Mishu Calian Band in vizita la FolkFrate

Serile de miercuri din Iron City, unite de titulatura FolkFrate sunt deja o marca a serilor de folk din Bucuresti, si cu siguranta le puteti regasi si in alte articole de pe site. Dupa un an si mai bine de zile, cu o constanta a echipei, dar si pregatind mereu noi surprize, FolkFrate se regaseste intr-un concept care defineste mai mult decat de un (alt) eveniment folk,  o stare.

Seara de 11 noiembrie a fost una surpriza. E drept, o parte din surpriza fiind divulgata cu o zi inainte, anume prezenta scenica a  Mishu Calian Band, veniti din Cluj. Ca atmosfera pot spune ca surpriza a venit din partea publicului. Un public foarte numeros, dar ascultator cuminte, care a stat mult dupa ora ultimului metrou, care a cantat si a fost aproape de cei de pe scena.

Seara a fost deschisa de gazdele constante ale serii, Jonnie si Mysha, in ritmurile piesei Primavara a formatiei Mar Verde, urmata de una dintre cele mai cunoscute piese ale lui Eugen Avram, Cantec pentru ea. Totul a fost Perfect, pana am primit o VST si un Cantec soptit. Am fost apoi, fiecare dintre noi Liber…sau asa ceva.

Prima surpiza a fost recitalul lui Dragos Boeru. Surpiza in primul rand pentru el, luat un pic pe nepregatite,  dupa cum a recunoscut  “nu a venit cu lectia invatata”. L-am iertat si l-am ascultat din “recapitulare”. Am ascultat Rar o Romanta cu tonuri de Alifantis, am concluzionat in ritumuri mai alerte cum Poti sa pleci, iar vocea cu tonuri calde si calme a lui Dragos ne-a adus Intelegere. Si nu se putea incheia altfel decat cu indemnul Opreste-ma la tine.

Deja prevazuta surpriza, Mishu Calian, a urcat pe scena cu a lui chitara pentru a ne spune “povestea lui prin ochii ei”, cu piesa A-ntarziat. Umbra ce se afla mereu in prezenta noastra, a adus cu sine un Strigat, dar si pe Tudor Badescu pe scena. Am avut o demostratie despre cum suna folkul “la ei”, prin coverul piesei I’m yours a lui Jason Mraz, moment ce a marcat si aparitia pe scena a percutionistului Sorin Zamfir. Revenind la piese proprii, Mishu ne-a adus aminte de Mitel, piesa cu prezentarea deja marca inregistrata: “compusa cand am ramas ultimul cetatean de pe scara blocului fara centrala termica”. Un nou cover, de data aceasta din zona rock, A rush of blood in the head a formatiei Coldplay.

Cum atmosfera era destul de bine pregatita, Mishu Calian Band a umplut scena cu Tudor Badescu (bass), Richie Bordea (chitara electrica), Sorin Zamfir (percutie) si Mishu Calian (voce, chitara), prezentandu-se drept o trupa “semifolk”. In aceasta formula am ascultat piese deja clasice precum Strunga, Singur pe drum si Creep, dar si cele doua piese cu care cei patru magnifici ardeleni s-au prezentat la Global Battle of Bands acum ceva vreme (si cu care au castigat titlul de “best progressive band”), Viteza sangelui meu si Scrum.

Gazdele serii au revenit pe scena pentru a ne canta Seductie, si cum se simtea parca lipsa unei voci feminine, au invitat-o alaturi de ei pe Cristina Andries, care ne-a adus  Nadir si povestea despre Fata sihastra. Ca intre prieteni, am avut parte de diverse combinatii scenice (Cristina-Mysha-Jonnie-Mishu-Sorin, Mishu-Mysha, si altele), dar cum era trecut de ora 12, subsemnata s-a retras spre casa, lasand in urma o seara frumoasa si rotunda ce a continuat pana la Cantecul bufonului undeva, spre dimineata.

