Pasarea Colibri in Old School

Marti, 3 mai, in Old School (Casa de Cultura a Studentilor) se canta iar folk. Un local plin la refuz, unde abia puteai sa vezi scena sau sa te misti pur si simplu, plin de tineri care asteptau cu nerabdare inceperea concertului.

Recunosc ca de nenumarate ori am asistat la concerte marca Mircea Vintila sau Mircea Baniciu alaturi de Vlady Cnejevici, chiar in aceasi seara, pe scene comune, insa niciodata in formula de Pasarea Colibri.

Foarte aproape de ora anuntata, pe scena au inceput sa urce membrii Pasarea Colibri: Mircea Vintila, Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici si Teo Boar. Concertul a inceput asa cum isi incepe fiecare din ei recitalul in mod obisnuit, Mircea Baniciu cu Tristeti provinciale iar apoi Mircea Vintita cu Un om pe niste scari.

A fost o seara cu piese cunoscute, cantate de toti cei prezenti si care s-au bucurat de numeroase aplauze. S-a cantat Intoarcerea la Orient, Hanul lui Manuc, Dealul cu dor. Au fost si Constantin si Veronica , Lordul John, piese care aminteau de perioada in care Florian Pittis era membru Pasarea Colibri si aducea un plus de umor pieselor.

Nu au lipsit nici Esarfa in dar, Laptaria lui Enache , am dat o definitie atipica dragostei, asemanand-o cu o Salata, ne-am inchipuit cum este Vara la tara.

Dupa Popa Nan, Pisica neagra si Peste rabdari si alte hituri cunoscute ale celor doi, au incheiat prin Mugur de fluier, Andri Popa si Nunta, care au reusit sa antreneze publicul si mai mult, sa-l ridice de pe scaune si sa cante mai puternic ca pana atunci.

A fost o seara reusita in care Pasarea Colibri a reusit sa demonstreze inca odata ca ei nu apartin trecutului ci din contra, reusesc sa umple un club intr-o mare proportie doar de tineri. Si cu siguranta vor strange de fiecare data multi tineri, fie ca in formula Pasarea Colibri, fie ca individual, indiferent de locatia concertelor.

Martisorul celor trei M

Prima zi a lunii martie nu a adus doar cu sarbatoarea martisorului ci si un numar mare de concerte folk, Bucurestiul frematand de evenimente.

Unul din concertele folk de marti, 1 martie, a fost cel in care cei trei Mircea (Mircea Baniciu, Mircea Bodolan si Mircea Vintila) s-au reunit pentru o nou concert Cei trei M dupa ce anul trecut nu a avut loc.

Evenimentul a avut loc la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti, cu un public destul de numeros insa nu ca acum 2 ani, un public diferit de obisnuitele concerte folk, un adevarat mix de generatii unde am putut vedea de la elevi si studenti, la domni si doamne veniti parca pentru a vedea ce s-a mai intamplat cu folkul generatiei lor.

Seara a inceput cu Mircea Baniciu, care datorita unei “emotivitati” provocate de o raceala a hotarat sa fie el cel ce va deschide seara. Tipic concertelor lui Mircea Baniciu, nu au putut lipsi povestile din vremuri trecute, remarci amuzante la adresa celor ce aveau sa urmeze pe scena si tot felul de anecdote printre piesele cantate.

Desi raceala i-a dat mult de furca lui Mircea Baniciu, acesta a dorit sa ofere un spectacol de calitate prin piesele “Tristeti provinciale”, “Intoarcerea la orient”, dar si piese mai romantice pe post de cadou pentru doamne si anume “Esarfa in dar”,” Daca ai ghici”, “Dealul cu dor”. Au urmat si “Cantecul ceasornicarului”, “La-nceput de drum” insa publicul s-a incalzit abia in momentul care a fost cantata piesa “Vremuri” si nu de artist, ci integral de public, ba chiar a tinut sa mentioneze ca publicul stie uneori mai bine versurile decat el. Nu puteam rata nici “Vara la tara”, iar pentru a incheia in forta prima parte a concertului, a cantat “Andrii Popa”.

