La Multi Ani, ForeverFolk! 2 ani de activitate

2 ani de ForeverFolk. 2 ani de cand promovam muzica sufletului tau. 2 ani de cand am creat primul portal de muzica folk din Romania. 2 ani de cand iti oferim tot ce vrei sa stii despre muzica folk.

Pe 19 iunie 2010, ne-am dat intalnire cu cei care ne citesc in Club 100 Crossroads sa ne sarbatorim impreuna cea de a 2-a aniversare. Iar moderatorii acestui eveniment au fost cei despre care scriem. Desi oficial seara avea 3 invitati, Alina Manole (castigatoarea a 2 premii ForeverFolk in 2009), Liviu Nechita (venit special din Italia pentru acest eveniment) si Marius Matache&Folk Band Imperfect, ne-am bucurat tare mult sa vedem ca si alti artisti au onorat cu prezenta aniversarea noastra: Eugen Avram, grupul Cantos, Adi Bezna, Proiectul Tivodar sau Jimmy Zarnescu.

Amfitrion al serii a fost chiar redactorul-sef al siteului – Marius Matache (sau Make, asa cum il mai cunoaste lumea). Tot el a deschis si partea muzicala a serii, cu o piesa a lui Ovidiu Mihailescu, Tanar si liber. De altfel, Make a prezentat in momentele dintre invitati cate doua piese: una compozitie proprie, si un cover (piese de-a lui Daniel Iancu, Teddy Tudoroiu, Ovidiu Mihailescu sau Valeriu Sterian aducand un plus de frumos serii).

Primii invitati prezenti pe scena au fost membrii Proiectului Tivodar (Stefan Tivodar si Alex Nichita), un proiect musical care se anunta din ce in ce mai conturat intr-o zona care trece dinspre folk spre blues.

Si cum tot eram in zona de folk in alte variante decat cele clasice, a venit timpul sa evadam spre mare sub vocea Alinei Manole. Si daca o parte din cei prezenti aveau tricouri marca ForeverFolk (in editia rosie, aniversara), s-a dovedit ca toti cei din sala “au un pitic”. Pentru a incheia intr-o nota vesela, am avut parte de un dialog muzicalo-parodic despre cupluri plictisite, in varianta Alina-Make.

Un invitat special al serii, anuntat din timp, a fost Liviu Nichita (ex Prefix 032). Venit special pentru a ne incanta aniversarea (si nu tocmai de aproape, ci din Milano), Liviu a adus serii o nota calda, de folk clasic, cu piese de dragoste atat in romana, cat si in italiana. De altfel, piesa in limba italiana a “prins” rapid la “spiritul latin” al celor din sala.

Prieteni buni de-ai ForeverFolk, grupul Cantos ne-au onorat nu numai cu prezenta, dar si ne-au facut cadou un moment de recital. Am fredonat cu totii una din piesele fundamentale ale muzicii folk - Om bun, alunecand apoi, usor-usor, in ritmuri de flaut, spre o zona de vis si poezie, in versuri de Nichita Stanescu (Of, Doamne, ceata e tarzie).

Si cum ForeverFolk are prieteni muzicali in toata tara, chiar daca activeaza in principal din Bucuresti, ne-am bucurat de prezenta lui Adrian Bezna. Dincolo de voia buna pe care o raspandeste (chiar daca numele sau are rezonante intunecate), Adrian Bezna reuseste sa aduca pieselor sale un suflu personalizat, fie ca sunt ele unele cu mesaj trist de dragoste rupta, fie ca sunt ele unele sociale, despre haite de lupi care ne absorb pe toti. Si nu a cantat singur ci pe alocuri alaturi de Stefan Tivodar sau Mariana Modolea.

Prezent si el in sala, Eugen Avram ne-a facut sa dansam, Indiferent ce spune lumea. Si bineinteles ca nu a scapat fara un Cantec pentru tine, o piesa pe care a cantat-o intreaga “audienta”.

A fost apoi randul tuturor sa isi demonstreze calitatile vocale, in ritmuri aniversare de “La multi ani!”. Am ciocnit un pahar de sampanie, ne-am bucurat de fiecare gand bun auzit, dar si de orice critica constructive primita de-a lungul celor doi, ne-am promis ca vom merge inainte, si ne-am pregatit de inchiere.

Asa ca Make si-a reluat locul pe scena, si ne-a provocat la un duel pe refrenul piesei “Broasca testoasa”, si ne-a purtat apoi spre “Amintire cu haiduci”. Si cum cei din public nu prea pareau convisi ca s-ar fi terminat, s-a construit incet-incet povestea casei cu pitici din padurea cu alune. Care poveste trebuie ascultata neaparat in varianta regizata de Make.