Pentru ForeverFolk,

Oana

[sursa foto]

Concerte folk in Club Iron City

In fiecare miercuri seara, incepand cu ora 21.43, club Iron City din Bucuresti (Str. Blanari nr. 21, vis-a-vis de club A, la subsolul S.A.L.T. pub) gazduieste serile de folk “Folk, Frate!”. De asemenea, joia este dedicata si ea concertelor, astfel ca si acolo ati putea regasi anumite concerte de muzica folk atractive.

Programul concertelor pe 2010

29 iulie – Proiect Tivodar

24 februarie – Dragos Boeru

3 februarie – Sorin Talos si Tudor Rat

13 ianuarie – Mishu Calian si Tudor Badescu

Programul concertelor pe 2009

5 noiembrie – Trupa Verde (Jenica, Comanel, Fram)

12 noiembrie – Marius Matache&Folk Band Imperfect (invitati: Old Black’s)

18 noiembrie – Alina Manole

25 noiembrie – Zoia Alecu

2 decembrie – Mircea Vintila&Brambura

Click pe foto pentru afisele concertelor

O seara de FolkFrate cu Mircea Vintila

Serile din Iron City sunt cunoscute degustatorilor de folk si sunt prilej de rupere de nebunia Bucurestiului in fiecare miercuri. De ceva timp incoace, echipa stabila a FolkFrate (formata din Mysha, Teddy si Jonnie) a inceput sa adune invitati de soi pentru aceaste seri. Miercuri, 10 iunie, cel care ne-a fericit inimile a fost Mircea Vintila.

Intr-un decor proaspat, cu un sistem de sonorizare nou, am asteptat cu nerabdare sa il vad, si mai ales sa il aud pe Ciocu Vintila. Deschiderea serii a fost facuta de catre cei trei mai sus mentionati, cu piesa Destin cand vine toamna si in acorduri de Mar Verde – Nu vreau.

O surpriza placuta a fost prezenta lui Ionut Mangu din Cluj. Un prieten ce canta folk si care ori de cate ori vine in vizita in Bucuresti ne incanta cu piesele sale sau cu diverse coveruri. Ne-a purtat Catre stele, am fredonat Nu stiu ce am si ne-am facut declaratii de dragoste in Hasuri. Altii clujeni, cei de la grupul Unde, au fost prezenti printre noi cu piesa Lentile de contact, in intrpretarea lui Ionut.  Finalul mini-recitalului a fost piesa De-ar fi sa vii (in original interpretata de Mihaela Runceanu).

Cu emotie evidenta, pe scena a urcat Dragos Boeru. Piesele sale s-au inscris in registrul cu care Dragos ne-a obisnuit pana acum: cu multa caldura, un dram de poezie, simplu si frumos. Am mers pe 1000 de drumuri, cu Postalionul sau in timp ce Vine ziua ta. Aproape de final am primit Un gand si, ca un preludiu a ceea ce urma, piesa lui Mircea Vintila – Voi noi generatii.

Cu un zambet pe fata si in lumina reflectoarelor (la propriu), Ciocu’ si-a inceput recitalul cu piesa Lordul John si ni i-a prezentat apoi pe Constantin si Veronica. Am fost fiecare dintre noi un Om pe niste scari, am vorbit despre cum e Pamantul deocamdata, am desenat-o pe Dama de pica, am mers la Hanul lui Manuc si am iesit la plimbare Pe Corso, ne-am oprit sa bem o bere la Laptaria lui Enache, am furat camasa de noapte de la Miruna, si am asteptat Peste rabdari sa aflam “spune-mi cine te-a mai purtat printre nori”… Pana la urma, am fost toti intr-o Barca. Una in care s-a cantat din plin, s-a dat din palme, in care s-a glumit, s-a pastrat liniste atunci cand a fost cazul. Probabil cel mai mare plus al concertului, in afara muzicii in sine, a fost sentimentul de apropriere intre Mircea Vintila si public, o apropiere ce a parut sa ii faca pe toti cei prezenti sa se simta bine.