Cel de-al doilea Mircea a fost Mircea Bodolan, a oferit un recital in mare parte diferit de celelalte doua caci am “S-a votat codul penal” sau chiar piesele cu o dragoste povestita altfel in “Sfantul Valentin”, “Draga, lasa-ma sa dorm” si nu numai. Nu a putut lipsi nici “Fata din vis”, fiind una din cele mai cunoscute piese ale sale. Recitalul s-a incheiat prin “Cantecul bufonului” si o interpretare muzicala a poeziei eminesciene “Lacul”.

Apogeul serii a constat in recitalul lui Mircea Vintila. Daca pana acum publicul a fost oarecum doar spectator, piesele lui Ciocu’ Vintila i-au facut sa cante si chiar sa danseze.

Mircea Vintila, ca “Un om pe niste scari” a adus in atentia publicului povestile unor personaje cunoscute demult, “Constantin si Veronica”, “Lordul John” sau “Miruna”. “Pamantul deocamdata” pare inca sa aiba un mesaj actual iar intr-o nota mai vesela “Noi n-avem” (plapuma sa ne-acoperim copiii). Ne-a plimbat pe la “Popa Nan”, “Laptaria lui Enache” sau “Hanul lui Manuc”, am aplaudat, am cantat, am “dansat” si mimat valurile fredonand “Barca”.

Desi inca amuza publicul spunand ca cea mai recenta piesa a sa este “Mielul”, am putut asculta si o piesa aparent noua. Poate domnul Vintila ne pregateste surprize (un nou album?), desi pe scena nu a declarat nimic.

A fost un martisor muzical reusit, au sarbatorit venirea primaverii cantand si in ciuda unui inceput destul de rigid din partea publicului, seara s-a sfarsit cu zambete si multe aplauze, lumea plecand cu adevarat incantata.

Un Pariu pe Prietenie cu multa muzica folk

Seria de evenimente Pariu pe Prietenie organizate de Bocancul Literar continua, de aceasta data intr-o locatie noua. Astfel, serile de literatura, teatru si muzica folk, se muta, pentru editia din 12 decembrie 2010, la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti (Club Old School).

Cu aceasta ocazie, Sorin Poclitaru (presedintele de onoare al Festivalului FolkLung) isi va lansa un nou volum de poezie, intitulat “A unsprezecea porunca – sa nu uiti”. Partea de literatura va mai fi sustinuta si de Adrian Suciu, Leonard Ancuta si Daniel D. Marin. Cu participarea lui Viorel Gaita.

Printre cei care vor sustine partea muzicala a serii se numara Ovidiu Mihailescu, Eugen Avram, Marius Matache, Catalin Ungureanu, Puiu Cretu sau Fox Studis.

Ora de incepere este 18:30. Intrarea este libera.

Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti

Calea Plevnei nr. 61, Sector 1

Club Old School, etaj 2

Gashkademia de folk in concert la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti

Iata ca odata cu primavara, un proiect cu ceva traditie in folkul romanesc si anume Gashkademia de folk renaste si el la viata. Si cum ar putea sa o faca mai bine decat printr-un concert mare intr-o sala cu traditii in ale muzicii folk, din vremurile in care in ea cantau artisti ca Dan Andrei Aldea sau Valeriu Sterian – sala de spectacole de la Casa de Cultura a Studentilor  Bucuresti (Calea Plevnei nr. 61).

Astfel, pe 7 mai, incepand cu ora 19.30, vor urca pe scena Daniel Iancu, Ovidiu Mihailescu, Marius Matache, Puiu Cretu, Dan Caramihai si Teddy Tudoroiu. Din spectacolul ce va dura circa 2 ore, nu vor lipsi hit-urile Gashkademiei precum Vine valu’, imi ia calu’, Ofiterul Radu, Lilly, Balada pentru Daniela, Colind pentru prieteni sau Cowboy-ul Nelu.

Pretul biletelor este de 20 lei. Acestea pot fi achizitionate in ziua spectacolului la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti sau prin e-mail la contact[la]foreverfolk.com

Gashkademia de folk este un proiect ce reuneste nu doar 6 artisti, ci in primul rand 6 prieteni, pe care ii leaga nu doar muzica, ci si o multitudine de intamplari de viata.

