În București apar seri de folk și cluburi unde se cântă mai rapid decât sunt eu capabil să aflu adresele. Ceea ce unii ar spune că e un lucru bun. Iar eu vin și vă întreb: oare? Câte seri de folk credeți că poate duce Bucureștiul? Publicul de folk a obosit, vă spun asta uitându-mă că tot mai puține concerte au clubul plin. Și nu mă feresc să dau și exemple pozitive: Alina Manole (foto stânga) și Emeric Imre. În rest, media este undeva la 30-50 de plătitori. Câți din fanii folkului pot merge la mai mult de 1-2 concerte pe săptămână? Ori noi avem și 2-3 concerte pe seară. Până și la Timișoara am descoperit, făcând agenda de concerte a săptămânii, două concerte în aceeași seară (Emeric Imre și Vasile Mardare). Și din câte cunosc eu Timișoara, nu e chiar un bastion de muzică folk. Sunt oameni care cântă de 2 ori pe lună în București, ceea ce iar mi se pare mult.
Încep să apreciez mai mult politica lui Nicu Alifantis, aceea de a cânta o singură dată pe an într-un oraș. Poate cam drastică, dar sigur corectă față de colegii de breaslă. Nu mai vorbesc de locurile unde se cântă, de multe ori în condiții jenante pentru muzica live, fără o promovare minimă. Cluburile vor concerte, dar cu investitie minimă, spre zero. Dacă noi, cei care cântăm, acceptăm la infinit să mergem oriunde și în orice condiții, ne merităm soarta.
În plus, toată lumea trage pe același public. Nimeni nu încearcă să formeze public nou, oameni care nu ar asculta neapărat folk. Proiectul Folk Fără Vârstă merge prin liceele bucureștene să educe, dar e un singur spectacol pe lună și este aproape exclusiv în București. Și…cam atât. Ne plângem că radiourile nu ne bagă în seamă. Câți din artiști au trimis discuri radiourilor locale și emisiunilor de folk care mai există pe la cele publice? Vă spun eu din surse sigure că foarte puțini. Pentru discurile lui Adi Bezna și Vasile Mardare, scoase pe versuri de Sorin Poclitaru, am făcut eu asta, la fel ca și cu Folk din pana mea! și cu discul meu. Pro bono.
Dacă nu facem ceva să educăm public nou, să cântăm în locații decente, dacă nu facem ceva să ieșim din cercul “noi și câțiva prieteni”, folkul va muri. În liniște și fără să se anunțe la știri.
15 thoughts on “Câte seri de folk poate duce Bucureștiul?”
cozleanu
(12 March 2014 - 17:30)Marius Matache,se vede ca nu ai fost si la concertele de club ale Magdei din Bucuresti. Si poate nu numai ale ei.Si vei fi observat ca nu se incadreaza la “in rest media de 30-50 platitori” si vei mai fi observat, tocmai pentru a atrage si alt public, ca are un repertoriu divers.Ma insel sau care dintre noi este subiectiv? Daca ai trimis discurile, au fost difuzate piesele folk?
cozleanu
(12 March 2014 - 17:32)Concluzia ta este valabila si ar trebui ca toti folkistii sa reflecte la ea si sa faca ceva concret pentru a nu se intampla asta.
Bassus Play
(12 March 2014 - 22:29)Reteta un om cu o chitara este oarecum predestinata cantarilor pentru prieteni. o formula extinsa cu percutii si un instument cu parte de solistica, daca nu si bass, cred ca suna ceva mai bine, am participat la doua proiecte de acest gen cu oarece succes (chitara bass, cajon). Ar fi util un mod de a centraliza putin informatia si de a o distribui catre evenimente pe o suprafata mai mare, cu turnee in mai multe orase & stuff. Parerea mea.
Marius Matache
(12 March 2014 - 22:32)@Cozleanu nu am nici un dubiu ca mai sunt artisti, iar Magda e unul din ei, si Nicu Alifantis canta cu salile pline de exemplu, fie ca e teatrul Excelsior sau Espace Minoux. Si eu am cantat de doua ori cu Teatrul Excelsior plin si tot asa. Dar daca cineva imi spune ca publicul nu e in scadere la concerte, ii pot da zeci de contraexemple. Si din comentariul tau numarul 2 nu mai inteleg daca esti de acord sau nu cu mine.
paul
(13 March 2014 - 00:00)nu cred ca folkul va muri; exagerezi! asta e media de spectatori in cluburi! ia fa concertul in aer liber si eventual gratuit, si vezi cata lume vine! cateva sute sau mii! deci public de folk exista, dar poate nu de club. dar si la rock e aceeasi situatie, publicul a scazut. atrag doar marile festivaluri, in aer liber, cu multe posibilitati de entertainment. acuma sa nu-mi spui ca din folk se poate trai, el functioneaza la nivel de nisa, intre prieteni.
