Dragă folkistule…

M-am abținut multă vreme să scriu acest articol, nu voiam să fiu încă unul din cei care pun benzină pe rugul genului pe care cu toții se presupune că îl slujim. De 5 ani și mai bine, scopul nostru, al celor care scriem pe ForeverFolk a fost cu totul altul. Să lăudăm folkul și să găsim părțile bune chiar și când acestea au fost foarte greu de găsit. Iar când n-am reuști să le găsim, am preferat să nu scriem deloc.

În primul rând, nu ai demnitatea să ne reproșezi ce ai de reproșat, îndreptățit sau nu, direct în față, cu nume și prenume, cu subiect și predicat. Da, cred că demnitate se cheamă. Eu unul, Marius Matache, m-am săturat să aud șoapte pe la colțuri că te-ai plâns de ForeverFolk. Apoi nu te plânge că n-am scris despre albumul tău apărut de ceva timp. Cel puțin, nu atât timp cât tu nu ai considerat necesar să îl trimiți către SINGURUL SITE DE MUZICĂ FOLK DIN ROMÂNIA. O spun în fiecare an, când strângem albumele apărute în anul anterior pentru a le trimite juriului Premiilor ForeverFolk: nici jumătate din artiști nu trimit un exemplar sau o arhivă mp3 către ForeverFolk. Nici unul din noi nu are vreo obligație să cumpere un album pentru a-i face recenzia. Dar despre fiecare album primit din partea unui artist, noi am scris o știre cât de mică. Până și despre albume apărute în străinătate, de care nu auzise nimeni.

Înainte să spui, dragă folkistule, că pe ForeverFolk nu scrie despre tine, caută să vezi dacă ai apărut vreodată acolo. Avem un câmp de search chiar pe prima pagină. Poate nu e nici o știre mai recentă, se mai întâmplă, după atâția ani de muncă voluntară și bani dați din buzunar pentru muzica folk, mai obosim și noi și avem zile în care nu scriem nimic. Se cheama școală, loc de muncă sau pur și simplu odihnă. Dacă ne-am lămurit cum funcționează ForeverFolk, întoarce-te către persoana care se ocupă de comunicare și PR pentru proiectul tău și întreabă-l dacă a trimis măcar un comunicat de presă și un afiș/o copertă la noi. Să fie clar: un eveniment pe facebook nu înseamnă PR. Dacă nu ai un om care se ocupă de așa ceva, atunci, dragă folkistule, e timpul să îți cauți un loc de muncă, showbizul de azi nu e pentru tine. Sau, te poți întoarce liniștit pe gardul unde plângeai mai devreme…

Sunt convins că, atunci când te-ai apucat de proiectul tău, care sunt sigur că e unul foarte interesant și foarte bun, cel mai probabil ți-ai ales și niște parteneri. Dacă nu, să știi că singur e tare greu. De aceea unii mici au reușit să facă lucruri mari, pentru că au fost ÎMPREUNĂ. Iar dacă ți-ai ales niște parteneri pe care tu i-ai considerat oportuni pentru proiect, de ce te plângi că un site nesemnificativ pentru tine (dacă era semnificativ, l-ai fi luat ca partener, nu?) nu a scris nimic despre proiect? Nu de alta, dar noi nu ne-am plâns niciodată când un folkist nu ne-a menționat măcar pe disc, deși sunt convins că a apărut la noi pe site de câteva ori măcar.

Iar dincolo de orice, dă-ne voie să fim oameni și să avem preferințe și să avem alegeri punctuale în anumite situații. De persoane, de genuri, de oportunitate, de profit (de ce nu, recunosc sincer că încă visez la ziua în care ForeverFolk va fi un loc de muncă măcar pentru o persoană).

Dragă folkistule, am senzația că vedem prea des paiul din ochiul celorlalți și prea rar stâlpul de telegraf din al nostru. Ca să pun problema într-un mod mai forestier, nu vedem pădurea din cauza copacilor. Se pot face lucruri frumoase și în muzica folk, chiar dacă nu mai suntem chiar main stream cum eram odinioară. Dovada e în afișul din stânga, biletele s-au vândut atât de repede încât mulți împătimiți ai genului au rămas pe afară.  Si vorbeam de Sala Palatului! Deci, se poate!

Există doar două tabere în muzica folk românească, dar nu e vorba de tineri și bătrâni, nu e vorba de corifei și ageamii, nu e vorba de NOI și VOI. E vorba de oameni care fac sau încearcă sa facă ceva (spectacole, albume, festivaluri sau mai știu eu ce) și oameni care stau cu coatele pe gard și se plâng că sunt buni și nu îi vede nimeni.