Festivalul cantecelor de drumetie “Dor De Verde”

Casa de Cultura a Studentilor “Grigore Preoteasa” din Bucuresti ii invita pe amatorii de cantece de drumetie la Festivalul “Dor De Verde”. Acesta va avea loc in perioada 16-17 aprilie 2010 dupa cum urmeaza:

Miercuri, 14 aprilie – Preselectia concurentilor

Joi, 15 aprilie – concursul propriu-zis, urmat de un recital al lui Marius Matache.

Vineri, 16 aprilie – Recital Daniel Fat, iar in deschidere mini-recitaluri ale castigatorilor.

Intrarea este libera in ambele seri ale festivalurilor.

Regulamentul concursului de cantece de drumetie „Dor de verde”

1. Pot participa in concurs tineri cu varste cuprinse intre 16 si 35 de ani.
2. Fiecare concurent va interpreta 2 piese din care una obligatoriu are ca subiect drumetia.
3. Continutul cantecelor trebuie sa se  incadreze in standardele legale si morale de decenta.
4. Piesele pot fi vocale si/sau instrumentale si se pot interpreta la orice tip de instrument acustic.
5. Inscrierile pentru concurs se fac la adresa cultural@ccs.ro pana pe 13 aprilie 2010, trimitand un email care sa contina datele de contact ale concurentului (nume, prenume, telefon, adresa de email).
6. Inscrierile vor fi confirmate pe email de organizatori, iar preselectia va avea loc miercuri 14 aprilie 2010.

Organizator: Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti

Sponsor: Grosmann.ro

Parteneri: Clubul Roza Vanturilor, ANOSR

Parteneri media: www.radiobucuresti.ro, www.24fun.ro, www.port.ro, www.ForeverFolk.com, www.alpinet.org

Folkul reinvie (la) Preoteasa

Vorbeam intr-un newsletter despre oportunitatea numarului mare de seri de folk din Bucuresti. Nu stiu cat de utile pentru folk si pentru tinerii folkisti sunt aceste seri, dar stiu sigur ca lumea folkului are nevoie de seri de calitate. Iar una din serile care pare sa atinga acest statut dupa doar 2 evenimente este seria de concerte organizate la Casa de Cultura a Studentilor “Grigore Preoteasa” din Bucuresti.

Dupa ce pe 6 martie a avut o colectie de “Mircea” din folkul romanesc si un spectacol remarcabil (prezentat si de noi in “Recenzii”), pe 19 martie registrul s-a schimbat dar doar ca nume. In program tot nume de legenda ale folkului romanesc: Ducu Bertzi si Mihai Nenita, Zoia Alecu si Vasile Seicaru.

Asa cum v-am obisnuit, am fost in culise inainte de inceperea concertului sa “luam pulsul artistilor”. I-am descoperit pregatiti de concert, veseli, plini de amintiri despre concerte in “Preoteasa” si uimiti de spectrul larg de varste din public.

Cel care a deschis seara a fost Ducu Bertzi, acompaniat de Mihai Nenita si a lui vioara maiastra. Si pentru ca toti cei de-acolo am venit sa cantam, cei doi au inceput sa cante “fara sa le pese ca e cineva sa ii asculte” (pe numele adevarat al piesei “Pe cine si cate carari”). Apoi, in mod firesc, au urmat cantecele cu care multi din noi au crescut sau ne-au marcat tineretea: “Floare de colt”, “Si de-ar fi cand va fi”, “De mii de ori”, “M-am indragostit numai de ea”. Si nu ar fi concert Ducu Bertzi fara cantecele maramuresene, astfel ca printre cele mai electrizante s-au numarat si “Cand s-o-mpartit norocul”, “Dragu-mi-i veselia” sau “Fost-am omul padurii”, la care mai ca Ducu si Mihai ar fi lasat publicul sa cante in locul lor.

