Inregistrarile audio ale Mozart Rocks 2010 sunt acum online

In luna aprilie v-am prezentat un spectacol inedit, o imbinare armonioasa dintre muzica clasica si chitarile electrice, iar cronica suna cam asa:

Cei care au fost in sala la Mozart Rocks stiu ca e greu sa gasesti cuvintele potrivite pentru a descrie ce s-a intamplat acolo. Celor care au ratat acest eveniment, le recomand ca la urmatoarea reprezentatie sa nu mai lipseasca. Pentru ca Mozart Rocks, pentru ca Mozart suna tare bine alaturi de chitarile electrice ale unor artisti extrem de talentati.

Restul povestii il puteti citi aici.

Dar acum povestea este insotita de muzica prin intermediul sitelului www.mozartrocks.ro, pe care a fost adaugat o parte din repertoriul acelei seri si o galerie foto impresionanta ca pana la urmatoarea editie sa ne putem delecta cu un spectacol audio impresionant.

Spectacolul integral va fi difuzat in toamna de Televiziunea Romana si de asemenea, tot in toamna, vor urma o serie de concerte in zona Ardealului. Pentru detalii, urmariti www.mozartrocks.ro.

Aerosmith la Bucuresti

In ultimele luni, fanii AC/DC, Eric Clapton, Bob Dylan si respectiv Aerosmith si-au putut vedea visul cu ochii, de a-i vedea pe scena romaneasca, dupa multe zvonuri si ani de asteptare.  Iar showul legendarei trupe rock Aerosmith a indeplinit sau chiar depasit asteptarile celor prezenti.

Astfel, in data de 18 iunie am ajuns cu sufletul la gura in noua locatie Zone Arena pentru a-i vedea pe Steven Tyler, Joe Perry si restul trupei Aerosmith. Desi zona concertului nu parea sa anunte un concert de calibrul celor de la Aerosmith, totul in jur parand neterminat, atentia s-a mutat rapid pe scena cand trupa Reamonn, opening-act-ul evenimentului, si-a intrat in rol.

Spre deliciul publicului solistul a salutat multimea de oamenii in limba romana si au inceput in forta cu piesa “Faith”. Desi recitalul lor nu a durat mult, piesele precum “Set of Keys”, “Through the Eyes of a Child”, “Aeroplane”, “Star” , “Million Miles”, “Moments Like This”, “Serpentine” “Tonight” si “It’s Over Now” ne-au convins ca merita vazuti intr-un concert in care ei vor fi personajele principale. Intre piese ne-am convins de legatura aparte cu publicul roman prin mesajele transmise in limba romana si incantarea lor de a reveni in tara (The Reamonn au fost prezenti la una din editiile BestFest). Nu putea lipsi nici hit-ul “Supergirl”, moment chiar impresionant caci, uitandu-ne in jur, majoritatea oameniilor cantau. E greu pentru o trupa ca, evoluand in deschiderea unui show precum cel al Aerosmith-ului, sa reusesti sa incalzesti publicul, sa-i atragi atentia, ceea ce trupa Reamonn a reusit din plin.

Poate unii din spectatori ar fi dorit ca momentul lor sa se prelungeasca, insa nerabdarea pana cand legendararii Aerosmith aveau sa urce pe scena, crestea din ce in ce mai mult. Si tensiunea se simtea in aer caci asteptarea parea prea lunga, publicul aplauda si striga doar doar vor incepe mai devreme. Insa ca orice vedete, cand asteptarea atingea cote maxime, “cortina” cu insemnele trupei se “prabuseste”, luminile se aprind si showul incepe.

Si iata-i pe scena, Steven Tyler asa cum ne-am asteptat este el singur o aparitie prin vestimentatia lui stridenta insa nici Joe Perry nu era mai prejos. “Love In An Elevator” a dat startul  si Steven Tyler s-a dezlantuit, aruncandu-si in public haina plina de paiete lucioase.

Au urmat piesele “Back In The Saddle” si “Falling In Love (Is Hard On The Knees)”, iar atmosfera de pe scena parea un clip de-al trupei, deoarece totul parea varianta live a videoclipurilor. Aceeasi energie, aceeasi calitate, ca si cum ar fi fost un show pentru prietenii trupei.

