Roma in 2 zile

Daca iti doresti o plecare pentru un weekend prelungit intr-un loc bun de vizitat, dar totusi nu foarte strain, si care in plus sa fie accesibil din punct de vedere financiar, Roma se doveste a fi o optiune de luat in calcul. Asa s-a dovedit a fi cel putin pentru mine, cand in urma cu vreo doua luni, cautand un loc dragut de vizitat, am gasit bilete de avion la niste preturi mai mult decat rezonabile. Iar avantajul e ca, daca te hotarasti sa pleci din timp, intotdeauna vei gasi asemenea oferte.

Primul lucru care m-a izbit (vizual vorbind) in Roma a fost mizeria de pe jos. Explicata probabil prin faptul ca nu am stat intr-o zona centrala (ci undeva langa Termini, care mai mare gara/statie de metrou din oras), dar si prin lipsa acuta a cosurilor de gunoi (de altfel, lipsa resimtita pe tot cuprinsul Romei). Mai apoi, te lovesc zecile de terase micute care impanzesc zona si orasul. Tratorria, pizzeria, gelateria….printre care se intercaleaza cate o shaormerie sau un mic chiosc de unde poti achizitona mancare la pachet. Chelenerii (majoritatea cel putin) sunt draguti, stiu ca isi vanda bine marfa, majoritatea restaurantelor au vin de casa, in sticle de 0.5 litri, iar mancarea este buna. Chiar foarte buna. Iar daca sunteti prima data in Roma, musai sa va desfatati cu inghetata. Ca nu degeaba e gelaterie langa gelaterie.

Cum probabil nu veti merge la Roma numai pentru a incerca mancarea (cu toate ca eu m-as risca sa fac asta intr-un weekend), ci si pentru a vizita cate ceva, va propun sa incepeti dis-de-dimineata, pentru ca aveti de mers si vazut.

Un punct bun de inceput este Biserica Santa Maria Maggiore (aflata foarte aproape de Termini), una dintre cele patru biserici patriarhale ale Romei. Construita undeva in secolul V, biserica este singura basilica romana care isi pastreaza partea centrala in varianta originala, restul constructiei fiind adaosuri facute in special in perioada secolelor XIII-XVII. Dupa ce terminati vizita, puteti savura un cappuccino la una din terasele micute aflate in Piazza Maria Maggiore, in timp ce marcati pe o harta continuarea traselui.

O idee buna este sa mergeti din acest punct spre Colloseum, intrucat drumul nu va ia mai mult de 20 de minute, timp in care sigur veti admira stradutele pitoresti, casele cu obloane si arhitectura. Pe masura ce va apropiati, veti observa ca si mizeria de pe jos incepe sa dispara, semn ca sunteti aproape ce centru. Intrucat noi am plecat de la propunerea de a vedea cat mai mult in cele doua zile, am hotarat sa evitam coada de bilete intr-un mod cat de poate de simplu: peste tot exista ghizi turistici care pentru o suma acceptabila va ofera turul Collosemului, dar si turul Forumului Roman si al Dealului Palatin. Avantajul este dublu: pe de o parte, scapi de statul la coada, iar pe de alta parte, exista cineva care chiar iti prezinta intr-un mod plin de viata povestea ruinelor pe care le vezi. Si, credeti-ma, e impresionant ca dintr-un deal, pe care acum se afla mai mult pietre, si cateva ziduri si coloane intacte, sa ti se desfasoare un castel imens, temple, basilici si istorii de alcov. Pentru partea acesta a plimbarii alocati-va 3-4 ore. Si va asigur ca nu va veti plictisi.

Restul zilei o puteti petrece in plimbari, mergand din piazzeta in piazzeta, admirand statui si fantani si, in mod din ce in ce mai evident, biserici. De ce spun asta? Pentru ca, in proportie de 90%, cele mai impunatoare cladiri sunt bisericile Romei. De o valoare arhitectonica impresionanta, construite in perioada Renasterii, dar cu materiale luate din vechiul for roman, pictate in fel si chip, acestea va vor atrage atentia chiar si atunci cand nu sunt marcate pe harta. Pentru simplul motiv ca veti trece pe langa ele si veti zice “dar oare aici cum e”. Un traseu bun de urmat pentru prima dupa-amiaza este: Piazza Venezia, Columna lui Traian, Fontana di Trevi, Piazza Spagna si, daca mai aveti stare, Piazza del Popolo (faimoasa pentru cele doua biserici construite in oglinda). In plus, daca aveti chef si stare de cumparaturi, in toata aceasta zona va puteti satisface poftele, dupa placerea si puterea cardului pe care il aveti, bineinteles.