Intr-o seara in care codul galben de furtuna amenintat Bucurestiul, au fost alaturi de noi prieteni ai siteului, artisti care ne-au facut frumoase cadouri muzicale, momente in care am constientizat faptul ca au trecut doi ani.Imi asum subiectivitatea in a spune ca daca exista un cuvant care sa caraterizeze aniversarea celor doi ani, acesta ar fi ca a fost o aniversare PLINA. De public-cititor si ascultator de folk, de artisti prieteni care ne-au facut parti de recital cadou, de frumos.

Totusi nu ne putem lauda singuri asa ca va impartasim din mesajele celor prezenti si urarile artistilor si cititorilor pentru a va convinge si mai mult.

Laura Matache O seara frumoasa, intima, intre prieteni, ca o petrecere facuta acasa cu oameni frumosi, veseli si muzica buna.

Ar fi minunat daca ar exista astfel de seri mereu… Motive sa sarbatorim folkul, pe oamenii dedicati lui si pe cei care il asculta ar trebui sa gasim mai des. Faptul ca voi ati reusit sa faceti lucrul asta de doi ani, intr-o lume mizera in care ni se impune o alta scara de valori, nu poate decat sa va faca cinste. Eu voi fi mereu alaturi de voi. Si sigur mai e cineva ca mine…

La multi ani!

Zarnescu Alexandru Mie mi s-a parut o seara reusita. Lume multa , musafiri , invitati…….frumos , ce sa mai .

Corina Anca Roth La multi ani si sa ne incantati si pana acum cu stiri si muzica de calitate,care ne unge sufletul, va multumim ca existati…!!!

Panfiloiu Claudiu La multi ani si la multi fani/ Sa numai vorbim de bani/ Vizitatori patimasi/ In “ze list” sa fiti fruntasi/ Make “seful” sa traiasca/ Pe toti sa ne omeneasca/ Iar ai vostri cititori/ Sa gaseasca-n site “comori”/ Muzica buna, concursuri/ Recenzii, concerte, clipuri/ Sa o tineti tot asa/ Pana cand ne-o satura/ Eu acuma ma opresc/ Traiasca cei ce citesc.

Asa ca le multumim tuturor pentru prezenta si ii asteptam sa ne fie aproape si in continuare.

Marius Matache si F.B.I. in 100 Crossroads

Se intampla uneori sa mergi la concertul unui artist si apoi sa vrei sa revii, a doua oara, a treia oara si sa constati ca nimic nu e schimbat, aceleasi piese sau aceeasi ordine a pieselor. Astfel ajungi sa apreciezi efortul celora care incearca ca de fiecare data sa ofere ceva nou, sa surprinda publicul cu altceva.

Din aceasta categorie face parte Marius Matache (Make) si al sau F.B.I. (sau mai exact Folk Band Imperfect care de-a lungul timpului a avut o multitudine de forme).

Trebuie mentionat faptul ca publicul a fost unul numeros si foarte diversificat. Pentru a demonstra faptul ca informatia se propaga rapid prin intermediul internetului, printre obisnuitii concertelor lui Make sau ai clubului 100 Crossroads, s-a aflat si un grup semnificativ ce isi propuneau sa reprezinte Twitter-ul.

Seara a fost deschisa prin “Dali” alaturi unul din membrii F.B.I. si anume Daniel Radu (clape), pentru a se juca cu sunete si conferi un farmec aparte unor piese precum “Poem cu cai” sau “Toamna”.

Un moment special a fost piesa “Marea” unde vioara lui Alex Nichita (membru al Proiectului Tivodar) s-a imbinat armonios cu efectele lui Dan, rezultand poate o piesa cu asa multe variante in care a fost cantata dar care mereu surprinde.

S-a continuat cu “Carciuma”, povesti despre femei “Urate dar destepte”, insotite de nelipsitul “Zmeu” si o piesa noua “Ar fi”.

Din ciclul cover-urilor, intr-o ordine la intamplare, am ascultat “Father and son” (Cat Stevens), Tanar si liber (Ovidiu Mihailescu) sau Olguta Gelofila (Daniel Iancu).

Publicul nu a trebuit sa astepte mult pentru piesele cunoscute precum “La piata”, “Colind pentru prieteni”, “Balada pentru Daniela” (unul din hit-urile folkului romanesc), “Broasca testoasa” si multe altele.

