Editorial: recitaluri în festivaluri

Când vine vorba de recitaluri la un festival de folk, toată lumea știe mai bine decât organizatorul cine trebuia invitat să cânte. Și m-am gândit că ar fi utilă o dezbatere pe această temă. Aș vrea să știu care ar fi criteriile voastre în alegerea recitalurilor unui festival de muzică folk, dacă ați fi cel care decide. Pare ușor, dar nu e. Plecând de la cei 6 ani de recitaluri prin festivaluri și mai bine de 5 de presă de specialitate, eu am identificat următoarele criterii.

1. Valoarea artistului. Aici stăm foarte bine, în mod evident, avem mai mulți artiști ce au valoarea și capacitatea să susțină un recital de circa 30 minute (am ales un timp mediu) pe o scenă decât festivaluri care să le ofere această ocazie. Știu cel puțin 5 sau 6 artiști tineri capabili de această performanță, care se adaugă listei lungi de artiști deja consacrați, cu experiență mai mare de 10 ani.
2. Priza la public dincolo de scenă. Sau, altfel spus, artistul care vinde biletele. Dacă ai un public educat, acesta va primi bine orice recital bun, indiferent dacă îl știe pe artist sau nu. Dar un spectacol se evaluează și după bilete. Orice spectacol are nevoie de capete de afiș care să aducă oamenii la sală, care să îi convingă să cumpere bilete. Câți folkiști din România sunt capabili de performanța de a umple orice sală? Dacă mă întrebați pe mine, sub 10.
3. Artiștii actuali. Aici mă refer la artiștii care lansează albume în anul în curs sau au în desfășurare proiecte interesante. Departe de mine să neg piesele care au făcut istorie și pe care le cunosc spectatorii de la 5 la 80 de ani. Dar pentru a rezista în timp, e nevoie de conținut nou, adaptat cerințelor anului 2013. Prezența lor poate genera evenimente adiacente festivalului (de tipul lansării de albume, întâlnire cu presa etc.).
4. Valoare adăugată indirectă. Un artist poate aduce unui festival și alte beneficii decât cele directe, menționate mai sus și anume un sponsor, acces la o televiziune națională, concurenți pentru partea de concurs a festivalului, expunere media printr-o publicație importantă pentru festival. Iar acestea sunt lucrurile pe care festivalurile de obicei le neglijează. Degeaba umpli o sală dacă nimeni nu află despre asta.
5. Artiștii locali. Pe termen lung, este foarte important ca un festival să promoveze folkiștii locali, tocmai pentru că ei pot contribui la promovarea genului în tot timpul anului prin concerte în locații mai mici, prin alte apariții publice, printr-o școală de folk. De exemplu, mi s-ar părea ciudat un festival de folk la Mediaș fără un recital al trupei Motto, oamenii care dau tonul comunității folk locale. Indiferent câte nume mari vin din afara orașului, numele locale trebuie să fie prezente.
6. Diversitate. Mi se pare normal ca în fiecare an să schimbi un pic recitalurile, să aduci un nume nou, altfel oamenii se vor plictisi, chiar dacă vorbim de rețete sigure. Sau adu-i pe aceiași artiști în formule diferite iar aici vă dau exemplul lui Nicu Alifantis pe care, la Alba Iulia, l-am văzut în formula alături de Șemineu Band, singur cu chitările sale, cu proiectul SymphoNicu, iar în 2013 mă pregătesc să îl văd alături de o formulă restrânsă de Mozaic band.
7. Promovarea tinerilor artiști. Majoritatea festivalurilor cheamă în recital câștigătorii anului precedent (sunt și festivaluri care nu o fac). E bine, dar nu suficient. Cred că macar un recital pe seară ar trebui să fie al unui tânăr artist, e cel mai bun mod de a construi un viitor al folkului. Dați-le măcar 25 minute să cânte (inseamnă 6-7 piese), să demonstreze ce pot. Aș chema câte un artist tânăr chiar dacă asta înseamnă doar achitarea cheltuielilor minime (transport, cazare, masă).

Dacă mai aveți și alte propuneri de criterii, sunt nerăbdător să le citesc, poate iese un decalog, pe care să îl trimitem tuturor organizatorilor de festivaluri din România.