dragoste atat in romana, cat si in italiana. De altfel, piesa in limba italiana a “prins” rapid la “spiritul latin” al celor din sala.

Prieteni buni de-ai ForeverFolk, grupul Cantos ne-au onorat nu numai cu prezenta, dar si ne-au facut cadou un moment de recital. Am fredonat cu totii una din piesele fundamentale ale muzicii folk - Om bun, alunecand apoi, usor-usor, in ritmuri de flaut, spre o zona de vis si poezie, in versuri de Nichita Stanescu (Of, Doamne, ceata e tarzie).

Si cum ForeverFolk are prieteni muzicali in toata tara, chiar daca activeaza in principal din Bucuresti, ne-am bucurat de prezenta lui Adrian Bezna. Dincolo de voia buna pe care o raspandeste (chiar daca numele sau are rezonante intunecate), Adrian Bezna reuseste sa aduca pieselor sale un suflu personalizat, fie ca sunt ele unele cu mesaj trist de dragoste rupta, fie ca sunt ele unele sociale, despre haite de lupi care ne absorb pe toti. Si nu a cantat singur ci pe alocuri alaturi de Stefan Tivodar sau Mariana Modolea.

Prezent si el in sala, Eugen Avram ne-a facut sa dansam, Indiferent ce spune lumea. Si bineinteles ca nu a scapat fara un Cantec pentru tine, o piesa pe care a cantat-o intreaga “audienta”.

A fost apoi randul tuturor sa isi demonstreze calitatile vocale, in ritmuri aniversare de “La multi ani!”. Am ciocnit un pahar de sampanie, ne-am bucurat de fiecare gand bun auzit, dar si de orice critica constructive primita de-a lungul celor doi, ne-am promis ca vom merge inainte, si ne-am pregatit de inchiere.

Asa ca Make si-a reluat locul pe scena, si ne-a provocat la un duel pe refrenul piesei “Broasca testoasa”, si ne-a purtat apoi spre “Amintire cu haiduci”. Si cum cei din public nu prea pareau convisi ca s-ar fi terminat, s-a construit incet-incet povestea casei cu pitici din padurea cu alune. Care poveste trebuie ascultata neaparat in varianta regizata de Make.

Intr-o seara in care codul galben de furtuna amenintat Bucurestiul, au fost alaturi de noi prieteni ai siteului, artisti care ne-au facut frumoase cadouri muzicale, momente in care am constientizat faptul ca au trecut doi ani.Imi asum subiectivitatea in a spune ca daca exista un cuvant care sa caraterizeze aniversarea celor doi ani, acesta ar fi ca a fost o aniversare PLINA. De public-cititor si ascultator de folk, de artisti prieteni care ne-au facut parti de recital cadou, de frumos.

Totusi nu ne putem lauda singuri asa ca va impartasim din mesajele celor prezenti si urarile artistilor si cititorilor pentru a va convinge si mai mult.

Laura Matache O seara frumoasa, intima, intre prieteni, ca o petrecere facuta acasa cu oameni frumosi, veseli si muzica buna.

Ar fi minunat daca ar exista astfel de seri mereu… Motive sa sarbatorim folkul, pe oamenii dedicati lui si pe cei care il asculta ar trebui sa gasim mai des. Faptul ca voi ati reusit sa faceti lucrul asta de doi ani, intr-o lume mizera in care ni se impune o alta scara de valori, nu poate decat sa va faca cinste. Eu voi fi mereu alaturi de voi. Si sigur mai e cineva ca mine…

La multi ani!

Zarnescu Alexandru Mie mi s-a parut o seara reusita. Lume multa , musafiri , invitati…….frumos , ce sa mai .

Corina Anca Roth La multi ani si sa ne incantati si pana acum cu stiri si muzica de calitate,care ne unge sufletul, va multumim ca existati…!!!

