În primul rând trebuie să menționăm că acesta a fost primul concert în club pe anul acesta al amfitrionilor. Toți cei prezenți pe scenă au avut un an trecut cu multe concerte, plimbări prin țară, festivaluri. Și conștienți că parte din drumul lor înainte de dat de oamenii care îi susțin, au conceput acest concert ca unul pentru prieteni. Ca să îl citez pe Make (cu parafrazarea de rigoare) sunt unii dintre voi care nu au ajuns până acum la niciun concert de-al nostru și am considerat că e cazul. Alții ați fost la aproape toate și nu puteați să lipsiți.  Cei invitați la concert au avut rezervările valabile până la ora 20:15. La ora respectivă locul era deja plin, semn că orele de începere ale concertelor s-ar putea respecta cu un public bine educat în acest sens.

Atmosfera a fost dezmorțită de începerea serii cu Puiu Crețu, Marius Matache și Folk Band Imperfect, pe ritmuri cunoscute precum Dragoste în fân sau Se duc iubirile. O Adela emoționată a urcat pe scenă, pentru câteva piese. Piese pe versurile lui Sorin Poclitaru(de altfel, nume menționat des pe parcursul serii, pentru că multe dintre piesele cântate au avut versuri semnate de el), un N-ai nevoie de foarte multe și un Cântec de fericire ne-au adus un zâmbet pe buze. Chiar dacă a fost emoționată și nu vedea publicul de pe scenă, Adela rămâne una dintre tinerele nume din folk despre care sigur vom mai auzi pe viitor. Continuarea i-a revenit lui Puiu Crețu, plin de vervă, cu piese noi sau vechi, cu versuri de dragoste, cu versuri de protest sau de atenționare (Nu mai fumați  fiind una dintre ele). Make și Folk Band Imperfect au fost plini de viață. Au glumit, au zâmbit, au cântat cu suflet piese pe care le știam, unele mai nou lansate (A thousand times și Doar patru anotimpuri sunt dintre piesele mai noi cu viitor), au fost fost romantici, au fost ironici.

Dincolo de faptul că multe dintre piese mi-erau cunoscute nu a știrbit plăcerea concertului și nici faptul că am avut parte și de surprize plăcute. A fost piesa în primă audiție a lui Puiu Crețu – Reproșuri, au fost momentele în care Teddy Tudoroiu a urcat pe scenă alături de Radu, interpretarea piesei Fără petale și modul frumos în care publicul a cântat încet, zâmbetele și comunicarea dintre Make și Radu sau Alex, finalul concertului.

A fost o seară așa cum cred că și-au inchipuit atunci când au pus-o la cale: cu prieteni – în sală și pe scenă, pentru prieteni și despre prietenie. Și cu foc muzical destul pentru a ne încălzi până la următoarea ocazie.

Foto: Olivia Vereha

Citeste tot articolul - O seară de folk și prietenie

Sambata aceasta Orasul de sub oras i-a avut ca invitati pe Marius Matache si Folk Band Imperfect (Radu Tudoroiu si Alex Nichita) care timp de 40 minute au tinut calatorii in loc cu piese proprii, dar si cu coveruri.

Pana la inceperea concertului, statia de metrou a rasunat prin piesele albumului Folk din pana mea!, ca pregatire pentru ce avea sa urmeze. Oamenii au fost receptivi, am observant persoane care au asteptat minute bune pana la ora la care urma sa inceapa concertul, care la final au cantat si ei Amintire ce haiduci si aplaudat dupa fiecare piesa. Si daca ne gandim ca metroul “gazduieste temporar” oameni de toate facturile si cu gusturi diferite, in continua miscare, reusita evenimentului este cu atat mai mare.

Orasul de sub oras dovedeste inca o data ca metroul nu e doar o simpla aglomerare urbana, ci poate fi o gazda primitoare pentru cultura, fie ca se numeste teatru, lectura urbana sau muzica folk. Iar daca oamenii zilelor noastre sunt prea ocupati sa vina aproape de cultura si arta, poate e nevoie ca cineva sa duca arta si cultura mai aproape de oameni.

