Pământul deocamdată e o piesă de folk pur, folk în sensul original al cuvântului, poate ușor socialist, dacă vreți, dar un cântec cu mesaj puternic. Și, fără îndoială, un cântec de referință pentru Mircea Vintilă (dovadă că, după atâția ani, este încă prezent în setlist-ul de concerte) și pentru muzica folk românească.
Versurile îi aparțin lui Adrian Păunescu și le găsiți mai jos.
Pământul deocamdată
Timpul vieţii ni-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşii scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Pân’ la cer vă urcaţi
Pe spinări de noi sclavi.
REF: Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
Bune – rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele.
Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi c-aveţi fraţi
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ
REF
Lumea-i plina de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Findcă naşteţi copii
Apăraţi-i luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce d-un veac de vecii
Dolii pun pe pământ.
REF
Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi,
Nu e loc de vre-un steag,
E o groapa de paşi.
Între ei sunt sudaţi,
Cu un strâmb ideal
Cum sunt bine legaţi
Condamnatul de laţ
Şi biciuşca de cal.
REF
Fii ai muncii aveţi
Năduşeala pe piept
Cum stă nurca de preţ
Pe-a madamelor piept.
Unii iau alţii fac,
Unii dorm alţii sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele
Bune – rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi a putea şi nu se poate
Şi ruina şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele.
