Importante concerte de blues si jazz in Bucuresti

Milo Suchomel International V4 Quintet: Hard Rock Cafe Bucuresti, 15 februarie 2011, ora 21:00

Milo Suchomel revine in Romania, dupa prezenta la EUROPAfest 2010. Formula in care vor evolua: Milo Suchomel – saxofon (Slovacia), Winand Gábor – voce (Ungaria), Lubos Sramek – pian (Slovacia), Peter Dvorsky – doublebass (Cehia), Arek Skolik – tobe (Polonia) si Alex Man - chitara (Romania). Intrarea la concert este libera.

George Baicea  - concertul de lansare al dvd-ului STEALTH: 18 februarie 2011, ora 21:00, Jukebox Club, Bucuresti

Chitarist, compozitor si vocalist, George Baicea este cotat la ora actuala ca fiind unul dintre cei mai buni chitaristi de Electric Blues din Romania. Inceputurile carierei sale muzicale sunt legate de Alexandru Andries, cu care a colaborat la realizarea mai multor albume ale acestuia. Primul sau album solo, “Prins in trafic” a aparut in 2000, iar cel de-al doilea, “Trafic Greu”, in 2001, fiind nominalizat un an mai tarziu la premiile Industriei Muzicale Romanesti, categoria „Cel mai bun album jazz-blues”.

Compune muzica pentru filmul „Incidentul Ankara”, in regia lui Antoniu Vasiliu Berenyi (2001), pentru ca, ulterior, sa inregistreze inca doua albume, „Cinderella”, cu Steve Clarke si Nicu Georoiu (2005) si „Vintage Stories: Jamming In Germany” (2006). Opening-act pentru concertele din Romania ale artistilor Coco Montoya, John Hammond, Eric Sardinas Steve Vai.

Little Willie Littlefield: ArtJazz Club, 25 februarie 2011, ora 21:00

Un senzational entertainer, a influentat timp de decenii muzicieni esentiali ai Blues-Rock-ului precum Fats Domino. Este compozitorul nemuritoarei piese “Kansas City”. Si-a inceput cariera la sfarsitul anilor ’40 la varsta de 16 ani. In multe concerte isi scoate un pantof si canta cu piciorul, asa cum facea o alta legenda a muzicii Jerry Lee Lewis.

Eddie The Chief Clearwater: Jukebox Club, Bucuresti, 23 martie 2011

Biografia completa a lui Eddie The Chief Clearwater o gasiti pe Arta Sunetelor

Smokin’ Joe Kubek and Bnois King: JukeBox Club, 11 aprilie 2011, ora 20:00

Smokin’ Joe Kubek este un chitarist american care, desi nascut in Pennsylvania, creste in Texas si este asociat genului texas blues. In adolescenta, canta cu Freddie King, iar apoi isi infiinteaza propria trupa cu care pleaca in turneu in regiunea Dallas-ului. In anii ’80, il cunoaste pe Bnois King, alaturi de care editeaza mai multe albume si cu care continua sa concerteze si astazi.

EUROPAfest 2010 – muzica buna invadeaza Bucurestiul

Asa cum v-am obisnuit, incercam pe cat posibil sa va facem cunoscute evenimente muzicale (chiar si cele ce nu tin de muzica folk), evenimente culturale si nu numai. EUROPAfest imbina cultura si muzica intr-o saptamana incarcata de concerte, competitii  de muzica clasica si jazz, totul pentru a oferi o gama cat mai variata de muzica de calitate. Si cum un eveniment de amploare poate fi descris cel mai bine de sursa, va oferim mai jos comunicatul de presa al festivalului. De asemenea, va vom tine la curent cu desfasurarea festivalului, respectiv datele concertelor si artstilor participanti.

La fiecare editie EUROPAfest, o stare de bine invadeaza orasul – muzica live, artisti recunoscuti si evolutii de exceptie. Intre 7 si 13 mai, pe scenele Capitalei concerteaza peste 200 muzicieni din intreaga lume, oferind muzica blues, jazz, pop si clasica.