Poate in felul asta, Teatrul Masca va atrage mai multi spectatori, nu doar pentru piesele de teatru, ci si pentru concertele folk, trezind gustul pentru muzica live si demonstrandu-le celor care au uitat de muzica folk, ca ea, ca orice lucru de calitate, nu a disparut.

Sursa foto

Citeste tot articolul - Teatrul Masca si Orasul de sub oras

In jurul orei 9, seara a fost deschisă de Leo Iorga şi Pacifica, iar dupa primele acorduri de la Trenul Pierdut publicul a început să cânte împreună cu cei de pe scenă, să danseze şi să comunice. E o experienţă care trebuie trăită, mai ales că starea de bucurie şi de trăire a fiecărei piese de către publicul nu s-a epuizat după prima piesă, ci a durat pe toată perioada concertului (atât cel al lui Leo Iorga, cât şi cel al Păsării Colibri).

Privind lucrurile de undeva din spate, pot spune că la această atmosferă a contribuit din plin faptul ca cei de pe scena nu au vorbit mult, dar au vorbit destul pentru a aduce aminte de toate formatiile prin care Leo Iorga a trecut, s-au facut scurte precizari si/sau prezentari ale pieselor, s-au spus povestile din spatele versurilor.

Pe langa piese care deja intra la categoria clasice (precum Mi-e tare dor de tine, Povestiri din gara, Fata din vis sau Singur in noapte), una dintre surprizele placute a fost coverul celor de la Midnight Oil – Beds are burning. Inainte de a ii invita pe cei de la Pasarea Colibri pe scena, am avut parte de un Cantec pentru prieteni, si de o declaratie de suflet facuta de Leo Iorga publicului Iar seara asta mare, prin voi va exista.

Iar adevarul e ca prietenia si profesionalismul celor de pe  scena (alaturi de Leo Iorga au cantat Pacifica, adica Teo Boar – chitara, Cristi Iorga – tobe, Vladi Cnejevici – clape si Marian Mihailescu – bass), sunetul cat de poate de legat, momentele de solo bine definite si plasate, au facut ca si publicul sa devina prieten.

Pe fondul atmosferei deja generate, cu cei de la Pacifica ramanand prezenti, pe scena si-au facut aparitia cei doi Mircea (Vintila si Baniciu), pentru a continua vraja muzicala. In prima faza am crezut ca vraja se va rupe din cauza unei intreruperi de curent. A urmat un moment special, in schimb, iar in intunericul salii, publicul a inceput sa fredoneze piesele formatiei.

Din fericire, intreruperea nu a durat mult, si ca niste adevarati profesionisti, cei de pe scena au luat-o de la inceput, cu zambetul de buze. A urmat un periplu prin piese cunoscute si fredonate de toata lumea, precum Esarfa in dar, Miruna, Un om pe niste scari sau Mugur de fluier. Un moment special a fost cel de incheierea concertului – dedicat celui care a fost Motzu Pittis – si anume piesa Vinovatii fara vina.

Cu un public extrem de divers ca plaja de varsta (de la cei care probabil de-abia au descoperit piesele formatiei, pana la cei care probabil s-au bucurat de ele inca de la lansare), insa la fel de extrem de unit in ceea ce priveste comunicarea si placerea de a se bucura de muzica, cu niste artisti profesionisti, si un sunet rotund si complet, seara de 5 decembrie din Silver Church s-a dovedit a fi una dintre referintele concertistice ale acestui an.

Foto pag 1: Lucian Tarta

Citeste tot articolul - Cum a fost la concertul Leo Iorga&Pacifica şi Pasarea Colibri în Silver Church

El e mai degrabă un entertainer în două acte (așa cântă, 2 bucăți, cu pauză, să nu vă gândiți la prostii). Și e relaxant să-l asculți așa. Să-i iei la puricat versurile și să vezi că-s de fapt povești sensibile, sau basme, sau ironii acide, sau… Faceți asta, căutați versurile lui Ovidiu Mihăilescu și începeți căutările de sens. Apoi mergeți la concertele lui și ascultați. O să înțelegeți exact despre ce vorbesc.