Voi remarca insa si singurul aspect al concertului care m-a deranjat oarecum, si anume folosirea negativului. Dincolo de a fi, cel putin in prezent, o practica din ce in ce mai des intalnita pe scena de folk romaneasca, consider ca un negativ nu face nimic altceva decat stirbeasca din frumusetea “omului cu chitara” cum este descris atat de des cantaretul de folk. Cu toate acestea, domnul Vintila a reusit sa treaca intr-o mare masura aceste neajunsuri ale negativului, nelasandu-se inchis in acesta si ramanand natural si vorbind, incurajand, lasand publicul sa cante.

Puse cap la cap, toate cele intamplate la FolkFrate cu invitat special Mircea Vintila, au creat o atmosfera frumoasa, un eveniment artistic de calitate si o seara frumoasa intr-un Bucuresti din ce in ce mai incins de caldura verii.

Sursa foto:  DeviantArt – Alooper21

O noua seara de folk in Iron City(20 august)

Din ciclul Folk, frate!, serile de miercuri din clubul Iron City din capitala continua. Om dupa om, chitara dupa chitara, suflet dupa suflet au urcat pe scena pentru a se face partasi la acea atmosfera a anilor ’70, veselie, fum de tigara, eventual putina bautura si …muzica buna.  Primul care a urcat pe scena a fost Dragos Boeru, un obisnuit al serilor de miercuri si a inceput cum nici ca se putea mai bine, cu o piesa a lui Mircea Baniciu, Intelegere, continuand cu acea Fata Verde cu parul padure pe care o stim cu totii.  Intensitatea pieselor a crescut treptat astfel ca Dragos Boeru a luat rand pe rand piese mai mult sau mai putin cunoscute cum ar fi:  Mielul, Rar, Scrisoare de bun ramas, Emotie de toamna, In umbra marelui URSS si nu in ultimul rand Miruna, unde Dragos Boeru impreuna cu Mysha si Comanel au facut un show de zile mari, exceptional. Inchipuiti-va o chitara acustica in duel cu una electrica si o voce mai mult decat electrizanta, o voce puternica, intensa care a uimit cu siguranta pe toti cei prezenti pentru prima oara la o astfel de seara dar care nu inceteaza sa-i uimeasca si pe cei care nu sunt la prima “escapada” de acest gen.  Cei trei se intelegeau din priviri, ca sa nu mai spun de chitare care parca erau legate intr-o stransa legatura una de cealalta.  S-au sincronizat si au cantat cu bucurie, iar asta a dat un plus de veselie si voie buna atmosferei de acolo.

Dupa piesa Miruna cantata in varianta proprie de catre Dragos, a urmat Miruna cea clasica si lenta, o alta incantare pentru urechile celor de fata.

Ei bine iubirea si-a facut si ea simtita prezenta prin Andrei, care a insistat sa cante Vama Veche – Vreau sa ma trezesc, mesajul piesei fiind indreptat catre iubita sa.  Dar el nu a cantat singur ci impreuna cu Dragos, Stefan si Mysha, care se pare ca au contribuit cu drag la surpriza acestuia. Nu au lipsit nici piese precum Working class hero, cantata de Stefan Tivodar, Comanel si Dragos. Si in spiritul coverurilor cantate in Iron City, Andrei ne-a dus la Breakfast at Tiffany’s si ne-a cantat piesa celor de la Greenday, Time of our life.

Dragos a revenit pe scena pentru a ne incanta cu una din piesele de suflet ale obisnuitilor serilor de miercuri, si anume Elegie, pentru ca mai apoi sa spuna despre Amintirea cu haiduci, despre Alte clipe traite, alt epilog sau despre Timisioara.