Si daca tot vorbeam de noutati, un alt cover a fost “Knocking on heavens door” in care Alex Nichita trecea de la vioara la chitara, de la chitara la vioara facand totul sa para atat de firesc.

In categoria noutati a fost si “Negru Voda” ( si nu, nu ne referim la piesa “La piata” asa cum uneori mai este prezentata ironic in concerte).
Finalul nu se spune, nu se intregistreaza, ci doar se vede si se asculta, se traieste… live, insa ca sa oferim un mic indiciu, fara insa a dezvalui tot, ne-am putut amuza cu “10 mineri din Petrosani”. Asa ca pentru restul momentului de incheiere va lasam in suspans pana la viitorul concert.

O galerie foto de la eveniment gasiti aici

Concert Zoia Alecu in 100 Crossroads

Exista oameni din care muzica vine doar ca o continuare fireasca a fiintei lor. Oameni carora le stralucesc ochii a lumina atunci cand sunt in fata publicului, si care se bucura in fiecare moment de harul pe care il au.

Oameni care stiu si sunt constienti de statutul lor de artist. Si care isi cer minimumul de respect in fata publicului. Si atunci cand nu il primesc, isi asuma misiunea de a educa, prin vorba, sau lasand chitara, si coborand de pe scena in fata lor, asezandu-se pe jos, cantand rar si apasat, de ti se face pielea gaina, si te duci cu gandul spre sate indepartate si voci ancestrale care stiu a blestema.

Apoi revin la tine, cu zambet cald, scot cablul din chitara, si in tacerea care se aseaza firesc in tot barul, iti canta parca numai tie o piesa care te rascoleste.

Am avut placerea de a vedea un astfel de om in seara de 16 februarie, de a ne intalni muzical cu un asemenea artist. Am plecat spre casa cu bucuria unui concert in care muzica ei a curs direct spre inimile noastre si cu respectul innoit fata de femeia al carei timbru vocal nu poate fi confundat nicicand si nici imitat. Aceasta artista este nimeni alta decat Zoia Alecu.

Ca un obisnuit al clubului 100 Crossroads si al serilor de folk de marti seara, Dragos Boeru a deschis seara ca un Nebun de tot cu un Gand frumos . Au fost si 1000 de drumuri sau De ziua ta si o piesa noua al carei nume inca se lasa asteptat.

Spre incantarea publicului, Zoia si-a luat locul de drept pe “tronul” scenei si deja pusa pe sotii si povesti am cantat cu totii Le chanson de Rita. Nu au lipsit piesele de pe albumul “Vino aici”,piese cu mesaje ce-ti impun sa asculti versurile Inca un tren , Oua de roua, Nimic , am strigat dupa Cristina prin Alo, Cristina insa ea tot n-auzit.

Au urmat si Paradoxuri desprinse din viata cotidiana, insa totusi am uitat Pe ce lume sunt caci Se intampla sa provoci un scandal, mesaj adresat cu subinteles catre o parte din public (destul de galagioasa). A fost Luna plina si ne-am amintit de unul din cele mai frumoase sentimente, de prietenie, prin Vino aici . Si daca tot vorbeam de prietenie n-au lipsit nici cei Trei galosi. Aceeasi Zoia ne-a purtat cu gandul spre Carari de maci cu izuri siberiene si povesti stravechi.

Asa cum am spus mai devreme, pentru a da o lectie si chiar pentru a veni in mijlocul nostrum, Zoia a lasat chiatara si doar cu microfonul, s-a asezat in mijlocul nostru pentru a canta. Si nu orice piesa, ci Frica de mormant. Rar am vazut vreun artist care, prin doar puterea vocii si a mesajului sa faca liniste deplina. N-a putut sta departe de chiatara prea mult si ne-a incantat de-a dreptul cu piesa Orbii.

Nu ne puteam satura de piesele ei si ne doream mai mult chiar daca bisul se cantase deja. Dar asa, ca pentru noi, intim, cu chitara pe genunchi a cantat incet, impreuna cu partea din public ce se stransese in jurul ei, Ploua.

A fost un concert inedit, cum poate nu-l vom vedea mereu, desi ne dorim sa retraim acele emotii cat mai des.

“Folk-Jazz sub Luna patrata” la Bucuresti

Dupa ce in luna martie, Bucurestiul a asistat la fenomene meteorologice stranii, o data cu lansarea albumului “Luna patrata” al Alinei Manole, pe 22 septembrie 2009 povestile cu amante, sirene, prieteni invizibili si carabusi au revenit in Capitala, in clubul 100 Crossroads.

