Artist: Valeriu SterianAlbum: Veac XXAnul aparitiei: 1982Casa de discuri: ElectrecordPiesele de pe album
|
|
Biografia lui Valeriu Sterian o puteti citi aici.
Discografie
- Muzica folk (Electrecord, 1977)
- Antirazboinica (Electrecord, 1979)
- Veac XX (Electrecord, 1982)
- Nimic fara oameni (Electrecord, 1989)
- Nopti (1990)
- Vino, Doamne! (Compania de Sunet si Metropol Music, 1991)
- S-a votat Codul penal (Compania de Sunet si Eurostar, 1992)
- Evenimentul zilei… si altele (Compania de Sunet, 1994)
- Ruga (Compania de Sunet si Roton, 1998)
- The very best of Valeriu Sterian (Fundaţia Phoenix, 2000)
Interviul cu artistul
Interviul de fata va este oferit prin amabilitatea doamnei Teodora Ionescu, cea care l-a realizat in 1997 in studioul B’Inisor pentru emisiunea “Folk Pur si Simplu” difuzata la Radio Antena Bucurestilor (astazi Radio Bucuresti).
1. Teodora Ionescu (T.I.): Unde esti mai acasa? Acasa acasa sau la studio?
Vali Sterian (V.S.): Cred ca si acolo si acolo. Imi petrec timpul cam o treime din zi acasa si restul pe unde apuc. Probabil ca jumate-jumate. Ma simt la fel de acasa si aici.
2. T. I.: Care e prima ta amintire despre muzica? Amintire muzicala.
V.S.: Prima mea amintire despre muzica? E simplu de raspuns. Pe cand eram copil, tatal meu fiind profesor de muzica, in casa la mine se canta si sigur ca-mi aduc aminte pe la 4 ani cum canta la vioara, iar eu eram ascultator. Apoi prin clasa I am inceput sa studiez cu el vioara, dar ma atrageau mai mult instrumentele de percutie. Astea sunt amintirile despre primele contacte cu muzica, insa imi amintesc ca am fugit atunci de vioara pentru ca ma plictisea.
3. T.I.: Cand ai avut prima chitara?
V.S.: Prima chitara pe care mi-am cumparat-o…mi-aduc aminte foarte bine, mi-am cumparat-o in anul I de facultate, cand, din ce bani am strans eu din cantat si ce mi-a dat tata am cumparat prima chitara. Pana atunci cantam pe chitari imprumutate, pentru ca in gasca cu care eu cantam aveam tobe, am fost din a 9-a in trupa “Copiii florilor”, tobosarul, si toate investitiile mele s-au dus catre un set de tobe, drept pentru care nu mi-am cumparat si chitara si cantam pe chitari imprumutate.
4. T.I.: Si prima compozitie?
V.S.: Se numeste “Om ca oricare” si am inclus-o pe albumul “Evenimentul zilei si altele”. A fost compusa cand am inceput sa cochetez cu compusul la chitara. Era perioada hippy si “Om ca oricare” pentru ca spuneam ca nu prea conteaza parul si hainele.
5. T.I.: Ai trecut de la rock la folk pentru ca asa era moda atunci?
V.S.: Nu. Cantam cu tobele si cu vocea in trupa si pe parcurs am constatat ca ma pot exprima mai bine sau simt nevoia sa ma exprim mult mai clar si atunci am inceput sa cochetez cu firave incercari de compozitie pe care apoi am incercat sa le desavarsesc, dar trecerea de la trupa la folk a fost pur si simplu pentru ca simteam nevoia sa ma exprim mai clar pe mine si ideile mele.
6. T.I.: Care ti se pare cea mai subversiva piesa a ta, compusa inainte de ’89?
V.S.: Nu m-am gandit niciodata la asta. In principiu, in foarte multe am bagat “soparle” cum se intampla in epoca. Trebuia sa zici multe lucruri printre randuri. Poate sa fie unul din cantecele de pe “Veac XX”, “Filozofie despre nimic”. Eu locuind la Sala Palatului, vedeam zilnic cum sosesc tovarasii si vedeam pregatirile pentru fiecare congres, atunci mi-a venit ideea acestiu text.
7. T.I.: Mereu ai mizat pe aceste “soparle”?
V.S.: Nu am mizat. Am simtit nevoia sa le spun. De felul meu sunt un tip mai razvratit. Imi place sa stau usor in afara cercului sau nu neaparat in turma si sa incerc sa fiu obiectiv. Asta e felul meu de a fi si nu mi-a placut niciodata sa ma inregimentez. Eu am un frate si, de cand eram pusti, mi-aduc aminte ca daca cumpara mama doua camasi la fel, refuzam sa port la fel ca fratele meu. Si au invatat ca trebuie sa fim diferiti si ca fiecare are personalitatea lui. Sunt unul din acei oameni care vor sa-si exprime propria personalitate. Exprimarea personalitatii poate sa se concretizeze si in faptul de a nu accepta absolut nimic care te-ar putea stribi. Pentru mine, a purta uniforma in armata a fost un chin, pentru ca nu mai eram eu, ci eram ca toti ceilalti.
8. T.I.: Aceasta facultate de psihologie pe care ai urmat-o ti-a schimbat cumva felul de a gandi?
V.S.: Nu stiu daca neaparat facultatea. M-a ajutat sa incerc sa vad lumea mai clar si mai detasat.
