Săptămâna trecută am inaugurat o rubrică nou pe ForeverFolk, Pamfletul de joi. Și cum obiceiurile bune trebuie întreținute, iată cel de-al doilea pamflet, intitulat Scrisoare din Iad, scris de același Sorin Poclitaru după incendiul ce a afectat Arhiepiscopia Sucevei. În principiu, aceasta este o rubrică permanentă a domnului Poclitaru pe ForeverFolk, dar așteptăm propuneri de pamflete, suntem deschiși la idei. Sugestiile vor fi trimise pe adresa noastră de mail (contact[arond]foreverfolk[punct]com)
Iți scriu, iubite domnule Sorin,
Din Iadul meu cel încălzit cu smoală,
Pe-aicea vremea nu e chiar nasoală,
Şi nici pucioasa nu e chiar pelin.
Ne-am adunat aici şi ne-am uitat
La plasma aia foarte, foarte mare
Pe care-o avem pusă la intrare,
La ştirea despre focul minunat.
Erau imaginile cam blurate,
Da’ tot am cunoscut nişte amici
Pe care-i aşteptam de mult aici,
Cu tot cu prealumeştile păcate.
Pe unii îi ştiam de pe pământ,
Eram prieteni buni pe la agape,
Şi îi aştept eu cam de mult să crape,
Să vină-n Iad, să pot să îi descânt.
Să-i satur de păduri şi de fânețe,
Şi limuzine, mama lor de hoți,
Că sunt mai draci decât suntem noi toți,
Ba unii ar fi buni să ne învețe.
Stăteam de vorbă ieri cu Belzebut,
Râdea, urâtul, de-am crezut că-i gata,
Văzând cum i se umflă beregata
Lui Pimen de la nervi…un prefăcut.
Pai ăla-i foc, ce i-a cuprins cotețul?
Să vină el aici, şi-l lămurim
Cu ce jăratec o să-l încălzim,
Şi cum l-om altoi cu făcălețul.
Că nu e altul mai avar ca el
Nici între sfinți, şi nici în drăcărime,
Şi cu atât sictir pentru prostime,
Niciunu-n lume…poate Daniel.
Că nu-s păcate inventate încă,
Şi nefăcute de acest proclet,
De aia zic c-o să-l prăjim încet,
Acolo unde-i smoala mai adâncă.
Iar focul ăsta care-a fost recent,
I l-am trimis cu drag drept salutare,
Să-l țină pănă-i facem noi chemare
Cum ar veni, cumva de-antrenament.
Deci, cum spuneam, îți scriu cu bucurie
Să te anunț că totul e ok,
Nu sunt arabi, dar nu le da idei,
Şi-i foarte cald, cum îți doresc şi ție.