Pentru ca a fost o vara lunga si cu multe peripetii, aseara am avut parte de un concert inchinat prieteniei, in care am fost invitati sa facem pasi inainte spre cel de langa noi, si niciodata in lateral. Poate tocmai sub aceste cuvinte s-a creat vraja dintre cei de pe scena (alaturi de Alina fiind prezenti Adrian Cristescu si Tudor Olaru) si cei din public. O comunicare intre cele doua parti prezente acolo pe care ar fi placut sa o observi la cat mai multe concerte, emotii si, ca sa citez pe cineva din sala “am fost pusi in priza si incarcati de emotii pozitive”.
Concertul a inceput cu o piesa care nu este prezenta pe album, in ton cu toamna, interpretata doar de Alina. Alaturi de prietenii si colaboratorii muzicali, Adrian si Teddy, au venit apoi “Amantele”, ne-am jucat cu “Detaliile”, am savurat o confesiune atat de personala si totusi atat de comuna multor femei, “Despre mine”. O prima iesire din ritmul obisnuit al concertelor de gen a fost prezentarea unora dintre piese tot prin versuri. Asa ca, dupa “Hai sa facem dragoste cuminte/Tu pe stanga/Eu pe dreapta/Linistiti in cutiile noastre”, am deschis “Cutia Pandorei” si fredonat “Niciodata inger”. Si cum era un concert dedicate prieteniei, nu putea sa lipseasca “Prietenul invizibil”, sau momentele in care “Tu taci, si ma privesti frumos/Si tacerea cade pe jos”.

Cantecele Alinei sunt dulci-amarui, vorbind despre relatii, amante, facandu-te sa te regasesti in ele, dar fara a te arunca in nelinistit profunde ci mai degraba aducand linistea pe care o ai cand regasesti povestea. Asa ca, “Sirenele” au adus cu ele “Dragoste in trei”, si apoi ne-au propus o “Casatorie in stil Italian”.

Dupa o scurta pauza, concertul a reinceput cu o piesa noua a Alinei, “Astazi nu vii”, urmand apoi o serie din cantecele ei cunoscute, chiar daca nu toate prezente pe album: “Iar si iar”, “Duel cu greiere”, “Carabusul”, “Manuscris la Marea Moarta”, “Colinda copacului”, “Iubit de mi-ai fi fost”, “Piticul”, “Atat de…” si, evident, “Luna patrata”.

Cum atmosfera era din ce in ce mai calda, Alina, Teddy si Adrian au fost rechemati pe scena. Asa ca ne-a fost impartasita dorinta de a “desena o melodie”, chiar daca sunt probleme si nu se gaseste “nici creta, nici asfalt”. Apoi, s-a facut brusc liniste, odata cu primele acorduri ale piesei “When I fall in love”. Finalul a venit in tonuri de “si te iubesc atat de”, mai ales ca “am un pitic”…

A fost un concert binevenit, dupa o absenta destul de indelungata de pe scena bucuresteana. Un concert cu si pentru prieteni, cu public ascultator si cuminte (cel putin majoritatea sa), cu emotii pe scena, cu inocenta si maturitate in acelasi timp.

Pentru ForeverFolk,
Oana si Raluca

O “intamplare” muzicala fericita

Exista momente cand, chiar daca e sesiune, chiar daca e cald, sau chiar daca simti ca pici pe jos de oboseala, tot iti aduni bruma de energie spre a asista la un concert care se anunta a fi special. Asa s-a intamplat pe data de 21.05.2009, in clubul 100 Crossroads, la concertul lui Emeric Imre. Emeric Imre singur – el si a lui chitara.

Publicul nu foarte numeros, dar destul de prezent in ceea ce se intampla, fredonand cu drag piesele cunoscute si chiar mai putin cunoscute; sonorizarea nu extraordinara, dar destula cat sa nu ne zgariem pe urechi si sa fim incantati de ce auzim; de remarcat faptul ca exista si lumini pentru scena acum. In aceasta atmosfera a inceput concertul care urma sa ne poarte, dupa cum a spus Imi, prin “60 de momente intamplatoare sau nu” din viata sa. Adica aveam in fata un program de 60 de piese si intial am zambit un pic ironic, asteptandu-ma totusi la un concert obisnuit, de maxim 20 de piese. E drept, pana la final nu au fost chiar 60 de piese, ci “doar” 40…