Setlist-ul continea piese din cele mai cunoscute pana la cele noi, “Eat The Rich”, “Pink”, “Livin’ On The Edge”, “What It Takes”, “Rag Doll”. Cred ca emotiile au fost amplificate cand balade “Crazy” si “Cryin’” au fost cantate cu pasiune de toti cei prezenti, ceea ce mai rar vezi, chiar la concertele unor trupe celebre.

Dar nici trupa, nici publicul nu s-au oprit aici. Steve a alergat pe scena, a antrenat publicul, si-a aruncat ochelarii de soare si o bratara in mijlocul multimii si a continuat sirul hit-urilor cantate alaturi de toti cei prezenti prin “Jaded”, “Stop Messin’ Around”, “I Don’t Want To Miss A Thing”, “Sweet Emotion”, “Baby Please Don’t Go”.

Trupa a parasit scena imediat ce piesa “Draw the Line” a luat sfarsit, dar concertul nu se putea termina aici. Publicul a strigat, a batut din picioare, a aplaudat minute in sir pentru ca, si de data aceasta, trupa Aerosmith s-a lasat asteptata.

Au revenit pentru bis cu “Dream On”, “Walk This Way” si “Toys In The Attic”. Parasind arena, eram inca sub influenta spectacolului si toata noaptea un “mic Steve Tyler” a cantat piesele favorite in minte, facandu-ne sa fredonam piesele celor de la Aerosmith.

A fost un show fara efecte pirotehnice, fara detalii pe scena, doar muzica si si componentii trupei facand tot showul, iar dintr-o parere strict personala, pot spune ca mai bine de atat nici ca se putea si totusi un asemenea spectacol nu se poate descrie in suficiente cuvinte.

Foto: www.RockStage.ro

Evenimente la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti

Dezbatere – Serile Observator Cultural

Joi, 10 iunie, la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti, de pe Calea Plevnei nr. 61, de la ora 18.00, va avea loc cea de-a treia editie a „Formulei 3 – Serile Observator cultural“, care propune publicului o întîlnire cu pictorul Ilie Boca, cu prozatorul Petru Cimpoesu si cu regizorul Marian Crisan. Evenimentul va fi transmis live pe www.radiolynx.ro, incepand cu ora 18.00, si, la fel ca si la celelalte editii, momentele muzicale vor fi asigurate de formatia ruePavlov.

Teatru – Musical-ul Hair

Marti 15, miercuri 16 si joi 17 iunie 2010, in Sala Mare (etaj 2) a Casei de Cultura a Studentilor Bucuresti (Calea Plevnei 61) se joaca 3 reprezentatii ale musical-ului “Hair”, de Gerome Ragni si James Rado, in regia Sorinei Creanga, Conf. univ. dr. la UNATC I. L. Caragiale din
Bucuresti. Muzica spectacolului este compusa de Galt MacDermot. Toate spectacolele incep la ora ora 19:00. Detalii despre proiectul “Hair”: Sorina Creanga la tel: 0722523790.

“Despre Sunete si Lumina” – O seara de Muzica si Fotografie la Opereta

Despre Sunete si Lumina O Seara de Muzica si Fotografie la Opereta

Pentru o seara, foaierul Teatrului de Opereta “Ion Dacian” va gazdui un altfel de manifestare artistica decat cele cu care am fost obisnuiti pana acum. Dana Tanase, Ioana Gheighis si Vlad Robu impreuna cu fotograful Radu Tudoroiu vor aduce in acelasi spatiu vocile si fotografia, imbinand seria de portrete “Ambasadorii” cu un recital de muzica clasica.

Prin seria “Ambasadorii” Radu Tudoroiu regaseste si clasifica, cel putin partial, persoanele care au contribuit la producerea celor mai importante schimbari din viata sa. Desi este un proiect cu valente intime, Tudoroiu descopera si evidentiaza ideea potrivit careia figurile maternale si paternale, atat de definitorii pentru un individ, devin “institutii de influenta” sau “ambasadori” ai sai, existand omologi ai persoanelor fotografiate in fiecare dintre noi – cei care ne-au invatat sa gandim, sa crestem, sa evoluam.