De 17 ani, EUROPAfest celebreaza spiritul european prin muzica si reprezinta cu succes Romania pe scena marilor festivaluri internationale. Astazi, evenimentul este considerat brand de tara. Din 2005, festivalul se desfasoara sub Inaltul Patronaj al Altetelor Lor Regale Principesa Margareta si Principele Radu.

Directorul festivalului, dl. Luigi Gageos declara ca „in ciuda perioadei dificile pe care o traversam, nu ne putem permite sa renuntam la performanta si calitate, cele doua coordonate pe care e construit EUROPAfest. De aceea, si in acest an, festivalul va oferi muzica de calitate, un melanj de blues, jazz, pop si muzica clasica, care va raspunde unor preferinte dintre cele mai diversificate”.

Asa cum si-a obisnuit publicul, sub sloganul Festivalul ofera! Tu alegi!, EUROPAfest propune o agenda greu de refuzat:

-       concerte de blues, jazz si pop, cu nume cunoscute ale scenei mondiale;

-       Bucharest International Jazz Competition – va oferi 100% jazz & more prin proiectele muzicale de exceptie prezentate de „crème de la crème” a noii generatii de jazz a lumii;

-       Caffe Festival vine in intampinarea celor care dorec sa se relaxeze la finalul unei zile trepidante, alaturi de prieteni, prin concerte in spatii neconventionale;

-       Jeunesses International Music Competition e dedicat iubitorilor muzicii clasice, in acest an prezentand intalniri muzicale cu pianisti de exceptie;

-       Gala EUROPAfest, o atmosfera festiva de celebrare a celor mai buni muzicieni din festival;

Intre 7 si 13 mai, festivalul promite seri de neuitat alaturi de mari muzicieni din Europa si SUA. Cand zici EUROPAfest, te gandesti la muzica buna, la atmosfera! Te gandesti la primavara!

Mai multe detalii puteti gasi accesand :

• Facebook: http://www.facebook.com/pages/EUROPAfest/314433550723
• MySpace: http://www.myspace.com/EUROPAfest
• YouTube: http://www.youtube.com/user/EUROPAfest
• Twitter: http://twitter.com/EUROPAfest

Blues, rock& boogie – ZZ Top la Bucuresti

Ati accepta sa fiti barbierit in direct pentru 1 milion de dolari? Stiu, o sa spuneti ca ati accepta pentru doar 1 000 si ca trebuie sa fie nebuni cei care ar refuza. Poate ca cei care au facut-o sunt un pic nebuni, dar barba este probabil cel mai cunoscut simbol al trupei lor. Pentru ca, doamnelor si domnilor, vorbim de inconfundabila trupa americana ZZ Top, cea mai longeviva trupa in aceeasi componenta (canta impreuna din 1969).

Iar ZZ Top au adus aseara la Bucuresti atat muzica lor, un texas blues cu puternice influente rock, cat si tot ce inseamna brand-ul ZZ Top – nelipsitii ochelari de soare, chitarile custom-made (facute special pentru ei), palariile si, bineinteles, barbile celor doi chitaristi – Billy Gibbons – chitara, voce, Dusty Hill – bass, voce. Trebuie spus ca si cel de-al treilea membru al formatiei, Frank, tobosarul ZZ Top, nu e cu nimic mai prejos decat ceilalti doi, numele lui de familie fiind … Beard (barba in lb. Engleza).

Deschiderea serii a fost facuta de trupa romaneasca Cri-Gri, un proiect foarte interesant ce ii include printre altii pe Stefan Mardale (bass, voce) – o constanta a genurilor folk si rock din ultimii 15 ani, Catalin Stefanescu-Patrascu (chitari) – Lector dr. La Catedra Chitare cu Coarde de la Universitatea de Muzica din Bucuresti, Zsolt Bara – chitara, Daniel Ivascu (percutii). Cu ingrata, dar placuta sarcina de a pregati lumea de ceea ce va urma, Cri Gri au cantat in special piesele lor, precum Iti spuneam, La drum, Dis de dimineata, Tinerete fara batranete, Ai ajuns in rai, dar si un excelent cover dupa Hoochie Coochie Man, rezultat prin traducerea in limba romana a versurilor melodiei, iar tilul obtinut prin transcrierea aproximativ fonetica a titlului original Car sacii cu ciment. Per total, o prestatie agreabila, bine structurata, bine primita de public, deci, bravo, Cri-Gri!