Si pentru ca deja ati ajuns la 10 ore de plimbare, e cazul sa va asezati la o masa dintr-un restaurant oarecare (nu de alta, dar oricum sunt unul langa altul), recomandabil intr-una din zonele pietonale aflate intre aceste piazzete si sa degustati orice va face cu ochiul.

Pentru a doua zi programul incepe dis-de-dimineata, cu intalnirea cu ghidul pentru turul Vaticanului (daca ati mers cu o zi inainte in turul Colloseum-ului, sigur v-ati gasit un ghid si pentru Vatican). Despre Vatican nu stiu ce sa spun: e o colectie de arta, istorie, dorinta de epatare a diversilor suverani pontifi, o poveste dintr-un cap in altul. Cu statui grecesti, relicve romane, picturi renascentiste, mozaicuri pretioase. O poveste care culmineaza, bineinteles, cu faimoasa Capela Sixtina si frescele lui Michelangello. Totul este impresionant si facut parca anume sa iti ia ochii. Iata de ce, dupa 3 ore de plimbare, te regasesti destul de obosit si cu multe date inmagazinate. Odata asezate insa, vei aprecia momentul si vizita. Dinspre Vatican, ocolind zidul, ajungi la probabil cea mai faimoasa biserica din lume : Basilica San Pietro. Impresionand inca de la primire, cu piata circulara incojurata de coloane imense de marmura, basilica te impresionaza prin maretia ei. Si ai putea crede ca, dupa cate dovezi de constructii mari ai vazut cu o zi in urma, nu te mai atinge nimic. Din pacate, si aici cozile sunt considerabile, iar dupa aglomeratia Vaticanului nu am mai avut rabdare sa stau aici. Asa ca, cel mai bine ar fi fie sa o vizitati cu o zi inainte, fie sa va inarmati cu rabdare.

Si cum a trecut jumatate de zi si mai bine, pentru restul zilei se recomanda : Castelul San Angelo, Panteonul (pe care va recomand sa il prindeti in timpul zilei, pentru a fi cu adevarat impresionant), Piazza Navona.

Ce poti spune dupa doua zile de Roma: ca poate ai febra musculara, ca e un haos constant si o nebunie a turistilor de colo-colo, dar, dincolo de toate, ca ramai fascinat de tot orasul asta plin de istorie, biserici si povesti.

Pentru ForeverFolk,

Oana

Zilele Filmului de Limba Spaniola

Instituto Cervantes din Bucuresti organizeaza si in acest an Zilele Filmului de Limba Spaniola in perioada 8-14 octombrie 2010 la Cinema Studio (Bd. Magheru 29), Bucuresti.

Filmele se vor proiecta in versiune originala, cu subtitluri in limba romana.

Eveniment organizat in colaborare cu Uniunea Cineastilor din Romania, cu sprijinul Filmotecii Ministerului de Afaceri Externe si Cooperare al Spaniei, al New Multimedia Solutions si FunDeal.ro.

Programul filmelor:

Vineri, 8 octombrie, ora 19:00 El silencio antes de Bach | Linistea de dinainte de Bach;

Sambata, 9 octombrie, ora 18:00 La Bicicleta | Bicicleta;

Sambata, 9 octombrie, ora 20:00 Frio sol de invierno | Soare cu dinti;

Duminica, 10 octombrie, ora 18:00 Un oso rojo | Ursul rosu;

Duminica, 10 octombrie, ora 20:00 El abuelo | Bunicul;

Luni, 11 octombrie, ora 18:00 Bolivia | Bolivia;

Luni, 11 octombrie, ora 20:00 El silencio antes de Bach | Linistea de dinainte de Bach;

Marti, 12 octombrie, ora 18:00 En la ciudad de Sylvia | In orasul Silviei;

Marti, 12 octombrie, ora 20:00 Intacto | Intacto;

Miercuri, 13 octombrie, ora 18:00 Postales de Leningrado | Vederi din Leningrad;

Miercuri, 13 octombrie, ora 20:00 En la ciudad sin limites | In orasul fara limite;

Joi, 14 octombrie, ora 18:00 La Bicicleta | Bicicleta;

Joi, 14 octombrie, ora 20:00 Camino | Camino;

Proiectii de filme Cinema spaniol in turneu

Cinema spaniol in turneu porneste de la o initiativa, realizata impreuna cu centrele Institutului Cervantes din toata lumea, care doreste sa puna in prim-plan pelicule cu mai putin de 50.000 de spectatori in salile de cinema, prin intermediul unui ciclu de patru filme recent produse.