Panfiloiu Claudiu La multi ani si la multi fani/ Sa numai vorbim de bani/ Vizitatori patimasi/ In “ze list” sa fiti fruntasi/ Make “seful” sa traiasca/ Pe toti sa ne omeneasca/ Iar ai vostri cititori/ Sa gaseasca-n site “comori”/ Muzica buna, concursuri/ Recenzii, concerte, clipuri/ Sa o tineti tot asa/ Pana cand ne-o satura/ Eu acuma ma opresc/ Traiasca cei ce citesc.

Asa ca le multumim tuturor pentru prezenta si ii asteptam sa ne fie aproape si in continuare.

Bob Dylan in concert la Bucuresti

Nu stiu cata lume a venit la concertul Bob Dylan (Jurnalul National spunea in editia din ziua urmatoare ca 10 000), dar stiu ca am vazut multa “lume buna”. Intr-un colt de tribuna, Alexandru Andries discuta relaxat cu Ada Milea, in asteptarea recitalului prietenului Nicu Alifantis. Maria Gheorghiu, Berti Barbera sau Hanno Hofer (Nightloser) au preferat sa stea aproape de scena. I-am mai zarit si pe Victor Socaciu, Oliver Sterian, dar si oameni de presa sau analisti politici ca Teodora Ionescu, Florin Iaru sau Bogdan Teodorescu.

Trupa Bucium a deschis spectacolul. Am mai spus-o de nenumarate ori, sarcina de a canta inaintea unor artisti cu renume este onoranta, dar si ingrata. Spre deosebire de alte concerte insa, cand lumea abia asteapta sa “scape” de opening-act, etno-rock-ul celor de la Bucium a fost foarte bine primit de publicul ce se strangea usor-usor in fata scenei. Piese precum Colindul cerbului ma duc cu gandul la albumul Cantafabule al celor de la Phoenix.

Au urmat Nicu Alifantis si ZAN, “intarita” pentru acest concert cu Mihai Nenita. Argumentul l-a oferit chiar Nicu Alifantis: cele doua melodii de pe albumul „Cantece de semineu” ce vor fi interpretate nu ar fi fost la fel fara el. Au deschis cu Piata Romana nr. 9, iar publicul s-a “incalzit” imediat. Dupa care Nicu Alifantis a facut un gest de de o mare incarcatura emotionala: a dedicat recitalul sau si al colegilor sai “unui om care si-ar fi dorit tare mult sa participe la acest concert: Motzu’ Pittis“. Pe deplin meritat, pentru ca daca foarte multa lume cunoaste melodii ca Mr. Tambourine Man sau Blowing in the wind, acest lucru i se datoreaza lui Motzu. Au mai fost printre altele si Inscriptie pe un inel, Ploaie in Luna lui Marte, Cantec pentru ea. N-a lipsit nici deja celebrul ukulele al lui Nicu Alifantis pentru Cantec de iubire. Iar pentru o incheiere plina de pasiune si deloc regizata (ma indoiesc ca au repetat scena in care “cade in genunchi in fata solo-ului de chitara lui Razvan Mirica), Nicu Alifantis a inlocuit instrumentele cu corzi cu o pereche de maracas pentru tango-ul Nu ma-ntreba. Concluzia? Un recital perfect intr-un concert istoric.

Daca eram in wrestling, cineva ar fi anuntat probabil “It’s showtime!”. Dar pentru Bob Dylan a vorbit intotdeauna cuvantul, nu degeaba a fost numit “poetul rock’n'roll”. Asa ca Bob Dylan si cei care ii alcatuiesc trupa au urcat pe scena fara prea multe fasoane, imbracati elegant, aproape “la 4 ace”, cu o parte din ei purtand palarii si au demarat cu Everybody must get stoned, urmata de It ain’t me baby si I’ll be your baby tonight. Toate piesele insa aproape rescrise muzical, astfel ca de multe ori publicul mai ca nu le recunostea. Apoi in “recuzita” a aparut muzicuta, care a ridicat temperatura in public de fiecare data cand a “intervenit”. Jolene a adus in scena energia de electric-blues, apoi publicul a cantat in cor refrenul pentru Just like a woman. Cum intunericul se lasase peste Zone Arena, cateva lumini discrete si-au facut simtita prezenta, dar nu mai mult decat pentru a produce o atmosfera ce, alaturi de costumatia artistilor si trecerea in registrul de blues, amintea de cluburile anilor ’30 din perioada prohibitiei asupra alcoolului din SUA.

