Re-descoperirea Dobrogei

Ca Romania e o tara frumoasa o stim, cel putin teoretic, cu totii. Insa de prea putine ori ne gandim sa mergem sa descoperim parti din ea, pentru a vedea ce se ascunde in spatele imaginii. E drept ca lipsa unor drumuri acceptabile, a marcajelor sau a unor indicii legate de locurile istorice iti poate pune bete in roate. Cu toate acestea, aventurarea intr-o astfel de isprava se rasplateste prin descoperirea unor peisaje care te lasa fara cuvinte si a unor zone care merita. Intinerariul dobrogean pe care vi-l propunem se desfasora pe parcursul unui weekend (bine, daca doriti, puteti sa il prelungiti cu opriri mai lungi sau o sesiune de pescuit prin locurile amenajate).

Cum plecarea din Bucuresti s-a desfasurat vineri inspre amiaza, prima zi a fost dedicata drumului pana la Babadag, pe traseul Medgidia – Mihai Kogalniceanu – Targusor – Cheile Dobrogei – Cogealac – Babadag. Ne-a atras atentia un indicator spre Manastirea Sf. Ioan Casian (in apropierea comunei Targusor) si am hotarat sa ne oprim. Ascunsa intre dealurile zonei, complexul monahal apare aproape ca o cetate aruncata pe un varf, si este mult mai mare decat te-ai astepta. Am urcat pana acolo si am urmat semnele care conduceau spre pestera unde Sf. Ioan Cassian a stat. Intr-o liniste care, pentru obisnuitii oraselor supra-aglomerate, aproape ca dadea dureri de cap, am coborat pe un deal abrupt si pe niste scari la fel de abrupte pana am ajuns la locul respectiv. Nu e indicat sa incercati sa mergeti acolo daca sunteti incaltati in balerini sau pantofi, dar o data ajunsi vizita isi ajunge scopul. O atmosfera aproape ireala de albastru, verde si un lac la poalele dealului care va poate transpune in trecut.

Urmatoarea oprire au fost Cheile Dobrogei, un ansamblu geologic cu adevarat impresionant, stancile asezate in forma circulara fiind dovada ca mii de ani de lupta ai apei si vantului pot creea minuni vizuale. Pentru cei care raman mai mult in zona, Cheile se pot vizita mai indeaproape, mai ales tinand cont ca in zona se pesteri si zone de flora specifice. Noi ne-am multumit prin a fotografia putin si ne-am indreptat voiosi (sau obositi) spre Babadag, unde se afla locul de cazare.

Sambata a reprezentat un adevarat tur de forta, atat de vedere al distantei parcuse, dar si a locurilor unde am ajuns. Prima parte a zilei a fost dedicata unui traseu oarecum in cerc: Babdag – Capul Doloşman – Enisala – Babadag – Slava Rusa. Prima parte a drumului (spre Jurilovca) s-a desfasurat in conditii optime, drumul fiind destul de bun. Insa o data ajunsi acolo am avut surpriza de a nu gasi nici un fel de indicator spre Capul Doloşman (unde este situata Cetatea Argamum). Exista un punct de informare turisitic in zona, dar sambata era inchis. La fel cum exista un panou in care se prezinta rezervatia protejata din zona, dar fara nici un fel de harta. Pana la urma, am luat-o pe strada Doloşman si am ajuns la destinatie. A meritat toata alergatura pana am ajuns, caci zona este superba. Aflata pe malul lacului Razelm, faleza stancoasa (singura prezenta in zona litorala a Romaniei) adaposteste ruinele cetatii Argamum. Inainte de intrarea in sit (de la un anume punct, intrarea cu masina este interzisa) se afla un panou cu informatii legate de zona respectiva si istoria cetatii. Cetatea este atesata istoric (sub numele grecesc de Orgame) inca din sec. VI i.e.n., pentru ca in sec I-IV sa devina cetate romana. Chiar daca sapaturile arheologice au scos la suprafata faptul ca cetatea era destul de intinsa (situl are aproape 100 de hectare), mare parte din acesta se afla inca sub pamant.

Am pornit de aici spre urmatoarea cetate dobrogeana aflata in program, in apropierea localitatii Enisala. Aflata pe malul aceluiasi lac pe care il vazusem mai devreme, Lacul Razelm, cetatea care poate fii astazi vizitata nu mai pastreaza, de fapt, decat numele grecesc de Heracleea. Constructia actuala dateaza din perioada medievala, fiind o cetate construita cu scop militar in vederea supravegherii drumurilor pe apa si uscat (la vremea respectiva, cordoanele de nisip care separa Lacul Razim de Marea Neagra fiind inexistente). Taxa de vizitare a cetatii este de 2 lei, iar drumul pana acolo se poate face cu masina.