Demersul vine ca urmare a interesului scazut din partea publicului spaniol pentru unele productii cinematografice contemporane, in ciuda calitatii artistice ridicate.

Proiectia peliculelor va fi insotita de un studiu de teren asupra relatiei cinema-ului cu publicul sau, in contexte politice si socio-culturale diferite. La Bucuresti, proiectiile vor beneficia de prezenta lui Guillermo Hita, expert in analiza si dezvoltarea de proiecte tehnologice, comunicare si administrare culturala, unul dintre responsabilii proiectului, si jurnalistul Pablo Caballero, consilier de presa.

Toate filmele vor rula la Cinema „Elvira Popescu“ al Institutului Francez, Bd. Dacia 77, Bucureşti. Peliculele sînt prezentate în versiune originala în limba spaniola, cu subtitrare în limba engleza. Biletele se pun în vînzare la casa de bilete a cinematografului, în ziua proiectiei (pretul unui bilet  - 7 lei).

Evenimentul este realizat in colaborare cu Asociatia „Cine español en ruta“, Ambasada Spaniei in Romania si Institutul Francez din Bucuresti.

PROGRAM

Luni, 26 aprilie, ora 19:00

Întoarcerea la Hansala

Chus Gutiérrez, Spania, 2008

Lungmetraj,  95 min.

Marţi, 27 aprilie, ora 18:00

8 întîlniri

Peris Romano şi Rodrigo Sorogoyen, Spania, 2008

Lungmetraj, 92 min.

Marţi, 27 aprilie, ora 20:00

Rusinea

David Planell, Spania, 2008

Lungmetraj, 107 min.

Miercuri, 28 aprilie, ora 18:00

25 de carate

Patxi Amezcua, Spania, 2008

Lungmetraj, 86 min.

Pledoarie pentru Rugby

Daca ati crezut vreun moment ca in rubrica “Altele” din categoria “Nu e folk, dar ne place” le-ati vazut pe toate, va asigur ca ideile noastre sunt fara sfarsit. Astfel ca astazi vom vorbi despre rugby. Da, nu e o greseala, vorbim despre acel sport care in acceptiunea unora este barbar, violent, de neinteles mai rau ca fotbalul (ca in loc de 22 de insi care alearga dupa o minge, aici sunt 30, iar mingea mai e si ovala, deci sare aiurea). Si pe buna dreptate, veti intreba “de unde si pana unde rugby?”.

Sambata, 30 februarie, un blogger de frunce al patriei – l-am numit aici pe Chinezu – ne-a invitat pe cei interesati la sediul Federatiei Romane de Rugby (FRR) sa vizionam un film despre All Blacks si, vorba Mirifikului Mircea Vintila, pentru convorbiri, pentru cina pe tema rugby, blogging si interconectarea lor. Precizari pentru necunoscatori: All Blacks = nationala de rugby a Noii Zeelande (insula aia mai mare din dreapta Australiei, cum te uiti la harta), iar in plus, citand un participant la intalnire, All Blacks este pentru rugby ce e Olanda pentru fotbal – adica o echipa cu un joc total, spectaculos, dar care dintr-un motiv sau altul nu a avut rezultate pe masura valorii.

Toate bune si frumoase, ne-am prezentat acolo si am constatat cu uimire ca de partea cealalta a fileului (asta ca tot scriu acest articol in timp ce ma uit la finala Australian Open) se afla niste interlocutori de mare calibru: Alin Petrache (presedintele FRR), Florin Matei (secretarul general al FRR), Lucian Lorin (directorul de media al FRR), plus (si aici cei ce iubesc rugby-ul se vor ridica in picioare) Steve McDowell, antrenorul neo-zeelandez al nationalei de rugby a Romaniei si Richard Dixon, fost international scotian si selectioner al Scotiei.