Aș vrea să vă spun ce a cântat, dar zău că nu i-am reținut tot playlistul și atunci mă mulțumesc cu o recomandare. Dați o „Cipilica” pe urechi, cât să intrați în atmosferă. Și o colindă, că așa a simțit nevoia. Eu i-am spus că nu-i musai, dar nu. Drept urmări, azi e iarăși primăvară în Cluj, iar Ovidiu, la ora asta abia s-a urcat în tren. Sper să-l ia și pe cel de întors destul de repede.

Noi îl așteptăm cu drag, chiar și Ionuț Mangu care, printr-o împrejurare de simplă prezență și dorință a prestat la pauză câteva „cânticele” de origini proprii. Pentru că, nu-i așa, în orice concert trebuie să fie puțin Cluj.

Cu rândul ăsta, închei. Mulțumim. Bravo Ovidiu, ne-ai plăcut!

PS: Titlul este practic interviul pe care i l-am luat aseară. N-avem încă poze, dacă apar, nu-i vina mea.

Citeste tot articolul - Ovidiu Mihăilescu – „Ce să le zic fanilor mei?”

Prima zi de festival se anunţa a fi una lungă, deoarece aşa cum am anunţat şi într-un articol anterior, au fost admişi nici mai mult nici mai puţin de 30 de concurenţi, toţi urmând să cânte în aceeaşi seară, îngreunând astfel munca juriului. Lista concurenţilor s-a mai “scurtat” însă la faţa locului, deoarece o parte din grupurile admise nu s-au prezentat.

La ora 18 fix, cu o punctualitate germană, s-a dat startul festivalului şi imediat a demarat concursul, iar ceea ce a urmat n-a fost lipsit de surprize. Rămâne un mister cum câţiva concurenţi au trecut de preselecţie sau motivul pentru care s-au înscris la acest festival. Din categoria surprizelor plăcute a facut parte Filip Dan Robert din Floresti, judetul Cluj, care a interpretat cu o mare căldură piesa Steluţe în genele ei, scrisă pe textul lui Mircea Cartarescu, orchestrat în prealabil şi de un alt folkist, Dan Vană (de altfel cele două piese au apărut deja luni la rubrica noastră Cântece în oglindă). O alta surpriză au fost şi o parte din concurenţii care au participat şi la Alba Iulia şi care de această dată s-au prezentat cu un plus de valoare. Nu în ultimul rând, diversitatea stilurilor abordate de concurenţi, de la folkul cu tematică montană a băieţilor de la Plus Noi, la pasiunea din vocea Marei Bisziok, de la umorul lui Cosmin Vaman, la tehnica impecabilă a lui Norbert Schek (foto).

Recitalurile primei seri au aparţinut unor foşti laureaţi ai festivalului: Cristina Baca (câştigătoarea ediţiei 2010), Virgil Suciu şi grupul Cetatea, câştigători ai festivalului în anii ’80, care s-au reunit cu ocazia acestei ediţii (un număr de 8 artişti). Cristina a adus cu ea anotimpul hibernal (Iarnă să-mi fii), grupul Cetatea folkul de munte, cântecele cu care au câştigat festivalul cu mai bine de 20 de ani în urmă, dar şi coveruri precum Fără petale.

Dar momentul emotionant al serii a fost reprezentat de sala întreagă în picioare cântându-i “La mulţi ani!” lui Virgil Suciu (foto), care chiar în ziua recitalului îşi sărbătorea ziua de naştere. Emoţionat, Virgil a declarat că între el şi public nu mai e nici o barieră, aşa că vor cânta împreuna. Şi au fost Omul bun şi pomul copt, Câmpuri aurii, Deschide ușa, creștine şi multe altele, cântate singur sau cu Adela Deac Cristea și Lea Muszka, pentru o primă seară de festival ce s-a sfârşit târziu, în noapte.

Foto: Marcel Câmpeanu – Studiourile ZMETEAS-Medias

Citeste tot articolul - Ziua I – Festivalul Medias Cetate Seculara

Marius Daşcău - Penultima zi a vieţii mele

Fiind un loc încă necunoscut publicului, concertul a fost unul între prieteni, cu piese proprii şi coveruri autohtone şi nu numai. Marius nu a fost singur, între piesele lui strcurându-se şi un mini recital al Anei Maria Dumitru.

