Înscrieri la Festivalul Național de Artă pentru liceeni „Florian Pittiș”

Ajuns deja la cea de-a V-a ediţie, Festivalul-concurs de artă pentru liceeni în memoria lui Florian Pittiş, se va desfăşura în acest an în luna mai, la Sala Izvor a Teatrului Bulandra, pe parcursul a trei seri. Pornind de la idee că cea mai bună formă de educaţie pentru un tânăr este practicarea unei forme de artă, dar şi de la faptul că Florian Pittiş a fost absolvent al Colegiului Naţional Gheorghe Lazăr, elevii acestui colegiu creează deja o tradiţie în organizarea unui festival de succes (promotorii proiectului fiind Consiliul Elevilor şi Trupa de teatru AS).

Festivalul va fi împărţit pe secţiuni, după cum urmează:

1. Ziua 1 – secţiunea muzică. În urma preselecţiei se vor alege cei mai buni 10 înscrişi, urmând ca aceştia să susţină un mini recital live, compus din 2 piese. Conform regulamentului, una dintre piese este obligatorie din repertoriul lui Florian Pittiş.
2. Ziua 2 – secţiunea teatru. În urma preselecţiei, se vor alege cele mai bune 5 trupe de teatru. Acestea vor prezenta un spectacol a cărui durată este cuprinsă între 15-30 minute.
3. Ziua 3 – gala şi festivitate de premiere. În cadrul festivităţii, se vor acorda premii participanţilor, fiecare secţiune având clasament şi premii proprii. Se vor acorda premii pentru secţiunile individual şi grup. Cum festivalul încurajează înscrierea spectacolelor/pieselor muzicale scrise de elevi, vor exista premii şi pentru categoria scenariu/text.

Ca la fiecare ediţie precendentă, după festivitatea de premiere va avea loc un recital susţiunt în memoria lui Florian Pittiş. Anii trecuţi, în gală au fost prezenţi: Mircea Vintilă, Nicu Alifantis sau Mircea Baniciu. Ȋn toate cele trei zile ale festivalului, intrarea este liberã.

Pentru participanţii din afara Bucureştiului, organizatorii asigurã masa şi cazarea pe tot parcursul festivalului.

Pe lângã festivalul în sine, vor exista şi ateliere de lucru/creaţie susţinute de profesionişti în domeniu, actori ai teatrului “Lucia Sturdza Bulandra” şi muzicieni. Acestea se vor desfãşura în dimineaţa festivitãţii de premiere în cadrul Colegiului Naţional “Gheorghe Lazãr”.

Înscrierile la festival se fac pe baza urmatoarelor documente:

1. O înregistrare Avi/ Dvd (secţiunea teatru / muzică ), Audio (secţiunea muzica) ;

2. Un C.V al trupei , care trebuie sa conţină: lista cu distribuţia in ordinea intrarii in scenă / membrii trupei, (elevi si coordonatori); Scurt istoric al trupei (participari la concursuri, rezultate obtinute etc.).; date de contact.

3. Copii xerox dupa prima pagina a carnetului de elev vizat pe anul scolar 2011-2012 pentru fiecare elev participant la festival.

 Aceste documente se depun / se trimit prin posta. la secretariatul Colegiului National „Gheorghe Lazar” ( Bulevardul Regina Elisabeta nr.48 , sector 5), pana pe data de 2 aprilie 2012. Materialele trimise vor fi analizate de catre o comisie de specialitate, care va selecta trupele ce isi vor prezenta prestatia in cadrul Festivalului National de Arte pentru Liceeni „FLORIAN PITTIS”.

Prima editie Balkanik festival

Balkanik Festival este primul eveniment din Romania dedicat in totalitate muzicii si valorilor din Balcani.

Prima editie a festivalului va dura doua zile: 23-24 septembrie 2011 si va avea loc in centrul Bucurestiului, la Gradina Uranus unde vor veni cele mai bune formatii de muzica balcanica si va fi mancare traditionala din regiunea balcanica, dar si produse traditionale lucrate manual si expozitii ce vor promova munca tinerilor artisti din regiune.

In prima zi a festivalului ii veti putea asculta pe Taraf de Haidouks si Salijevik Orkestar. A doua zi de festival aduce in atentie trupele Ternipe, Mahala Rai Banda si Baba Zula.

“Taraful Haiducilor” este o trupa de lautari din Clejani si este cel mai cunoscut grup de gen din Romania postdecembrista. Acestia au devenit cunoscuti in zonele francofone sub denumirea de „Taraf de Haidouks”.

Orchestra Slobodan Salijevic vine satul Prekodolce din sudul Serbiei si se diferentiaza datorita indemanarii unice a trompetei, dar si a tehnicii specifice muzicii tigănesti in general. Acesta este motivul pentru care au castigat faimosul premiu “Golden Trumpet” in 1990, la Festivalul de la Guca, cel mai cunoscut si apreciat festival european de muzica balcanica.

Grupul Ternipe doreste sa adune, sa pastreze si sa reediteze traditiile folclorice tiganesti care mai exista, in special muzica folclorica instrumentala si non-instrumentala, reusind astfel să aiba un public numeros.

Mahala Rai Banda este o trupa de rromi din Bucuresti iar muzica lor poate fi pozitionata la intersectia dintre muzica populara si muzica de club – asa numitele “Balkan Beats”.