Am revenit apoi spre Babadag, unde ne-am oprit pentru a vizita geamia (sau moscheea) ce dateaza din secolul XVI. Din acesta, doar structura si cativa stalpi de sustinere sunt cei originali, intrucat geamia a fost arsa in conflictul ruso-turc, dar geamia este in totalitate renovata si folosita in momentul de fata drept lacas de cult de catre comunitatea musulmana a Babadagului (circa 3 00o de locuitori, din cei in jur de 10 000 cati totalizează Babadagul). Si aici, taxa de vizitare este modica (2 lei de persoana), iar pentru fotografiere veti plati inca 5 lei.

Am plecat mai departe in descoperirea cetatilor si am ajuns la Slava Rusa, localitatea in vestul careia se afla cetatea Ibida. Din pacate, se pare ca mare parte din zona cetatii (intinsa pe aproximativ 24 de hectare) este astazi acoperita de sat. Mai mult, cercetarile arhelogice din zona au fost sporadice, si in afara de ansamblul Portii de vest (cea mai vizibila parte din cetate) nu se pot vedea foarte mult. Chiar daca zona este foarte frumoasa –  ca si peisaj –  lipsa totala a oricaror informatii legate de ceea ce vizitam ne-a lasat un gust un pic amar. La fel ca fi faptul ca nu exista nici un indicator spre a ne indruma spre destinatie.

Acum, ca terminasem cercul ce pornise din Babadag, am luat-o incetisor spre Tulcea. Mai exact, spre Isaccea si cetatea Noviodunum. Cetatea este atestata de scriitori antici, bizantini si mai apoi medievali si se pare ca a fost una dintre dintre punctele strategice in zona Dunarii de jos. Considerat a fii cel mai important sit arheologic din nordul Doborogei, zona impresioneaza in primul rand prin amplasament. Pentru ca dincolo de sapaturile pe care le-am vazut si de faptul ca parea ca cetatea a fost foarte intinsa, nici aici nu am avut parte de nici un fel de harta a ruinelor sau de informatii relevante. Ulteori, la o cautare pe Internet, am aflat ca sapaturile si cercetarile sunt inca in desfasurare, mai ales pentru ca fortificatie romana initiala este total sub pamant.

Daca tot eram in Dobrogea nu puteam sa plecam fara a ne opri sa admiram cei mai vechi munti ai tarii, Muntii Macinului. Incadrati ca si Parc Natural, muntii (chiar daca au altitudinea unor dealuri) impresioneaza prin aparitia lor arida si culoarea pamantului. Fiind o zona de stepa, zona creeaza o sinteza intre zona mediterana, continentala si de stepa. Pentru pasionatii de biologie, speologie sau geografie, cu siguranta explorarea muntilor constituie un „must-do”. Nu am urcat pe munte, in special pentru ca nu am gasit o zona pana unde sa ne strecuram cu masina destul de aproape, dar i-am pus pe lista pentru o viitoare plecare. Ce nu am inteles este prezenta carierelor de piatra in acesti munti care au reusit sa supravietuiasca atator mii de ani.

Odata cu plecarea din zona muntilor, ne-am indreptat spre pontonul de unde puteam lua bacul si am traversat spre Braila.

Am venit acasa dupa excursia asta cu sentimente amestecate. Am ramas impresionata de peisajele pe care le-am vazut si cu siguranta ele au facut mare parte din farmecul excursiei. M-au pus pe ganduri atatea vestigii istorice de care nu stiam si de care nu stiu poate inca multi, dar si faptul ca ele nu sunt promovate in nici un fel. Cu toate acestea, recomand un periplu dobrogean oricui. E altceva, si e incredibil de frumos. Va trebuie doar un traseu bine stabilit, un grup de oameni faini si o masina cu un sofer care sa reziste la portiuni de drum care par off-road. Si aventura e gata…

O galerie foto despre locurile descrise in text se gaseste mai jos. Informatii detaliate despre Dobrogea de Nord gasiti pe www.info-delta.ro

[nggallery id=120]

Post Author: Oana

3 thoughts on “Re-descoperirea Dobrogei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.