Dincolo de incredibila deschidere a federatiei (intrebati jurnalistii acreditati la federatia romana de fotbal care e ideea de comunicare a acelor domni), discursurile celor doi fosti mari rugbyisti au fost absolut incredibile. Pasiunea cu care cei doi au vorbit despre rugby, descrierea impactului pe care acest sport l-a avut asupra dezvoltarii lor personale, pledoaria pentru fair-play in acest sport doar aparent dur (Richie Dixon spunea ca adversarul este cel mai important, because without the opponent, there is no game) ne-au facut pe multi din cei prezenti, desi fara mare implicare in fenomen, sa privim cu alti ochi acest sport.

Si daca stau bine si ma gandesc la efortul presupus de antrenamentele pe care acesti sportivi le fac, la accidentarile evident mult mai serioase la care se expun comparativ cu fotbalistii (si apropo de accidentari: mandria cea mai mare in rugby este ca atunci cand esti schimbat, chiar accidentat fiind, sa iesi pe propriile picioare) realizez ca expunerea de care au parte (cati din voi stiu 3 jucatori din nationala de rugby actuala) este nedrept de mica.

Pe vremuri, Romania era o forta in rugby, fiind chiar la un pas sa fie acceptata in (pe atunci) Turneul celor 5 Natiuni. Ulterior, insa, Italia a primit acest “drept”. Explicatia ne-a dat-o chiar actualul antrenor al nationalei, o legenda a sportului cu balonul diferit fata de alte sporturi de echipa (am evitat un cliseu jurnalistic, sic!): Suntem facuti din acelasi “material”, carne si sange, difera mentalitatea (Steve McDowell). Cu toate acestea, si el, si Richie Dixon sunt oameni care cred ca exista ceva nativ in romani pentru rugby, ca Romania are potentialul sa creasca in rugby.

Dupa asa “argumente” pentru rugby, filmul despre All Blacks a fost cireasa de pe tort a ceea ce utilizatorii de Twitter pot gasi ca #RugbyTweetMeet. Rugby-ul este mai mult decat un sport pentru Noua Zeelanda, este o exprimare a traditiilor unei natiuni, un dialog multicultural (iar fac paranteza – cati fotbalisti au in vocabular acest cuvant, pe care Richie Dixon l-a folosit de cateva ori pentru a sublinia ca rugby-ul formeaza caractere, nu doar sportivi) pentru ca imbina calitati ale fermierilor (reprezentati de colonizatorii arhipelagului) cu cele ale oamenilor marii (populatia bastinasa, maori). Desi pare un cliseu, e o religie. Iar un esec, o tragedie nationala. Pentru a va face o idee, dupa o greseala ce a determinat eliminarea All Blacks de la Cupa Mondiala, un component All Blacks nu a mai revenit in tara si s-a retras complet din viata publica.

Iar pentru cei care citesc ForeverFolk si care vor sa descopere acest sport si sa fie alaturi de echipa nationala, vom organiza si un concurs avand ca premiu oferit impreuna cu Federatia Romana de Rugby: o invitatie de 2 persoane la meciul de rugby Romania – Spania, ce va avea loc pe 6 februarie, incepand cu ora 14.00 pe stadionul Arcul de Triumf din Bucuresti. Vom reveni cu detalii in cursul zilei de marti, ramaneti pe receptie.

Hoinar prin Budapesta

Fiecare oras isi bazeaza strategia de turism pe o serie de figuri si/sau monumente emblematice: Parisul are Tour Eiffel, Louvre, Arc de Triomphe, Sacre-Coeur, Londra are Tower Bridge, Big Ben, autobuzele cu etaj si cabinele telefonice rosii, Praga are Podul Charles, biserica celor 12 apostoli sau castelul de pe colina.

Dar ce ne trece prin minte cand vine vorba de Budapesta? Pentru ca orasul – capitala a Ungariei este cel care astazi face obiectul unui reportaj marca Forever Folk.

Despre Budapesta se poate spune ca este “orasul celor doua orase” si ma refer aici la fostele Buda (pe malul drept al Dunarii) si Pesta (pe malul stang), care abia la 1873 devin, prin unirea Budei, Pestei si Obudei, Budapesta. Este, de asemenea, una din “perlele Dunarii”, alaturi de Viena si Bratislava, fluviul European fiind cel care a despartit timp de secole cele doua orase in oglinda de pe cele doua maluri ale sale.