Grupul Baba Zula imbina intrumente orientale ca darbuka, saz electric si linguri, cu abordari electronice si moderne, creand sunete care au fost definite ca “sunetul spatiului din Istanbul”, “Oriental dub” sau “Folk contemporan din Instanbul”.

Pretul unui bilet este de 35 lei /zi iar un abonament pentru intreaga durata a festivalului este 50 lei. Biletele se gasesc online pe site-ul Eventim.

“Despre Sunete si Lumina” – O seara de Muzica si Fotografie la Opereta

Despre Sunete si Lumina O Seara de Muzica si Fotografie la Opereta

Pentru o seara, foaierul Teatrului de Opereta “Ion Dacian” va gazdui un altfel de manifestare artistica decat cele cu care am fost obisnuiti pana acum. Dana Tanase, Ioana Gheighis si Vlad Robu impreuna cu fotograful Radu Tudoroiu vor aduce in acelasi spatiu vocile si fotografia, imbinand seria de portrete “Ambasadorii” cu un recital de muzica clasica.

Prin seria “Ambasadorii” Radu Tudoroiu regaseste si clasifica, cel putin partial, persoanele care au contribuit la producerea celor mai importante schimbari din viata sa. Desi este un proiect cu valente intime, Tudoroiu descopera si evidentiaza ideea potrivit careia figurile maternale si paternale, atat de definitorii pentru un individ, devin “institutii de influenta” sau “ambasadori” ai sai, existand omologi ai persoanelor fotografiate in fiecare dintre noi – cei care ne-au invatat sa gandim, sa crestem, sa evoluam.

In partea muzicala a serii, elevi ai Liceului de Muzica “George Enescu”, indrumati de Claudia Deleanu, vor interpreta:

Dana Tanase

“O mio babbino caro” – G.Puccini, “Gianni Schicchi”
“Quando me’n vo” – G. Puccini, “Boema”
“Regina Noptii” – W.A.Mozart, ”Flautul Fermecat”
“Sposa son disprezzata” – A. Vivaldi
“Ebben ne andro lontana” – A. Catalani, “La Wally”

Ioana Gheighis

“Parto,Parto” – W.A.Mozart, “Clementa lui Tito”
“Una voce poco fa” – G.Rossini, “Barbierul din Sevilla”
“Se il ciel mi divide” – N.Piccinni
“Voce di donna” – A.Ponchielli, “Gioconda” ”Che faro senza Euridice” – C.W.Gluck, “Orfeu si Euridice”

Vlad Robu

“Ombra mai fu” – G.Fr.Handel, “Serse”
“Lascia ch’io pianga” – G.Fr.Handel, “Rinaldo”
“Vittoria,Vittoria” – G.Cariossimi
“Quella fiamma” – B.Marcello
“Dolente immagine di fille mia” – V.Bellini

Duet Dana Tanase si Ioana Gheighis

“Tutti Fior”- G.Puccini, “Madama Butterfly”

Duet Dana Tanase si Vlad Robu

“La cidarem la mano” – W.A.Mozart, “Don Giovanni”

Evenimentul va avea loc in data de 7 iunie, ora 19:00.

Festivalului National de Arte pentru Liceeni „FLORIAN PITTIS” 2010

Consiliul Elevilor al Colegiului National „Gheorghe Lazar” din Bucuresti si Trupa de teatru AS in parteneriat cu Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” va invita la cea de-a 3-a editie a Festivalului National de Arte pentru Liceeni „FLORIAN PITTIS”, un concurs de teatru si muzica dedicat exclusiv liceenilor in memoria lazaristului Florian Pittis.

Festivalul national de arte „FLORIAN PITTIS” se va desfasura in mai 2010. In luna martie se vor anunta datele exacte ale festivalului. Desfasurarea festivalului nu va afecta in niciun fel vacantele scolare sau examenul de bacalaureat.

Festivalul este organizat in doua sectiuni si are o durata de 3 zile:

Ziua 1: Sectiunea I  - Teatru;

Ziua a 2-a:        Sectiunea a II-a.  – Muzica;

Ziua a 3-a: Gala si festivitatea de premiere.

Inscrierile la acest festival se fac pe baza urmatoarelor documente:

1. O inregistrare format AVI/DVD (sectiunea teatru/muzica), Audio (sectiunea muzica) a piesei;
2. Un C.V. al trupei, care trebuie sa contina: lista cu membrii trupei (elevi si coordonatori); Scurt istoric al trupei (participari la concursuri/festivale, rezultate obtinute etc.).; date de contact.

Aceste documente se depun la secretariatul Colegiului National „Gheorghe Lazar” (Bd. Regina Elisabeta nr. 48 , sector 5) pana pe data de 1 aprilie 2010. Materialele trimise vor fi analizate de catre o comisie de specialitate, care va selecta trupele ce isi vor prezenta spectacolul in cadrul Festivalului National de Arte „FLORIAN PITTIS”.

In cadrul sectiunii muzica, fiecare trupa/participant va trebui sa sustina un recital live de maxim 10 minute, care trebuie sa contina obligatoriu minim o piesa din repertoriul lui Florian Pittis. Organizatorii vor asigura participantilor toate necesitatile tehnice. Pentru preselectie trebuie trimisa minim o piesa din recital.