In partea muzicala a serii, elevi ai Liceului de Muzica “George Enescu”, indrumati de Claudia Deleanu, vor interpreta:

Dana Tanase

“O mio babbino caro” – G.Puccini, “Gianni Schicchi”
“Quando me’n vo” – G. Puccini, “Boema”
“Regina Noptii” – W.A.Mozart, ”Flautul Fermecat”
“Sposa son disprezzata” – A. Vivaldi
“Ebben ne andro lontana” – A. Catalani, “La Wally”

Ioana Gheighis

“Parto,Parto” – W.A.Mozart, “Clementa lui Tito”
“Una voce poco fa” – G.Rossini, “Barbierul din Sevilla”
“Se il ciel mi divide” – N.Piccinni
“Voce di donna” – A.Ponchielli, “Gioconda” ”Che faro senza Euridice” – C.W.Gluck, “Orfeu si Euridice”

Vlad Robu

“Ombra mai fu” – G.Fr.Handel, “Serse”
“Lascia ch’io pianga” – G.Fr.Handel, “Rinaldo”
“Vittoria,Vittoria” – G.Cariossimi
“Quella fiamma” – B.Marcello
“Dolente immagine di fille mia” – V.Bellini

Duet Dana Tanase si Ioana Gheighis

“Tutti Fior”- G.Puccini, “Madama Butterfly”

Duet Dana Tanase si Vlad Robu

“La cidarem la mano” – W.A.Mozart, “Don Giovanni”

Evenimentul va avea loc in data de 7 iunie, ora 19:00.

Mozart Really Rocks

Va povesteam aici de un spectacol aparte, ce imbina rockul si muzica clasica, intitulat, extrem de inspirat, “Mozart rocks!”. Vineri, 9 aprilie, am avut placerea si onoarea sa assist, alaturi de alti reprezentanti ai presei, la repetitia “oficiala” pentru concertul “Mozart Rocks!”

Si ce mi-au auzit urechile e greu de redat in cuvinte. In primul rand, orchestra este incredibila. Probabil e visul oricarui artist, indiferent de genul abordat, sa cante cu o orchestra in spate (nu sunt putine exemplele in care trupe sau artisti rock, blues sau pop au prezentat concerte cu sprijinul unor orchestre simfonice). Apoi, cand spun “dirijor”, eu ma gandesc la un domn trecut de 50 de ani, cu par grizonat spre alb, usor scortos chiar. La repetitia de azi, Maestrul Tiberiu Soare parea mai degraba unul din chitaristii de rock decat cel care “corecta” patrimile trombonului sau care “dicta” corectarea partiturilor in anumite momente. Chitaristii? S-au integrat rapid in “disciplina” de orchestra, au discutat fiecare bucata cu Maestrul Tiberiu Soare si doar instrumentele si alura ii deosebeau de instrumentistii orchestrei.

Nu voi dezvalui ce se va canta maine si nici cine sunt “solistii” care vor urca pe scena. Dar va asigur ca “Mozart Rocks!” este un show pe care nu trebuie sa il ratati. Pana duminica, puteti cumpara bilete din reteaua Eventim. Pentru a va convinge, iata cateva poze de la repetitia de astazi de la Ateneul Roman.

EUROPAfest 2010 – muzica buna invadeaza Bucurestiul

Asa cum v-am obisnuit, incercam pe cat posibil sa va facem cunoscute evenimente muzicale (chiar si cele ce nu tin de muzica folk), evenimente culturale si nu numai. EUROPAfest imbina cultura si muzica intr-o saptamana incarcata de concerte, competitii  de muzica clasica si jazz, totul pentru a oferi o gama cat mai variata de muzica de calitate. Si cum un eveniment de amploare poate fi descris cel mai bine de sursa, va oferim mai jos comunicatul de presa al festivalului. De asemenea, va vom tine la curent cu desfasurarea festivalului, respectiv datele concertelor si artstilor participanti.

La fiecare editie EUROPAfest, o stare de bine invadeaza orasul – muzica live, artisti recunoscuti si evolutii de exceptie. Intre 7 si 13 mai, pe scenele Capitalei concerteaza peste 200 muzicieni din intreaga lume, oferind muzica blues, jazz, pop si clasica.

