Inima folk de la Milano

Să scoți un disc în ziua de azi, când tot mai puțini oameni cumpără discuri, e greu, mai ales dacă e primul. Nu ai know-how-ul, te lovești de tot felul de bariere, de probleme, de dificultăți. Investiția este una mai ales de suflet și notorietate, puțini artiști recuperând banii cheltuiți pe disc doar din vânzarea lor, de cele mai multe ori aceștia fiind acoperiți de sponsori (cazul fericit) sau de artiști prin concerte. În plus, un spectacol de lansare a unui disc trebuie să fie altceva decât ai făcut până atunci, altceva decât concertele regulate. Iar asta presupune alte cheltuieli, alte eforturi organizatorice. Dar aceste evenimente sunt cele care vor scoate muzica folk din semi-anonimatul in care este momentan.

Când tu ca artist trăiești și într-o țară străină și cânți un gen în care versurile sunt foarte importante (cum e muzica folk) e greu să performezi, e dificil să intri în contact cu oamenii care te ascultă, e greu să îți formezi o comunitate reală (nu virtuală, pe net). În ciuda a tot ce am scris, Liviu Nechita a reușit să facă la Milano ceea ce foarte mulți folkiști nici măcar nu și-au propus să facă, deși activează în România. O lansare într-un teatru colț în colț cu Scala – Teatro Filodrammatici, una din cele mai vechi instituții teatrale din Milano.

A fost o seară ce a inclus muzică, poezie și stand-up comedy, cu artiști români și italieni (și napoletanii tot aici se încadrează – sic!), cu autografe și socializare la sfârșitul evenimentului. Și am plăcerea să vă invit să vedeți fragmentul realizat alături de Evandro Rossetti și Gianni Savarese.

M-am bucurat să pot cânta în fața unui public format atât din români (în sufletele cărora am simțit dorul de limba română și de muzica românească, iar piesele folk li s-au lipit de suflet instant). De asemenea, m-am simțit onorat să urc pe scenă de artiști valoroși precum Gianni Savarese – un napoletan absolut nebun, dar multi-talentat – a cântat, a recitat în italiană versurile lui Evandro, a avut reprize de stand-up comedy. Pratic, a fost liantul întregului spectacol. De asemenea, am descoperit o voce – Lina Nappo – care m-au făcut să vigz cu piesele tradiționale napoletane. Să nu îi uit și pe Massimo (bass) și Luca (tobe), doi muzicieni excepționali care l-au acompaniat pe Liviu. De altfel, ce m-a surprins a fost cât de bine ne-am armonizat cu toții în spectacol, deși era prima oară când eram cu toții pe aceeași scenă, eu pe Evandro întâlnindu-l de 2 ori înainte de acest spectacol, odată pe stradă, iar a doua oară cu ocazia realizării interviului pentru albumul de colecție.

Voi încheia spunând doar felicitări, Liviu Nechita, pentru eforturile făcute pentru o seară remarcabilă departe de lumea folkului românesc, mulțumiri publicului român și italian deopotrivă, felicitări tuturor artiștilor pentru contribuția lor la această seară. Și vă invit să urmăriți încă o piesă din spectacolul de lansare a albumul Liviu Nechita – Dor de-acasă.

Foto: Pagina oficiala Evandro Rossetti