In cadrul sectiunii teatru, durata unui spectacol trebuie sa fie cuprinsa intre 15-30 de minute. De asemenea, se vor pune la dispozitia trupelor elemente de decor si recuzita.

Pentru consultarea regulamentului, cat si a altor detalii va rugam accesati site-urile: www.consiliulelevilorlazar.ro si www.trupaas.ro .

Pentru alte detalii:

Andrei Gheorghe – telefon: 0745.06.66.65 sau e-mail: andreigh@mediasat.ro

Chris Rea – Still so far to go – Bucuresti 2010

In fiecare an, Bucurestiul mai bifeaza un mare muzician ce vine sa cante pentru prima oara in Romania. In 2010, primul dintre acestia este Chris Rea, un artist din “tagma” chitaristilor de geniu, un exceptional chitarist de slide si cu un timbru usor ragusit inconfundabil. Cu un album nou proaspat editat (avand numarul 24 din cariera), intitulat Still so far to go (poate ca un raspuns la cele 50% sanse de a supravietui pancreatitei cu care a fost diagnosticat in 2001), Chris Rea a concertat si la Sala Palatului din capitala, in cadrul turneului sau mondial.

Sala plina, oameni de o anumita factura (cand s-au deschis usile, nu s-a inghesuit nimeni, ci ne-am asteptat cuminti randul, in ciuda ninsorii de afara), oaresce neintelegere cu orele (la 19.30 inca se repeta in sala). Lume buna ca de obicei – i-am vazut in fuga pe Marian Ionescu (Directia 5), Ducu Bertzi, Stefan Banica Jr. (insotit de sotie, Andreea Marin), Nicu Patoi, Mircea Toma (Catavencu), Stefan Naftanaila (Radio Romania Actualitati), Cristian Topescu.

Deschidrea serii i-a revenit lui Paul Casey. Despre care recunosc ca nu stiam nimic inaintea concertului. Un irlandez simpatic, insotit de o chitara acustica, pe care daca nu l-as fi vazut in deschidere la Chris Rea as fi zis ca e “folkist de-al nostru” (asta pentru ca articolul de fata apare pe www.ForeverFolk.com). A cantat 4-5 melodii, unele de pe albumul sau el mai recent Scrapbook (detalii pe www.PaulCaseyMusic.com), deja la a doua era prieten cu sala, care a inceput sa tina ritmul piesei, o voce calda, facuta pentru o muzica acustica (la irlandezi muzica e religie si politica de stat), iar publicul l-a tratat pe masura prestatiei.

Dar lumea deja era nerabdatoare sa apara “invitatul principal” al serii. Si nu a mai durat mult pana cand pe scena a aparut Chris Rea, imbracat lejer, in jeans si tricou, si fara prea multe pregatiri si anunturi pompoase, alaturi de trupa sa, in care l-am regasit (la una din chitarile armonie) pe…Paul Casey.

Prima piesa a fost I can’t wait for love, de parca artistul abia astepta “ofranda de dragoste” a publicului din Romania. Care i s-a alaturat imediat, cu voci, cu palme, trup si mai ales suflete deschise pentru muzici. Apoi a urmat Where the blues come from, piesa prin care l-am descoperit pe claparul sau – Neil Drinkwater, al carui solo de pian a incantat audienta.

Prima piesa ce a fost recunoscuta dupa primele note a fost Josephine, compusa pentru prima fiica a lui Chris, iar apoi am trecut la “epoca blues” a creatiei acestui chitarist pentru care slide-ul a devenit o amprenta personala (de altfel, a renuntat la accesoriul de slide doar pentru 2 sau 3 piese pe durata intregului concert). Pe Easy rider (o porecla adresata asistentelor din turele de noapte ce administrau calmante pe baza de morfina dependentilor de droguri) piesa se dezvolta exponential de la slide-armoniile lente de inceput, pana la solo-ul de forta de electric-blues.

Complexitatea compozitionala a lui Chris Rea s-a observat in varietatea pieselor acestuia, de la rock la electric blues si de la balada la rock’n’roll. Una din baladele cantate a fost And you my love. Si parca in ton cu dorintele tuturor de a scapa de iarna grea de afara, a urmat Looking for the summer, una din cele mai cunoscute piese pentru publicul roman, ce a ridicat sala in picioare.

Si pentru ca are doua fete, s-a cantat si Julia, usor modificata, pe care Chris Rea a considerat ca e timpul sa se joace cu sala, ceea ce a dat tonul bunei dispozitii in randul membrilor bandului sau. Sectia ritm (Sylvin Marc – bass si Martin Ditcham – tobe), extrem de discreti si “la obiect” pana in acel moment, au intrat in jocul lui Chris, ba Sylvin (cu o alura de luptator de comando) chiar a inceput sa danseze alaturi de acesta.

Am continuat “the blues story” cu Stony road, iar pe piesa ce da numele turneului si best-of-ului recent aparut, Still so far to go, linistea ce s-a asternut la solouri dadea senzatia ca in mana lui Chris Rea se gasea un bisturiu si nu Gibson-ul Les Paul albastru (chitarile albastre sunt o marca a acestuia, imagini cu ele fiind proiectate pe fundalul scenei pe toata durata concertului). Stainsby girls a fost piesa pe care Chris a dansat cu pasi marunti in ritmul chitarii sale si a “mitraliat” sala cu Fender-ul sau.