De 17 ani, EUROPAfest celebreaza spiritul european prin muzica si reprezinta cu succes Romania pe scena marilor festivaluri internationale. Astazi, evenimentul este considerat brand de tara. Din 2005, festivalul se desfasoara sub Inaltul Patronaj al Altetelor Lor Regale Principesa Margareta si Principele Radu.

Directorul festivalului, dl. Luigi Gageos declara ca „in ciuda perioadei dificile pe care o traversam, nu ne putem permite sa renuntam la performanta si calitate, cele doua coordonate pe care e construit EUROPAfest. De aceea, si in acest an, festivalul va oferi muzica de calitate, un melanj de blues, jazz, pop si muzica clasica, care va raspunde unor preferinte dintre cele mai diversificate”.

Asa cum si-a obisnuit publicul, sub sloganul Festivalul ofera! Tu alegi!, EUROPAfest propune o agenda greu de refuzat:

-       concerte de blues, jazz si pop, cu nume cunoscute ale scenei mondiale;

-       Bucharest International Jazz Competition – va oferi 100% jazz & more prin proiectele muzicale de exceptie prezentate de „crème de la crème” a noii generatii de jazz a lumii;

-       Caffe Festival vine in intampinarea celor care dorec sa se relaxeze la finalul unei zile trepidante, alaturi de prieteni, prin concerte in spatii neconventionale;

-       Jeunesses International Music Competition e dedicat iubitorilor muzicii clasice, in acest an prezentand intalniri muzicale cu pianisti de exceptie;

-       Gala EUROPAfest, o atmosfera festiva de celebrare a celor mai buni muzicieni din festival;

Intre 7 si 13 mai, festivalul promite seri de neuitat alaturi de mari muzicieni din Europa si SUA. Cand zici EUROPAfest, te gandesti la muzica buna, la atmosfera! Te gandesti la primavara!

Mai multe detalii puteti gasi accesand :

• Facebook: http://www.facebook.com/pages/EUROPAfest/314433550723
• MySpace: http://www.myspace.com/EUROPAfest
• YouTube: http://www.youtube.com/user/EUROPAfest
• Twitter: http://twitter.com/EUROPAfest

Un nou volum al poetului Eduard Zalle: Cantec lui Merlin

Va anuntam in urma cu ceva vreme ca Eduard Zalle isi lanseaza volumul de debut intitulat “Poezii din vremurile vechi (1977 – 1990)“ (click aici). Iata ca la mai putin de un an, acelasi autor recidiveaza, invitand publicul pe 28 aprilie 2010, la ora 15.00 la lansarea celui de al doilea volum de poezie, intitulat Cantec lui Merlin. Lansarea cartii (ce apare, ca si primul volum la Editura Eminescu) va avea loc la Muzeul National al Literaturii Romane din Bucuresti (Bd. Dacia nr. 12).

Despre acest al doilea episod al carierei literare a lui Eduard Zalle, Traian T. Cosovei spune in prefata cartii: O poezie “vrăjitorească” aflată sub sub semnul unui descântec pe care autorul, Eduard Zalle, o aşează în descendenţa trupei Beatles, (“fiecare dintre noi primeşte – aşa cum dăruieşte”) ni se dezvăluie în volumul “Cântec lui Merlin”.

Impatimit al muzicii rock, blues, folk si clasice (cu ani in urma avand chiar si o trupa rock in Constanta, pe numele ei Infra, grup pentru care a scris textele pieselor si s-a ocupat si de impresariatul acesteia), Eduard Zalle este pe cale sa devina si un textier pentru o serie de artisti folk, printre acestia numarandu-se Maria Gheorghiu, Mariana Butnaru sau Marius Matache.

Pentru informatii suplimentare, contactati autorul:

Telefon: 0722-466-300

e-mail: edzalle[la]hotmail[punct]com

Chris Rea – Still so far to go – Bucuresti 2010

In fiecare an, Bucurestiul mai bifeaza un mare muzician ce vine sa cante pentru prima oara in Romania. In 2010, primul dintre acestia este Chris Rea, un artist din “tagma” chitaristilor de geniu, un exceptional chitarist de slide si cu un timbru usor ragusit inconfundabil. Cu un album nou proaspat editat (avand numarul 24 din cariera), intitulat Still so far to go (poate ca un raspuns la cele 50% sanse de a supravietui pancreatitei cu care a fost diagnosticat in 2001), Chris Rea a concertat si la Sala Palatului din capitala, in cadrul turneului sau mondial.