Au fost piese pe care cu toti le-am fredonat cel putin o data, pierduti in diverse povesti de dragoste sau la un foc de tabara, precum Juramant, Nebun de alb, Ilie de la scularie, Oratie de nunta sau Scrisoare suparata (cunoscuta si sub numele de Fata de crasma cu manele). Mi-a placut la piesele astea ca bariera atat de des intalnita, chiar daca involuntara, dintre public si artist a fost un pic rupta. Emeric Imre canta pentru noi, dar si impreuna cu noi. Au fost doua piese in prima auditie. Au fost piese mai vechi Ursoaica (1991),  Posta fara noroc (1997), Conditia umana (1994), Scrum (1996) cu un mesaj totusi percutant si prin prezent. Au fost piese pe versuri de Nichita Stanescu (Cantec si Trecerea). Au fost piese care sa te faca sa te gandesti si sa le cauti sensul din spatele cuvintelor, cum ar fi Balada de seara, Sfarsit de film sau Fereastra la toamna absoluta. Si a mai fost pierduta, printre toate aceste 40 de piese, pentru fiecare prieten ascultator din public, macar o piesa de suflet, una care reusea sa ne duca departe sau aproape, sa ne faca sa zambim sau sa lacrimam. Pentru cineva era Buna in varianta rea, pentru un domn din fata mea Buna seara, doamna, pentru subsemnata Condamnare.

Am mers la acest concert din curiozitate si din dorinta de a il vedea pe clujeanul care ajunge destul de rar in Bucuresti. Am plecat cu inima plina dupa mai bine de 3 ore de muzica, cu sentimentul ca am fost printre prieteni si nu parte a unui public spart si rupt, si pot afirma cu siguranta ca cele 40 de momente muzicale oferite de Emeric Imre nu au fost pure intamplari, ci au fost asa cum trebuiau sa fie.

Pentru ForeverFolk,

Oana

Make si Folk Band Imperfect

Intr-o perioada in care toata lumea era ocupata cu vopsit de oua rosii si framantat de cozonaci, ne-am strans cativa amatori de muzica la rascrucea de drumuri din 100 Crossroads, acolo unde avem parte in mod constant de surprize placute. E drept ca publicul nu a fost numeros, dar asta ne-a facut sa ne simtim mai intre prieteni si mai aproape de artisti. Motiv de adunare generala a fost prezenta lui Radu Tudoroiu (unul din membrii ce au stat la baza trupei Imperfect) pe plaiurile mioritice.

Despre concertele lui Marius Matache (alias Make) ati mai citit pe aici, si cu siguranta este un nume care va suna cunoscut. Dar ce este “Folk Band Imperfect”. Make ne lamureste in aceasta privinta: “Pe vremuri, Imperfect eram eu, Madu si Radu. Cum ei au plecat, eu am ramas singuri. Dar cum de la o vreme se intampla sa cant si cu alti oameni, mai ales tineri (cei din Black Hat sunt un exemplu), cum cei din Imperfectul original mai canta ocazional cu mine si m-au ajutat la inregistrarea albumului, am creat acest brand… Folk Band Imperfect. Toti acei care vor canta cu mine in spectacole de autor (adica ale mele), vor fi Folk Band Imperfect.”

Intr-o nota cat se poate de jucausa, Radu si Make au inceput cu piesa “Zmeul”, pentru ca apoi Make sa ne cante o piesa de suflet si in ton cu anotimpul: “Primavara”. Tinerii de la Black Hat si Radu au format “Imperfectul” din aceasta seara, si in aceasta formula am avut parte de “Poem cu cai”, “Carciuma”, piesa cu “Dali” . Make si-a permis sa ia o pauza, si invitand-o pe solista de la Black Hat la microfon (pe al sau nume Andreea Nedelcu) a urmat un moment in care nu stiai daca sa ramai cu gura cascata, sa aplauzi frenetic, sau sa taci si sa savurezi fiecare melodie ce curgea. Pentru ca Black Hat sunt niste copii, nu mai mari de clasa a 11-a, dar care ne-au purtat prin piese precum “Whisky in the Jar”, “Time after time” sau “Lemon tree” intr-un mod cat se poate de profesionist si inedit. De remarcat si felicitat momentul in care au cantat una din piesele lui Make, “Marea”.

Revenind plini de viata si muzica, Make si Radu ne-au povestit despre ceva “Paradoxuri erotice” sau despre numarul impresionant de vaci din Bucuresti, neuitand de “piesa cu muraturile” (Colind pentru prieteni) sau “La piata”.