Se apropia finalul. In liniste s-au stins luminile, iar o lampa rosie cobora incet din plafonul scenei spre locul unde Chris a inceput sa recite versurile la The Road to Hell (part I) pentru ca apoi sa inceapa piesa atat de cunoscuta cu acelasi nume The Road to Hell (part II). Si pentru a va da seama cum a “sunat” acest moment, iata mai jos imagini de la concertul de la Budapesta din februarie 2010.

Bis-ul a fost o necessitate si a constat in On the beach si piesa pe care nimeni nu a putut sta pe scaun Let’s dance, pentru ca, asa cum a spus pe scena de mai multe ori, you’re never too old to dance. Parca parafrazandu-i si contrazicandu-i astfel pe cei de Jethro Tull si al lor Too old to rock’n’roll, too young to die.

Mi-as fi dorit si Blue cafe sau Auberge, dar e greu pentru un artist ce compune de  mai bine de 30 de ani sa cante toate melodiile. Concluzionand, daca ati ratat concertul de la Bucuresti, aveti de ce regreta. Si tot ce va putem dori este sa aveti o noua ocazie sa vedeti un artist genial cum este Chris Rea.

Pe scena cu Celelalte Cuvinte

Formatia oradeana Celelalte Cuvinte (care va implini, in luna decembrie, 28 de ani) a sustinut ieri seara, 22 octombrie 2009, un concert in Clubul Silver Church, dupa o absenta de cateva luni pe scenele bucurestene.

Concerte rare, dar faine. Cam asa s-ar putea caracteriza activitatea live a formatiei Celelalte Cuvinte. Poate ca, tocmai din aceasta cauza, aseara, clubul Silver Church a fost plin ochi de fanii trupei. Te-ai fi gandit ca, pe fond de criza, lumea ar dori mai degraba sa stea in casa decat sa cheltuiasca 30 sau 40 de lei pe un concert al unei trupe romanesti. Se pare ca nu e asa. Dar va spun ca a meritat!

Cuvintele s-au urcat pe scena in jurul orei 21.15 si au deschis seara cu piesa care da numele ultimului album de studio, „Stem“. Au continuat cu hiturile de pe albumele Armaghedon, Vinil si Ispita, ocolind cu grija piesele de pe „NOS“. O surpriza placuta a fost regasirea in playlistul de concert a piesei „Lumea de apoi“, dar si melodiile obisnuite, precum „O sa am“, „Neam blestemat“, „Asa e viata mea“ sau „Intre vise“, au fost apreciate.

Calin Pop, solistul si chitaristul trupei, a fost mai deschis cu publicul fata de alte concerte. Fanii au cantat impreuna cu ei melodiile, Calin „cedand“ locul celor din sala la refrene. Am savurat, de altfel, un solo de tobe, gratie lui Leontin Iovan si un mic solo de bass al lui Marcel Breazu. Claviatura lui Tiberiu Pop nu s-a dezmintit nici de data aceasta, fiind pe cat de rascolitoare, pe atat de induiosatoare in intro-ul melodiei „Randul tau“. Piesa „Iarba prin par“ a fost lasata printre ultimele care s-au cantat, iar, in timp ce Cuvintele ne spuneau „Daca vrei“, un cuplu dansa in fata scenei, un gest apreciat de Calin.

Multumind publicului, trupa iese de pe scena lasand in urma lor un nor de fum, datorat tehnicienilor clubului. In strigatele publicului care scandau numele formatiei, Cuvintele se intorc pe scena si incep sa cante „Un sfarsit e un inceput“. Dupa terminarea piesei, Calin prezinta membrii trupei, apoi ies din nou, doar pentru a se intoarce pentru un al doilea bis, cu melodia „Zmeie“ de pe ultimul album. Incet, dupa terminarea piesei, fiecare isi lasa intrumentele pe scena si se retrag in culise, declarand astfel incheierea concertului.

Pe cat de repede s-a umplut Silver Church cu o jumatate de ora inainte de concert, pe atat de repede s-a si golit. Insa publicul nu a fost dezamagit, din contra. Cuvintele au dat tot ce au avut mai bun, sunetul a fost impecabil, ca de obicei, datorita lui Ovidiu Rosu, sunetistul si prietenul trupei, playlistul variat, energiile pozitive, pletele zburatoare, dar placerea de a fi partas la un concert Celelalte Cuvinte a contat, poate, cel mai mult.

