Nik Bartsch – modern solo piano

In seara 28 noiembrie, am avut marea bucurie de a asista la un concert al pianistului elvetian, Nik Bartsch. Organizat sub egida programului TNB Parateatral- Muzica si cu colaborarea Green Hours 22 Jazz-Cafe, pianistul este primul invitat dintr-o serie de muzicieni de recunoastere internationala. Iar in Sala Mare a Teatrului National „I. L. Caragiale” din Bucuresti au fost prezenti iubitori de muzica ale caror asteptari nu s-au lasat inselate.

La doar cateva minute dupa ora programata, Nik Bartsch a urcat pe scena. Dupa prima melodie, el a tinut sa multumeasca organizatorilor si tuturor celor care au facut posibila a doua sa venire in Romania, multumind totodata si publicului pentru prezenta.

Atmosfera era placuta si chiar daca sala nu era plina, oamenii au putut sa-l primeasca cu aplauze calduroase. Concertul in sine a durat un pic sub o ora si jumatate. Pianistul a cantat doar cinci piese, dintre care doua au fost bisuri, deoarece oamenii din public nu s-au putut abtine sa nu il cheme inapoi pe scena prin aplauzele lor. La inceput, cel putin prima melodie, mi s-a parut redundanta, majoritatea secventelor muzicale repetandu-se, iar trecerile de la o tema la alta erau aproape imperceptibile. Ma gandeam ca pentru un public neavizat acest lucru putea duce la pierderea interesului fata de melodie. Pe parcurs mi-am schimbat opinia.

Acele teme muzicale pe care erau construite piesele deveneau din ce in ce mai elaborate, se putea simti finetea anumitor pasaje, iar daca erai chiar atent vedeai si pasiunea. Pentru ca acest eveniment nu a fost un simplu concert, el a oferit ceea ce nu multe spectacole ofera, si anume simtire. Dragostea lui Nik Bartsch pentru muzica, pentru pian se putea observa cu usurinta, iar el ne-o transmitea prin delirul acela de sunete cu care ne inconjura. Fara alte instrumente in spate, muzicianul a exploatat pana la limita acel grand piano, prin demonstratii de percutie sau distorsionand sunetele apasand corzile pianului.

Dupa finalul concertului, Nik Bartsch ne-a invitat in foaier pentru o sesiune de autografe, pentru a-i aduce critici sau doar pentru o discutie. Am descoperit astfel un om asezat, echilibrat si chiar modest, gata oricand sa isi asculte publicul. Si trebuie mentionat ca pe toata durata sesiunii de autografe (toti primind si un desen cu un peste, facand astfel referire la cel mai nou album de studio al trupei sale Nik Bartsch Ronin- Llyria) pianistul si-a pastrat zambetul pe buze.

A fost o experienta deosebita, pe langa faptul ca am asistat la un concert superb, l-am putut vedea si pe omul din spatele artistului de jazz, care este cu adevarat un exemplu.

Pentru ForeverFolk,

Sabina Lazar