Muzici de criză e un pAși de folk adaptat stării de fapt ce ne ține departe de muzica live. Dar, mai mult ca niciodată, e momentul să promovăm artiștii, și-așa extrem de încercați de lipsa totală a aparițiilor live și, în consecință a surselor de venit.
Mă bucur foarte mult că ediția de azi are artiști din valurile noi – am zis valurile pentru că Mishu Călian are peste 40 deja, nu e din același “lot” cu Radu Comănescu, care are jumătate din vârsta lui.
Mishu Călian a fost primul care a venit cu ceva în perioada aceasta. El a lansat piesa Lasă-mă să cad. Piesa mi-a adus aminte de perioada Maya, unul din cele mai interesante proiecte din ultimii ani, care însă nu s-a dovedit sustenabil.
Mi-era dor de Radu Comănescu și de piesele lui, așa că m-am bucurat tare văzând Îmbrățișarea. Să mai spună cineva că tinerii artiști nu își întorc privirile și spre poezia clasică, în cazul de față Nichita Stănescu (de altfel, Radu abordează foarte mult poeții clasici, găsiți la el pe canal și Adrian Păunescu, Merg cu pumnii strânși pe stradă, tot recentă). Și da, ce zi mai bună ca azi pentru o piesă de Nichita!
Alina Manole a scris o piesă pentru vremurile cu care ne confruntăm, pentru toți cei care sunt singuri în această perioadă de izolare. Așa cum spunea cineva, au și artiștii un rol foarte important în această perioadă, să ridice moralul oamenilor. Propoziție valabilă și în sens invers, și artiștii sunt foarte afectați, așa că vă rog să îi sprijiniți pe toate căile posibile.
Ultima propunere la Muzici de criză vine de la Zoltan Butuc și este pe versuri de Grigore Vieru: Florile negre. De aceea, dați-mi voie să i-o dedic lui Victor Panfilov, știe el de ce.