Daca Ducu Bertzi nu mai avea nici un secret pentru cei prezenti, publicul cunoscand fiecare piesa si cantand in permanenta alaturi de artist, Mihai Nenita a “completat si condimentat” partea instrumentala a recitalului, prin pasaje armonice, solistici sau chiar partituri de bass de mare finete, demonstrand inca o data de ce Valeriu Sterian l-a remarcat acum aproape 20 de ani (pe cand Mihai avea doar 14 ani) si l-a cooptat in Compania de Sunet. Evocandu-l pe Motzu, Ducu Bertzi a incheiat cu piesa lui Dan Andrei Aldea dar cantata cu atat elan de Florian Pittis, “Bufonul”.

Recitalul Zoia Alecu a fost oarecum impartit in doua parti, cate una corespunzatoare fiecaruia din cele doua albume ale sale: “Vino aici!” (2007) si “Carari de maci”aparut la sfarsitul lui februarie. Totul asezonat cu o garnitura de emotii de “fetita cu chitara”, asa cum a prezentat-o Bebe Astur (acest Octavian Ursulescu al concertelor din Preoteasa).

Si pentru ca erau mai proaspete “cararile de maci”, Zoia a inceput cu piese precum “Les chansons de Ritza”, “Iar e luna plina”, “Paradoxuri” (aici m-am simtit oarecum vizat, si eu avand un cantec “Paradoxuri erotice”), “Pe ce lume sunt” si bineinteles “Imnul somnorosilor” (de care sincer m-am indragostit pe loc, ca doar ne sunt tuturor familiare diminetile in care ne cautam “papucii de plus” tanjind dupa cana de cafea).

Si odata emotiile trecute, Zoia s-a dezlantuit, trecand spre primul ei album. “Inca un tren”, “Trei galosi”, “Nimic”. Si cum cineva din public a luat initiativa cerand “Vino aici!”, Zoia i-a rasplatit curajul si i-a indeplinit dorinta. Si cum s-a strigat din sute de inimi “bis!”, Zoia a lasat chitara deoparte, s-a asezat pe marginea scenei ca la un ceai intre prieteni si a cantat “la rece” o melodie a Mariei Tanase “Frica mi-i ca mor ca maine”. Si cum i s-a amintit ca nu a cantat tocmai piesa care da titlul celui mai nou album al sau, si-a luat “la revedere” de la public cantand “in pumni cosesti carari de maci…”.

Cireasa de pe tort (asa cum a fost introdus in scena) a spectacolului a fost Vasile Seicaru. Voi mai spune inca o data ceva ce am mai spus despre acest artist cu o personalitate uriasa. Desi poate sa para incorect sau ciudat la cate cantece minunate are, la Vasile Seicaru imi place in primul rand atitudinea sa pe scena, e un adevarat protestatar, o atitudine care nu trebuie sa lipseasca folkului, pentru a-si indeplini menirea. A declamat cu gravitatea si maretia unui orator antic “Actorul”, piesa ce descrie atat de dramatic cresterea si descresterea unui artist.

Vasile, Vali sau Valecutz s-a simtit atat de bine pe scena incat ar fi cantat toata noaptea si va asigur ca cei din sala atat ar fi asteptat. Si a cantat de toate pentru toate gusturile, pentru toate varstele, pentru toate visele. Am visat pe “Antiprimavara”, “Lumina” sau “La Adio”, ne-am strigat in versuri gandurile impotriva lucrurilor ce nu merg asa cum ar trebui prin “Din prea mult sau prea putin” si “Viata-i viata, banu-i ban”.

Si Vali se pregateste pentru o lansare de album, asa ca a cantat doua piese de pe albumul ce va fi lansat pe 9 aprilie (detalii in sectiunea Stiri) – “Din cuvintele concrete, din iubirile secrete” si piesa care da titlul albumului “In orasul cu floare de tei”. Apoi s-a dezlantuit in ceea ce am numi coveruri (piesele altor artisti). Dar Vali doar a dat cuvant trairilor si iubirilor noastre prin cantece care nu mai apartin unui artist, ci milioanelor de suflete ce le iubesc: “Vanare de vant”, “Dona, dona” sau “Frumoasa-i vecina noastra!”. Ne-am distrat cu totii copios la gluma muzicala cu “Cocosul si gaina”.