Sabina Lazar

Folkul in Tabara – Folk la Dunare

De 11 ani incoace, intre diferitele categorii de evenimente legate de lumea muzicii folk (festivaluri, concerte, gale, lansari de albume, emisiuni radio si TV) mai putem enumera unul mai special: Tabara Nationala de Muzica Folk de la Calafat. De 11 ani, Dan Vana strange „la el acasa” artisti din toate generatiile de folkisti. Pentru ca in fiecare an la Calafat (si 2008 nu a facut exceptie) puteti gasi alaturi nume precum Doru Stanculescu sau Horia Stoicanu, pionieri ai genului in Romania, pe Mircea Baniciu, unul din liderii incontestabili ai curentului la ora actuala, si pana la tineri folkisti care abia incep sa se familiarizeze cu scena.<br>In dimineata zilei de 5 august a ajuns la „locul faptei” si echipa mixta Forever Folk – Gashkademia de Folk: Ovidiu Mihailescu, Edy Paicu, Alina Manole, Marius „Make” Matache. Cu arme (chitari, camera video) si bagaje, dar mai ales cu buna dispozitie si elan artistic, s-au alaturat celor deja prezenti acolo: Doru „Prezidente” Stanculescu, Horia Stoicanu, Sorin „Jimmy” Minghiat, Eugen „Gorby” Avram, Cristi Corcioveanu, Cristian Buica, Adi Bezna si Ioana, Emeric „Imi” Imre, Zory David, dar si puternicului contingent din Bulgaria: Stefan Gheraksiev, Plamen Stavrev, Margarita Drumeva, Rosen Paskulov, sotii Jankulovski, insotiti de fiica lor Bojana Calafatova (asta pentru ca ea s-a nascut la exact 9 luni dupa una din editiile Taberei Folk). Mai trecusera prin tabara Mircea Vintila, Mircea Bodolan, Maria Gheorghiu, Jul Baldovin, Madalina Amon sau Didina Curea.

Prima parte a zilei a insemnat filmari in portul Calafat, cu artisti „prestand pentru arta” printre schele, cupe, macarale si cherestea, pentru ca dupa-amiaza sa permita artistilor sa se relaxeze si sa se pregateasca de reprezentatia de seara. Pentru ca toti artistii au urcat pe scena seara, pentru a-i incanta pe cei prezenti cu melodii vesele si triste, melancolice sau vulcanice. Supriza serii a fost Plamen Stavrev, unul din cei mai cunoscuti artisti ai Bulgariei, care a prezentat un recital de folk si blues, atat in bulgara cat si in engleza, cu piese originale dar si coveruri. Reprezentatia acestuia a impresionat prin spectrul armonic descris de chitara sa, calitatile vocale incontestabile, dar mai ales capacitatea sa de comunica cu publicul si de a-i transmite acestuia emotiile sale, chiar in conditiile unor piese cantate in limba bulgara. Adi Bezna si Ioana cu vioara ei fermecata ne-au ne-au trimis Ilustrate din Calafat, Ioana amintindu-ne si de „Cel mai iubit om din lume” al trupei Contrapunct. Apoi Cristi Corcioveanu ne-a descris printr-o piesa superba atat de dificila „Meserie de copil”, pentru ca Imi Imre sa ne tavaleasca in toate limbile pamantului (ungureste, romaneste, tiganeste), pentru ca sa incheie cu cea mai traznita punere pe portativ a lui Nichita Stanescu pe armonii Romales. Seara a fost incheiata de Stefan Gheraksiev, un artist care atunci cand canta genereaza atmosfera unui western de Oscar, vocea sa ducandu-te in preeriile cu bizoni si mustangi de la baza Muntilor Stancosi, in care astepti sa rasara indieni cu fete vopsite si cow-boy porniti in explorarea Lumii Noi. Imaginati-va ca infratirea cu Cowboy-ul Nelu alias Ovidiu Mihailescu a fost o chestiune de timp. Despre prima seara as mai remarca diversitatea stilurilor celor care au urcat pe scena, de la folk clasic, melancolic, la piese cu influente de blues, country sau jazz, piese pe care publicul le-a sorbit cu fiecare nota si pe care le-a rasplatit cu generozitate cu aplauze.

Inceputul zilei de 6 august a fost oarecum la fel, cu deosebirea ca scena filmarilor s-a mutat in gara din Calafat. Acolo am vazut cum e cu „Mersul trenurilor” din viata lui Eugen Avram si am participat efectiv la jefuirea unui tren alaturi de Ovidiu Mihailescu, chiar daca noi nu ne-am cheltuit banii pe „whiskey si femei” asa cum ne-a amenintat el ca o va face. Dupa inca o repriza de plaja si ”inmuiere” in Dunarea albastra, ne-am strans cu totii din nou pe terasa „Danubius” pentru ultima seara a Taberei de Folk. Si cum ni s-a promis lansarea si la Calafat a albumului „Esarfa” al lui Mircea Baniciu, ne-am apucat sa pregatim publicul ce deja umpluse la maxim tereasa, pentru ceea ce avea sa fie apogeul Taberei Nationale de Folk. Intr-o defilare a creatorilor de frumos, fiecare din artisti a urcat pe scena si a cantat o piesa, parca pentru a da o nuanta de unitate a grupului, indiferent de varsta sau celebritatea fiecaruia. Caci toti ne-am simtit in familia folkului. Si a urmat dialogul titanilor. Intai a urcat pe scena Plament Stavrev, care ne-a mai purtat o data cu folk-bluesul sau de la melancolie la urale. Apoi, in arome de „Tristeti provinciale”, publicul a erupt alaturi de Mircea Baniciu si Vlady Cnejevici. Rand pe rand, am cantat alaturi de „Tetea” si Vlady: Intoarcerea la orient, Vremuri, Vara la tara, Mugur de fluier sau Canarul. Cei doi au incheiat (cum se putea altfel) daruindu-ne o „Esarfa in dar”, urmata de o lunga sesiune de autografe si poze caruia Mircea Baniciu i-a facut fata cu succes.