Dar, it’s show time! (din lb. eng., e timpul pentru spectacol). Si totul a vibrat cand pe scena au urcat “purtatorii de fulgere” (aluzie la logo-ul trupei in care cei doi de ZZ sunt alungiti imitand parca un fulger), iar debutul s-a facut cu Got me under pressure.

Asa cum face la concertele din fiecare tara, Billy a aratat ca a invatat cateva cuvinte in romana, intreband publicul daca se simte bine. Si tot Billy a declamat ca “e timpul pentru blues” si a solicitat ajutorul “technicians” pentru ca lipsea …the blues hat (palaria de blues). Iar domnii au fost cu siguranta incantati de aparitia celor doua foarte “tehnice” domnisoare (care se pare ca insotesc trupa peste tot in turneu) si care au adus pe scena in uralele salii palaria cu pricina. Urmarea a fost cat se poate de fireasca, baietii cantand Future blues, o piesa apartinandu-i lui Willie Brown, un bluesman din anii ’50.

E greu de descris “colaborarea” dintre trupa si public la piese precum Cheap sunglasses sau Foxy lady, celebra piesa a lui Jimy Hendrix, pe care trupa o canta constant in concerte. Pentru ca vocile tuturor s-au transformat intr-un ecou al trupei, iar palmele fanilor tineau ritmul alaturi de tobele lui Frank.

N-au lipsit nici Pincushion sau Legs, unde si-au facut aparitia faimoasele chitari…imblanite. Nu, nu e o gluma, e tot una din gaselnitele ZZ Top, cu 2 chitari albe, “garnisite” cu blana de aceeasi culoare.

Desi pare un tip serios, Billy a intretinut in permanenta atmosfera cu glumele sale sau aratand publicului “tatuajul” secret de pe spatele chitarii sale (“BEER”). Si pentru ca e un texan adevarat, nu a ezitat sa “guste” un whiskey pe scena direct din sticla si sa isi aprinda tacticos un trabuc, in timp ce pe monitoare se derulau imagini cu campurile petrolifere de alta data din Texas.

Si pentru ca “romanul s-a nascut poet”, sau daca nu poet, macar inventiv, au existat un grup de fani ce au stiut sa se faca remarcati printr-un machiaj…mai special (foto). Iar lor le-a fost dedicata de catre trupa cea mai cunoscuta piesa a lor Gimme all you lovin’. Dublata imediat de Sharp dressed man, pentru ca satisfactia publicului sa fie maxima.

Nimic nu e intamplator intr-un concert ZZ Top – coregrafia celor doi “barbosi” este impecabila, costumele sunt “uniforme de concert”, chitarile sunt “asortate”, iar fiecare melodie era “dublata” pe fundal de imagini din clipurile trupei, dominate de The Eliminator (celebrul Ford coupe din videoclipurile ZZ Top), choppere si femei frumoase. Pasiunea pentru motoare a baietilor se regaseste in cele mai neasteptate obiecte – stativele de microfoane au forma unor tevi de esapament de motociclete. De altfel, nu de putine ori sunt considerati o trupa de “bikeri”.

Si am fi cantat toata noaptea, si am fi dansat pana la ziua, dar si lucrurile frumoase au un sfarsit, iar bis-ul a fost asigurat pe Tube Snake Boogie.

Poate ZZ Top nu e un nume de talia Metallica. Poate ca Iris are mai multi fani in Romania (au fost mai multi la concertul acestora la Polivalenta). Poate ca ZZ Top nu sunt niste vitezisti virtuozi ai instrumentelor. Dar muzica lor, showul facut de Billy, Dusty si Frank este unic, cu o amprenta bine definita, ceea ce face ca o piesa ca Gimme all your lovin’ sa ridice tensiunea salii, sa faca oamenii sa danseze.

