Folk post-pandemie

Cred că mulți dintre noi se întreabă cum va arăta muzica folk și tot ce ține de ea în epoca post-pandemie. Și m-am gândit să vorbim un pic despre cum va fi lumea folkului după 1 iunie, că mai curând nu se pune problema. Discuția pleacă de la cuvintele lui Matei Vișniek, care sintetizează foarte bine situația actuală.

Sectorul cultural a fost primul afectat și va fi ultimul care va ieși din criză.

Matei Vișniec, dezbatere la CulturData

Locuri de cântat. Unde vom cânta atunci când activități culturale restrânse vor fi totuși permise? În cluburi? Oamenii nu intrau vara în cluburi nici înainte, preferau terasele, nu cred că o vor face acum, când clar va exista, măcar o vreme, o reticență în a ieși în locuri aglomerate. Terase unde se cântă sunt foarte puține. În săli de teatru nu prea aveam acces nici până acum, costurile de întreținere vor crește, numărul de spectatori va fi redus, deci de-acum încolo va fi și mai greu. Adică aproape imposibil. Cine știe, poate prin parcuri, cu o pălărie în față, sunt șanse mari să vedem o dezvoltare a busking-ului în această vară. Dar acolo apare problema respectării distanței. Credeți că va subvenționa statul săli pentru noi? HaHa! Ca să vă dau un exemplu, statul francez a luat deja măsura subvenționării sectorului cultural, ministerul de resort din România încă așteaptă propuneri.

Onorariile artiștilor. E o întrebare foarte complicată dacă ele vor scădea sau vor crește. Unii spun că vor trebui să scadă, că nu vor fi bani pe piață, primăriile nu vor putea susține evenimente după uriașa factură a crizei. Că oamenii nu se vor înghesui să dea bani pe bilete la concerte imediat. Că artiștii sunt flămânzi (nici nu știu dacă să pun ghilimele sau nu) și vor accepta orice, din nevoia de a se susține. Ceea ce e perfect valabil.

Pe de altă parte, criza sper să fie o lecție pentru artiștii mai mici, care să înțeleagă că onorariile cerute trebuie să acopere și traiul în momente ca acesta, când ești în imposibilitatea de a cânta. Logica nu e “1000 de euro pentru 45 de minute”, ci logica e 1000 de euro (înlocuiți cu orice sumă doriți) ca artistul să poată rezista când vine următoarea criză (cea de la Colectiv a fost acum nici 5 ani, când multe locuri de cântat s-au închis).

Relația artist – public. Sper ca măcar în aceste momente, folkiștii să înțeleagă două lucruri: 1) să privească actul artistic ca un business și 2) că fanul este cel care susține întregul business artistic. Am detaliat aceste aspecte în mai multe articole aici sau pe blogul personal. OK, toată lumea a încercat să facă live-uri online, din păcate, majoritatea au fost gratuite. Ne-a luat vreo șase săptămâni să ne prindem că un bilet e obligatoriu, chiar și pentru concertele online. Pentru că publicul, odată obișnuit cu gratuit, va accepta foarte greu să plătească. Nu, nu înseamnă că vă vindeți, ci că vă respectați munca și educați și publicul în această direcție.

Puneți-vă întrebarea: ce ați avut de oferit publicului în plină pandemie dincolo de concertele live? Nicu Alifantis și Alexandru Andrieș au pus pe platforma Overground câte un concert live în format video. Subsemnatul a oferit, prin Patreon, piese de pe următorul album, Ninsorium. Alina Manole a oferit discuri și cărți, în format fizic, dar și digital. Așadar, tu, artistule, nu lenevi, asigură-te că ai pregătite în permanență produse pentru publicul tău – concerte live în format video, merchandising, discuri noi, workshopuri, pe scurt alternative generatoare de venituri. Altfel, orice criză te va găsi nepregătit.

Cum comunici cu fanii tăi? Ești în permanent contact cu ei, știi la ce reacționează? Nu mă întorc la dezbaterea cu scris pe facebook nu înseamnă comunicare cu fanii decât în mică măsură. Știi ce li se întâmplă în perioada aceasta?

Anyway, ar fi multe de spus, dar vă mai dau și vouă cuvântul? Cum vedeți viitorul folkului post-pandemie? Veți merge relaxați la concerte, atunci când se vor organiza? Înăuntru sau afară?

O foarte bună analiză a realizat Nicu Alifantis pe pagina sa de facebook legată de fenomenul artistic în ansamblu, pe care vă invit să o citiți mai jos.