Ozana Barabancea – Lecții de muzică și viață

”La început a fost cuvântul”

O scrie în Biblie. O susține una din cele mai bune voci pe care am avut ocazia să o văd în altă ipostază decât cea scenică. Vorbind – în mod poate paradoxal – despre muzică. În cadrul unui masterclass de voce susținut la Alba Jazz 2014, Ozana Barabancea ne-a vorbit câteva minute bune despre importanța studiului, despre dezvoltarea fiecărui individ atunci când dorește să cânte, despre a asculta.

”Șeful în ceea ce cânți este și trebuie să fie textul. Cuvântul este energie. Energie ce vine dintr-un gând. Iar gândul vine – întotdeauna – dintr-o intenție, iar aceea permite acțiunea. La urma urmei, totul se rezumă la intenții. La transmiterea lor exactă”

Recunosc, am mers pentru că îmi doream să o văd cumva de aproape pe cea care îmi transmitea, de la televizor, o stare de energie și optimism de zile mari. Ie albă, cu modele negre atent brodate. Fusta conică, neagră, în lungimea elegantă ce nu lasă prea mult la vedere. O pereche de pantofi cu toc pe care eu una mi-aș fi rupt gâtul după trei pași. Rujul roz puternic. Așa am văzut-o.

”Vocalistul trebuie să își simtă vocea în propriul corp. Asta vreau să învățați astăzi aici. Sunt mulți care pot cânta, dar prea puțini care pot transmite ceea ce cântă. Așa că trebuie să vă simțiți vocea. Și mai apoi să învățați să vă ascultați”

Am simțit-o extrem de om. Un om conștient de valoarea sa, de orele de studiu, de faptul că nimeni nu se naște învățat, ci poate (doar) talentat. Dar și un om capabil să dăruiască din ceea ce știe, un om pentru care studiul nu s-a rezumat doar la note, ci la stil, compoziție, frazare. Un om care – atunci când a dorit să cânte jazz – a trebuit să reînvețe muzica, așa cum nu o știa din școala care o făcuse să fie artist la Operă. Pentru că accentele muzicale se pun diferit, pentru că e altă lume, și altă muzică.

”Respecta-ti vocea! Ca sa o respecți, trebuie să o iubești. Ca să o iubești, trebuie să o asculți”

A muncit pentru fiecare pas înainte, și continuă să o facă. Studiază vocalize, caută tehnici noi, de împărtășește cu cei de lângă ea. Fură meserie de la artiști de jazz, de la actori, de la alți muzicieni. Și nu păstrează doar pentru ea, și te învață cum poți face același lucru. E convinsă că toți avem talentul, diferența între cei aleși și cei care rămân deoparte o face anii de studiu și de muncă intensivă. Și dorința de a nu te plafona. E înconjurată de muzicieni buni, pentru că știe că doar așa se poate evidenția și poate oferi publicului un produs de calitate.

”Charisma e un cumul – cultura generală, asumarea rolului, relația cu colegii de scenă, partitura dusă exemplar. Când urc pe scenă am rolul de povestitor. Charisma e mai mult decât talent”

Și zâmbește încontinuu, fără a fi falsă sau lucrată. Se simte, în fiecare gest al mâinilor elegante, cu unghii roșii, în fiecare hohot de râs, în fiecare sprânceană ridicată, că este un om care se bucură de viață. Are bucuria omului care face ceea ce îi place, care vrea mereu să devină mai bun, care a găsit un echilibru. O bucurie care te molipsește. O bucurie din care înveți, în câteva ore, ceea ce nu te-au învățat ani de școală.

”Noi (n.a. vocaliștii) nu cântăm note. Cântam emoții și intenții. Transmitem energie. De aceea, e important să nu vă cramponați în greșeli. Tehnica e importantă, dar – așa cum au spus-o mulți alții înainte mea – arta începe acolo unde se termină tehnica.”

Întâlnirea cu Ozana Barabancea a fost, pentru mine motivul ce a făcut ca Alba Jazz să nu fie doar un festival de jazz. Ci o lecție. De jazz, de viață, despre lucrul bine făcut. Iar dacă citești cu atenție printre rândurile citate, o să vezi că ceea ce spune acolo poți adapta pentru fiecare individ, indiferent că e muzician sau ba.