Acoustic bloggers – un concert cu suflet

De cele mai multe ori, avem tendinta sa asociem cu oamenii din spatele a ceea ce inseamna miscare 2.0 (fie ei prezenti prin bloguri, Twitter sau Facebook) cu imaginea acestora, sau cel mult cu ecranele prin care luam uneori contact cu ei. De ceva vreme incoace, oamenii din spate au inceput sa iasa si sa se organizeze frumos si in viata reala, nu numai din spatele tastelor. Iata de ce, intr-o miercuri care nu te indemna neaparat sa iesi din casa din cauza unei ploi nesuferite, clubul A’live a fost totusi plin, pentru un concert caritabil inedit: un numar impresionant de oameni din online s-au strans pentru a il sustine pe Marian Teofan, un baietel de un an care se lupta cu leucemia. Atmosfera a fost deschisa si destinsa de Marius Matache (Make) si baietii lui de la Folk Band Imperfect (Alex Nichita, reponsabil cu vioara si Radu Tudoroiu – percutie). De altfel, Marius a fost o prezenta constanta pe parcursul concertului, fiind reponsabil de initiativa, acompaniament, organizare si sustinere constanta a participantilor la eveniment. Si cei doi baieti au mai aparut din cand in cand, facand trecerea de la Folk Band Imperfect la Acoustic Bloggers Band (din care a facut parte si Vlad Dulea).

Prima chemata la apel a fost Augustina.  O mana de fata cu par lung si cu voce calda. Ne-a cantat alaturi de Make o piesa cunoscuta in special printre muntomani, Numai noi, dar si o varianta personalizata a Ploii in luna lui Marte. I-a urmat Alex Atanasiu, un tanar plin de viata si care a continuat seria muzicilor cunoscute de pe plaiuri mioritice, cu Varza si Haiducii. Raluca Covaci a schimbat registrul si a venit cu o piesa plina de forta. Si cel mai placut a fost ca a transmis din forta ei, aducand aminte ca e important sa simti :To love somebody.

Un moment de show neasteptat (si, dupa reactiile celor de pe scena, neregizat) a fost cel al lui Mircea Mester, cu Ochii tai. Chiar daca muzical vorbind, chiar protagonistul s-a denumit “cel mai mare afon al serii”, a reusit sa treaca peste micile scapari de voce si sa ne cante si mai ales sa transmita ca toti cei veniti acolo au venit cu scopul de a il ajuta pe bebe Marian. Si pentru ca se cerea bis, Marius, Mircea si Vlad ne-au interpretat un acapella al Celor doua cuvinte. Iosif a fost cuminte si foarte emotionat, si ne-a cantat I dare you to move.

Prezenta lui A.G. Weingerber a fost momentul culminant al serii. Artisul s-a alaturat initiativei de a ajuta, si intr-un fel a fost cel care a adus valoare adaugata evenimentului. Faptul ca ne-a cantat o piesa in premiera (Pamanturi noi), ca s-a jucat  jucat cu publicul pe Yesterday, ca pentru bis a ales sa cante impreuna cu Make (Dali si Paradoxuri erotice) ne-au facut constienti ca am avut parte dincolo de un artist de prima mana venit sa ajute, de un om care s-a integrat evenimentului. Mai mult, am remarcat prezenta lui in public pana la finalul concertului, ceea ce inseamna ca evenimentul in sine a decurs asa cum trebuia: a fost alert, a fost variat, a captat atentia.

Apropo de captat atentia, un moment surpriza tare placut a fost cel in care am fost anuntati ca peste 1000 de persoane priveau de acasa, via privesc.eu, ceea ce se intampla in club. Si cam asta a fost media de vizionari pana la final.

Anca Duma a venit optimista si zambitoare. Daca a avut emotii pentru ca a cantat dupa A.G, cu siguranta le-a ascuns in mesajul piesei Three little birds. Daniela Stefan a venit cu Killing me softly. Chiar daca Make s-a declarat initial reticent la o astfel de aventura muzicala (vezi mai multe pareri ale sale aici), reusita piesei in concert a adus zambete si multumirea celor implicati. Andra Zaharia a fost o adevarata prezenta scenica si a pus suflet in ceea ce a cantat (Ain’t no sunshine si Use somebody). De asemenea, inca o voce feminina foarte buna.

Si parca venise randul zmeilor din online sa compenseze atatea fete frumoase. Asa ca am avut parte de un Boulevard of broken dreams, cu Panduzu. Se pare ca piesa este deja cunoscuta in interpretarea acestui de la pe seri de karaoke, dar varianta acustica nu a sunat rau deloc. Robert Antonescu a venit emotionat si cu o foaie mica-mica cu versurile. Recunosc, am ramas impresionata de vocea calda si de atmosfera placuta in care ne-a purtat cu Blowin’ in the wind, alaturi de  Make si Vlad. Alex Tunaru a venit cu backing vocals la pachet (compus din Anca Duma, Augustina si Ancuta Onofrei) pentru a povesti despre indragosteli subite (Can’t help fallin’ in love), parca pentru a ii face loc unei piese de dragoste cu nabadai. Asta pentru ca i-a urmat la microfon Cristi China (aka Chinezu), cu o piesa productie personala, Ioi, tu baby, si interpretata in varianta Dream Team. Ce-i drept un Dream Team partial, dar de mare efect, oricum. Sterobites sunt o trupa la inceput de drum, care ne-au convis ca un start bun duce la concluzii frumoase, cu Time of our life. Capitan al echipei de fotbal al bloggerilor, ascultator de folk si, dupa seara de miercuri, colaborator in Colind pentru prieteni, Toma Nicolau a cantat alaturi de Make si Puiu Cretu.

Dar seara, plina de spectacol, surprize, voci care ne-au pus pe ganduri (bune), mesaje frumoase, nu era incheiata. A venit randul Ancutei Onofrei, cu What’s up si Price Tag, pe care Make a numit-o “perla coroanei”. Care dincolo de vocea exceptionala, a avut si prezenta scenica, si piese grele, si a fost probabil surpriza serii in ceea ce priveste oamenii care ne-au incantat.

Seara s-a incheiat cu tonuri vesele, de Balada pentru Daniela si Tanar si liber. Asa cum am fost toti miercuri seara. Atat cei de pe scena, cat si cei din public. Asa cum ne dorim sa ajunga Marian Teofan. Asa cum e cel mai bine sa fii.