LeoWhiteWolf
(13 March 2014 - 07:40)foarte bun articolul de mai sus.probelma principala mi se pare lipsa de profesionalism care din pacate e omni-prezenta in muzica folk.a nu se confunda profesionismul (adica traiul efectiv de pe urma castigurilor provenite din prestatia artistica) cu profesinalismul,care tzine de atitudine,de modul de comportament pe scena si in afara ei.
si ma refer aici atat la unii artisti,cat si la organizatorii concertlor,dupa cum bine ai precizat,Mache.
daca ar fi fost vorba doar de “amatorism”,tot era bine.insemna ca sunt niste oameni carora le place ceea ce fac,si incearca sa faca lucrul respectiv cat de bine se pricep ei.eu cred ca avem totusi de a face cu “diletantism”,in genul “isi iubea meseria,desi n-o cunostea.”
as mai putea sa ma refer aici si la atmosfera oarecum “de casta”,de mici bisericutze care s-a creat de ceva vreme in randul folkistilor,si care la un moment dat poate deranja publicul.asta apropo “hai ca facem noi o seara intre prieteni” si doar atat.de multe ori mi s-a parut ca cel (cei) care cantau pe scena parca se vorbisera intre ei cu vreo juma de ora inainte de concert cam in stilul: “ce facem,ieshim la o bere in seara asta ? da,dar iesim la o bere la carene luam si sculele muzicale cu noi,si cantam.si daca mai vin si vre-o catziva gura-casca,e perfect,mai cashtigam catziva leutzi.” iar referitor la asta,eu cel putin,nu ma pot dezbara e aceasta imagine de “chelneri de bacshishuri mici” a multora dintre cei ce cu onoare inca mai slujesc aceasta arta 🙂 iar daca te comportzi ca o centurista,vei fi tratat ca atare.
iar referitor la “stilurile si influentele’ din muzica folk autohtona de la momentul actual,sunt multzi care incearca sa se cantoneze undeva in trecut,de exemplu in tineretzile lor,la cenaclul flacara al anilor ’80,si nu ies din acea zona nici cu ordin de la procuratura,iar altzii,in extrema opusa (deobicei ceva mai tineri) care incearca o “modernizare” dupa parerea mea fortzata,chiar scremuta a muzicii folk,aspect care o face sa sune oarecum “NE-natural”.
in incheiere mai mentzionez ca nu sunt decat un impatimit spectator de folk,spectator care din cand in cand,si foarte rar mai ajungesi pe scena 🙂
P.S.: o posibila solutie,cel putin la lipsa de profesionalism si suprapunerea concertelor,mi s-ar parea un fel de “sindicalizare” a interpretzilor de folk 😉
Marius Matache
(13 March 2014 - 09:00)@Paul daca tu crezi ca folkul e asa, intre prieteni, te anunt ca esti in locul gresit. Folkul e cel care a miscat masele de nenumarate ori de-a lungul istoriei. Iar cei care il canta trebuie sa traiasca si ei, da, chiar din folk. Pomenile electorale sunt cele care ingroapa cultura de calitate
Vlad
(13 March 2014 - 10:36)Bine spus. E o realitate care o gasim in special in orasele mari, in care folk-ul a explodat in ultimii ani (Bucuresti, Cluj).
Dar de ce nu se incearca orientarea si catre alte orase si orasele? Sunt costuri mai mari (transport, cazare), patronii de locatii nu prea sunt dispusi sa se ocupe de promovarea evenimentului (mai sunt si exceptii 🙂 ), dar si trecand peste aceste lucruri se poate ajunge la evenimente reusite. Si din punctul meu de vedere un eveniment reusit nu e intr-un bar, ci pe o scena intr-o sala de spectacole. Asa ca tot respectul pt Nicu Alifantis, pt tine Marius si pt alti cativa care au turnee sau mini-turnee prin tara.
Eu cred ca este normal ceea ce se intampla (datorita abordarii), suprasaturatie in anumite zone, in timp ce in alte zone lipseste sau se afla la un nivel de underground.
Ceea ce ma bucura, este ca in ultimul timp apar din ce in ce mai multi tineri care scot capul, si ca pe langa asta incep sa se inmulteasca spectacolele caritabile. Din pacate foarte putine nume consacrate se asociaza cu astfel de spectacole, dar asta e alta poveste.
Marius Matache
(13 March 2014 - 11:47)@Vlad si eu cred ca folkul are o sansa importanta in orasele mai mici, unde nu se intampla lucruri decat foarte rar. Aici e foarte important sa gasesti pe cineva disponibil sa se implice, eventual cu o recomandare la Casa de Cultura si cu elan in a aduce oamenii la sala.
Cu spectacolele caritabile e o poveste lunga. Unii nu participa deoarece considera ca le scade cota (vorbesc foarte serios, nu sunt ironic). De multe ori, spectacolele caritabile sunt prost organizate, iar daca vii si gratuit, chiar te enervezi.
cozleanu
(13 March 2014 - 17:08)Mache, prin comentariul 2 am spus ca sunt de acord cu tine cu privire la “concluzia finala” adica ultima fraza, anume daca nu se face ceva folkul va muri.
cozleanu
(13 March 2014 - 17:12)@ LeoWhiteWolf, partial iti dau dreptate dar prea spui numai generalitati. Dupa tine, in concret, exemplifica in ce consta sau care este aceea “modernizare fortata, scremuta si nenaturala a folkului”?