Foto: www.RockStage.ro si Christian Nasulea

O seara Blue(s) cu Baicea Blues Band

Pentru ca folkistii “e si ei oameni” si ca tot omul au si preferinte muzicale, sambata, 22 martie, impreuna cu un alt Gashkademician de frunte, Ovidiu Mihailescu, am mers la un concert de blues si nu numai, in Clubul Big Mamou. Protagonistul serii a fost George Baicea, impreuna cu Baicea Blues Band, adica un trio care il include alaturi de Nicu Geroiu (tobe) si Catalin Rasvan (bass).

Nu va asteptati sa comentez concertul din punct de vedere tehnic, nu am caderea sa o fac. Dar nu pot sa nu remarc forta si energia pe care George Baicea le arata pe scena, minunile pe care chitara lui le produce cu fiecare nota eliberata, iar mai presus de toate senzatia ca nimic nu e intamplator, ci respecta indicatiile “Dirijorului”. La el, sunetele chitarei nu se produc pe grif, ci vin parca de undeva din interior, fiecare sunet fiind masurat si calibrat de trairea interioara si de transmiterea unui mesaj muzical. Baicea face parte din grupul de elita al chitaristilor care nu interpreteaza, ci traiesc melodia, sunetul; asemeni lui Santana, Clapton, Moore, la el fiecare nota are greutate si forta de a cuceri.

Clubul a rasunat la piese de pe toate cele trei albume ale lui George Baicea (Prins in trafic, Trafic greu, Cinderella), in acorduri de blues sau boogie, rock’n'roll si chiar influente de funk si hard-rock. Piese ca Imi spune mama sau Irina au aratat de ce George Baicea este unul dintre cei mai buni chitaristi din Romania.

Ar fi nedrept sa nu spunem cateva cuvinte si despre “Sectia Ritmica” a trupei. Nicu Geroiu a fost intr-o dispozitie de zile mari (asta e dispozitia lui obisnuita), s-a “certat si luptat” cu tobele, a debordat de fantezie, a electrizat sala ori de cate ori a avut ocazia. Mucalit si bonom, pare ca in permanenta e in dialog cu ceilalti membrii ai trupei, pus pe sotii si “comentarii ritmice” pare mereu gata sa o ia pe alt drum, sa improvizeze o alta partitura diferita si totusi paralel perfecta cu drumul colegilor de trupa, rar s-a vazut un baterist atat de inteligent si de “altfel”. Faptul ca emana buna dispozitie adauga o nota de tinerete si surpriza intr-un show care impresioneaza mai ales prin calitate si seriozitate.

Catalin Rasvan a impresionat prin eleganta prestatiei si tehnica impecabila de bass (nu oricine utilizeaza un bass cu 6 corzi, iar Catalin Rasvan a aratat ca le si foloseste pe toate sase si nu sunt doar de decor). Aparent mai retras in sine (i se spune Blandu’), Catalin e mereu aproape de George cu bridge-urile de bas care sustin solourile, cu savante game care raspund si puncteaza arhitectura sonora a pieselor. Elegant si tacut, el pare sa puna o mantie de mister pe muzica trupei.

Sala a explodat pur si simplu cand cei trei au “citat” piese precum Mary had a little lamb, Voodoo Chile sau Wild Thing, chiar Jimi Hendrix (prezent intr-un tablou din vecinatatea scenei) fiind uimit, pe de-o parte de acuratetea cu care George Baicea reuseste sa cante piese de o asemenea complexitate, iar pe de alta de amprenta pe care artistul o lasa asupra unor coveruri. Din pacate, o astfel de trupa si o astfel de muzica ar fi meritat un public mult mai mare, dar putem visa pentru viitor. Totusi ne consolam cu gindul ca seara de la Big Mamou a beneficiat de un public atent si de calitate, ce a parut  sa fie o companie placuta pentru artisti.

