20 de ani de Om Bun

Festivalul de muzica “Om Bun” este, cu siguranta, un festival-emblema in lumea folkului. Faptul ca, in fiecare iarna, inainte de Craciun, vocile tinere din folkul romanesc se strangeau la un loc, iar in fiecare primavara aveam parte de o Gala “Om bun” au creat o imagine-simbol pentru ideea de festival. Pe 12 decembrie, “Om bun” a sarbatorit 20 de ani, iar anul acesta s-a renuntat la concurs, optandu-se pentru o gala care a adus pe scena nume importante.

Astfel, seara a fost deschisa (cu o intarziere de aproximativ 20 de minute) de Maria Gheorghiu, una dintre primele castigatoare ale festivalului. Ne-a purtat in tonuri proprii, pline de lirism si poveste, creionand un Curcubeu in Sala Palatului (n.r. Curcubeu este cel mai nou material discografic al artistei).

Pentru a sparge putin melancolia momentului anterior, pe scena a urcat Mircea Vintila, impreuna cu Brambura. Ciocu’ a fost intr-o forma de zile mari, reusind sa antreneze publicul prin ritmicitate, prin voia buna ce parea ca se scurge de pe scena spre sala, prin piesele precum Popa Nan, Peste rabdari sau Pe Corso.

A fost randul unei mai tinere prezente in lumea folkului, Ada Milea, si ea castigatoare a Festivalului Om Bun. Cu stilul-i caracteristic care imbina teatrul, poezia si joaca pe scena de-a muzica, Ada a prezentat un mini-recital de folk “altfel”.

O prezenta cu adevarat inedita a fost cea a lui George Nicolescu. Acesta a recunoscut faptul ca este extrem de emotionat si a ales sa cante nu pe scena, ci in fata scenei. Recitatul sau a cuprins atat cantece scrise in perioada Cenaclului Flacara, cat si piese mai noi (cea mai cunoscuta fiind, de departe, Cantec pentru sanatatea ierbii).

Doru Stanculescu ne-a demostrat, inca o data, puterea pe care versuri simple si sufletul pus intr-o piesa o pot avea. Daca Ai, hai ne-a dus intr-o lume de poveste, Fara petale (cantata cu “ajutorul” lui Dan Andrei Aldea, prin intermediul negativului) a reusit sa trasmita o stare de reverie care a impresionat.

Si cum se pare ca modelul serii a fost acela de a alerna stilurile, a urcat pe scena nimeni altul decat Alexandru Andries. Ne-a trezit Dimineata devreme, am vorbit un pic despre Pneumonie, a venit si cu cateva piese in prima auditie (“Aceste piese nu sunt inca pe un disc, dar daca va plac, o sa le pun si acolo”) , terminand recitalul cu Cea mai frumoasa zi.

A urcat pe scena apoi cel care a fost si gazda din umbra a evenimentului (in calitate de organizator), Victor Socaciu. Nu a venit chiar singur, ci cu un band format parte din Fortele de munca, parte din Bandidos. Cu piese mai noi sau mai vechi, Victor Socaciu nu si-a dezmintit apartenenta intr-o zona folk care este strans legata cu socialul si cu ideea de cantec protestatar.

Invitatul special al acestei editii aniversare a fost Donovan, o legenda a muzicii folk cunoscuta in special pentru colaborarile cu artisti precum Beatles si The Rolling Stones. Atras de mediu, de frumos si de lupta pentru bine spiritual prin intermediul muzicii, Donovan s-a dovedit a fi o prezenta deschisa. Chiar daca mare parte din mesajul verbal al cantecelor s-a pierdut (in special din cauza accentului specific scotian), vocea calda si tonurile vesele de chitara ne-au purtat cu gandul spre zone verzi, cer luminos, si sarbatori celtice. Cu ocazia aniversarii, Donovan a primit si trofeul Om Bun.

Spectacolul a continuat, aducandu-i pe scena pe Ducu Bertzi si Mihai Nenita, un duet muzical mereu familiar si mereu plin de surprize placute. De data aceasta surpriza a fost noua piesa marca Bertzi, Mi-a spus aseara chiar ea, o piesa in care fiecare acord trist parea ca leaga scena de public. Cealalta surpriza au fost cele doua colinde, aduse de “morosanul” Ducu Bertzi de la el de acasa, din Maramures, si care ne-au adus aminte ca sarbatorile sunt frumoase atunci cand sunt simple, calde si luminoase.

Iar in acea atmosfera, prezenta lui Nicu Alifantis a fost mai mult decat binevenita, cu ale lui Cantece de semineu. De altfel, Nicu Alifantis a reusit sa electrizeze sala cu piese precum Piata Romana, pentru ca mai apoi sa reuseasca sa faca liniste in timp ce aduce un fragment de Cantec de iubire.

A urmat Vasile Seicaru cu piesele In orasul cu floare de tei, Actorul sau La adio, fiind mereu acompaniat de public aproape la fiecare vers. Si pentru ca prea ne-am obisnuit sa-i cerem lui Mos Craciun doar cadouri materiale, prin piesa Randuri pentru Mos Craciun ne-am gandit si la altfel de daruri.

Gala a fost incheiata de Mircea Baniciu alaturi de Vlady Cnejevici si Teo Boar prin cunoscutele piese Intoarcerea la Orient sau Vara la tara. Finalul i-a adus pe scena pe o parte din artistii care au urcat pe scena “Om bun” din acea seara, cantand cu totii Vinovatii fara vina (si tare ne-am fi bucurat ca Florian Motzu’ Pittis sa fie si el acolo) si Andrii Popa.

Ministerul Culturii si Cultelor a recunoscut contributia artistilor folk romani la dezvoltarea culturii romanesti prin cariere muzicale de pete 4 decenii, din care 2 decenii alaturi de Festivalul Om Bun, acordandu-le diplome de onoare.

La nivel de spectacol, nu pot spune decat ca Om Bun la 20 de ani, s-a dovedit un eveniment reusit din punct de vedere muzical. Cu siguranta, la partea de organizare mai e de lucrat (relatia cu presa, diseminarea informatiei, existenta un site al festivalului; de asemenea, citirea unor comentarii de pe YouTube a fost o decizie destul de neinspirata, iar publicul a taxat asta).

Dar dincolo de orice discutii, cel care trebuie felicitat este publicul. Pentru ca in comparatie cu alte manifestari de gen, unde au tendinta sa stea cuminti ca la teatru, de data aceasta au colaborat cu artistii, au aplaudat, au fredonat, au creat punti intre sala si scena. Iar acesta nu poate fi decat un lucru bun. Pentru artisti, pentru actul artistic in general.

Galerie foto (partea I)

Galerie foto (partea a II-a)