Finalul concertului a venit prin interpretarea pieselor unor buni prieteni: “Tanar si liber” (Ovidiu Mihailescu), sau “Olguta gelofila” si “Fac pe mine” (Daniel Iancu). Ne-am despartit fredonand “Iluzia unei insule” (Valeriu Sterian) si dorindu-ne sa fim, macar din cand in cand, Imperfecti.

Pentru ForeverFolk,

Oana

O seara cu Dinu si prietenii sai

Dinu Olarasu ne-a vizitat saptamana trecuta, din nou, pe trecerea de pietoni. Intr-o atmosfera de “intre prieteni” – nici prea multa lume, dar nici putina, cat sa te simti in largul tau de oriunde ai fi fost – impreuna cu el ne-au cantat: Titus Constantin, Myshu Calian (tocmai din Cluj ajuns pe meleaguri bucurestene), dar si Ovidiu Mihailescu.

In acorduri de “Primavara”, Titus a deschis seara. Ne-a povestit apoi despre “Daria Ioana” si ne-a condus spre “Fericire simpla”. Myshu a venit insotit de Tudor Badescu, si a fost o surpriza placuta pentru toti cei prezenti. O voce puternica, versuri cu stil si suflet, muzica aleasa. Piese precum “Un strigat”, “Scrum”, “Mitel” si ceea ce cred ca va deveni primul sau hit, “Viteza sangelui meu”.

Chitara si microfonul i-au revenit lui Dinu (acompaniat de Titus). Muzica lui e o muzica pe care o gusti. Mai mult decat o asculti, sau o simti, e tipul de muzica care ti se infiltreaza adanc in suflet. O savurezi, o fredonezi in soapta, ca sa nu ii strici savoarea, te face sa zambesti, sa plangi, sa simti. Sighisoreanul Dinu Olarasu a inceput recitalul cu un avertisment in forta: “Fereste-te de Bucuresti”, ne-a adus aminte ca pentru a zambi “N-ai nevoie de foarte multe” si ne-a povestit pe scurt despre “Cutia de scrisori” si “Ochiul dracului”. Prima parte a recitalului s-a incheiat cu indemnul “Haideti sa credem in flori”.

Pauza a fost imbogatita muzical de catre Ovidiu Mihaielescu, cu piesele “Imperfect”, “In paradis”, “Dali” si “Oamenii se tem”.

Partea a doua a concertului a fost cea a pieselor mai “de suflet”, Dinu vorbindu-ne de o dragoste de “2000 de ani” si asigurandu-ne cum ca e “cel mai fain baiat”. “Ploaia asta nebuna” a facut liniste, iar incheierea a venit cu “10 ani” si “Suna-ma noaptea”.

Pentru cei care au mai intaziat putin dupa incheierea concertului, prietenii invitati ne-au mai bucurat sufletul cu cateva piese. Titus, Myshu si Stefan Tivodar ne-au purtat prin lumea coverurilor cum ar fi “Tears in Heaven”, “Wish you were here”, “Esarfa in dar”, “Condamnare” sau “Hit the road Jack”.

Nu pot decat sa ii multumesc lui Dinu Olarasu si prietenilor lui pentru seara de pe trecerea de pietoni. O seara cum trebuie sa aveti macar o data la ceva timp, in care muzica sa fie mai mult decat prilej de intalnire sau de joaca, ci sa fie o delicatesa pe care o gustati cu toata pofta si al carei gust va ramane intiparit in suflet.

Pentru ForeverFolk,

Oana

O gashkademie pe luna in Club 100 Crossroads – 3 februarie

Seara Gaskademiei din Crossroads a adunat multa lume. De la copii si liceeni, pana la oameni pe care nu te-ai astepta sa ii vezi intr-un bar plin de fum. Dar cand e vorba de muzica frumoasa si voie buna, diferentele de acest gen nu mai conteaza chiar deloc.

Intr-o formula extinsa, seara a fost deschisa de cei mai tineri. Alex Turcu a incalzit atmosfera, cu cateva piese proprii, si cu un cunoscut “Nu-i nimic, asta e”. Au urmat doi copii, sub titulatura Old Black’s (membrii fiind Andreea Nedelcu si Dan Sandulescu) care au facut liniste in public, liniste potrivita sa savureazi vocea Andreei interpretand piese precum “Fields of Gold”, “Ruga” sau “Breathe”. Iar Dragos Boeru ne-a purtat pasii mai apoi pe “1000 de drumuri”, ne-a plimbat cu “Postalionul”, ne-a dedicat “De ziua ta”, si, cum nu se putea fara, a adus putina “Intelegere”. Dintre membrii deja veterani ai Gashkademiei, primul a intrat in scena domnul Marius Matache (adica Make), incepand in forta recitalul cu piesa “Zmeul”. Ne-a prezentat si o piesa noua, in ton cu vreme frumosa de afara, chiar daca e inca iarna: “Primavara”. Nu puteau lipsi cateva din piesele “marca” cum ar fi “Ce de vaci in Bucuresti”, sau asa numita “piesa cu mopul” sau “Muraturile” (pe numele ei adevarat “Colind pentru prieteni”), si, bineinteles “La piata”. Teddy Tudoroiu ne-a purtat pana  “La Paris” si ne-a mai incalzit sufletul cu vreo doua piese de suflet, pentru a incheia pe un ton amuzat si plin de viata cu a sa “Balada pentru Daniela”.