Nu putem incheia fara sa amintim de Stevie Ray Vaughan, a carui tacuta umbra a trecut prin spatele scenei…. Pentru ca George Baicea are ceva din stilul si forta de a impresiona a acestui mare blues-man.

Retineti George Baicea Blues Band, o trupa pe care, daca o veti vedea, nu o veti uita curind! Ii gasiti si pe www.georgebaicea.ro si http://www.georgebaiceabb.ro/

O seara electrica, o seara blue, o seara blues. Sau, mai simplu, o seara minunata. Long live living blues!

George Baicea Blues Band – 19 septembrie, Big Mamou

La un concert in club se stabileste probabil cea mai apropiata legatura intre artist si publicul sau, prin comparatie cu un album de studio sau un concert pe o scena mai mare (stadion, sala de spectacol etc.).

Vineri, 19 septembrie, Clubul Big Mamou a gazduit, conform bunelor sale traditii, un concert de blues cu George Baicea, un obisnuit al clubului si unul din cei mai buni chitaristi de blues-rock din Romania. Alaturi de George (chitara solo) au fost colegii sai din „George Baicea Blues Band”, ce aseara i-a inclus pe Catalin Rasvan – bass si Nicu Geroiu – tobe. Si, sa fim sinceri, un preferat al echipei Forever Folk, care adesea trimite un contingent serios la concertele lui (in seara respectiva am fost cinci).

Inca de la prima melodie, mi-a fost greu sa ma hotarasc daca ne-a fost noua dor de Baicea Blues Band sau le-a fost lor dor de o cantare alaturi de fanii lor cei mai infocati. Pentru ca inca de la „Say what” a lui Stevie Ray Vaughan, a fost vizibil cheful baietilor de a ne oferi o seara mare, lucru care le-a reusit cu varf si indesat.

Daca am pomenit nume de piese, sa spunem ca show-ul a fost o avanpremiera a albumului proaspat aparut al lui George Baicea „Vintage stories”, care include, asa cum spune si George, programul de club al trupei si anume piese de referinta rock si blues, apartinand unor monstrii sacrii ai muzicii precum Stevie Ray Vaughan, Jimmy Hendrix sau Buddy Guy. Albumul, care este inregistrat live in Germania, alaturi de Adrian Militaru si Wolfgang Ziegler, este o mostra de profesionalism si muzicalitate, album tras in priza directa „din club” impecabil si fara greseli, iar sound-ul este de cea mai buna calitate. Si daca tot am vorbit de Hendrix si SRV, putini muzicieni romani sunt capabili sa „atace” piese ale celor doi, asa ca daca vreti sa auziti un „Voodoo chile” sau un „Little wing” ori „Hey Joe”, interesati-va cand va avea loc urmatorul concert cu George Baicea Blues Band.

Tot ce imi amintesc despre seara de vineri sunt franturi de imagini si senzatii. George Baicea si Jimmy Hendrix ca o imagine in oglinda (posterul urias cu Hendrix trona chiar alaturi de George). Pauza de „respirat” in care am stat de vorba atat de natural cu George, fara vreo bariera intre „artist” si „public”. Explozia de energie de la „Wild thing” a celor din sala. Solo-uri de bass de mare rafinament, eleganta si precizie matematica (nu degeaba exista expresia „matematica muzicii”). Un tobosar cu zambetul pe buze de la inceput pana la sfarsit, cu chef de „joaca”, de improvizatie care este piperul trupei si omul ce adauga suspans pieselor. Trei oameni care chiar se simteau bine pe scena. „Standing ovation” la sfarsitul recitalului, in semn de multumire pentru prestatia celor de pe scena si in speranta unui bis care sa mai prelungeasca vraja. De remarcat deasemenea faptul ca deja culbul Big Mamou e plin la cintarile lui George Baicea si nu e departe clipa cand, credem noi, sala va fi neincapatoare pentru admiratorii tot mai multi ai acestui „modest” chitarist de geniu!