Sala plina, oameni de o anumita factura (cand s-au deschis usile, nu s-a inghesuit nimeni, ci ne-am asteptat cuminti randul, in ciuda ninsorii de afara), oaresce neintelegere cu orele (la 19.30 inca se repeta in sala). Lume buna ca de obicei – i-am vazut in fuga pe Marian Ionescu (Directia 5), Ducu Bertzi, Stefan Banica Jr. (insotit de sotie, Andreea Marin), Nicu Patoi, Mircea Toma (Catavencu), Stefan Naftanaila (Radio Romania Actualitati), Cristian Topescu.

Deschidrea serii i-a revenit lui Paul Casey. Despre care recunosc ca nu stiam nimic inaintea concertului. Un irlandez simpatic, insotit de o chitara acustica, pe care daca nu l-as fi vazut in deschidere la Chris Rea as fi zis ca e “folkist de-al nostru” (asta pentru ca articolul de fata apare pe www.ForeverFolk.com). A cantat 4-5 melodii, unele de pe albumul sau el mai recent Scrapbook (detalii pe www.PaulCaseyMusic.com), deja la a doua era prieten cu sala, care a inceput sa tina ritmul piesei, o voce calda, facuta pentru o muzica acustica (la irlandezi muzica e religie si politica de stat), iar publicul l-a tratat pe masura prestatiei.

Dar lumea deja era nerabdatoare sa apara “invitatul principal” al serii. Si nu a mai durat mult pana cand pe scena a aparut Chris Rea, imbracat lejer, in jeans si tricou, si fara prea multe pregatiri si anunturi pompoase, alaturi de trupa sa, in care l-am regasit (la una din chitarile armonie) pe…Paul Casey.

Prima piesa a fost I can’t wait for love, de parca artistul abia astepta “ofranda de dragoste” a publicului din Romania. Care i s-a alaturat imediat, cu voci, cu palme, trup si mai ales suflete deschise pentru muzici. Apoi a urmat Where the blues come from, piesa prin care l-am descoperit pe claparul sau – Neil Drinkwater, al carui solo de pian a incantat audienta.

Prima piesa ce a fost recunoscuta dupa primele note a fost Josephine, compusa pentru prima fiica a lui Chris, iar apoi am trecut la “epoca blues” a creatiei acestui chitarist pentru care slide-ul a devenit o amprenta personala (de altfel, a renuntat la accesoriul de slide doar pentru 2 sau 3 piese pe durata intregului concert). Pe Easy rider (o porecla adresata asistentelor din turele de noapte ce administrau calmante pe baza de morfina dependentilor de droguri) piesa se dezvolta exponential de la slide-armoniile lente de inceput, pana la solo-ul de forta de electric-blues.

Complexitatea compozitionala a lui Chris Rea s-a observat in varietatea pieselor acestuia, de la rock la electric blues si de la balada la rock’n’roll. Una din baladele cantate a fost And you my love. Si parca in ton cu dorintele tuturor de a scapa de iarna grea de afara, a urmat Looking for the summer, una din cele mai cunoscute piese pentru publicul roman, ce a ridicat sala in picioare.

Si pentru ca are doua fete, s-a cantat si Julia, usor modificata, pe care Chris Rea a considerat ca e timpul sa se joace cu sala, ceea ce a dat tonul bunei dispozitii in randul membrilor bandului sau. Sectia ritm (Sylvin Marc – bass si Martin Ditcham – tobe), extrem de discreti si “la obiect” pana in acel moment, au intrat in jocul lui Chris, ba Sylvin (cu o alura de luptator de comando) chiar a inceput sa danseze alaturi de acesta.

Am continuat “the blues story” cu Stony road, iar pe piesa ce da numele turneului si best-of-ului recent aparut, Still so far to go, linistea ce s-a asternut la solouri dadea senzatia ca in mana lui Chris Rea se gasea un bisturiu si nu Gibson-ul Les Paul albastru (chitarile albastre sunt o marca a acestuia, imagini cu ele fiind proiectate pe fundalul scenei pe toata durata concertului). Stainsby girls a fost piesa pe care Chris a dansat cu pasi marunti in ritmul chitarii sale si a “mitraliat” sala cu Fender-ul sau.