Si daca tot vorbim de genuri, artistul nu a uitat ca si-a inceput cariera muzica cantand rock’n'roll, Highway 61 Revisited fiind una din piesele cantate pe acest profil. Mi-ar fi greu sa clasific stilul lui Bob Dylan dupa concertul de aseara, el abordand un spectru larg de piese, de la folk, blues si electric blues, rock’n'roll sau chiar soul. Sau pur si simplu o poezie acompaniata de  muzica. In unele momente, Bob Dylan cantand sau recitand versurile melodiilor parea personajul unei piese de teatru derulandu-si monologul scenei finale al unei tragedii shakespeariene.

Like a Rolling Stone nu e o simpla piesa, un cantec, fie el un cantec de protest, cu un mesaj puternic. Like a Rolling Stone e imnul unei generatii, e strigatul celui care se impotriveste destinului, renascand din propria cenusa (cantecul a fost scris de Bob Dylan intr-un moment in care voia sa renunte la cariera muzicala, care ia o noua turnura dupa ce scrie aceasta piesa, ulterior preluata si de grupul The Rolling Stones, pentru care devine un adevarat imn). A fost prima piesa cantata la bis si a adus lacrimi in ochii unui domn extrem de respectabil si sobru din dreapta mea. Iar concertul s-a incheiat, poate prea devreme fata de ce ne-am fi dorit cu totii, cu All along the watchtower.

Probabil ca daca romanii l-ar fi vazut pe Bob Dylan in concert acum 20 de ani, ar fi fost extaziati, incantati si orice stare ar putea produce un concert al unui artist de talia lui Bob Dylan. Poate din punct de vedere al spectacolului complementar muzicii, Bob Dylan nu este un artist foarte spectaculos. Poate ca ne-am fi dorit si Mr. Tambourine Man, Knockin’ on heaven’s door sau Blowing in the wind – aici si managementul din Romania al artistului ar fi putut contribui, informandu-l despre munca depusa de “Presedintele Partidului Dylan-Lennon” (Motzu’ Pittis) pentru popularizarea pieselor sale. Poate ca timp de peste 40 de ani ni l-am imaginat mai volubil pe batranelul ursuz ce a venit fara chef de a schimba amabilitati cu publicul, dar cu chef sa cante, deci a implinit de curand 69 de ani.

Dar pot sa spun cu mana pe inima ca am mers la concert pentru a vedea spiritul ce a miscat masele, ce a ridicat oamenii impotriva nedreptatii. Pentru a-l vedea pe genialul artist ale carui piese au fost preluate, intr-o forma mai mult sau mai putin apropiata de variantele originale, de peste 1000 de artisti, ce au realizat peste 2500 de prelucrari. Pentru ca Bob Dylan nu mai e demult un simplu muzician, ci un artist care a modificat istoria.

foto: Diana Stoleru

Gashkademia de folk la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti

ForeverFolk si-a facut un obicei din a organiza concerte si evenimente de care fie era nevoie (vezi cazul Premiilor ForeverFolk 2009), sau de care publicului ii era dor.