Seara a început cu piesa Unde nici norii nu ajung, piesa prin care l-am descoperit pe Marius. Despre momentele de scurtă nebunie din viata lui ne-a spus Doar un pic. La cea de-a treia piesa, deja publicul fredona alături de el Que sera, sera. O surpriză plăcută a fost o altă adaptare a textului Dali care deja cunoaşte alte doua variante (a lui Ovidiu Mihailescu - autorul versurilor – şi a lui Marius Matache).

Dacă de ceva timp vă tot spuneam că, la ora actuală, Sorin Poclitaru este unul dintre cei mai “cântaţi” poeţi, Marius ne-a cântat Ne-am căutat şi V-am povestit, piese pe versurile lui Sorin. Declarându-se fan Damien Rice, Marius a cantat Nine crimes şi Older Chests, într-o interpretare proprie.

Cât Marius lua o scurtă pauză, locul i-a fost luat de Ana Maria Dumitru, pentru un moment de coveruri Joan Baez (Where have all the flowers gone), Conexiuni (Tu), Zoia Alecu (Trei galoşi) şi nu numai.

Invitatul serii şi-a reluat locul pe scenă, cântând American Pie (Don McLean), Întelegere (Mircea Baniciu), Fără petale (Doru Stănculescu), Cântec şoptit (Poesis). Revenind la piesele proprii, nu au lipsit Penultima zi a vieţii mele şi Minunat.

Seara a fost o surpriză plăcută, un concert care i-a ţinut pe cei prezenţi atenţi pe tot parcursul, care au fredonat atunci când recunoşteau piesele şi l-au răsplătit cu aplauze. Poate la următorul concert mai mulţi oameni îl vor descoperi pe Marius Daşcău cu puţin ajutor şi din partea nostră prin clipul piesei Minunat:

Citeste tot articolul - Concert Marius Daşcău în Cool Cat

Un astfel de experiment este cronica unui concert incredibil al unui artist complet alături de un band care ne-a tăiat răsuflarea. Ultimul recital din cadrul festivalului Ziua de Mâine de la Alba Iulia i-a aparţinut lui Nicu Alifantis şi Şemineu Band, o formulă pe care am văzut-o doar într-unul din concertele de lansare a albumului Cântece de şemineu şi pe care mi-am dorit foarte mult să o revăd, însă ceea ce avea să urmeze mi-a întrecut orice aşteptări.

După terminarea recitalului Pasărea Colibri, publicul a stat câteva minute cu sufletul la gură până când toate instrumentele şi aranjamentele au fost gata pentru ce avea să urmeze. Detaliile tehnice parcă pregăteau scena pentru un concert simfonic: 12 microfoane, 28 de canale, 8 monitoare şi 5 chitări, asta ca să nu enumerăm şi impresionanta colecţie de instrumente de percuţie ale lui Berti Barbera.

Rând pe rând au intrat pe scenă Mihai Neniţă (vrăjitorul cu vioara albastră cum l-a numit unul din bloggeri), Adrian Flautistu (contrabas), Berti Barbera, Virgil Ianţu alături de Bogdan Tudor şi Mircea Ciurez şi nu în ultimul rând Marcel Moldovan (tobe). Nicu Alifantis ar fi vrut să intre prin sală, printre oameni, dar cum scena nu are prevăzută o scară de urcat din sală, a renunţat şi, aşezându-şi tacticos pălăria, şi-a urmat colegii pe scenă direct din culise.

S-a dat startul prin Cântec de grădinar şi Cântec de iarnă, moment în care ne-am dat seama că piesele sună diferit de cum le-am ascultat la lansarea albumului. Deşi cunoşteam versurile, parcă ascultam alte piese, alte poveşti cu un final încă necunoscut. N-au lipsit nici micile intervenţii “vocale” dintre piese ale trio-ului Ianţu – Ciurez – Tudor, cum ar fi Cântec de îngeri (care la “cererea publicului” a fost cântat de 2 ori) sau Cântec cu căluţ de mare care dat şi o notă umoristică serii.

