De 11 ani incoace, intre diferitele categorii de evenimente legate de lumea muzicii folk (festivaluri, concerte, gale, lansari de albume, emisiuni radio si TV) mai putem enumera unul mai special: Tabara Nationala de Muzica Folk de la Calafat. De 11 ani, Dan Vana strange „la el acasa” artisti din toate generatiile de folkisti. Pentru ca in fiecare an la Calafat (si 2008 nu a facut exceptie) puteti gasi alaturi nume precum Doru Stanculescu sau Horia Stoicanu, pionieri ai genului in Romania, pe Mircea Baniciu, unul din liderii incontestabili ai curentului la ora actuala, si pana la tineri folkisti care abia incep sa se familiarizeze cu scena.<br>In dimineata zilei de 5 august a ajuns la „locul faptei” si echipa mixta Forever Folk – Gashkademia de Folk: Ovidiu Mihailescu, Edy Paicu, Alina Manole, Marius „Make” Matache. Cu arme (chitari, camera video) si bagaje, dar mai ales cu buna dispozitie si elan artistic, s-au alaturat celor deja prezenti acolo: Doru „Prezidente” Stanculescu, Horia Stoicanu, Sorin „Jimmy” Minghiat, Eugen „Gorby” Avram, Cristi Corcioveanu, Cristian Buica, Adi Bezna si Ioana, Emeric „Imi” Imre, Zory David, dar si puternicului contingent din Bulgaria: Stefan Gheraksiev, Plamen Stavrev, Margarita Drumeva, Rosen Paskulov, sotii Jankulovski, insotiti de fiica lor Bojana Calafatova (asta pentru ca ea s-a nascut la exact 9 luni dupa una din editiile Taberei Folk). Mai trecusera prin tabara Mircea Vintila, Mircea Bodolan, Maria Gheorghiu, Jul Baldovin, Madalina Amon sau Didina Curea.
Prima parte a zilei a insemnat filmari in portul Calafat, cu artisti „prestand pentru arta” printre schele, cupe, macarale si cherestea, pentru ca dupa-amiaza sa permita artistilor sa se relaxeze si sa se pregateasca de reprezentatia de seara. Pentru ca toti artistii au urcat pe scena seara, pentru a-i incanta pe cei prezenti cu melodii vesele si triste, melancolice sau vulcanice. Supriza serii a fost Plamen Stavrev, unul din cei mai cunoscuti artisti ai Bulgariei, care a prezentat un recital de folk si blues, atat in bulgara cat si in engleza, cu piese originale dar si coveruri. Reprezentatia acestuia a impresionat prin spectrul armonic descris de chitara sa, calitatile vocale incontestabile, dar mai ales capacitatea sa de comunica cu publicul si de a-i transmite acestuia emotiile sale, chiar in conditiile unor piese cantate in limba bulgara. Adi Bezna si Ioana cu vioara ei fermecata ne-au ne-au trimis Ilustrate din Calafat, Ioana amintindu-ne si de „Cel mai iubit om din lume” al trupei Contrapunct. Apoi Cristi Corcioveanu ne-a descris printr-o piesa superba atat de dificila „Meserie de copil”, pentru ca Imi Imre sa ne tavaleasca in toate limbile pamantului (ungureste, romaneste, tiganeste), pentru ca sa incheie cu cea mai traznita punere pe portativ a lui Nichita Stanescu pe armonii Romales. Seara a fost incheiata de Stefan Gheraksiev, un artist care atunci cand canta genereaza atmosfera unui western de Oscar, vocea sa ducandu-te in preeriile cu bizoni si mustangi de la baza Muntilor Stancosi, in care astepti sa rasara indieni cu fete vopsite si cow-boy porniti in explorarea Lumii Noi. Imaginati-va ca infratirea cu Cowboy-ul Nelu alias Ovidiu Mihailescu a fost o chestiune de timp. Despre prima seara as mai remarca diversitatea stilurilor celor care au urcat pe scena, de la folk clasic, melancolic, la piese cu influente de blues, country sau jazz, piese pe care publicul le-a sorbit cu fiecare nota si pe care le-a rasplatit cu generozitate cu aplauze.
