In weekendul ce a trecut, străzile Cetatii Alba Carolina au răsunat de muzica buna si acorduri de jazz, cu ocazia celei de-a treia ediții a Alba Jazz. Festivalul si-a propus inca din 2011 sa popularizeze muzica jazz unui public cat mai divers, iar de atunci, in fiecare primăvară, scenele din pietele Cetatii au strâns importante prezente muzicale, atat din Romania, cat si de peste hotare. Ca si alte evenimente din Alba, Festivalul poarta cu el energia oamenilor din spatele organizării, dorința de a evolua de la an la an si incapatanarea de a face ca sintagma „Alba Iulia – cetate culturala” sa nu fie doar un concept, ci o realitate de care sa se poată bucura atat locuitorii orașului, cat si turiștii veniți in vizita.
Am plecat împreuna cu echipa ForeverFolk sa descoperim, alături de publicul din Alba, jazz-ul. Fara ca niciunul dintre noi sa fie specialist in acest gen de muzica, Alba Jazz a venit ca o lecție despre acorduri, masuri si energie ce se poate transmite de pe scena.
Festivalul a început de vineri seara, iar despre ce s-a întâmplat atunci puteți citi pe JazzCulture. Pentru noi, prima intalnire muzicala a fost recitalul Jazzappella, un grup acapella cu care făcusem cunoștința in urma cu cativa ani, tot la Alba Iulia – când au venit alaturi de Nicu Alifantis la Festivalul Ziua de Maine. Cu piese cunoscute aranjate special pentru a putea fi cantate acapella, grupul celor șase voci (Ana-Cristina Leonte, Ana Bancescu, Elena Morosanu, Zoltan Andras, Bogdan Tudor si Mihail Grigore), ne-a purtat prin ritmuri de swing si bossa nova, ne-a făcut sa visam cu adaptări după coloane sonore ale unor filme Disney, ne-a fermecat cu piese Queen. Una dintre surprizele frumoase pregătite de ei a fost o adaptare a piesei Umbra a lui Nicu Alifantis, interpretata in prima audiție.
Seara a continuat cu recitalul lui Lucian Ban (pian) si Mat Maneri (viola). Lucian Ban, pianist american de origine romana, a construit un recital special, in care influentele din folclorul traditional sunt integrate intr-un concert de jazz complex, alaturi de Mat Maneri, unul dintre cei mai cunoscuti violiști de jazz de avangardă, viola fiind, de altfel, un instrument nu foarte intalnit in jazz. Despre concert, reactia publicului si protagonisti puteti citi mai multe pe site-ul colegului nostru, Marius Matache.
Ultima seara de Alba Jazz trebuia sa continue cu note de pian, alături de Carsten Dahl, ce urma sa concerteze pentru prima data in Romania pe scena din cetate. Din păcate, pianistul a fost nevoit sa anuleze concertul din cauza unor probleme medicale. Cu toate acestea, organizatorii au reușit sa acopere acesta absenta, aducând in fata publicului una dintre cele mai frumoase voci si prezente scenice pe care eu, personal, le-am văzut – Maria Răducanu. Pana la acest concert, am mai avut o singura data ocazia sa o ascult cantand, intr-un club din București. La Alba a venit singura pe scena, cu o chitara, si cu un zâmbet ce trecea de stropii de ploaie ce începuseră sa isi facă de cap.
Maria Răducanu cânta fado. Si doine. Si balade. Si blues. Face toate aceste lucruri natural, trecerile nu sunt forțate, fiecare piesa are doza necesara de emoție. Vocea Mariei, ca e in timbru acut sau grav, transmite doruri, iubiri, blesteme, gânduri de bine si vise frumoase. Personalitatea ei, de om cald, care se bucura ca un copil de fiecare om care aplauda, de fiecare apreciere, de fiecare zâmbet din public, învăluie piesele cald si le face sa para extrem de firești si de umane, de parca fiecare emoție e disecata in fata ta si apoi transmisa sub forma de cântec. Salutul ei de final, un pic timid, spus aproape in șoapta de cea a cărei voce poate sa răsune extrem de puternic, mi s-a părut un gest frumos de respect si de modestie: „Va iubesc! Aveți grija de noi!”.
Personal, cea mai spectaculoasa întâlnire de care am avut parte la Alba Jazz a fost cea cu Ozana Barabancea. Dincolo de recitalul ei, care a reușit sa stranga oamenii in Piața si sa ii tina acolo, chiar daca afara nu era prea cald, dincolo de muzicieni profesioniști alături de care este înconjurata, dincolo de energia tumultoasa, doza de umor extrem de bine gestionata, starea de optimism pe care o transmite chiar si atunci când nu cânta, Ozana Barabancea mi s-a părut a fi exemplul perfect al muzicianului care dorește sa câștige public pentru un gen muzical nu atât de cunoscut. Piesele ei, chiar daca extrem de complexe din punct de vedere muzical, reușesc sa te facă sa vrei sa dansezi. Știe ca rolul unui muzician e sa transmită emoție – prin cuvânt, prin sunet, prin gesturi. Si isi asuma acest lucru, iar spectacolul ei nu poate sa te lase indiferent. Cred ca un concert cu Ozana Barabancea este unul din acele momente care iți aduc zâmbetul pe buze natural.
In afara concertului, Ozana a susținut si un masterclass de voce pentru tinerii interesați sa aibă o cariera muzicala. Am mers acolo din curiozitate, am plecat conștienți ca am invatat ceva in plus despre muzica, despre munca, despre studiu. Cu ce vreau sa ramaneti după orele acestea e ca trebuie sa invatati sa va simțiți si ascultați. Vocalistul trebuie sa isi simtă vocea in corp, pentru ca sunt mulți care pot cânta, dar prea putini care pot transmite. Iar la toate acestea ajungeți prin studiu si invatand sa va ascultați propria voce.
Ca o concluzie, experiența Alba Jazz a fost cu siguranța una interesanta. Am descoperit artiști noi, am savurat muzica buna, am invatat ceva in plus despre muzica. Si tot ce îmi doresc e ca de la an la an, in Piața Cetatii sau in Piata Mihai Viteazu, sa se stranga din ce in ce mai mulți oameni, semn ca demersul acesta, de a educa un public pentru jazz, a început sa dea roade.