Nu am să înşir playlist-ul serii, pentru că acest concert nu se poate povesti la adevărata lui valoare. În schimb au existat momente care trebuie “imortalizate”. Ploaie în luna lui Marte, piesă pe care am ascultat-o cu orice prilej, a reuşit în acea seară să transmită o emoţie pe care rar am simţit-o într-un concert. Publicul a început să aplaude puternic imediat ce Mihai Neniţă a cântat primele note, iar continuarea prin piesa Umbra  devenea uşor copleşitoare.

Nu au existat solo-uri ale unui instrument în parte, întreg concertul a părut o întrecere între instrumente, care de fapt se completau atât de frumos încât nu mai ştiai ce instrument să urmareşti mai întâi. O altă surpriză a fost Piaţa Romană nr. 9, piesă pe care au dat-o de gol doar versurile, piesa de fapt “îmbrăcând o haină nouă”. Sunt piese pe care le cântă la cererea publicului în toate concertele, dar pe care le cântă cu aceeaşi plăcere şi pasiune, că devine imposibil să te saturi de ele.

Seara a fost dominată de piesele albumului Cântece de şemineu, asa cum era şi de asteptat. Mi-a părut rău să văd că în public ne puteam număra pe degete cei care ştiam versurile aşa că recomandăm cu căldură acest album, pe care de altfel şi noi l-am premiat ca fiind albumul anului 2010 în cadrul Premiilor ForeverFolk.

Concluzia? A fost un recital cât o concluzie a întregului festival. Cea mai bună încheiere posibilă, cu albumul anului 2010 în încheierea celui mai mare festival de folk din România. Argumente? 15 recitaluri, concurs extrem de disputat în care oricare din cei 10 concurenţi puteau să spere la marele premiu, evenimente paralele (poezie, teatru, lansări de albume, autobuz cu filme), 12 bloggeri acreditaţi (suplimentar faţă de blogurile specializate) care au făcut o treabă mai mult decât grozavă (ultimul “recensământ” indica 112 articole despre festival), transmisie online a celor 3 zile de festival, cu ziar al festivalului, cu promvoare după toate regulile unei campanii de PR, cu oameni care au muncit extrem de mult ca totul să iasă foarte bine.

Acestea fiind spuse, închidem transmisia de la “Ziua de mâine” 2011, Alba Iulia, România.

Citeste tot articolul - Finalul Festivalului Ziua de Mâine – Nicu Alifantis şi Şemineu Band

Omniprezent pe tot parcursul celor trei zile, Vali Șerban (directorul artistic al festivalului) a deschis seara, prin câteva cuvinte de bun venit. Prima parte a serii a fost dedicată premierii concureților, fiecare dintre aceștia interpretând câte o piesă. Un moment special a fost cel al mini-recitalului lui Cosmin Vaman (premiul III), când toți cei prezenți în concurs s-au strâns alături de el pe scenă pentru a interpreta piesa Nu sunt destul de trist să fiu folkist. Au fost multe emoții, zâmbete cât cuprinde, iar publicul a fost receptiv la noutatea din fața lor.

Gala recitalurilor a fost deschisă de Marius Matache (de altfel unul dintre membrii juriului și un om implicat în ceea ce privește imaginea festivalului) alături de Alex Nechita (jumătatea cu vioară a Folk Band Imperfect). Chiar dacă nu se afla pentru prima oară pe scena de la Alba Iulia, artistul a mărturisit că încă are emoții. Dincolo de ele, recitalul celor doi a fost unul cât de poate de viu, iar piese precum Hai să (prezentă pe albumul Folk din pana mea!) sau Cârciuma cu siguranță au încălzit atmosfera.

Pe scenă au urmat Țapinarii. Nici ei nu sunt la prima ediție a festivalului de la Alba Iulia, așa că și-au întâmpinat publicul cu deja obișnuitul Bună seară, stimați intelectuali din Alba Iulia, pentru ca mai apoi Tănase și Covei să cânte în stilul carcteristic Du-te naibii. Chiar dacă stilul celor doi este departe de ceea ce se poate asocia ideii de folk clasic, publicul de la Alba este deschis și dornic de muzică, astfel că de la primul acord și până la versurile de final ale piesei Cum ar fi fost viața mea, acesta a ascultat cuminte, a fredonat, a aplaudat.