Se apropia finalul. In liniste s-au stins luminile, iar o lampa rosie cobora incet din plafonul scenei spre locul unde Chris a inceput sa recite versurile la The Road to Hell (part I) pentru ca apoi sa inceapa piesa atat de cunoscuta cu acelasi nume The Road to Hell (part II). Si pentru a va da seama cum a “sunat” acest moment, iata mai jos imagini de la concertul de la Budapesta din februarie 2010.

Bis-ul a fost o necessitate si a constat in On the beach si piesa pe care nimeni nu a putut sta pe scaun Let’s dance, pentru ca, asa cum a spus pe scena de mai multe ori, you’re never too old to dance. Parca parafrazandu-i si contrazicandu-i astfel pe cei de Jethro Tull si al lor Too old to rock’n’roll, too young to die.

Mi-as fi dorit si Blue cafe sau Auberge, dar e greu pentru un artist ce compune de  mai bine de 30 de ani sa cante toate melodiile. Concluzionand, daca ati ratat concertul de la Bucuresti, aveti de ce regreta. Si tot ce va putem dori este sa aveti o noua ocazie sa vedeti un artist genial cum este Chris Rea.

Pledoarie pentru Rugby

Daca ati crezut vreun moment ca in rubrica “Altele” din categoria “Nu e folk, dar ne place” le-ati vazut pe toate, va asigur ca ideile noastre sunt fara sfarsit. Astfel ca astazi vom vorbi despre rugby. Da, nu e o greseala, vorbim despre acel sport care in acceptiunea unora este barbar, violent, de neinteles mai rau ca fotbalul (ca in loc de 22 de insi care alearga dupa o minge, aici sunt 30, iar mingea mai e si ovala, deci sare aiurea). Si pe buna dreptate, veti intreba “de unde si pana unde rugby?”.

Sambata, 30 februarie, un blogger de frunce al patriei – l-am numit aici pe Chinezu – ne-a invitat pe cei interesati la sediul Federatiei Romane de Rugby (FRR) sa vizionam un film despre All Blacks si, vorba Mirifikului Mircea Vintila, pentru convorbiri, pentru cina pe tema rugby, blogging si interconectarea lor. Precizari pentru necunoscatori: All Blacks = nationala de rugby a Noii Zeelande (insula aia mai mare din dreapta Australiei, cum te uiti la harta), iar in plus, citand un participant la intalnire, All Blacks este pentru rugby ce e Olanda pentru fotbal – adica o echipa cu un joc total, spectaculos, dar care dintr-un motiv sau altul nu a avut rezultate pe masura valorii.

Toate bune si frumoase, ne-am prezentat acolo si am constatat cu uimire ca de partea cealalta a fileului (asta ca tot scriu acest articol in timp ce ma uit la finala Australian Open) se afla niste interlocutori de mare calibru: Alin Petrache (presedintele FRR), Florin Matei (secretarul general al FRR), Lucian Lorin (directorul de media al FRR), plus (si aici cei ce iubesc rugby-ul se vor ridica in picioare) Steve McDowell, antrenorul neo-zeelandez al nationalei de rugby a Romaniei si Richard Dixon, fost international scotian si selectioner al Scotiei.

Dincolo de incredibila deschidere a federatiei (intrebati jurnalistii acreditati la federatia romana de fotbal care e ideea de comunicare a acelor domni), discursurile celor doi fosti mari rugbyisti au fost absolut incredibile. Pasiunea cu care cei doi au vorbit despre rugby, descrierea impactului pe care acest sport l-a avut asupra dezvoltarii lor personale, pledoaria pentru fair-play in acest sport doar aparent dur (Richie Dixon spunea ca adversarul este cel mai important, because without the opponent, there is no game) ne-au facut pe multi din cei prezenti, desi fara mare implicare in fenomen, sa privim cu alti ochi acest sport.

