Valeriu Sterian – Cantec de oameni

Cantece in oglinda (ep. 9)

Adrian Paunescu este fara indoiala unul din cei mai prolifici poeti ai contemporaneitatii, iar anii in care a condus Cenaclul Flacara, iar dupa 1990 Totusi Iubirea, au generat numeroase colaborari cu artisti din sfera folkului.

Iluzia unei insule este unul din cantecele de referinta ale lui Valeriu Sterian si chiar a muzicii folk romanesti. Dar astazi va propunem si o alta varianta a acestui text, apartinandu-i folkistului clujean Emeric Imre, inregistrata live la Tabara Nationala de Muzica Folk de la Calafat 2008.

1. Valeriu Sterian – Iluzia unei insule

2. Emeric Imre – Iluzia unei insule

Seria de articole Cantece in oglinda isi propune sa va prezinte cate 2 piese care au aspecte in comun (cel mai frecvent textul), dar care sunt interpretate, in versiuni diferite, de 2 artisti diferiti. Nu ne propunem sa stabilim care din cele doua piese este mai buna, dar va invitam sa ne spuneti ce va place la una din variante.

Piese ce merita ascultate (ep. 19)

Valeriu Sterian – Iluzia unei insule

Valeriu Sterian – Anotimpuri

Valeriu Sterian – Pariu pe o lacrima

Remember Vali Sterian

Pe 21 septembrie 2009, Valeriu Sterian ar fi împlinit 57 de ani. Cum insa cel care a fost unul din liderii curentului folk din Romania a plecat mai devreme dintre noi, este cel de-al 7-lea an in care aniversarea zilei de nasterere a lui Vali va avea loc fara ca el sa fie de fata. Ca si in ceilalti ani (click aici pentru a citi despre aniversarea din 2008), folkistii romani se aduna pentru a canta, asculta si rememora cantece precum Amintire cu haiduci, Ruga, Antirazboinica, Iluzia unei insule. Scena este deschisa tuturor celor care vor sa cante si desi nu este obligatoriu, ar fi bine ca folkiştii să aibă în repertoriu măcar o piesă de Vali Sterian. Nu există onorarii şi nici taxe/bilete de intrare. Nici pentru folkişti, nici pentru public. Se vine, pur şi simplu, pentru Vali.

Locatia evenimentului va fi, din nou, clubul Big Mamou (Splaiul Independenţei nr. 2B, vis-a-vis de Palatul de Justitie), incepand cu ora 19.00. Când scena deschisă nu este ocupată, în difuzoare se va auzi exclusiv muzica lui Vali.

Artistii care doresc sa participe, sunt rugati sa il contacteze pe amfitrionul serii, Eugen Avram pana cel tarziu joi, 17 septembrie.

Telefon: 0723.397.391

extonsm@gmail.com

extonsm@yahoo.com

Valeriu Sterian&Friends – Nopti (Vino, Doamne!)

Valeriu STERIAN

Vali Sterian este o legenda. O legenda care s-a construit treptat, prin personalitatea lui Sterian, prin principiile pe care le apara si in care credea cu forta, prin increderea in mai bine pe care o avea si, nu in ultimul rand, prin muzica sa. Iar “Nopti”, “Amintire cu haiduci”, “Axioma copiilor”, “Sunt vinovat”, “Fericire” sunt doar cateva din cantecele parte din legenda.

Valeriu Sterian s-a nascut pe 21 septembrie 1952, la Stiubei, langa Rm. Sarat. Tatal sau, profesor de matematica si muzica, va fi si cel ce ii va cultiva gustul pentru muzica. Prima intalnire cu scena o are la 4 ani, la o serbare scolara. In liceu, incepe sa cante ca baterist pentru formatia “Copiii Florilor” (la baza careia a si stat), debutul avand loc in Februarie 1971. Incepe sa corespondeze cu tineri din Anglia si Franta, iar acestia ii trimit albume Beatles, ceva greu de digerat in acele vremuri. In primavera lui 1971, este exmatriculat pentru doua saptamani din liceu pentru ca, in cadrul unui festival, a cantat piese din Beatles. Profesorul Costica Sterian, tatal lui Vali isi aminteste despre acel incident: “Cand l-au dat afara din liceu, s-a inchis in camera lui si a strigat: Vino, Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni! I-a mustrat pe profesorii sai ca au fost nedrepti. Tot ce era nedreptate nu ii placea”.

In 1972, la cererea lor, dau o auditie “ad-hoc” in fata lui Dan Andrei Aldea la Clubul Universitas, din Schitu Magureanu. Dupa 2 ore de ascultat, despre care Dan Andrei Aldea spune ca “a fost cel mai frumos recital pe care cineva l-a dat pentru mine”, tot ce acesta a putut spune a fost “Multumesc, a fost o cinste pentru mine sa va ascult”.

