Dragos Boeru in El Primer Comandante

Sursa foto: Dragos Boeru

O noua saptamana, un alt concert. Nu mai e deloc o noutate frecventa concertelor de folk mai ales din Bucuresti, astfel ca saptamana trecuta am ales concertul lui Dragos Boeru din El Primer Comandante de miercuri, 23 martie.

Pe Dragos nu l-am mai ascultat demult, poate doar la un moment dat in deschiderile concertelor lui Mircea Vintila, insa atmosfera creata de vocea sa calda ne-a convins sa-l reascultam. La fel ca si in saptamana anterioara, publicul nu a fost numeros, insa ascultator si receptiv de-alungul concertului.

Dupa cum am mentionat mai devreme despre “colaborarea” cu Mircea Vintila, concertul nu putea incepe altfel decat prin Hanul lui Manuc si Miruna. Nici Nicu Alifantis nu a fost exclus prin cover-ul lui Dragos pentru piesa Rar. Si de aici, cover-urile au curs rand pe rand, de la Ducu Bertzi (Si de-ar fi, Floare de colt), Broasca testoasa, Florian Pittis prin Vinovatii fara vina si nu numai. Ne-am amuzat si bucurat in acelasi timp cand s-a propus din public Vara promisa. Si pentru ca Dragos tot sustinea ca nu mai stie piesa, i s-a alaturat Marius Matache. A fost o combinatie interesanta, cu Make la chitara si Dragos la voce, cei doi s-au inteles bine tare pe scena, iar acest lucru s-a resimtit in reactia publicului.

Personal, una dintre cele mai interesante parti ale concertului a avut loc chiar la finalul acestuia, cand, in ciuda mentiunii ca s-a incheiat concertul, publicul a insistat ca Dragos sa mai ramana pe scena. Si dupa ce atmosfera se incinsese in tonuri de Amintire cu haiduci si Mugur de fluier, la final de seara am intrat intr-o zona a muzicii-poezie, cu Wonderfull tonight, Elegie sau Ce bine ca esti.

Si tot la aceleasi insistente ale publicului, Dragos a interpreat si trei dintre piesele proprii (Ziua ta, Un gand si 1000 de drumuri). A fost momentul in care ne-am adus aminte ca dincolo de vocea calda, Dragos are si talentul de a pune sentimente si ganduri de suflet in cantecele sale, dar si momentul in care ne-am intrebat “Dar de ce nu canta mai multe dintre piesele sale?”.

Nu ne dorim sa fim carcotasi sau sa criticam un artist sau eveniment, asa cum nu s-a intamplat niciodata in cadrul ForeverFolk, preferand, de cele mai multe ori, sa nu scriem deloc si asta nu se va intampla nici de data aceasta, insa nu putem ignora faptul ca a fost un concert de cover-uri. Fapt nementionat pe afisul concertului. Dar pentru ca  putem profita de amicitia artistului cu echipa ForeverFolk, care ne e foarte drag, ne vom permite sa il “mustram” putin public, in speranta ca el va lua masurile necesare, mai ales ca ii cunoastem potentialul pieselor proprii si succesul in randul publicului. Ne-am fi dorit sa nu fie doar “autorul” unui concert de cover-uri, ci si un concert al pieselor proprii.

Dupa seara de joi am plecat spre casa fredonand, ceea ce e semn ca totusi ne-a mers la suflet concertul. Pentru ca per total, concertul a fost unul cald, cu public frumos si piese alese. Dincolo de acestea insa, am plecat si cu dorinta de a asculta un pic mai mult Dragos Boeru cantand Dragos Boeru. Nu putem decat sa fim optimisti, in stilul deja caracteristic, si sa asteptam cu nerabdare un urmator concert.

Concerte folk in El Primer Comandante

e-Folk Events in colaborare cu clubul El Primer comandante va invita miercuri, 23 martie si joi, 24 martie 2011 la doua concerte de muzica folk cu Dragos Boeru si, respectiv, Casa cu Prieteni.

Pe Dragos Boeru il cunoasteti de la serile de folk FolkFrate! din cluburile bucurestene precum Iron City sau Utopia, dar si de la festivalurile de folk  unde a fost laureate precum “Om bun”, “Festivalul Castanilor” si multe altele.

Dragos Boeru – Pastor de fulgi

Abordand un gen pe care chiar ei il intituleaza folk nouveau, Casa cu Prieteni sunt un grup ce ii include pe  Sanziana si Dragos Toma, carora li se alatura Mihaela Calciu, Paul (percutie) si ocazional cate o chitara bass. Nisa lor este, in principal, cantecul de drumetie, iar repertoriul include atat coveruri, cat si compozitii originale.