Ne-am luat “La revedere” greu, doar ca sa ne revedem cat mai curand. Noi va recomandam sa fie pe 9 aprilie, la The Silver Church, sa cantam intr-un glas “In orasul cu floare de tei, Mai aud si acum pasii tai…”.

6 Martie, 3 Mircea, 1 Muzica

Vineri, 6 martie, am primit inca o dovada ca folkul romanesc se afla pe o panta ascendenta evidenta. Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti a gazduit un spectacol de muzica folk ca un cadou in avans pentru ziua de 8 martie. Invitatii serii au fost 3 Mircea ai muzicii folk (in ordine alfabetica): Baniciu, Bodolan si Vintila. Ca o gluma, poate la anul ii vor invita si pe Mircea Rusu si Mircea Florian, sa fie o colectie completa de Mircea.

Sala mare a Casei de Cultura, proaspat renovata si cu o instalatie de sonorizare excelenta (langa care, din pacate, nu prea a stat nimeni) a fost arhiplina si, un alt fapt imbucurator, a fost plina de tineri iubitori de muzica folk.

Primul a urcat pe scena cel mai nou prieten al serilor de folk din Club 100 Crossroads, l-am numit aici pe Mircea Vintila. Acelasi artist jovial, care indiferent de vremuri, audiente sau locatii, stie sa ridice oamenii de pe scaune, sa ii puna la munca, daca a canta “Laptaria lui Enache” si a tine ritmul cu palmele la “Adio, deci pe curand” se poate numi munca. Si daca asa ne e vorba, am muncit si pentru “Miruna” (desi sa stiti ca nu e usor sa o tot plimbam prin “Gradina Botanica”, mai ales cand e vreme nefavorabila), “Barca” sau “Pamantul deocamdata”. Maestre, o placere sa va ascultam ca de obicei!

Spectacolul a continuat cu Mircea Bodolan, parca pentru a mai linisti audienta care deja fierbea. A fost o schimbare de registru, pentru ca Mircea Bodolan este un artist eminamente liric, cu un mesaj profund, presarat cu simboluri. Ca intotdeauna elegant, ca intotdeauna atent cu publicul (iar aici contributia actoriei nu este deloc de neglijat), Mircea Bodolan i-a cucerit pe cei prezenti cu melodii precum “Matraguna”, “Fata din vis”, “Dragostea pasarii” sau “Dor de drum”. Si ca sa ne luam “la revedere” de la frig si adio de la gandul ca vom vedea zapada, Mircea Bodolan ne-a spus o “Poveste de iarna”. Iar in incheiere, ca o surpriza, am ascultat o piesa a lui Valeriu Sterian “S-a votat Codu’ Penal”.

Si pentru ca “Finalul incoroneaza opera”, pe scena a urcat Mircea Baniciu. Despre care mi-e greu sa mai gasesc cuvinte pentru a povesti cum a fost recitalul sau. Pentru ca, daca mai e nevoie sa o afirm din nou, Mircea Baniciu este liderul curentului folk la ora actuala si prin asta nu neg in nici un fel meritele celorlalti mari artisti ai Romaniei pe care cu totii ii iubim si apreciem. E suficient sa se urce pe scena pentru a stabili un contact cu cei din sala. Publicul stie fiecare vers, chiar daca vorbim de oameni cu varste mai mici decat timpul petrecut pe scena de Mircea Baniciu. Cu bonomia-i recunocuta, a imbinat cantece binecunoscute cu povesti pe care eu le stiu pe de rost dar pe care le-as asculta mereu cu aceeasi pasiune.

Au fost “Tristeti provinciale”, “Diligenta de Bizant”, “Vara la tara”, “Vremuri” (daca nu stiati, acesta e numele oficial al piesei “Hei, tramvai”), “Mica Tiganiada”. Si pentru ca era un concert pentru ziua mamelor, sotiilor, prietenelor, in incheiere a fost “Esarfa in dar”, special pentru ELE. Numai ca n-a fost sa fie sfarsitul, s-a cerut si un bis, sau mai degraba nu l-am lasat pe Mircea Baniciu sa plece. Asa ca a fost si “Nunta”. Nu stiu cat de “bine-i mirelui”, dar noua ne era tare bine.

Pentru Forever Folk,

Make