9. T.I.: Cum de nu te-ai apucat sa scrii texte filozofice si foarte incriptate facand o asemenea facultate? N-a existat aceasta tentatie deloc? Te-ai implicat cu o extresie bine cunoscuta in folk te-ai implicat in social mai mult.
V.S.: Nu stiu cat de bine cunoscuta e expresia asta in folk. Si implicarea in social o ai din start prin faptul ca ai studiat la o asemenea facultate. Dar eu nici o clipa nu am pretentia ca sunt un filozof. Am terminat psihologia si incerc sa imi folosesc cunostiintele atat cat pot in domeniul in care imi duc activitatea acum. Pot sa spun foarte sincer si reusesc sa ma privesc cat pot de obiectiv ca textele mele, in mare majoritate, nu sunt, zic eu, texte cu teme comune.
10. T.I.: Vorbeste-mi despre relatia dintre muzica si textele altora. N-ai complexe in a alege si texte care iti plac si care crezi ca te exprima.
V.S.: Am avut experienta asta inainte de ’89, pentru ca erau alte conditii. Nu puteai spune exact ce gandesti. Sigur ca au fost cateva poezii, extrem de putine, dar nu asta m-a calauzit. Am simtit nevoia sa ma exprim si am apelat la poeziile altora in cateva cazuri. Nu ma consider poet, ci doar propiul meu textier.
11. T.I.: Faptul ca incerci sa pui mereu degetul pe rana e si o forma de patriotism?
V.S.: Aa nu. Patriot poti sa fi pur si simplu. Nu trebuie sa pui degetul pe rana sau sa fii ranit. Patriot esti pur si simplu. Felul cum iti manifesti dragostea fata de tara o poti face prin cantece, versuri sau muncind, sunt foarte multe feluri.
12. T.I.: Care ti se pare cel mai izbutit disc din discografia ta? Dar piesa?
V.S.: Eu le iubesc pe toate, ca sunt ale mele. E ca si atunci cand ascult muzica in general, nu muzica mea. Depinde de stare.
13. T.I.: Te-a modificat intr-un fel concertul cu Joan Baez? Ti-a modificat modul de a gandi muzical?
V.S.: Daca aveam cea mai mica indoiala ca trebuie sa aiba un alt sound si ma gandesc strict la sound-ul pe care l-a avut Joan Baez ca fiind o cantareata in stil folk clasic, atunci acea umbra de indoiala a disparut si acum sunt ferm convins ca acesta va fi sound-ul urmatorului album.
14. T.I.: Cum fi s-a parut Joan Baez ca om?
V.S.: Un om absolut normal, firesc. Noi, romanii, traind izolati, suntem invatati sa privim celebritatile ca pe niste super oameni, ca pe niste zei inabordabili. Mi-a facut placere sa constat ca ea s-a purtat fata de spectatori si de noi exact asa cum o fac si eu de cate ori merg pe strada. Fara pic de infatuare.
15. T.I.: Se politizeaza din nou muzica folk?
V.S.: Nu a fost niciodata politizata. Erau “soparle” de rigoare si orice cuvant putea fi interpretat politic.
16. T.I.: Cum ti se pare noua generatie de folkisti?
V.S.: Cred ca situatia in general nu numai cu folkistii din noua generatie e de tranzitie si fiecare incearca sa se regaseasca. Nu are cum sa fie ceva splendid sau extrem de promitator acum in zona muzicii folk, din moment ce totul merge asa cum merge la noi. Sunt incarcari, e interesant si e bine ca se sustine fenomenul in continuare si poate avea un atu in plus acest gen muzical pentru ca se adreseaza direct sufletului si probabil ca in momentele astea omul are nevoie de alinare si sa se regaseasca intr-un refren. Chiar daca aparent ar fi mai ieftin decat o trupa rock, la un concert pe stadion unde canta Bob Dylan, cei din spate sunt la fel de multi ca si la Michael Jackson. Nu am crezut niciodata ca folk inseamna om-chitara. Atunci si Tudor Gheorghe ar fi folkist, ceea ce nu e adevarat. E un folklorist, dar nu in maniera folk. Generatiile tinere, in general, ele au cel mai mult de zis. Ele duc tot inainte. Nu e o descoperire a mea sau a noastra, se stie de cand lumea si pamantul. Eu cred ca faptul ca cineva isi scrie propriile texte nu e nici o greseala nici un merit. Incearca sa se exprime pe ei.
17. T.I.: Crezi ca voi ati avut o sansa ca ati fost o generatie ce a rasarit odata?
V.S.: E o intamplare. Un cantec bun, care apare acum, poate fi la fel de valoros ca al unui folkist din generatia trecuta.
18. T.I.: In afara de faptul ca ii ajuti cu acest studio, ii ajuti si muzical? Lucrezi cu ei, le dai sfaturi, incerci sa-i promovezi?
V.S.: Aici, in studio, iti depasesti calitatea de “inginer de sunet”, dau “meditatii pe gratis”. In ceea ce priveste promovarea, nu dispun eu de mijloace, dar atat cat am putut i-am promovat.
Pentru a asculta interviul, va rugam sa dati click pe “Play”