Concertele incep la 21:00. Pretul biletelor la cele doua evenimente este de 10 lei si se pot procura la intrare. Pentru contact&rezervari : 0751.229.308/07683685.275

 

O zi cu mult folk in Bucuresti: 23 martie

Miercuri, 23 martie 2011, va fi o zi foarte dificila pentru iubitorii muzicii folk. Pentru ca se vor afla in greaua situatie de a alege intre 5 concerte de muzica folk:

Ada Milea, Marius Dascau, Proiect Tivodar la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti. Detalii aici

Zoia Alecu in The Sinners Club (Str.Hristo Botev nr. 12, zona Piata Rosetti). Intrarea 10 lei.

Magda Puskas&Ioan Onisor in Club Iron City. Detalii aici

Dragos Boeru in El Primer Comandante (Str. Sf. Stefan nr. 13). Pretul biletelor: 10 lei.

Adrian Bezna si Catalin Ungureanu in ArtJazz Club (Nicolae Balcescu 23A, subsol Galeriile de Arta Orizont).

Noi va recomandam doar sa nu ramaneti acasa intr-o zi asa plina de evenimente interesante. Tu ce concert alegi? Comenteaza mai jos.

Dragos Boeru – Ziua Albastra

Drago’B'eru 2011 in Iron City

Ca in fiecare an in apropiere de Dragobete, invitatul serilor FolkFrate! din Iron City (Str. Blanari nr. 21) este Dragos Boeru, care va sustine un concert pentru cei ce stiu sa iubeasca romaneste.

Concertul, intitulat Drago’B'eru, va avea loc miercuri, 23 februarie, incepand cu ora 21:43.

FolkFrate! prezinta: Marius Batu si Dragos Boeru

Miercuri 2 februarie , incepand cu orele 21:43, la Folk Frate in IRON CITY (Str. Blanari nr. 21) vom avea parte de un recital din partea unuia din cei mai talentati artisti romani, pe numele sau Marius Batu.

Seara va fi deschisa de Dragos Boeru, un tanar talentat, cu o voce remarcabila, laureat al mai multor festivaluri printre care si Om Bun.

Pretul biletului este de 10 lei, disponibil la intrarea in club.

Marius Batu – 2000 de ani

Dragos Boeru – Nebun de tot

Dragos Boeru – Olandezul zburator

Concert Zoia Alecu in 100 Crossroads

Exista oameni din care muzica vine doar ca o continuare fireasca a fiintei lor. Oameni carora le stralucesc ochii a lumina atunci cand sunt in fata publicului, si care se bucura in fiecare moment de harul pe care il au.

Oameni care stiu si sunt constienti de statutul lor de artist. Si care isi cer minimumul de respect in fata publicului. Si atunci cand nu il primesc, isi asuma misiunea de a educa, prin vorba, sau lasand chitara, si coborand de pe scena in fata lor, asezandu-se pe jos, cantand rar si apasat, de ti se face pielea gaina, si te duci cu gandul spre sate indepartate si voci ancestrale care stiu a blestema.

Apoi revin la tine, cu zambet cald, scot cablul din chitara, si in tacerea care se aseaza firesc in tot barul, iti canta parca numai tie o piesa care te rascoleste.

Am avut placerea de a vedea un astfel de om in seara de 16 februarie, de a ne intalni muzical cu un asemenea artist. Am plecat spre casa cu bucuria unui concert in care muzica ei a curs direct spre inimile noastre si cu respectul innoit fata de femeia al carei timbru vocal nu poate fi confundat nicicand si nici imitat. Aceasta artista este nimeni alta decat Zoia Alecu.

Ca un obisnuit al clubului 100 Crossroads si al serilor de folk de marti seara, Dragos Boeru a deschis seara ca un Nebun de tot cu un Gand frumos . Au fost si 1000 de drumuri sau De ziua ta si o piesa noua al carei nume inca se lasa asteptat.

Spre incantarea publicului, Zoia si-a luat locul de drept pe “tronul” scenei si deja pusa pe sotii si povesti am cantat cu totii Le chanson de Rita. Nu au lipsit piesele de pe albumul “Vino aici”,piese cu mesaje ce-ti impun sa asculti versurile Inca un tren , Oua de roua, Nimic , am strigat dupa Cristina prin Alo, Cristina insa ea tot n-auzit.

Au urmat si Paradoxuri desprinse din viata cotidiana, insa totusi am uitat Pe ce lume sunt caci Se intampla sa provoci un scandal, mesaj adresat cu subinteles catre o parte din public (destul de galagioasa). A fost Luna plina si ne-am amintit de unul din cele mai frumoase sentimente, de prietenie, prin Vino aici . Si daca tot vorbeam de prietenie n-au lipsit nici cei Trei galosi. Aceeasi Zoia ne-a purtat cu gandul spre Carari de maci cu izuri siberiene si povesti stravechi.