LeoWhiteWolf
(14 March 2014 - 01:52)@cozleanu
ok,nu am vrut sa intru neaparat in detalii,deoarece scrisesem deja un comenariu foarte lung si nu as fi vrut sa-i plictitsesc pe cei care citeau.
aspectul de generalitate vine din faptul ca in comentariul respectiv am mentionat cateva “of-uri” in legatura cu atmosfera din jurul muzicii folk,of-uri pe care subsemnatul le are de ceva vreme.
dar daca mi se cer detalii,desigur ca sunt chiar bucuros sa le ofer 🙂
acum referitor la modernizarea scremuta a muzicii folk,muzica folk ce poate fi si foarte moderna IN SINE,fara nici un fel de element “adaugat”.
discutzia este foarte lunga,dar o sa dau aici doar cateva exemple care imi vin in cap la aceasta ora inaintata: de pilda unul dinte elementele “postmoderne ” care mie mi se par introduse cu fortza in folk,sunt toate acele “electronicarii”.si nu ma refer aici la intrumente muzicale electrice; chitare,clape,viori electrice,etc.
ma refer la acele ritmuri provenite din “muzica” house,electro,etc.
si pt ca m-ai intrebat cam cum ar fi “dupa mine”,imi asum subiectivitatea si spun : eu cand merg la un concrt de folk,nu vreau sa ma simt ca la discoteca,cine vrea clubri de “buntzi-buntzi” sa mearga in respecivele cluburi.de multe ori am vazut pe la concertele de folk (de altfel ale unor mari artishti,majorittea “clasici”) astfel de “pitzipoance shi pitziponci” 🙂 care dumnezeu shtie de ce erau acolo.
shtiu,aici o sa-mi spui ca e vina lor,nu a atistului care canta.dar exista unii astfel de artishti care “modernizand fortzat”,asha cum aratam mai sus,incearca sa atraga tocmai un astfel de public,de buntzi-buntzi.si asta,subiectiv cum sunt,nu mi se pare in regula.
o alta problema tot din cadrul general al sus-numitei modernizari scremute o constituie versurile si/sau “mesajul” pe care aceasta generatzie de folkishti mai noi,aceshti “urbani” incearca sa-l transmita.si o sa dau chiar un exemplu concret: artistul Ionut Mangu,care la un moment dat are nishte versuri in genul “sora-mea striga din baie stai mah ca vreau sa ma schimb/io o privesc amuzat si plec sa ma plimb”
Eu stiu ca si Florian Pittish spunea ca muzica buna “nu trebuie sa aiba neaparat un mesaj inteligent” dar mi se pare ca uneori prea se sare calu’; iar ceea ce a spus mai sus mi se pare un exemplu relevant.
ar mai fi si alte elemente ale “post-modernismului tremens” dar uite ca iar am scris un comenariu lung cat un roman.
P.S.: cu referire la generatzia “urbana” care fregventeaza cluburile de buntzi-buntzi,mentzionez ca am douazeci si sase de ani,deci nu sunt un batran inacrit de viatza care injura cu foc “tineretu’ depravat din ziua de azi”
Mix
(22 March 2014 - 17:56)Sa nu ne sfiim sa amintim si faptul ca muzica folk e plina de pseudofolkisti, care nu stiu cum de se asteapta sa aiba un public comparabil numeric cu cel al unui Alifantis, Baniciu, Andries sau multi din vechea garda. Si tot la fel, sa nu ne miram ca atunci cand esti unu care isi spune folkist si abia reusesti sa aduni cativa amici la un concert, plus ca mai si “canti” pe asa-zisele versuri ale unor poeti aparuti ca ciupercile, gen Poclitaru si altii din aceeasi categorie, nu reusesti sa te ridici in bransa.
Marius Matache
(22 March 2014 - 23:56)@Mix sa nu uitam ca sunt si destui priceputi care nu au suficient curaj sa posteze sub numele adevarat si comenteaza ca niste legume sub pseudonime. Eu cant pe versuri de Poclitaru si am umplut de doua ori Teatrul Excelsior anul trecut. Evident, nu l-am umplut cu frustrati ca tine.
Cristi
(19 July 2014 - 20:19)Eu am avut curajul sa scot un album intreg pe versuri de Sorin Poclitaru.Si a iesit un lucru minunat! Stiti ce mi-a spus o persoana care studiaza fenomenul folk de vreo treizeci de ani? A spus ca nu credea ca Poclitaru poate fi atat de profund ca poet si m-a intrebat daca a scris versurile special pentru albumul meu.I-am zis adevarul: am cautat timp de aproape trei ani prin tot ce a scris si nu m-am grabit sa compun. Am citit si recitit si am asteptat sa-mi vina. Asa ca, subscriu la ce spunea LeoWhiteWolf mai sus: pana la urma, e vorba de atitudine. Si inca ceva: fratilor, puneti-va pe citit, pe ascultat si studiat instrumentul, inainte de a va da cantautori de bar, in fata prietenilor. Nu de alta,insa nu ajungeti nicaieri. Si mai stricati si treaba altora!