Seara insa era departe de a se termina. Cristi Buica s-a urcat pe scena cu mult curaj (nu e usor sa te urci pe scena dupa Mircea Baniciu) si a cantat cateva compozitii proprii, urmat de Margarita Drumeva, o artista cu o sensibilitate aparte. Zory David ne-a plimbat si el prin cartierul sau Mogador, un cantec si un loc deja special pentru Tabara Folk Calafat.  Apoi a urmat Stefan Gheraksiev care, acompaniat de Rosen Paskulov, ne-a mai purtat timp de 2 piese printre corturi de indieni si incantatii apase. Nici Gashkademia de Folk nu s-a facut de ras, rand pe rand Alina, subsemnatul si Ovidiu incantandu-i pe cei prezenti cu Niciodata inger, Colind pentru prieteni, Matusa Tamara si Cowboy-ul Nelu. Pentru ca totul sa se incheie apoteotic cu un recital de evergreenuri blues, folk si rock alaturi de Plamen Stavrev si Vlady Cnejevici, singuri (Unchain my heart n-a sunat niciodata mai bine la chitara) dar si cu un pic de ajutor (With a little help from my friends), fiind acompaniati pe rand de Sorin „Jimmy” Minghiat la flaut, Mircea Baniciu (Boxer-ul lui Paul Simon sau I love her de la Beatles), Make (Wonderful tonight) sau pur si simplu de un cor de artisti care nu au mai rezistat si s-au urcat pe scena pentru a canta „Let it be”.

Nu putem incheia fara sa ii mentionam pe Dan Vana, artizanul acestui eveniment si cel caruia i se datoreaza cele 11 editii de Tabara Folk, un eveniment traditional pentru lumea folkului si care permite crearea unor relatii intre membrii comunitatii folk mult mai usor decat in cadrul festivalurilor, unde presiunea actului artistic este mult mai mare, iar perioada petrecuta impreuna mult mai scurta. Apoi ii multumim domnului Jimmy Minghiat ca a facut oficiile de amfitrion al evenimentului, atat pe scena cat si in afara ei prin glume si povestiri pline de har si umor. Nu in ultimul rand doamnei Teodora Ionescu, care a stat la butoane in fiecare seara de la inceput pana la sfarsit, inregistrand si asigurandu-se ca totul decurge bine si cu mult drag lui George Filip, mana dreapta a lui Dan Vana si cameraman de serviciu, cel care a facut posibila prezenta noastra acolo.

Am ajuns in Calafat cu intrebarea „oare cum va fi?” si am plecat cu regretul ca „am stat prea putin”. Am cantat, ne-am distrat alaturi de prieteni vechi si mai noi, am visat pe note, ne-am ascultat poezia din suflete. Multumim Calafat, multumim muzicii folk care inca mai coboara ingerii pe pamant!

Festivalul National de Arte “Florian Pittis”, 6-8 aprilie 2009

Consiliul Elevilor Colegiul National Gheorghe Lazar in parteneriat cu Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, va invita la a doua editie a Festivalului national de arte FLORIAN PITTIS, dedicat exclusiv trupelor de liceeni care iubesc teatrul si muzica. Festivalul se va desfasura in zilele de 6, 7 si 8 aprilie 2009 la Sala Izvor a Teatrului Bulandra.

Festivalul este organizat in doua sectiuni si are o durata de 3 zile:

1. Sectiunea I – teatru;
2. Sectiunea a II-a – muzica;
3. Gala si festivitatea de premiere.

Inscrierile la acest festival se fac pe baza urmatoarelor documente:

1. Textul piesei/pieselor;
2. O inregistrare VHS/ Avi/ DVD (teatru/muzica), Audio (muzica) a piesei;
3. Un C.V. al trupei, care trebuie sa contina: lista cu membrii trupei (elevi si coordonatori); Scurt istoric al trupei (participari la concursuri/festivaluri, rezultate obtinute etc.); date de contact.

Aceste documente se depun/se trimit prin posta la secretariatul Colegiului National Gheorghe Lazar (Bulevardul Regina Elisabeta nr.48, sector 5), pana pe data de 19 martie 2009. Materialele trimise vor fi analizate de catre o comisie de specialitate, care va selecta 5 trupe ce isi vor prezenta spectacolul in cadrul Festivalului National de Arte FLORIAN PITTIS.

Pentru a spori calitatea artistica a acestui festival, se vor organiza cu cateva zile inaintea festivalului repetitii. Prezenta la aceste repetitii este obligatorie.

Organizatorii vor anunta telefonic trupelor inscrise rezultatul selectiei, cat si data si ora programarii in cadrul repetitiilor si in festival. Pentru trupele din afara Bucurestiului organizatorii vor asigura masa si cazarea pe tot parcursul festivalului.

Fiecare trupa/liceu se pot inscrie cu mai multe spectacole/piese.

Juriul va fi format din personalitati de arta si cultura. Fiecare sectiune va avea clasament si premii proprii. Se vor acorda premii atat la sectiunile individual, cat si grup. De asemenea, incurajam inscrierea spectacolelor/ pieselor muzicale scrise de catre elevi. Daca vor exista si astfel de cazuri, se vor acorda premii pentru categorii de scenariu/text.

In cadrul sectiunii muzica, fiecare trupa/participant va trebui sa sustina un recital live de maxim 10 minute, care trebuie sa contina obligatoriu minim o piesa din repertoriul lui Florian Pittis. Organizatorii vor asigura participantilor toate necesitatile tehnice. Pentru preselectie trebuie trimisa minim o piesa din recital.