Asa cum am spus mai devreme, pentru a da o lectie si chiar pentru a veni in mijlocul nostrum, Zoia a lasat chiatara si doar cu microfonul, s-a asezat in mijlocul nostru pentru a canta. Si nu orice piesa, ci Frica de mormant. Rar am vazut vreun artist care, prin doar puterea vocii si a mesajului sa faca liniste deplina. N-a putut sta departe de chiatara prea mult si ne-a incantat de-a dreptul cu piesa Orbii.

Nu ne puteam satura de piesele ei si ne doream mai mult chiar daca bisul se cantase deja. Dar asa, ca pentru noi, intim, cu chitara pe genunchi a cantat incet, impreuna cu partea din public ce se stransese in jurul ei, Ploua.

A fost un concert inedit, cum poate nu-l vom vedea mereu, desi ne dorim sa retraim acele emotii cat mai des.

Cantos in club 100 Crossroads

Sunt evenimente ce se petrec in Bucuresti de care lumea poate afla cam tarziu. Sunt oameni ce ar merita sa fie ascultati si stiuti si chiar apreciati, de care de asemenea lumea afla foarte greu. Dar aici intervenim noi.

Astfel am asistat la un nou concert in clubul 100 Crossroads, avandu-i ca protagonisti pe Codruta si Mihai Lojewski, sau mai scurt Grupul Cantos. Cantos are o experienta muzicala indelungata, cantand in aceasta formula din 2001, cand au debutat intr-un spectacol de muzica si poezie organizat de Ioan Sora (cel care i-a si “botezat”). Valoarea lor muzicala a fost confirmata inca de atunci, prin prezente la festivaluri si premii castigate (mentionez aici Premiul Vali Sterian la festivalul “Om bun” din 2001; Premiul I – Festivalul Concurs de Muzică Folk “Voci Tinere” – Caracal, 2002, Premiul I – Fes¬tivalul National de Muzica Folk si Poe¬zie “Floare de ger” – Calafat, 2003). Codruta este detinatoarea unui master in compozitie muzicala (Universitatea Nationala de Muzica, Bucuresti), si aduce un sunet aparte prin flautul sau fermecat, si prin vocea care completeaza bucatile principale. Mihai este cel care semneaza mare parte din compozitiile grupului, si este “responsabil” cu chitara si vocea. Dupa cum spuneau chiar ei la un moment dat, Cantos canta “folk de camera”. Eu ii completez si spun ca ei aduc o experienta muzicala inedita, calma, cu mult lirism si, mai ales, calitate.

Seara a fost deschisa cu piesa “Om bun” pentru a ne pregati auzul cu ce avea sa urmeze si pentru a-i face loc pe scena apoi lui Dragos Boeru.

Dragos Boeru, un obisnuit al serilor de folk din Crossroads ne-a oferit un moment cu piese proprii si coveruri. Am avut parte “De ziua ta”, de “Un gand ” cu “1000 de drumuri”, am ascultat un “Nebun de tot” vorbind de o “Iubire de mosie” a lui Vali Sterian. O alta creatie personala a lui Dragos a fost “Pastor de fulgi”, piesa ce a incheiat mini-recitalul sau.

Grupul Cantos si-a reluat bine meritatul loc pe scena si astfel am ascultat o alta varianta a piesei “Of doamne, ceata e tarzie” in care s-a simtit accentual si farmecul personal al Cantosilor. Au fost piese incarcate de poezie, de versurile lui Nichita Stanescu si de metafore surprinzatoare in “Iata corzile stelelor vuiesc”, “Intoarcere si zicere” si cate si mai cate.

Printe piese s-au strecurat si mici povesti, povesti despre cum s-au nascut anumite piese si am aflat ca piesa “Clubul Sovata” ascunde amintiri placute ale celor doi si farmecul unei prime intalniri.

Piesele precum “Euridice”, “Chloe” sau “Ora culorilor” ne-au mangaiat sufletul si auzul prin vocea lui Mihai si “flautul fermecat” al Codrutei. Usor usor s-au infiltrate si coveruri Vali Sterian si este de inteles, caci vocea lui Mihai se aseamana intr-un mod surprinzator cu a lui Vali de parca ar fi nevoie doar sa iti inchizi ochii sa-l auzi chiar pe el. Asadar au fost “Antirazboinica” si “Ruga”.

Un moment inedit a fost o piesa noua , “Un romancier francez” a carei versuri au fost semnate de Horia Stoicanu, cantata cu “voia” sa, caci se afla in sala. O piesa din alt registru decat cel cu care eram obisnuiti, care a rupt putin starea indusa de “folkul de camera” (gen muzical propriu celor familiei Lojewski), ascultat pana atunci.

