Emeric IMRE

Emeric Imre s-a nascut la inceputul anului 1965, dintr-o femeie apriga si sanatoasa, care era jumatate romanca, jumatate poloneza si dintr-un barbat jumatate maghiar, jumatate evreu, in zona care astazi este cartierul clujean Dimbu Rotund. A fost indreptat spre muzica inca de mic, incepind sa studieze vioara din clasa I, la indemnul tatalui sau. Familia mai avea doua fete, Imre fiind mezinul si rasfatatul tuturor, mare iubitor de fotbal, practicand fotbalul timp de noua ani. De altfel, acum marturiseste ca parasirea carierei sportive este unul din regretele care il apasa uneori.

La antrenamentele Emeric se ducea cu vioara sub brat. Au urmat apoi doi ani dezastruosi in materie de muzica, finalizand cu renuntarea la studiile muzicale.

Un nou drum i s-a asternut inainte cand s-a aflat in clasa a VIII-a, tot in domeniul muzicii, insa de aceasta data era vorba de un alt instument, chitara. A ascultat „Esarfa in dar” a lui Mircea Baniciu si de atunci  viata sa a fost Cenaclul „Nicolae Tautu” al Casei Armatei din Cluj. A ajuns acolo impreuna cu Ghita Cucui, „o colega de liceu cu voce extraordinara”. I-a cunoscut aici pe Sorin Lacatus, Jean Emanuel Anton, Iosif Szabo, Calin Nemes, Ioan Gyuri Pascu, Didi Ivanescu. Erau “gasca nebuna si frumoasa a Clujului”, era vremea cenaclurilor studentesti clujene din ’83-’87.

Anul  1983 a fost cel mai frumos an din viata artistului. Incepuse sa guste razboiul frumos dintre “scena si public”. Primul spectacol oficial al „gastii de nebuni” a avut loc pe scena Casei de Cultura a Studentilor (CCS) din Cluj-Napoca. Se canta folk, se facea pantomima, umor si poezie. Din repertoriul „gastii nebune” faceau parte piese proprii si ale celor de la Cenaclul Flacara, caci „folkul era rege atunci in Romania”. Pe linga Casa Armatei, repetitiile mai erau gazduite de Casa Municipala de Cultura sau Casa Tineretului. Dintre coordonatorii grupului au facut parte Emilia Ivanov si Cornel Udrea.

In 1984, a debutat la Cenaclul Flacara, impreuna cu Ghita Cucui si Liviu Robu cu care formau grupul Notorius. Euforia scenei a fost curmata, insa, de chemarea „in armata”. A fost militar la o unitate din Timisoara, in orchestra careia a cantat la vioara si chitara. La terminarea stagiului militar, a aflat Cenacul Flacara desfiintat. In 1987 s-a casatorit cu Aurora, care mai apoi a devenit mama copiilor sai Bianca Felicia si Cristian Emeric. In prezent, acestia traiesc in Italia, in Arezzo.

Evenimentele din ’89  reprezinta pentru el un moment miselesc despre care ii este si acum lehamite sa vorbeasca. Considera ca anii care au urmat „au adus mult mai multa libertate, dar si mult surogat”. In 1992 si-a reluat activitatea alaturi de Cenaclul Flacara, cu turnee si concerte in intreaga tara.

Cenaclul lui Paunescu si-a incetat activitatea prin anul 2000. Emeric Imre a luptat, insa, mai departe pentru promovarea folkului. Pe langa participarea la manifestari precum turneul „Folk You”, la a carui initiere sustine ca a avut o contributie insemnata, timp de un an, organizeaza in fiecare joi, in localul clujean Pub Zone, seri de folk. In spatiul putin fastuos, dar primitor, de aici, au cantat de atunci „nume sonore din breasla”: Dinu Olarasu, Adrian Ivanitchi, Tatiana Stepa, Florin Chilian, Vali Moldovan, Octavian Bud, Emilian Onciu, grupul Orizont 77 (format din Magda Puscas, Vali Moldovan si Ghita Danciu), Vasile Mardare, Dan Vana sau Hans Knall. Au mai participat la spectacolele de joi si invitati locali, precum cativa din cenaclul „Altfel”, Florin Toloarga, Gabi Forfota, Adriana, Olivia sau fratii Florea, „un grup care mentine vie miscarea folk studenteasca din Cluj”.

In 2006 lanseaza albumul „Nebun de alb”, inregistrat impreuna cu Jimi El Lako (vioara si chitara), Roje (clape) si Sebi Lazar (percutie) in studioul primului.

Impreuna cu doi asociati, Marius si Relu, reuseste sa puna la punct o oaza de “intamplari reale” si melodioase, clubul „Autograf”.

Fondează o trupa care se cheama “Emeric&Friends si Prietenii” a carei componeneta este: Emeric Imre – chitara acustica si voce, Razvan Krivach voce si chitara electrica, Adelina Bolot voce, Sorin Zamfir percutie si Gabi Ghita clape. Ulterior, trupa își ia numele de Emeric Set, iar în 2012 lansează albumul Târziu. Albumul câștigă premiul pentru Cel mai bun album folk al anului 2012, piesa Condamnare la toamnă premiul pentru Cea mai bună piesă, iar Emeric Imre titlul de Cel mai bun artist folk.

Încet-încet, Emeric Imre devine unul din cei mai populari artiști ai muzicii folk, susținând un număr impresionant de concerte în toată țara. În 2014 lansează albumul de iarnă intitulat Iarna mea cu ochii mari. La realizarea acestui album au contribuit, printre alții, Jimi El Laco (Nightlosers), Dorel Vișan, Dumitru Fărcaș sau Magda Puskas.