Si daca stau bine si ma gandesc la efortul presupus de antrenamentele pe care acesti sportivi le fac, la accidentarile evident mult mai serioase la care se expun comparativ cu fotbalistii (si apropo de accidentari: mandria cea mai mare in rugby este ca atunci cand esti schimbat, chiar accidentat fiind, sa iesi pe propriile picioare) realizez ca expunerea de care au parte (cati din voi stiu 3 jucatori din nationala de rugby actuala) este nedrept de mica.

Pe vremuri, Romania era o forta in rugby, fiind chiar la un pas sa fie acceptata in (pe atunci) Turneul celor 5 Natiuni. Ulterior, insa, Italia a primit acest “drept”. Explicatia ne-a dat-o chiar actualul antrenor al nationalei, o legenda a sportului cu balonul diferit fata de alte sporturi de echipa (am evitat un cliseu jurnalistic, sic!): Suntem facuti din acelasi “material”, carne si sange, difera mentalitatea (Steve McDowell). Cu toate acestea, si el, si Richie Dixon sunt oameni care cred ca exista ceva nativ in romani pentru rugby, ca Romania are potentialul sa creasca in rugby.

Dupa asa “argumente” pentru rugby, filmul despre All Blacks a fost cireasa de pe tort a ceea ce utilizatorii de Twitter pot gasi ca #RugbyTweetMeet. Rugby-ul este mai mult decat un sport pentru Noua Zeelanda, este o exprimare a traditiilor unei natiuni, un dialog multicultural (iar fac paranteza – cati fotbalisti au in vocabular acest cuvant, pe care Richie Dixon l-a folosit de cateva ori pentru a sublinia ca rugby-ul formeaza caractere, nu doar sportivi) pentru ca imbina calitati ale fermierilor (reprezentati de colonizatorii arhipelagului) cu cele ale oamenilor marii (populatia bastinasa, maori). Desi pare un cliseu, e o religie. Iar un esec, o tragedie nationala. Pentru a va face o idee, dupa o greseala ce a determinat eliminarea All Blacks de la Cupa Mondiala, un component All Blacks nu a mai revenit in tara si s-a retras complet din viata publica.

Iar pentru cei care citesc ForeverFolk si care vor sa descopere acest sport si sa fie alaturi de echipa nationala, vom organiza si un concurs avand ca premiu oferit impreuna cu Federatia Romana de Rugby: o invitatie de 2 persoane la meciul de rugby Romania – Spania, ce va avea loc pe 6 februarie, incepand cu ora 14.00 pe stadionul Arcul de Triumf din Bucuresti. Vom reveni cu detalii in cursul zilei de marti, ramaneti pe receptie.

Laurentiu Ghita lanseaza o carte – beton: ZAMBETONIERA

Epigramistul Laurentiu Ghita recidiveaza. Dupa ce in 2008 a publicat volumul de epigrame Singur intre patru versuri, Laurentiu a continuat sa fie creativ si productiv in ale scrisului, astfel ca la inceput de 2010 300 de epigrame ale sale sunt stranse in volumul “Zambetoniera”, ce va fi lansat la editura ANAMAROL.

Lansarea oficiala va avea loc pe 1 februarie la Biblioteca Metropolitana din Bucuresti (Zona Piata Amzei) incepand cu ora 17.30. Lansarea mai putin oficiala, dar la fel de serioasa si imbinata cu muzica folk, va avea loc pe 7 februarie, incepand cu ora 18.00 in Mojo Brit Room din Bucuresti (Str. Gabroveni nr. 14, fostul club Backstage). Evenimentul se va produce in cadrul seriei de evenimente Pariu Pe Prietenie, organizat bilunar de Bocancul Literar si la care ForeverFolk este partener inca de la inceputurile lui. Pana la momentul publicarii acestei stiri, si-au anuntat participarea la eveniment artistii Eugen Avram si Marius Matache.

Laurentiu Ghita cocheteaza frecvent si cu rolul de textier pentru diversi artisti. Astfel, el a scris versurile unor cantece folk precum Alba ca zapada – Post-scriptum la poveste, Veveritoiul si veverituca sau Gainat si muci (Daniel Iancu), Ce de vaci in Bucuresti sau Tara momentana (Marius Matache). De asemenea, poezia lui Am trabant a castigat concursul Un catren si un refren, textul sau urmand sa devenina cantec al formatiei Spitalul de Urgenta.

Next Page »