Urmatorul venit pe scena a fost una din gazdele nostre de miercuri, si anume Mysha. Intr-o dispozitie de zile mari, ce se dezvaluise anterior in prelucrarea de la Miruna, Mysha ne-a cantat Despartire si Bucovina (o alta piesa “clasica” in Iron) impreuna cu Johnnie, dar si piese de suflet impreuna cu o domnisoara cu o voce calda si care parca atinge inima, Nicoleta Palarie. Ploaia asta nebuna, Tigano sau Poate eu, poate tu au primit, in interpretarea celor doi, un alt suflu.

La capitolul surprize ale serii FolkFrate a fost domnul Tica Lumanare (membru al formatiei Karma) care a cantat o serie de piese cunoscute publicului, cum ar fi Pustoaica de Liceu, Vantu-i vant, Sunt matol, Poate, Altii mama nu mai face sau Cantec pentru tine.

Si, cu toate ca orele erau inaintate inspre dimineata, lumea inca statea si savura muzica si am avut astfel parte de revenirea unui “cuplu” deja celebru in Iron, dar caruia i s-a cam dus dorul in ultima luna: Mysha si Adrian Tanase (Tapinarii). Aseara, impreuna cu ei, a cantat si Comanel, ceea ce a facut ca totul sa sune chiar exceptional. Acestia ne-au trezit un pic din reveriile anterioare sau din amorteala cu piesele obisnuite Seductie, Mama sau Wish you were here, dar si cu piese noi (piese de fapt vechi, dar noi in formula de pe scena) cum ar fi Another brick in the wall sau Stairway to Heaven. Momentul culminat al prestatiei celor doi (Mysha si Tanase) a fost cel in care cei doi au cantat Miss you si Killing you, piese ale formatiei Semne (formatie ce ii are pe cei doi in componenta in calitate de vocal – Tanase si, respective, chitarist – Mysha), mai ales ca urmeaza sa concerteze in aceiasi locatie.

Seara a fost incheiata de Stefan Tivodar, care ne-a purtat prin momente musicale colorate ce au cuprins Don’t worry, be happy, What’s up si coveruri Urma cantate in duet cu Tanase.

Concluzia: o seara plina, dar extrem de frumoasa. O seara prelungita pana dimineata in acorduri de chitare si in ritmuri de folk (si, de ce sa nu fim sinceri, rock) si intr-o atmosfera speciala. O seara ce merita re-incercata.

Au ascutat si luat aminte,

Andreea si Oana

Folk, Frate!

Intr-o seara cu ploaie si vant, am gasit adapost cativa iubitori de folk intr-un loc numit Iron City. Aici, in fiecare miercuri se desfasoara seara Folk, Frate!, seri ce aduna la un loc oameni frumosi, ascultatori si cantareti de folk.

Inainte de a va povesti cum a fost seara de 24 iulie, as vrea sa scriu 2 vorbe despre cei care sunt “gazdele” obisnuite ale serilor FolkFrate. Acestia sunt: Dragos Boeru (cunoscut iubitorilor de folk bucuresteni de la “3 ceasuri bune” de la Preoteasa, si cu participari – si premii – la festivaluri precum Festivalul Castanilor, Ploiesti sau Festivalul National de Folk “Prima iubire”, Reghin), Mysha si Teddy (cei doi sunt membrii ai trupei Za’Duff, in calitate de chitarist, respective bassist), Jonnie Macelaru (el se ocupa in special de prezentarea “trubadurilor”, dar deseori ne in-canta urechile cu piese mai mult sau mai putin seriose), Nicoleta Palarie (sau “domnisoara Nico”, dupa cum o prezinta Jonnie), iar percutia este asigurata, prin excelenta, de Fram (fost percutionist al zadufilor).