Un eveniment din cea de a doua categorie este concertul Gashkademiei de folk, ce nu mai aparuse pe scena intr-o formula majora (mai mult de 3 din componentii ei) de mai bine de un an de zile, de la concertul de la Braila din februarie 2009. Astfel ca, vineri, 7 mai 2010, intr-un cadru – Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti – mustind de istoria folkului (unde pe vremuri cantau Dan Andrei Aldea si Sfinx, Valeriu Sterian si mai toate numele mari din muzica folk romaneasca), ForeverFolk a invitat publicul la un concert de peste 2 ore cu Gashkademia de folk. Aceasta i-a inclus pe toti cei 6 membri fondatori ai proiectului: Daniel Iancu, Ovidiu Mihailescu, Marius Matache, Puiu Cretu, Dan Caramihai si Teddy Tudoroiu, iar ca invitat pe actorul si regizorul Iulian Enache.

Desi ne cititi constant recenzii ale concertelor la care participam, nu vom face noi recenzia evenimentului, pentru ca ar insemna sa ne laudam singuri, ci vom da cuvantul celor care au fost in sala.

Cristian Birta-China, www.chinezu.eu

Pentru mine, ca si pentru multi altii dintre voi, hai recunoasteti, folkul e chestia aia lirica, pe care o ascultam ori inchizand ochii, ori dandu-i peste cap, caci e despre iubire, despre tot felul de chestii necrutatoare, despre lucruri grave. Da, desigur ca si despre asta canta folkul. Dar nu numai.

Gashkademia de Folk ne-a arătat aseara ca folkul poate fi un show extraordinar, in care momentele acestea de lirism de care zic mai sus sunt doar parti din spectacol, dar la care, e drept, abia daca mai respiri de cat de tare te emotionează. In rest, daca ar fi sa descriu in maxim doua cuvinte showul de ieri as spune doar atat: caterinca excelenta.

Am ras cu lacrimi de cat de misto erau versurile, de jocul de scena (da, caci, desi va vine greu sa credeti, baietii au făcut un joc de scena minimalist, dar de mare efect), de replicile pe care si le aruncau intre ei si inspre public, de buclucasul microfon rotitor al lui Make.

Manuela Cepoi, www.iConcert.ro

Trecerea de la melodii lente si sentimentale la acorduri ritmate si antrenante, starnind senzatii diametral opuse, a reusit sa mentina in permanenta publicul atent, facandu-l chiar la un moment dat pe Daniel Iancu sa lanseze o remarca amuzanta: cum om fi gandit noi concertul asta, ca dupa cate o melodie de dragoste vin eu si cant despre inundatii si soacre? Prin urmare, de la acel moment incolo au declarat inainte de fiecare piesa ca urmeaza „un cantec de dragoste”.[…]

Dupa aplauze sustinute, doua bis-uri, primul dintre ele fiind melodia “Patria” interpretata impreuna de toti cei sase artisti, finalul concertului ne-a gasit cu zambetul pe chip si bucurie in suflet ca am putut impartasi o seara frumoasa de folk intre si pentru prieteni. Nu ne ramane decat sa asteptam urmatoarea ocazie pentru a ne intalni din nou si a retrai senzatia pe care ti-o da muzica buna, cantata simplu, dar din inima.

Mihai Pintilie, www.mihaipintilie.ro

N-am fost niciodata fan al cantecelor in jurul focului pe-un varf de munte cum percepeam eu folk-ul. Folk-ul de pe vremea cand stateam in jurul focului pe-un varf de munte.

Insa ce mi-a fost dat sa traiesc aseara a depasit cu mult asteptarile mele pentru ca am dat peste o gasca de baieti faini, cu umor si prezenta scenica ce-au facut un show adevarat, cu improvizatii, cu glume, cu versuri destinse, ce mai, super-spectacol. Sa nu uit, si nu energie: au cantat mai bine de doua ore iar la final aplauzele i-au chemat de trei ori din culise pana sa se aprinda luminile.

Tot Mihai Pintilie a si filmat la eveniment, asa ca cei care nu au ajuns se pot delecta cu o buna parte din spectacol accesandu-i canalul de youtube.

Next Page »