In cadrul sectiunii teatru, durata unui spectacol trebuie sa fie cuprinsa intre 15-40 de minute. De asemenea, se vor pune la dispozitia trupelor elemente de decor si recuzita.

Piesele de teatru/ muzica pot fi in limbile romana, engleza, franceza.

Pe langa festivalul in sine, vor exista si ateliere de lucru/creatie sustinute de profesionistii in domeniu.

Coloana sonora pentru spectacol/piesa trebuie sa fie pe suport CD. Fiecare trupa participanta trebuie sa asigure un asistent in cabina de sunet pentru anuntarea momentelor muzicale pe toata durata reprezentantiei. Conducatorii de trupa asigura intrarea si iesirea din scena astfel incat sa nu fie perturbata desfasurarea festivalului.

Derularea festivalului se va face in deplina ordine si armonie, fiind o manifestare de cultura care promoveaza teatrul/muzica pentru liceeni. Se cere fiecarei trupe, fiecarui participant si suporterilor acestora, care sunt bineveniti intr-un numar cat mai mare, sa colaboreze constructiv pentru buna desfasurare a festivalului. Atmosfera va fi de prietenie si de respect fata de toti participantii la festival (elevi, profesori, juriu, organizatori, spectatori).

Nerespectarea acestui articol atrage dupa sine descalificarea trupei si interdictia de a participa la viitoarele editii ale Festivalului national de arte FLORIAN PITTIS.

Finantarea festivalului se asigura din sponsorizari.

DIRECTOR,

Prof. Victor Ioan Nicolae

Coordonator festival:

ANDREI GHEORGHE, Presedintele Consiliului Elevilor Colegiul National Gheorghe Lazar Bucuresti.

Pentru alte detalii nu ezitati se ne contactati:

ANDREI GHEORGHE telefon: 0745.06.66.65 e-mail: andreigh@mediasat.ro sau andreigh_2005@yahoo.com

http://www.trupaas.ro

O seara Blue(s) cu Baicea Blues Band

Pentru ca folkistii “e si ei oameni” si ca tot omul au si preferinte muzicale, sambata, 22 martie, impreuna cu un alt Gashkademician de frunte, Ovidiu Mihailescu, am mers la un concert de blues si nu numai, in Clubul Big Mamou. Protagonistul serii a fost George Baicea, impreuna cu Baicea Blues Band, adica un trio care il include alaturi de Nicu Geroiu (tobe) si Catalin Rasvan (bass).

Nu va asteptati sa comentez concertul din punct de vedere tehnic, nu am caderea sa o fac. Dar nu pot sa nu remarc forta si energia pe care George Baicea le arata pe scena, minunile pe care chitara lui le produce cu fiecare nota eliberata, iar mai presus de toate senzatia ca nimic nu e intamplator, ci respecta indicatiile “Dirijorului”. La el, sunetele chitarei nu se produc pe grif, ci vin parca de undeva din interior, fiecare sunet fiind masurat si calibrat de trairea interioara si de transmiterea unui mesaj muzical. Baicea face parte din grupul de elita al chitaristilor care nu interpreteaza, ci traiesc melodia, sunetul; asemeni lui Santana, Clapton, Moore, la el fiecare nota are greutate si forta de a cuceri.

Clubul a rasunat la piese de pe toate cele trei albume ale lui George Baicea (Prins in trafic, Trafic greu, Cinderella), in acorduri de blues sau boogie, rock’n'roll si chiar influente de funk si hard-rock. Piese ca Imi spune mama sau Irina au aratat de ce George Baicea este unul dintre cei mai buni chitaristi din Romania.

Ar fi nedrept sa nu spunem cateva cuvinte si despre “Sectia Ritmica” a trupei. Nicu Geroiu a fost intr-o dispozitie de zile mari (asta e dispozitia lui obisnuita), s-a “certat si luptat” cu tobele, a debordat de fantezie, a electrizat sala ori de cate ori a avut ocazia. Mucalit si bonom, pare ca in permanenta e in dialog cu ceilalti membrii ai trupei, pus pe sotii si “comentarii ritmice” pare mereu gata sa o ia pe alt drum, sa improvizeze o alta partitura diferita si totusi paralel perfecta cu drumul colegilor de trupa, rar s-a vazut un baterist atat de inteligent si de “altfel”. Faptul ca emana buna dispozitie adauga o nota de tinerete si surpriza intr-un show care impresioneaza mai ales prin calitate si seriozitate.

Catalin Rasvan a impresionat prin eleganta prestatiei si tehnica impecabila de bass (nu oricine utilizeaza un bass cu 6 corzi, iar Catalin Rasvan a aratat ca le si foloseste pe toate sase si nu sunt doar de decor). Aparent mai retras in sine (i se spune Blandu’), Catalin e mereu aproape de George cu bridge-urile de bas care sustin solourile, cu savante game care raspund si puncteaza arhitectura sonora a pieselor. Elegant si tacut, el pare sa puna o mantie de mister pe muzica trupei.