Microfonul a ajuns pe mainile prezentei feminine a gastii, Alina Manole. Care a avut un “Duel cu un greiere”, a deschis “Cutia Pandorei” (si de data aceasta, aceasta fapta nu a avut rezultat un dezastru precum in mitologie, ci de aplauze si zambete), ne-a explicat cum e viata plina de “Detalii” si despre “Prietenul invizibil”. Si Alina a prezentat doua piese noi, pentru a declara la final ca “Te iubesc atat de…” si ca vrea o “Luna Patrata”.

Ovidiu Mihailescu a avut un invitat special alaturi de el. Este vorba de Petre, care l-a acompaniat la muzicuta si care a fost mascota serii. Recitalul sau a cuprins piese precum “Jeny”, “Fericit-Nefericit“, “Cipilica” si “Lily”. Trebuie mentionat ca si Ovidiu a prezentat ceva piese noi si a incheiat cu piesa “Imperfect”.

Si poate vi se pare ca aici s-a incheiat totul. Ei bine, nu! Cum oamenii se simteau bine, cum atmosfera era mai degraba cea a unei seri intre buni prieteni decat cea a unui concert obisnuit, Make a dat startul la faimoasa poveste din “Padurea cu alune”. Din pacate, nu stiu cand a incheiat povestea, intrucat subsemnata s-a retras inainte de finalul concertului.

Pentru ForeverFolk,

Oana

Cand UNDEle incalzesc inimile indragostite de muzica folk

Serile de folk din Club 100 Crossroads au avut parte marti, 20 ianuarie, de un eveniment oarecum aparte fata de formatul clasic al serii “invitat mare plus invitat mic”. De aceasta data, am dat intalnire iubitorilor de muzica folk la o lansare de album, folk bineinteles, al grupului clujean UNDE, intitulat “Meteolancolie”.

Albumul a fost inregistrat in componenta Ioan Onisor – chitara si voce, Sandra Pop – voce si Cristina Patrascu – voce, chtiara. Pentru concertul din club 100 Crossroads, din motive foarte intemeiate (Cristina este insarcinata), lui Onisor si Sandrei li s-au adaugat Olivia Langa (chitara, voce) si Florin Dorca (clape).

Si daca a fost seara UNDE, in mod firesc nu puteau lipsi “Pietre”, “Unde” sau piesa ce da titlul albumului “Meteolancolie”. Intr-o atmosfera calda, linistita, Onisor a dovedit inca o data ca este un chitarist inspirat si talentat, iar Sandra a aratat ca face parte din categoria artistilor a caror voce suna la fel de bine live si in studio. Dupa ce a scapat de emotiile inerente nou-venitilor, Olivia ne-a aratat ca se mai nasc voci feminine in folk, iar Florin a completat in mod placut din punct de vedere armonic si melodic recitalul “Undelor”. Un recital folk-jazz ce i-a convins pe toti cei prezenti ca proaspatul album de debut al trupei (un album recomandat de Forever Folk) merita sa faca parte din colectia personala (aveti sansa sa il castigati si participand la concursul lansat de noi pe www.foreverfolk.com).

S-au cantat si coveruri, ale prietenilor (Emeric Imre si al sau “Nebun de alb” era la doi pasi, concertand in aceeasi seara tot in Bucuresti) sau “clasice” (“Give me one reason” de la Tracy Chapman citire fiind doar un exemplu).

Ca la orice lansare de bonton, cei de la UNDE au avut si cativa invitati – Marius Matache (care a si incalzit seara cu 3 cantece), Catalina Beta (care a cantat alaturi de Onisor doua piese, una fiind evident “Gandacul”) si Ovidiu Scridon, al carui microrecital s-a incheiat cu piesa “Mi-e dor de ochii tai”, cantata alaturi de Sandra si Onisor.