Inceputul zilei de 6 august a fost oarecum la fel, cu deosebirea ca scena filmarilor s-a mutat in gara din Calafat. Acolo am vazut cum e cu „Mersul trenurilor” din viata lui Eugen Avram si am participat efectiv la jefuirea unui tren alaturi de Ovidiu Mihailescu, chiar daca noi nu ne-am cheltuit banii pe „whiskey si femei” asa cum ne-a amenintat el ca o va face. Dupa inca o repriza de plaja si ”inmuiere” in Dunarea albastra, ne-am strans cu totii din nou pe terasa „Danubius” pentru ultima seara a Taberei de Folk. Si cum ni s-a promis lansarea si la Calafat a albumului „Esarfa” al lui Mircea Baniciu, ne-am apucat sa pregatim publicul ce deja umpluse la maxim tereasa, pentru ceea ce avea sa fie apogeul Taberei Nationale de Folk. Intr-o defilare a creatorilor de frumos, fiecare din artisti a urcat pe scena si a cantat o piesa, parca pentru a da o nuanta de unitate a grupului, indiferent de varsta sau celebritatea fiecaruia. Caci toti ne-am simtit in familia folkului. Si a urmat dialogul titanilor. Intai a urcat pe scena Plament Stavrev, care ne-a mai purtat o data cu folk-bluesul sau de la melancolie la urale. Apoi, in arome de „Tristeti provinciale”, publicul a erupt alaturi de Mircea Baniciu si Vlady Cnejevici. Rand pe rand, am cantat alaturi de „Tetea” si Vlady: Intoarcerea la orient, Vremuri, Vara la tara, Mugur de fluier sau Canarul. Cei doi au incheiat (cum se putea altfel) daruindu-ne o „Esarfa in dar”, urmata de o lunga sesiune de autografe si poze caruia Mircea Baniciu i-a facut fata cu succes.
Seara insa era departe de a se termina. Cristi Buica s-a urcat pe scena cu mult curaj (nu e usor sa te urci pe scena dupa Mircea Baniciu) si a cantat cateva compozitii proprii, urmat de Margarita Drumeva, o artista cu o sensibilitate aparte. Zory David ne-a plimbat si el prin cartierul sau Mogador, un cantec si un loc deja special pentru Tabara Folk Calafat. Apoi a urmat Stefan Gheraksiev care, acompaniat de Rosen Paskulov, ne-a mai purtat timp de 2 piese printre corturi de indieni si incantatii apase. Nici Gashkademia de Folk nu s-a facut de ras, rand pe rand Alina, subsemnatul si Ovidiu incantandu-i pe cei prezenti cu Niciodata inger, Colind pentru prieteni, Matusa Tamara si Cowboy-ul Nelu. Pentru ca totul sa se incheie apoteotic cu un recital de evergreenuri blues, folk si rock alaturi de Plamen Stavrev si Vlady Cnejevici, singuri (Unchain my heart n-a sunat niciodata mai bine la chitara) dar si cu un pic de ajutor (With a little help from my friends), fiind acompaniati pe rand de Sorin „Jimmy” Minghiat la flaut, Mircea Baniciu (Boxer-ul lui Paul Simon sau I love her de la Beatles), Make (Wonderful tonight) sau pur si simplu de un cor de artisti care nu au mai rezistat si s-au urcat pe scena pentru a canta „Let it be”.
Nu putem incheia fara sa ii mentionam pe Dan Vana, artizanul acestui eveniment si cel caruia i se datoreaza cele 11 editii de Tabara Folk, un eveniment traditional pentru lumea folkului si care permite crearea unor relatii intre membrii comunitatii folk mult mai usor decat in cadrul festivalurilor, unde presiunea actului artistic este mult mai mare, iar perioada petrecuta impreuna mult mai scurta. Apoi ii multumim domnului Jimmy Minghiat ca a facut oficiile de amfitrion al evenimentului, atat pe scena cat si in afara ei prin glume si povestiri pline de har si umor. Nu in ultimul rand doamnei Teodora Ionescu, care a stat la butoane in fiecare seara de la inceput pana la sfarsit, inregistrand si asigurandu-se ca totul decurge bine si cu mult drag lui George Filip, mana dreapta a lui Dan Vana si cameraman de serviciu, cel care a facut posibila prezenta noastra acolo.
Am ajuns in Calafat cu intrebarea „oare cum va fi?” si am plecat cu regretul ca „am stat prea putin”. Am cantat, ne-am distrat alaturi de prieteni vechi si mai noi, am visat pe note, ne-am ascultat poezia din suflete. Multumim Calafat, multumim muzicii folk care inca mai coboara ingerii pe pamant!