Budapesta poate fi asemuita cu Viena, datorita goticului ce domina arhitectura orasului, Venetia, datorita prezentei principalelor monumente chiar pe malul Dunarii (cladirea Parlamentului, castelul din Buda, Bastionul pescarilor si Biserica Matthias, cele mai luxoase hoteluri), sau chiar Parisul, prin bulevardele largi ce strabat Pesta. Dar dincolo de orice asemanare, Budapesta are propria sa identitate, castigata de-a lungul unei istorii deloc linistite (invazia tatara din sec. 13, ocupatia otomana din sec. 16 ce dureaza mai bine de 100 de ani, ocupatia germana din timpul celui de-al doilea razboi mondial), in care fiecare epoca si-a lasat o amprenta mai mult sau mai putin pregnanta asupra orasului.

Vizitand Pesta, nu puteti rata Catedrala Sf. Stefan (Szent Istven Basilika in lb. maghiara), inchinata primului rege al Ungariei, Stefan cel Sfant, cel care i-a crestinat pe maghiari. De asemenea, ca un semn al tolerantei religioase de care a dat dovada acest oras de-a lungul istoriei, nu departe se gaseste Sinagoga de pe strada Dohany, a doua ca marime din Europa (dupa cea de la Uman, din Ucraina) si una din cele mai mari din lume, putand gazdui circa 3000 de credinciosi. Complexul sinagogii gazduieste de asemenea un Muzeu Evreiesc (continand in principal obiecte de cult), Templul Eroilor (utilizat pentru servicii religioase in cursul saptamanii si pe parcursul iernii), cimitirul unde au fost ingropati peste 2 000 de evrei morti in iarna 1944 – 1945 in gheto-ul evreiesc (strada Dohany facea parte din gheto), si memorialul Parcul Memorial al Holocaustului Raoul Wallenberg, unde se gaseste Memorialul Evreilor Maghiari Martiri, reprezentat de o salcie plangatoare, pe ale carei frunze sunt inscriptionate numele celor ucisi de nazisti.

Piata Eroilor (Hosok Tere) este una din cele mai mari piete din Budapesta, avand numeroase conotatii istorice si politice. Ansamblul de monumente din centru pietei il are in fata pe Arpad (intemeietorul primului stat ungar), alaturi de cele 7 capetenii maghiare ce i-au condus pe unguri in bazinul carpatic, iar imediat in spate o columna ce il are in varf pe arhanghelul Gabriel. In planul doi sunt statuile celor mai importanti oameni de stat maghiari printre care Regele Stefan cel Sfant, Bela al IV-lea (cel care a reconstruit regatul maghiar dupa invazia mongola), Lajos Kossuth (conducatorul taranilor in timpul revolutiei de la 1848), Matthias Corvinus (Matyas Hunyadi in maghiara, cunoscut in istoria romana ca Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara). Piata gazduieste de asemenea Muzeul de Arte Frumoase si Palatul Artelor (centru expozitional), dar si ambasada Serbiei, unde s-a refugiat in 1956 primul-ministru Imre Nagy, ucis ulterior inabusirii revolutiei anticomuniste din Ungaria.

Relativ aproape se gaseste castelul Vajdahunyad, construit la sfarsitul secolului 19 pentru expozitia mileniului din 1896, foarte asemanator Castelului Huniazilor de la Hunedoara. Astazi, el functioneaza ca si muzeu al agriculturii.

La o plimbare pe Dunare, nu aveti cum sa nu observati Palatul Parlamentului, o cladire in stil neogotic, dar si cu elemente baroce si renascentiste, asemanatoare Palatului Westminister, ce gazduieste Parlamentul britanic. Inaltimea maxima este de 96 m, ca si Catedrala Sf. Stefan, iar aceasta nu este deloc intamplatoare, ci se refera la centenarul statului maghiar, 1896, an in care a fost si inaugurat acest edificiu.