Per ansamblu, o seara agreabila de folk, ca in fiecare marti in Club 100 Crossroads, ce a consfintit intrarea grupului “UNDE” in “Liga Campionilor” folkului romanesc. Felicitari UNDE si deja va asteptam cu albumul urmator.

Pentru Forever Folk,

Make

Dinu Olarasu si Dragos Boeru in Club 100 Crossroads

Sunt concerte pe care le degusti ca pe o bautura fina, cu iz de vechi si totusi mereu nou, cu gust aparte si pe care le pretuiesti ca momente speciale. Un astfel de concert am savurat pe indelete marti, la seara organizata de ForeverFolk in colaborare cu Gaskademia de Folk, in 100 Crossroads.

Explicatia este una relativ simpla, prin rezonanta numelui care a fost cap de afis: Dinu Olarasu, un cantaret pe care mai rar ai sansa sa il asculti, dar pe care merita sa il simti si care te umple de frumos.

Dar sa incepem cu deschiderea serii, misiune ce i-a revenit unui nume tanar din lumea folkului: Dragos Boeru. Dragos este cunoscut ascultatorilor de folk prin prezenta sa la diverse festivaluri de gen dar si prin prezenta constanta la ceea ce a fost cenaclul „3 Ceasuri bune” sau la seara „Folk, Frate!” (despre care puteti citi in alte recenzii de aici). Dragos mi-a parut putin emotionat si nu tocmai in largul sau, poate si pentru ca si-a prezentat propriile cantece. Cu toate acestea, Dragos a cantat frumos, deschizand cu „Ziua ta”, impartasindu-ne „Un gand” plin de dragoste sau impartasindu-ne dorinta de a fi „Pastor de fulgi”. Am mers incet pe muzica inspre „1000 de drumuri” si ne-am oprit, la finalul recitalului sa vedem cum e „Viata la tara”, piesa cantata impreuna cu Make, dar si cu un public cald si plin de voie buna. Si ca tot veni vorba despre public trebuie sa va spun ca seara a fost plina de folkisiti nu numai pe scena, ci si in public, cu nume precum: Magda Maria Danaila, Iulia Gusatu, Catalina, Ovidiu Mihailescu, Alina Manole, Stefan Tivodar, Eugen Avram, Marius Matache sau Covei de la Tapinarii.

Trecand peste orice fel de comentarii, a urmat pe scena Dinu Olarasu. Imi este destul de greu sa privesc obiectiv un concert al lui Dinu. In primul rand, pentru ca il vad pe scena foarte rar (de altfel, concertul de marti fiind primul concert al sau, pana acum ascultandu-l in recitalui pe la diverse gale sau festivaluri). In al doilea rand, nu stiu de ce, dar intotdeauna am fost de parere ca muzica lui Dinu este tipul de muzica pe care nu o asculti, ci o simti cu totul. Pana si publicul, cu toate ca stia piesele in mare parte, a simtit forta speciala a acestui om, si a cantat frumos si incet, totul parand o comunicare fireasca intre muzica, poezie si cei ce le primesc. Dincolo de mesajul sighisorean „Fereste-te de Bucuresti”, Dinu Olarasu a oferit bucurestenilor aflati in preajama „trecerii de pietoni” din Crossroads momente de poezie si muzica picurate printre piese precum „10 ani”, „In camerea cealalta”, „Ploaia nebuna”, „Ochiul dracului” sau „2000 de ani”.

Si cum in club erau prezenti atatia oameni de-ai folkului, seara nu s-a incheiat aici. Dragos si Iulia Gusatu au interpretat cateva piese impreuna, am auzit cum e cu „Gandacul” de pe deget de la Iulia si Catalina si, in premiera pentru noi, aceeasi Catalina ne-a interpretat o piesa a sa, compozitie proprie atat ca muzica cat si ca versuri. Ovidiu Mihailescu ne-a spus cum e sa fi „Tanar si liber” si ne-a bucurat inima cu „Cipilica”, iar Eugen Avram ne-a oferit un „Cantec pentru ea” si „Fata pe role”.

O seara plina, din toate punctele de vedere: plina de artisti (pe scena si in public), plina de muzica, de poezie, de frumos. O seara ce ramane imprimata precum gustul unui vin bun, de care iti aduci aminte cu placere, simtindu-i in acelasi timp toate aromele. O seara pe care o puteti savura si voi sambata seara, incepand cu ora 19, ascultand inregistrarea pe ForeverFolk.

Pentru Forever Folk,

a consemnat Oana

Next Page »