Ovidiu Mihailescu – Cowboy-ul Nelu (2007)

Biografia lui Ovidiu Mihailescu o puteti citi aici.

Interviul cu artistul

1. Cum te-ai apucat de muzica? Ceva influente pe-acasa? Te-a luat cineva de mana si „te-a dat la scoala de muzica”?

Ovidiu Mihailescu (O.M.): De muzica “m-am apucat” la 5 ani cand cantam melodiile italiene la moda atunci. Pe la 6 ani deja ascultam primul Beatles si stiam ca muzica e ceva de care trebuie sa te bucuri (ca si viata de altfel!). Totusi, la ora aia, de muzica se ocupa tatal meu, care era baterist in trupa “Ritmul” si tot el mi-a luat prima chitara pe la 16 ani si m-a dat in grija chitaristului trupei Adrian Zaharia (aflat acum in Canada) sa ma invetze lucrurile de baza. Dar asta n-a durat decit 6,7 luni, iar “profesorul meu” a hotarat ca stiu tot ce trebuie si lectiile au incetat. In acel moment, “m-am luat de mana” si am ascultat pana le-am tocit doua LP-uri “Veac XX” al lui Valeriu Sterian si “Albumul Galben” al lui Mircea Baniciu. E vorba de acordurile melodiilor, de armonii, de constructia muzicala. La vremea aia nu scriam inca versuri.

2. De ce tocmai muzica folk? De ce chitara, de ce nu ai ales tobe sau bass de exemplu?

O.M.: Adrian Zaharia mi-a dat de fapt lectii de chitara clasica, eu eram oricum un tip destul de potolit si deci cea mai apropiata de stilul si fiinta mea era totusi muzica folk. Bass-ul nu m-a atras, iar tobele….tata a zis: “Lasa invata tu chitara, e cel mai frumos instrument!” Si cred ca a avut dreptate!

3. Am auzit ca pregatesti un nou album. Cand va fi gata si cu ce difera de primul tau album?

O.M.: Da, cred ca va fi gata prin septembrie, dar il voi lansa abia la anul cred. E un album la care visez de mult. Piese mai vechi si mai noi, o abordare mai poetica si mai matura decat la primul album. Vor fi multe piese mai sensibile, vor fi surprize (sunt melodii pe acest album care ma surprind chiar si pe mine) si va fi o alta fateta a muzicii mele. Albumul este inca in lucru asa ca…las comentariile pentru mai tarziu.

4. Ce te caracterizeaza mai mult, piesele mai sensibile, mai sobre sau cele mai ritmate si cu acel umor usor acid?

O.M.: Chinezii spun ca TAO – stiti semnul acela jumate alb, jumate negru – este un deal care are o parte insorita si una umbrita. Cam asa sunt si eu, ambele parti au frumusetea lor! Imi place sa cant despre social, despre problemele de care ne lovim fiecare in viata de zi cu zi. Dar imi place sa imi si traiesc pe muzica visele, sentimentele, viata interioara, care este fata nevazuta a sufletului. Caracterizarile nu sunt treaba mea.

5. Muzica poeziei sau poezia muzicii? Esti mai degraba un folkist care scrie poezii sau un poet care canta?

O.M.: Si muzica poeziei si poezia muzicii! Poezia are in ea o muzica interna, altfel poemele scrise nu s-ar putea transforma in texte muzicale, dar si muzica are o poezie a ei si ca e asa stau marturie mii de cantece din muzica clasica ce imprastie un aer poetic. Sunt mai degraba un om care se bucura ca poate construi mici castele muzical-poetice, de care sa se bucure cei care trec pe plaja muzicala.

6. O amintire haioasa sau frumoasa de la un concert.

O.M.: Am un sertar special cu amintiri frumoase…. pe care scrie “Cenaclul Voua”, “Casa Eliad”, “Zona de Mijloc”, Gashkademia de Folk”, “Om Bun”, “Foreverfolk”, toti oamenii frumosi care de-a lungul anilor si-au pus sufletul in lumina scenei si au incercat sa emane bucurie, frumusete, poezie…etc.

7. Inginer de trenuri, folkist, poet, realizator de emisiune radio. Plus sot si tata. Incap toate intr-o singura persoana? Nu se cearta?

O.M.: N-au cum sa se certe, sigur au fost preturi de platit, ani de cautari si de munca, toate aceste fatzete nu s-au nascut deodata, ele au crescut cumva una din alta…pe urma ele se si completeaza, folkistul imprastie textele scrise de poet, omul de radio duce folkul mai aproape de suflete, trenul duce folkistii in turnee (sau ii ducea candva)…ca sot si parinte invat in continuare despre iubire…si asa poetul are de lucru si cercul se inchide!

8. Cum e cu Gashkademia Folk, ce va „mana pe voi in lupta“? Nu e cam inghesuiala, la „Om Bun“ ati fost 8 pe scena, unii nu au loc nici cate 2 in aceeasi sala.

O.M.: Toti dorim o scena pe care sa stralucim numai si numai noi insine, toti suntem mici Cezari in devenire. Am gandit candva ca e un gest de bun simt sa “faci loc” si altora, sa incerci sa construiesti o grupare de folkisti. La “Om Bun ” am fost cati trebuia sa fim! Din pacate, sunt mahnit pentru ca au aparut zvonuri ca “Gashkademia” ar fi impotriva cuiva sau impotriva ceva…si nu este adevarat, eu stiu bine ca, in miscarea folk de la noi, “Gashkademia” e doar un mic atelier de creatie si promovare, de aici si pana la a face declaratii despre “generatii folk”, “ierarhii”si mai stiu eu ce… Nu e o lupta, este constructia unui “Pod de piatra”, cum frumos poetiza odata Mircea Florian, pod in care fiecare generatie pune o caramida si atat.

9. Lucrare de control imaginara: iti faci o trupa de muzicieni romani cu care sa canti (bass, toba, clape, chitara solo), pe cine alegi?

O.M.: Pai daca eu cant folk, e de preferat sa cant chitara si voce….dar cum azi pe radio e nevoie de orchestrare, sa vedem… Bortun de la Taxi la Bass, Tudy Zaharescu sau Nicu Geroiu la tobe, dar si Berti Barbera la percutii auxiliare, la clape evident Adi C. Cristescu, iar la chitara solo George Baicea si, desigur, Marius Batu pentru chitari auxiliare si backing-vocals. Evident, acesta e doar un Dream Team…dar cine stie, poate la albumul 4,5…

10. Faci parte din echipa ForeverFolk, deci nu poti sa ne vorbesti de rau, iar sa ne lauzi, nu da bine. Asa ca te vom intreba ce te-a determinat sa te alaturi acestui proiect?

O.M.: Pai tocmai ca o sa va laud…pentru ca e primul site dedicat exclusiv folkului si asta spune ceva! (n-am uitat insa ca si Radio3net  are o sectiune de site dedicata, dar acolo este “si folk” la voi…). Am intrat in acest proiect in primul rand pentru ca ii cunosc pe toti membrii fondatori si ca prieten nu puteam sa ma bucur separat de realizarea lor. Pe urma, ca simplu iubitor si consumator de folk, nu aveam cum sa nu sprijin asa ceva! Si in final daca e folk, sa fie forever!