Din cei patru ce formau “Copiii florilor”, raman doar doi, Vali si Carmen Marin (revista Flacara sublinia “ambii de sex masculin”). Cei doi ajung in atentia publicului in 1973, cu piesa “Nopti”, castigand premiul pentru cel mai bun cantec la festivalul “Primavara Baladelor”. Debuteaza intr-una din primele editii ale Cenaclului Flacara.

In noiembrie 1973, Carmen Marin se retrage, fiind inlocuit de… Carmen Cula, o fata de aceasta data, fosta basista a grupului “Catena”, mentinand astfel numele duo-ului de “Vali si Carmen”.

In 1977 apare la Electrecord primul sau album “Muzica folk”. Apare constant, desi cu unele intreruperi, in spectacolele Cenaclului Flacara, dar si alaturi de muzicieni ca Dida Dragan, de care l-a legat o prietenie speciala.

In 1981 fondeaza Compania de Sunet, alaturi de Iulian Constantinescu (percutie), Bebe Teodorescu (tobe) si Gabi Vulpe (bas), alaturi de care canta in numeroase concerte in deschiderea celor de la Sfinx. Din Compania de Sunet au mai facut parte in timp numerosi muzicieni printre care Ilie Vorvoreanu, Fredy Onofrei, Jerry Schwartz, Mircea Bodolan, Radu Gheoghe, Costin Anghel, Mihai Petrescu, Mihai Nenita, Oliver Sterian, Dan Pirici. Alaturi de Compania de Sunet, care va avea turnee prin toata tara, dar si in Bulgaria, Ungaria, U.R.S.S., Polonia, Norvegia, Franţa, Marea Britanie, SUA.

Revolutia a fost si pentru el o sursa inepuizabila de sperante, de reinvieri spirituale. Pe 25 decembrie 1989, piesa “Nopti” (cunoscuta publicului si sub denumirea “Doamne, vino Doamne!”) rasuna la Televiziunea Romana Libera si va ramane pentru eternitate o piesa lipita de amintirea celor care s-au stins atunci.

In 1990 se implica in fenomenul Piata Universitatii si va fi un fervent sustinator al schimbarii si un luptator anticomunist, sprijinind in 1996 candidatura lui Emil Constantinescu la presedintia Romaniei. Sunt celebre cantecele sale cu mesaj protestatar la adresa clasei politice precum „Mai”, „Rock destabilizator”, „Vom fi iarasi ce-am fost” sau „Exercitiu”.

In anul 1993 infiinteaza studioul B’Inisor. Colaboreaza, de asemenea, cu alţi artişti: Alexandru Andrieş, Nicu Alifantis, Doru Stanculescu, Mircea Bodolan, Maria Gheorghiu. A cantat pe aceeasi scena cu Cliff Richard si Joan Baez, implinindu-si astfel un vis, dar a si sprijinit multi tineri, ajutandu-i prin inregistrari in studioul sau sfaturi „muzicale”.

Prin ochii celor de langa (pentru ca Vali Sterian a fost si fiu, si sot, si prieten, si muzician)

“Era de o perseverenta extraordinara. Si perseverenta asta l-a tinut toata viata.” (Costica Sterian)

„Si-a scris singur majoritatea cantecelor si nu a scris decat despre lucruri care l-au intrigat sau impresionat puternic si tocmai asa pot sa afirm cu siguranta ca Vali Sterian este cel mai usor de inteles ascultandu-i muzica. Acolo, printre cuvinte, Vali e cel mai sincer si cu noi si cu el insusi.” (Oliver Sterian)

„A ars pana la ultima picatura crezand in muzica sa!” (Nicu Alifantis)

„Era unul dintre putinii oameni care aveau o verticalitate a spiritului si a gestului, care stia sa spuna nu, indiferent de eventualele consecinte pe care le stia.” (Florin Chilian)

„N-a facut compromisuri sub nici un regim politic. A stiut intotdeauna ce a vrut si a urmarit cu rigurozitate” (Eugen Avram)

„Incontestabil nu a trait degeaba. A incheiat ceva. A ars intens si a disparut. A vazut America, asta a fost visul lui, a fost la Londra, ca cantat pe aceeasi scena cu Cliff Richard, cu Joan Baez” (Lucia Sterian)

„Eu zic sa ascultam cantecele lui si sa ne bucuram de lumina din ele, primindu-l pe Vali Sterian in sufletul nostru ca pe un prieten adevarat.” (Alexandru Andries)

Bibliografie

1. Jurnalul National – Editie de colectie, 3 noiembrie 2008

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Sterian

Valeriu Sterian – Amintire cu haiduci

Next Page »