Si daca tot sunteti in mijlocul Dunarii, vaporul va poate lasa pe una din insulele formate in valtoarea apelor. Cea mai mare dintre ele este Csepel, primul domeniu al lui Arpad, intemeietorul regatului ungar. Insula Margit este cea mai cunoscuta dintre ele si este unul din cele mai populare locuri de recreere pentru locuitorii Budapestei. Actuala ei suprafata a fost obtinuta prin unirea artificiala a trei insulite in secolul 19, cu scopul regularizarii cursului Dunarii. Insula ce initial purta numele de “Insula iepurilor”, a reprezentat un important centru religios in Evul Mediu, ea gazduind si acum ruinele unor lacase de cult franciscane, dominicane sau augustine. Tot aici, puteti inchiria biciclete sau masinute electrice, puteti vizita Gradina Japoneza sau Turnul de Apa (o cladire in stil art-nouveau ce domina insula prin inaltimea sa si care gazduieste diverse expozitii), sau urmari o competitie sportiva in piscina olimpica. Exista aici si doua hoteluri, unul din ele oferind servicii balneare bazate pe ape termale. Cea de a 3-a, Hajogyari, este creata de om si este gazda celebrului festival de rock Sziget Festival.

Si daca am pomenit de ape termale, trebuie spus ca unul din motivele pentru care romanii au colonizat Budapesta in secolul I au fost izvoarele de apa termala din subsolul acestei regiuni, ruinele primelor bai fiind inca vizibile in nordul Budapestei. Nici turcii nu au neglijat aceasta resursa, si ei construind bai termale in secolele 16 si 17, pentru spalat, dar si pentru tratament. De altfel, Budapesta a primit in 1934 titlul de “city of spas” (orasul spa-urilor). Cele mai cunoscute sunt Gellert, Szechenyi (una din cea mai mare din Europa si singura din Pesta), Lukacs, Rudas sau Kiraly (prima din baile construite de turci).

Legatura intre cele doua parti ale orasului se face pe la fel de celebrele poduri peste Dunare: Arpad, Erzsebet (Elizabeta), Margit (Margareta), Szechenyi Lanchid (sau Podul cu Lanturi), Szabadság (Podul Libertatii), Petofi. Trebuie spus ca la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, trupele germane in retragere au distrus toate podurile de pe Dunare din Budapesta, pentru a ingreuna inaintarea trupelor sovietice.

Mutandu-ne in Buda, aceasta este dominata de castelul Buda, castelul istoric al regilor maghiari, construit de Bela al IV-lea intre 1247 si 1265 si dezvoltat ulterior de urmatorii conducatori ai regatului, distrus si reconstruit de invaziile otomane, asedii sau razboaiele de eliberare. Castelul ce domina Dunarea, gazduieste astazi printre altele Galeriile Nationale Ungare, Biblioteca Nationala Szechenyi, iar gradinile sale adapostesc cateva monumente au rezistat numeroaselor distrugeri ce au avut loc sub diferite regimuri politice (horthyst, comunist etc.): monumentul ecvestru al Printului Eugen de Savoia sau fantana lui Matyas.

Nu departe de castelul Buda se gaseste Palatul Sandor, actuala gazda a presedintiei Ungariei. In imediata vecinatate se gaseste si biserica Matthias, strajuita de statuia ecvestra a regelui Stefan cel Sfant, iar in spatele lor, Bastionul Pescarilor, o fortificatie cu sapte turnuri, numita asa in cinstea breslei pescarilor, responsabila de apararea acestei parti a zidurilor cetatii.

Tot in Buda, pe dealul Gellert, se gaseste Citadella, o fortareata construita de habsburgi in 1854 si care ofera o panorama unica  de la o inaltime de 140 m asupra castelului Buda, Dunarii si Budapestei per ansamblu. Dealul si-a primit numele de la Episcopul Gellert, principalul sfatuitor al regelui Stefan cel Sfant si cel care a continuat eforturile acestuia de crestinare a maghiarilor. Conform unor legende, dealul Gellert era si un loc de intalnire al vrajitoarelor. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Citadella a functionat ca adapost anti-aerian. Astazi, ea adaposteste un muzeu de ceara si o galerie de arta. In 1987, castelul Buda si cele doua tarmuri ale Dunarii au fost incluse in lista UNESCO pentru Patrimoniu Mondial (World Heritage Sites) ca recunoastere a valorii incontestabile a acestor monumente istorice. Iar in loc de concluzie, o galerie foto cu imagini din Budapesta.