Sala a explodat pur si simplu cand cei trei au “citat” piese precum Mary had a little lamb, Voodoo Chile sau Wild Thing, chiar Jimi Hendrix (prezent intr-un tablou din vecinatatea scenei) fiind uimit, pe de-o parte de acuratetea cu care George Baicea reuseste sa cante piese de o asemenea complexitate, iar pe de alta de amprenta pe care artistul o lasa asupra unor coveruri. Din pacate, o astfel de trupa si o astfel de muzica ar fi meritat un public mult mai mare, dar putem visa pentru viitor. Totusi ne consolam cu gindul ca seara de la Big Mamou a beneficiat de un public atent si de calitate, ce a parut  sa fie o companie placuta pentru artisti.

Nu putem incheia fara sa amintim de Stevie Ray Vaughan, a carui tacuta umbra a trecut prin spatele scenei…. Pentru ca George Baicea are ceva din stilul si forta de a impresiona a acestui mare blues-man.

Retineti George Baicea Blues Band, o trupa pe care, daca o veti vedea, nu o veti uita curind! Ii gasiti si pe www.georgebaicea.ro si http://www.georgebaiceabb.ro/

O seara electrica, o seara blue, o seara blues. Sau, mai simplu, o seara minunata. Long live living blues!

Queensryche – Operation: Mindcrime la Bucuresti

Niciodata nu m-am formalizat de categorisiri musicale de genul “eu sunt rapper, ascult doar rapp” sau “sunt rocker, n-am ce cauta intr-o discoteca”. Mi-am arborat usor ostentativ citatul din Enescu “Muzica e de doua feluri: buna sau proasta” si am hotarat sa decid singur in ce categorie se incadreaza unul sau altul din artisti sau genuri de muzica.

Astfel ca, ieri seara, 30 iunie 2008, prin bunavointa prietenului Laurentiu State zis Jetix, am fost la concertul Queensryche de la Arenele Romane din Bucuresti. Dupa incercarile deja clasice pentru un concert in Bucuresti (desi programat sa inceapa la 20.45, abia pe la 20.30 s-au deschis portile), am intrat si ne-am gasit un loc linistit de privit. In jur, numai lume buna (Adi Barar de la Cargo, Boro de la Iris, Berti Barbera). La bere coada, asa ca Maestrul Sadicu, webmasterul Forever Folk s-a asezat indraznet acolo, iar noi (Alex V-Twin si cu mine) ne-am asezat la coada pentru sucuri si sandwichuri. Bila alba: preturi decente, vanzatoare prietenoasa.

N-am asteptam mult si a inceput si concertul. Marcel Platon (un guru al muzicii rock si unul din organizatori) ne anuntase deja ca Geoff (n.r. Geoff Tate, vocalul trupei) este “in voce”, iar imediat ce sunetul i-a permis (se pare ca inginerii de sunet adusi de trupa s-au molipsit de obiceiuri romanesti si au uitat sa ii deschida microfonul pret de cateva secunde). “Revolution calling” ne-a informat rapid ca Queensryche nu sunt o trupa de “baladisti”, ci sunt dominati de un mesaj de protest, dupa caz, impotriva globalizarii (nu s-au ferit de “f…” word cand a venit vorba de prietenul George Bush), a drogurilor, sau negarea sentimentului de iubire.

Concertul a prezentat albumul Operation: Mindcrime, lansat de Queensryche in 1988 si considerat cel mai important si mai popular album de progressive metal si inclus intre primele 100 de albume de heavy metal din toate timpurile de revista Kerrang!.

Operation: Mindcrime este un album conceptual, o opera rock al carui personaj principal, Nikki, dezamagit de societatea americana si sub influenta heroinei, este manipulat sa intre intr-o societate aparent revolutionara, condusa in realitate de un demagog politic si religios, Dr. X. Prin intermediul dependentei de droguri si a unor tehnici de spalare a creierului, Dr. X il poate transforma pe Nikki intr-un asasin prin simpla rostire a unei comenzi verbale (a doua piesa Operation: Mindcrime). Un alt personaj al operei este Sister Mary (Sora Maria, o fosta prostituata transformata in calugarita), interpretat de Pamela Moore, ale carei duete cu Geoff au electrizat audienta de la Arenele Romane.

Astfel, dupa Revolution Calling si Operation: Mindcrime, au urmat si celelalte piese de pe album – Speak, Spreading the disease, Suite Sister Mary, The mission, The Needle Lies, Electric Requiem, Breaking the silence, I don’t believe in love sau Eyes of a stranger.

Sa ii prezentam insa si pe ceilalti membrii ai trupei ce au urcat aseara pe scena: Scott Rockenfield (tobe, percutie, clape), Eddie Jackson (bass), Michael Wilton (chitara), Mike Stone (chitara), cu o mentiune speciala pentru Scott, cu o prestatie absolute incantatoare. De asemenea, trebuie spus ca mare parte din piesele de pe Operation: Mindcrime il au drept autor pe Chris DeGarmo, membru fondator al trupei.

In ultima parte a concertului, trupa a plusat cu piese de pe alte albume precum Best I can, Empire, Jet City Woman, Silent Lucidity sau Fear City Slide.

Astfel ca, daca nu ati fost la Arenele Romane aseara, ati pierdut concertul unei trupe care, desi a avut apogeul in anii ’80, ne-a aratat ce inseamna un metal de calitate, ca nu si-au pierdut cheful si priceperea in a face un show adevarat, care a impletit muzica si efectele speciale (proiectii, lumini, fum).

Marius Matache si Razvan Nica

Next Page »