Cum in mare parte versurile ce compun repertoriul Cantosilor sunt scrise de Mihai, nici Codruta nu s-a lasat mai prejos si printe emotii ne-a explicat cum mai nou, Mos Craciun a dat sania pe un “Galben Jeep”.

As putea spune ca piesa de rezistenta a serii a fost “Nervi de toamna”.

Si cum vine luna sarbatorilor, Codruta ne-a daruit in avans un colind maramuresean invatat de la alte generatii din familia ei.

Am avut parte de muzica, de impletirea vocilor cu sunetele chitarii si ale flautului, de un concert ce vi-l recomandam cu caldura.

Mishu Calian Band in vizita la FolkFrate

Serile de miercuri din Iron City, unite de titulatura FolkFrate sunt deja o marca a serilor de folk din Bucuresti, si cu siguranta le puteti regasi si in alte articole de pe site. Dupa un an si mai bine de zile, cu o constanta a echipei, dar si pregatind mereu noi surprize, FolkFrate se regaseste intr-un concept care defineste mai mult decat de un (alt) eveniment folk,  o stare.

Seara de 11 noiembrie a fost una surpriza. E drept, o parte din surpriza fiind divulgata cu o zi inainte, anume prezenta scenica a  Mishu Calian Band, veniti din Cluj. Ca atmosfera pot spune ca surpriza a venit din partea publicului. Un public foarte numeros, dar ascultator cuminte, care a stat mult dupa ora ultimului metrou, care a cantat si a fost aproape de cei de pe scena.

Seara a fost deschisa de gazdele constante ale serii, Jonnie si Mysha, in ritmurile piesei Primavara a formatiei Mar Verde, urmata de una dintre cele mai cunoscute piese ale lui Eugen Avram, Cantec pentru ea. Totul a fost Perfect, pana am primit o VST si un Cantec soptit. Am fost apoi, fiecare dintre noi Liber…sau asa ceva.

Prima surpiza a fost recitalul lui Dragos Boeru. Surpiza in primul rand pentru el, luat un pic pe nepregatite,  dupa cum a recunoscut  “nu a venit cu lectia invatata”. L-am iertat si l-am ascultat din “recapitulare”. Am ascultat Rar o Romanta cu tonuri de Alifantis, am concluzionat in ritumuri mai alerte cum Poti sa pleci, iar vocea cu tonuri calde si calme a lui Dragos ne-a adus Intelegere. Si nu se putea incheia altfel decat cu indemnul Opreste-ma la tine.

Deja prevazuta surpriza, Mishu Calian, a urcat pe scena cu a lui chitara pentru a ne spune “povestea lui prin ochii ei”, cu piesa A-ntarziat. Umbra ce se afla mereu in prezenta noastra, a adus cu sine un Strigat, dar si pe Tudor Badescu pe scena. Am avut o demostratie despre cum suna folkul “la ei”, prin coverul piesei I’m yours a lui Jason Mraz, moment ce a marcat si aparitia pe scena a percutionistului Sorin Zamfir. Revenind la piese proprii, Mishu ne-a adus aminte de Mitel, piesa cu prezentarea deja marca inregistrata: “compusa cand am ramas ultimul cetatean de pe scara blocului fara centrala termica”. Un nou cover, de data aceasta din zona rock, A rush of blood in the head a formatiei Coldplay.

Cum atmosfera era destul de bine pregatita, Mishu Calian Band a umplut scena cu Tudor Badescu (bass), Richie Bordea (chitara electrica), Sorin Zamfir (percutie) si Mishu Calian (voce, chitara), prezentandu-se drept o trupa “semifolk”. In aceasta formula am ascultat piese deja clasice precum Strunga, Singur pe drum si Creep, dar si cele doua piese cu care cei patru magnifici ardeleni s-au prezentat la Global Battle of Bands acum ceva vreme (si cu care au castigat titlul de “best progressive band”), Viteza sangelui meu si Scrum.

Gazdele serii au revenit pe scena pentru a ne canta Seductie, si cum se simtea parca lipsa unei voci feminine, au invitat-o alaturi de ei pe Cristina Andries, care ne-a adus  Nadir si povestea despre Fata sihastra. Ca intre prieteni, am avut parte de diverse combinatii scenice (Cristina-Mysha-Jonnie-Mishu-Sorin, Mishu-Mysha, si altele), dar cum era trecut de ora 12, subsemnata s-a retras spre casa, lasand in urma o seara frumoasa si rotunda ce a continuat pana la Cantecul bufonului undeva, spre dimineata.

Pentru ForeverFolk,

Oana

[sursa foto]

Next Page »