Pe 12 decembrie, intr-o seara friguroasa, a avut loc lansarea unei carti-document, „Lucratorul ostenit”, aparuta in memoria lui Nicu Vladimir. Astfel, daca ati fi trecut prin fata Cafe Godot ati fi vazut un grup mare de oameni ce astepta cuminte sa intre pentru a-si aduce aminte si de a celebra un artist complet, mai ales ca in acest an s-ar fi implinit 60 de ani de la nasterea sa.

Cartea, aparuta la editura Blumenthal, contine versurile poetului, desenele pictorului si un CD cu muzica folkistului Nicu Vladimir. Acest document, deoarece si-a castigat denumirea de document, va avea un rol important in cunoasterea artistului. Nicu Vladimir este prea putin cunoscut, mai ales de catre generatiile tinere, insa asta nu inseamna ca nu a fost, si este, o valoare de luat in seama. El a atins prin muzica si prin firea lui oameni care au venit intr-o seara de decembrie, intr-o cafenea de pe Lipscani, sa spuna povesti despre omul pe care l-au cunoscut.

Doru Ionescu, unul din invitatii serii, desi nu a avut sansa sa-l cunoasca pe muzician decat indirect, prin prietenii lui, a facut apel la amintirile sale comune cu Anda Pittis (casatorita mai intai cu Nicu Vladimir), care a creat „din nimic”, acum cativa ani, un premiu cu numele folkistului pentru tinerele talente in muzica. A mai precizat ca Vladimir a fost un „Bob Dylan” in Romania comunista. Paul Nanca, cel care l-a convins pe Nicu sa-si valorifice talentul de grafician pentru copertile albumelor folkistilor romani, l-a corectat pe Doru Ionescu spunand ca, de fapt, folkistul a fost bucurestean si nu timisorean si le-a reamintit celor din sala de talentul imens al artistului.

Dintre ceilalti invitati ai serii (ii mai amintim pe Anda Pittis si Nelu Stratone), Florin Silviu Ursulescu a avut probabil cel mai emotionant discurs. Ne-a atras tuturor atentia ca Vladimir nu a fost singurul artist important care a disparut si ca trebuie sa ne bucuram de prezenta acestor oameni care conteaza in peisajul artistic romanesc atat cat putem. A mai precizat ca doreste ca anul viitor sa mai faca o astfel de intalnire, pentru ca ar fi trebuit sa aiba el intai aceasta initiativa de a organiza acest eveniment.

Intre discursurile invitatilor care il comemorau pe Nicu Vladimir, au fost si momente muzicale oferite de Daniel Silvian Petre si Emil Kindlein care au cantat si muzica folkistului.

A fost o atmosfera nostalgica, cunoscutii artistului disparut venind sa isi aduca aminte de vremurile in care toate erau altfel, mai bune sau mai rele, insa erau impreuna si asta era tot ce conta. Poate ca, prin aceasta carte, generatiile post-decembriste il vor cunoaste mai bine, iar contemporanii vor avea sansa de a-l pastra ceva mai aproape pe Nicu Vladimir.