Despre Pasărea Colibri nu mai sunt prea multe de spus. Pentru că Miruna, Mugur de fluier, Secunda, Vara la ţară şi toate piesele pe care Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Vlady Cnejevici şi Teo Boar le prezintă de ani buni într-un spectacol Pasărea Colibri – în mod evident posibil a fi considerate evergreen-uri - sunt cea mai sigură reţetă pentru un succes garantat. Iar reţeta testată şi validată de ani de zile nu a dat greş nici la Alba Iulia, cei patru ridicând sala în picioare.

Seara s-a încheiat cu recitalul Nicu Alifantis&Şemineu Band, dar despre acesta într-un articol separat, pentru că este mult prea greu de descris într-un simplu paragraf ce s-a întâmplat pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia.

Sursa foto: Vlad Dulea

Organizator: Consiliul Județean Alba

Parteneri în organizare: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Teatrul de Păpuși PRICHINDEL Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia, Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, Alba Mall, Art Cafe Downtown

Citeste tot articolul - Ultima seară a festivalului Ziua de mâine

Cea de-a doua serie de concurenţi a fost reprezentată de Ionuţ Mangu, Marius Daşcău, Roxana Zăpârţan, Mirona Pascu şi Claudia Ciobanu alaturi de Şerban Ioniţă şi după cum am observat, seara a aparţinut în mare Clujului cu mici excepţii. Majoritatea concurenţilor s-au prezentat cu piese noi, însă au existat şi piese pe care le-am regasit şi în alte festivaluri, fapt pe care l-aş considera un minus în drumul spre un premiu în cadrul festivalului. Iată piesele prezentate, într-un playlist realizat de Vlad Dulea.

O concluzie ultimei serii de concurenţi este ca deşi piesele cu care s-au prezentat concurenţii au fost bune, unele greşeli tehnice şi nu numai au facut să-şi piardă din farmec. Concursul s-a încheiat cu un mini recital Plus Noi, o repetiţie a ceea ce am ascultat dimineaţa la Art Cafe. Şi de asemenea s-a anunţat caştigătorul Premiului de popularitate acordat pe baza votului publicului pe site-ul www.folkalba.ro, care a revenit trupei Icarus.

Dupa terminarea concursului ne-am mutat la Casa de Cultura a Sindicatelor pentru recitalurile serii. Aşa cum era de asteptat, sala a devenit neîncăpătoare pentru public. Seara recitalurilor a fost deschisă de Florin Săsărman alături de Alexandru Filip. Florin Săsărman este unul din artiştii muzicii folk pe care îi întâlneşti mai rar în concerte, iar recitalul său a fost un prilej de-al asculta atât celor care nu-l ştiau cât şi celor care doreau să-l reasculte.

Pe scenă a urmat Zoia Alecu şi al ei “prost” obicei de a ne impresiona prin tonusul ei mereu tânăr şi vocea puternică, care în ciuda unei răceli a sunat ca de fiecare dată. Mi-a făcut plăcere să văd în culise reacţiile celor din jur, plăcerea cu care a fost ascultată şi uimirea faţă de piese precum Iar e lună plină. Cât despre public, Zoia nu s-a lăsat până nu a cântat alături de ea fiecare om din sală, fapt pe care l-a reuşit cu un minim efort.

Vasile Şeicaru nu a ratat prilejul de a oferi publicului piese cunoscute precum Actorul, În oraşul cu floare de tei sau Antiprimăvra. Publicul de asemenea a primit cu braţele deschise recitalul, au aplaudat şi cântat alături de el Aruncarea în valuri sau Din prea mult sau prea puţin. A aplaudat munca organizatorilor şi admirat amplorea pe care o capată an de an acest festival.