Revenind la seara de folk ce s-a desfasurat in acelasi timp cu un concert asteptat de multi (Metallica), pot spune ca locul a fost mai plin decat ma asteptam (plin e de obicei miercurea, oricum). Daca, de obicei, seara este deschisa de catre Dragos Boeru, in aceasta seara introducerea a fost facuta de Mysha si Jonnie, cu doua piese si cu un sunet de exceptie, un pic diferit probabil datorita chitarii lui Mysha (pe al sau nume “Paris”).  Si, intrucat fiecare seara de miercuri trebuie sa fie macar un pic speciala, inceputul surprizelor placute a fost dat de revenirea lui Teddy (dupa o perioada relative lunga de absenta). Astfel, seara a continuat cu duetul Dragos-Teddy, care ne-au cantat “Elegie” (Nu Acum), “Prietenii” (Spitalul de urgenta), ne-au povestit de “Vara promisa” si despre Miruna (trebuie sa mentionez ca cei doi au felul lor specific de a povesti despre Miruna, o varianta foarte faina zic eu), au trecut prin “Cantec soptit” (tot intr-o versiune personalizata), si “Fara petale”. Pentru cateva momente,  Dragos a cantat singur piese precum “Rar”, “Aproape de voi” sau “Alte clipe, alt epilog”. Domnul Boeru a re-venit pe scena la un moment dat, pentru a ne darui “Un gand” (piesa propie) ce se plimba pe “1000 de drumuri” (Noapte Buna), pentru a gasi un pic de “Intelegere” (Pasarea Colibri).

Si daca tot mentionam micile mari surprize de la FolkFrate, una dintre ele a fost domnisoara Alina Zaharia, o prezenta placuta, cu o voce deosebita. Ea ne-a incantat cu piese propii precum “Gand rebel”, “Pe locul 2”, “Cantec fara referen”, “Cantec pentru el”, cateva piese noi, dar si coveruri  precum “Fallin’ “(Alicia Keys), “Lost” (Anouk), sau “Foolish Games” (Jewel).  A fost un moment de gratie. Frumos si gata.

Dupa un astfel de moment, pentru a sparge un pic linistea ce se asezase printre noi, pe scena a urcat trioul Dragos-Mysha-Jonnie, care au cantat “Papusarii” (Vasile Mardare) si “Cantec despre Bucovina” (Grigore Lese), piese din playlistul obisnuit al serilor de miercuri.

Mergand pe principiul “Daca e bal, apoi bal sa fie!”, pentru aceasta seara momentul de apogeu a fost al baietilor care, la un moment dat, au fost trupa Za’Duff – Mysha (chitara electrica), Teddy (el e bassist de meserie, aseara a cantat la chitara acustica), Andrei Vacaru (voce) si Fram (percutie). Intre timp trupa a trecut prin varii schimbari, dar primii trei mentionati mai sus au ramas in continuare membrii ai acesteia. Zaduffii au schimbat un pic registrul serii, ajungnd sa faca lumea sa se ridice de pe scaune (nu ca sa plece, ci ca sa danseze) cu piese precum “Proud Mary”, “Devil in disguise”, “Blues way shoes”, “Au innebunit salcamii” (intr-o interpetare intrumentala care a lasat pe multi cu gura cascata), “Dona Clara” sau “Dracula Blues”.

Dar seara nu s-a incheiat aici. Au revenit pe scena Teddy, Mysha, Jonnie cu “Balada pentru Daniela” si cu “Lacrimi si suras”, iar mai apoi totul a fost completat de prezenta Nicoletei. Ea a cantat (impreuna cu Mysha si Jonnie) “Iubirea mea e marea” (piesa apartinand lui Mircea Iordache), dar si “Poate eu, poate tu”. Nu stiu exact ce s-a mai cantat dupa, pentru ca am plecat. Dar din experienta trecuta pot baga in foc ca s-a cantat pana pe la 4-5 dimineata.

In final, nu pot decat sa va invit sa degustati impreuna cu noi astfel de seri. Iar pentru cei care nu au avut cum sa ajunga, sau pentru cei care vor sa auda inainte de a veni, va anunt ca o parte a echipei ForeverFolk (adica Edy si Sony) a fost si ea acolo, a inregistrat si va difuza inregistrarea sambata, 26 iulie, de la ora 19.

Pentru Forever Folk,

Oana Duma