În ultimii ani auzim cu toții, după prestația unor concurenți participanți la festivalurile dedicate folkului, expresia ”Ăsta nu e folk”. Așa apare întrebarea: ”Ce este, cu adevărat, folk-ul?”. Mulți ar spune că folk-ul e reprezentat de un om cu o chitară. Dar este oare așa? Când auziți un duo de jazz format din chitară și voce, gândul vostru se îndreaptă spre folk? Într-adevăr, emblema folk-ului rămâne chitara. Dar dacă ne întoarcem puțin în istoria muzicii, descoperim că din acele origini acustice s-au dezvoltat multe genuri. O formație care conține mai multe instrumente nu iese din sfera folk-ului. Ce definește acest gen muzical? Un groove, o linie melodică parcă desprinsă dintr-o telenovelă, un timbru de chitară? Nu prea cred.
Apare, desigur, problema diferențierii folk-ului de alte genuri. Și nu este făcută prin progresii de acorduri clișeistice, ci prin spirit, printr-un mod de viață. Artistul de folk simte nevoia să transmită un mesaj, de cele mai multe ori unul social. Folk-ul, la origine a fost un gen protestatar. Acesta este răspunsul.
Folk-ul este singurul gen al cărui caracter muzical nu a fost definit, tocmai datorită diversității artiștilor. Câte asemănări găsiți între Lead Belly, Bob Dylan, Joan Baez, Tatiana Stepa, Andrei Almași și Gil Ioniță? Nu putem teoretiza muzica folk, pentru că există atâtea diferențe între abordările muzicale. Totuși, toți artiștii folk celebri au fost uniți de un mesaj puternic protestatar transmis publicului.
Unul dintre cele patru procese esențiale ale democrației este mobilizarea. Cel mai ușor de manipulat este o populație apatică, ce nu se mai poate mobiliza. Asta a încercat folk-ul să facă, să învețe oamenii că demnitatea nu se păstrează prin indiferență. Acest gen muzical ar putea schimba multe în mentalitatea unui popor, ar putea întări naționalismul, fără de care țara poate exista, dar națiunea nu.
În această direcție propun să lăsăm folk-ul să evolueze, fără limite nefondate. Important e ca mesajul să fie transmis, pentru că ce vine din exterior nu e muzică. Arta sunetelor își are izvorul numai în suflet. Într-adevăr, chitara singură evită foarte ușor kitsch-ul, fiind un instrument cu posibilități nelimitate, iar gustul muzical îndoielnic poate fi practicat mult mai ușor într-o formație standard.
Totuși, în România, folk-ul continuă să evolueze. Artiști vechi își schimbă stilul de a cânta, cei tineri abordează direcții noi. Influențe vor exista întotdeauna, tocmai datorită imposibilității de a clasifica estetica muzicală a muzicii folk. Dar eu consider acest lucru de bun augur. Avem nevoie de muzică, folk-ul vine foarte aproape de fiecare om și nu cred că stă în puterea noastră să judecăm ce este și ce nu este folk.
Un editorial de Ioana Pânzariu.
7 thoughts on “Editorial: Ce este folkul?”
draganoaia alexandru
(8 November 2013 - 17:27)Buna ziua.
Pai titlul este: ce ste folkul? si se incheie cu “nu cred că stă în puterea noastră să judecăm ce este și ce nu este folk”…
Nu e corect!
Ioana Pînzariu
(8 November 2013 - 17:39)E doar întrebarea, nu e o afirmație.
draganoaia alexandru
(9 November 2013 - 13:10)eu sant doar un amator in treburile astea dar cred ca o critica profesionista, pe folk, ar limpezi apele. publicul de gen merita asta. Tot ce va doriti!
Ioana Pînzariu
(9 November 2013 - 19:16)Corect, sunt de acord. Dar pentru critică ar trebui să îmi ofere lumea discuri, e cam greu să critic în gol.
Liliana
(10 November 2013 - 08:47)Nu pretind a fi o profesionista in domeniu .Lumea folkului e condusa si in fata si pe dedesupt, de anumite interese .Adrian Paunescu este ruda sau a fost, cu Boby Paunescu ?
In tara asta numele se cladeste si prin corespondenta ,asa cum Corneliu Barladeanu e ruda cu Monica Barladeanu .
Hai sa judecam folkul .Unii s-au chinuit pana la sange sa-si pastreze,,numele”.
Linkurile zilei • Chinezu
(10 November 2013 - 10:59)[…] Ce este folkul. […]
Editorial: răspuns la Ce este folkul - Muzica sufletului tau
(13 November 2013 - 13:45)[…] editorialul Ioanei Pînzariu, pe care îl găsiți aici, Cosmin Vaman a scris și el câteva rânduri pentru un editorial despre ce crede el că […]