Apogeul serii a fost recitalul lui Ducu Bertzi şi mai ales prestaţia violonistului Mihai Neniţă. Aşa cum am prezentat in articole anterioare, o parte semnificativă a promovării festivalului a aparţinut bloggerilor care erau mai mult sau mai puţin familiarizaţi cu piesele folk, însă recitalul lui Ducu Bertzi i-a ridicat în picioare şi i-a lăsat fără glas. Ba mai mult, şi-au manifestat dorinţa de a participa şi la ediţii viitoare. Momentul de glorie al lui Mihai Neniţă a facut publicul să aplaude în picioare minute în şir, fascinaţi de vioara “fermecată”, căci altfel nu se explică faptul că acel instrument poate suna impecabil din orice poziţie. Şi ca să vă convingem, vă oferim şi dovada video, chiar dacă sunetul nu este la înălţimea prestaţiei.

Sursa foto : http://feriteglas.net/fotografii-ziua-a-2-a-recitaluri-ziua-de-maine-alba-iulia/11/2011

Citeste tot articolul - Ziua a II-a – Festivalul “Ziua de Mâine”

Ziua 1 de festival a continuat cu prima zi de concurs, în care au evoluat 5 din concurenţii din festival, în ordinea intrării în scena Alexandra Andrei, Ioan Mateiciuc, Laura Todică, grupul Icarus, Cosmin Vaman. Şi pentru că, fiind în juriu, nu pot emite deocamdată păreri publice despre concurenţi, vă invit să vedeţi (în playlist-ul video de mai jos) cele 10 piese prezentate în concurs, oferindu-vă şansa de a vă face cea mai obiectivă părere despre valoarea lor.

Recitalurile s-au deschis cu Alexandra Sidor, câştigătoarea ediţiei precedente şi, cum probabil ştiţi, câştigătoarea premiului pentru Cel mai bun tânăr artist la Premiile ForeverFolk 2010. Mai matură, dar parcă mai puţin prezentă pe scene, mi-a mărturisit în culise, după recital, că vrea să înceapă să înregistreze piese pentru un posibil prim album. Îi ţin pumnii, să fie o iniţiativă de succes.

Apoi scena a trecut în “proprietatea” lui Vali Şerban, alături de grupul Ziua de Mâine, pentru o nouă frântură din sufletul “ultimului lup”, cel care se face vinovat pentru începutul unei tradiţii imposibil de contestat cum este festivalul “Ziua de Mâine”. Cu lacrimi şiroindu-i pe obraz, Vali şi-a pus încă o dată sufletul pe tavă în faţa concetăţenilor săi. Şi pentru că directorul artistic al festivalului Vali Şerban nu putea să îl premieze pe artistul Vali Şerban, mi-a revenit mie onoarea să îi decernez “ultimului lup” din Alba (foto stânga) “inima folk” a festivalului “Ziua de mâine” Alba Iulia 2011.

Adrian Ivanitchi e atât de ataşat de Alba încât a devenit colecţionar de…tricouri ale festivalului. Iar sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Alba a răsunat din nou de Arsura şi Floare de ger, piese desprinse din istoria folkului.

Marius Baţu a fost singurul Poesis de pe scenă, vremea (nu vremurile) fiind cea care l-a împiedicat pe Eugen Baboi să ajungă din Canada la Alba Iulia. Cu toate acestea, recitalul a fost acelaşi exemplu de profesionalism, double-six-ul descriind armonii cât pentru o orchestră întreagă pe clasicele Nu am mai fost acasă demult, Bătălia s-a sfârsit, soldatul, dar şi Michelle (The Beatles).

Mi-am luat colac, Africa, Africa, dar şi Carusso. Nu, nu e un tonomat de piese sau un playlist de radio, este recitalul Ioan Gyuri Pascu&The Blue Workers. Acelaşi tip glumeţ, pentru care actul artistic e un motiv de bună dispoziţie (pentru el şi pentru public). Un mare plus pentru Cristi Iorga, un tobar cu o voce demnă de orice vocal de trupă rock.

Foto pagina 1: Vlad Dulea. Foto articol: Feri Teglas, unde găsiţi şi poze din prima zi de festival

Organizator: Consiliul Județean Alba

Parteneri în organizare: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Teatrul de Păpuși PRICHINDEL Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia, Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, Alba Mall,Art Cafe Downtown

Citeste tot articolul - Prima zi de festival “Ziua de mâine” la Alba Iulia